HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi)
16 iulie 2014(*)
„Clauză compromisorie – Al șaselea program‑cadru al Comunității Europene pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative, care contribuie la crearea Spațiului European de Cercetare și la inovare (2002-2006) – Contractele Access‑eGOV, EU4ALL, eABILITIES, Emerge, Enable, Ask‑It – Programul eTEN privind rețelele de telecomunicații transeuropene – Contractele Navigabile și Euridice – Programul‑cadru pentru inovație și competitivitate – Contractul T‑Seniority – Plata diferenței – Cerere reconvențională – Rambursarea sumelor plătite – Indemnizație forfetară”
În cauza T‑59/11,
Koinonia Tis Pliroforias Anoichti Stis Eidikes Anagkes – Isotis, cu sediul în Atena (Grecia), reprezentată de V. Christianos, avocat,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de M. Condou‑Durande și de V. Savov, în calitate de agenți, asistați de S. Pappas, avocat,
pârâtă,
având ca obiect cereri întemeiate pe articolul 272 TFUE, privind, pe de o parte, în primul rând, declararea ca neîntemeiată a cererii Comisiei având ca obiect rambursarea subvențiilor plătite reclamantei în temeiul contractelor nr. 027020 „Access to e‑Government Services Employing Semantic Technologies”, nr. 035242 „A virtual platform to enhance and organize the coordination among centres for accessibility ressources and support”, nr. 511298 „Ambient Intelligence System of Agents for Knowledge‑based and Integrated Services for Mobility Impaired Users”, nr. 034778 „European Unified Approach for Accessible Lifelong Learning”, nr. 045056 „Emergency Monitoring and Prevention”, nr. 045563 „A wearable system supporting services to enable elderly people to live well, independently and at ease”, nr. 029255 „NavigAbile: e‑inclusion for communication disabilities”, nr. 517506 „European Recommanded Materials for Distance Learning Courses for Educators” și nr. 224988 „T‑Seniority: Expanding the benefits of information society to older people through digital TV channels”, încheiate între Comunitatea Europeană și reclamantă, și, în al doilea rând, obligarea Comisiei la plata subvențiilor restante în temeiul contractelor nr. 511298 „Ambient Intelligence System of Agents for Knowledge‑based and Integrated Services for Mobility Impaired Users” și nr. 034778 „European Unified Approach for Accessible Lifelong Learning”, precum și, pe de altă parte, o cerere reconvențională privind obligarea reclamantei la rambursarea subvențiilor plătite în mod nejustificat în cadrul tuturor acestor contracte și a indemnizației forfetare,
TRIBUNALUL (Camera întâi),
compus din domnul S. Frimodt Nielsen, îndeplinind funcția de președinte, doamna M. Kancheva (raportor) și domnul E. Buttigieg, judecători,
grefier: doamna S. Spyropoulos, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 4 iulie 2013,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 Reclamanta, Koinonia Tis Pliroforias Anoichti Stis Eidikes Anagkes – Isotis, este o societate civilă fără scop lucrativ de drept elen, constituită la 7 ianuarie 2004, al cărei sediu social este situat în Atena (Grecia).
2 Potrivit unui acord încheiat la 28 decembrie 2010 și publicat în registrul societăților de la Protodikeio Athinon (Tribunalul de Primă Instanță din Atena) la 17 ianuarie 2011, reclamanta a intrat în lichidare. Domnul X, care era până la acea dată responsabil cu programele europene în cadrul reclamantei (denumit în continuare „directorul programelor”), a fost desemnat cu această ocazie mandatar pentru a finaliza lichidarea reclamantei.
3 Conform statuturilor sale, reclamanta are ca obiect de activitate transferul de tehnologie, promovarea egalității de tratament și a inserției persoanelor invalide în spațiul societății informaționale, precum și îmbunătățirea încadrării în muncă a persoanelor care au nevoi specifice în Europa și la scară internațională.
4 Reclamanta a încheiat mai multe contracte cu Comunitatea Europeană, reprezentată de Comisia Comunităților Europene, având ca obiect realizarea anumitor proiecte. Printre aceste contracte, nouă fac obiectul prezentului litigiu (denumite în continuare, „contractele în cauză”).
A – Prezentarea contractelor în cauză
5 Contractele în cauză au fost încheiate între, pe de o parte, Comunitatea, reprezentată de Comisie, și, pe de altă parte, un coordonator și membrii unui consorțiu, printre care figurează reclamanta. Fiecare dintre aceste contracte cuprinde, pe lângă textul principal, șase anexe, dintre care prima conține descrierea programului la care se raportează, iar a doua, condițiile generale aplicabile.
6 Printre contractele în cauză, șase contracte (denumite în continuare „contractele FP6”) au fost încheiate în cadrul celui de Al șaselea program adoptat prin Decizia nr. 1513/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2002 privind cel de al șaselea program‑cadru al Comunității Europene pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative, care contribuie la crearea Spațiului European de Cercetare și la inovare (2002-2006) (JO L 232, p. 1).
7 Este vorba despre următoarele contracte:
– contractul nr. 027020 „Access to e‑Government Services Employing Semantic Technologies” (denumit în continuare „contractul Access‑eGOV”), încheiat în cadrul programului special „Integrarea și consolidarea Spațiului de Cercetare European (2002-2006)”, al cărui articol 4 stabilea durata proiectului la 36 de luni începând din prima zi a lunii de după semnarea sa de către Comisie și al cărui articol 5 prevedea o contribuție financiară maximă a Comunității de 1 983 000 de euro, din care 157 320 de euro destinați reclamantei, și care a făcut obiectul unui amendament la 3 iunie 2008, în temeiul căruia durata proiectului a fost prelungită la 48 de luni;
– contractul nr. 035242 „A virtual platform to enhance and organize the coordination among centres for accessibility ressources and support” (denumit în continuare „contractul eABILITIES”), încheiat în cadrul programului special „Integrarea și consolidarea Spațiului de Cercetare European (2002-2006)”, al cărui articol 4 stabilea durata proiectului la 24 de luni începând cu 1 septembrie 2006 și al cărui articol 5 prevedea o contribuție financiară maximă a Comunității de 750 000 de euro, din care 95 201,61 euro destinați reclamantei;
– contractul nr. 511298 „Ambient Intelligence System of Agents for Knowledge‑based and Integrated Services for Mobility Impaired Users” (denumit în continuare „contractul Ask‑It”), încheiat în cadrul programului special „Integrarea și consolidarea Spațiului de Cercetare European (2002-2006)”, al cărui articol 4 stabilea durata proiectului la 48 de luni începând cu 1 octombrie 2004 și al cărui articol 5 prevedea o contribuție financiară maximă a Comunității de 8 499 657 de euro, din care 183 320,89 euro destinați reclamantei, și care a făcut obiectul unui amendament la 25 iulie 2008, în temeiul căruia durata proiectului a fost prelungită la 51 de luni;
– contractul nr. 034778 „European Unified Approach for Accessible Lifelong Learning” (denumit în continuare „contractul EU4ALL”), încheiat în cadrul programului special „Integrarea și consolidarea Spațiului de Cercetare European (2002-2006)”, al cărui articol 4 stabilea durata proiectului la 48 de luni începând cu 1 octombrie 2006 și al cărui articol 5 prevedea o contribuție financiară maximă a Comunității de 7 400 000 de euro, din care 268 008 euro destinați reclamantei, și care a făcut obiectul unui amendament la 21 octombrie 2010, în temeiul căruia durata proiectului a fost prelungită la 54 de luni;
– contractul nr. 045056 „Emergency Monitoring and Prevention” (denumit în continuare „contractul Emerge”), încheiat în cadrul programului special „Integrarea și consolidarea Spațiului de Cercetare European (2002-2006)”, al cărui articol 4 stabilea durata proiectului la 33 de luni începând cu 1 februarie 2007 și al cărui articol 5 prevedea o contribuție financiară maximă a Comunității de 2 449 964 de euro, din care 203 712 euro destinați reclamantei, și care a făcut obiectul unui amendament la data de 28 octombrie 2008, în temeiul căruia durata proiectului a fost prelungită la 36 de luni;
– contractul nr. 045563 „A wearable system supporting services to enable elderly people to live well, independently and at ease” (denumit în continuare „contractul Enable”), încheiat în cadrul programului special „Integrarea și consolidarea Spațiului de Cercetare European (2002-2006)”, al cărui articol 4 stabilea durata proiectului la 36 de luni de la data semnării de către Comisie, respectiv, potrivit reclamantei, începând cu 1 ianuarie 2007, și al cărui articol 5 prevedea o contribuție financiară maximă a Comunității de 2 800 000 de euro, din care 196 700 de euro destinați reclamantei, și care a făcut obiectul unui amendament la data de 13 septembrie 2010, în temeiul căruia durata proiectului a fost prelungită la 44 de luni, iar cuantumul contribuției maxime a Comunității a fost redus la 2 477 040 de euro.
8 În condițiile generale ale contractelor FP6 (denumite în continuare „condițiile FP6”) se prevede printre altele după cum urmează:
„Articolul II.1 Definiții
[…]
4. Consorțiu: toți contractanții care participă la un proiect vizat de prezentul contract.
[…]
6. Coordonator: contractantul desemnat în prezentul contract, care, în plus față de obligațiile sale de contractant, este însărcinat să efectueze pe seama consorțiului sarcinile de coordonare specifice prevăzute în prezentul contract.
7. Contractant: participant în sensul articolului 2 alineatul 7 din normele de participare și semnatar al prezentului contract, altul decât [Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene], care semnează un acord distinct cu Comisia în ceea ce privește participarea sa la contract.
[…]
11. Abatere: orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar sau orice nerespectare a unei obligații contractuale care rezultă dintr‑o acțiune sau dintr‑o omisiune a unui contractant care are ori care ar putea avea ca efect să aducă prejudicii bugetului general al Comunităților Europene sau bugetelor gestionate de acestea printr‑o cheltuială nejustificată.
[…]
Articolul II.8 Evaluarea și adoptarea rapoartelor și a elementelor care pot fi livrate
[…]
4. Aprobarea unui raport nu implică scutirea de un audit sau de un control, care poate fi efectuat în conformitate cu dispozițiile articolului II.29.
[…]
Articolul II.16 Rezilierea pentru desființarea contractului și abatere
1. În cazul neîndeplinirii unei obligații impuse de prezentul contract, Comisia somează consorțiu[l] [să] găsească soluții adecvate pentru a corecta această neîndeplinire a obligațiilor într‑un termen maxim de 30 de zile.
Cheltuielile efectuate de consorțiu după data primirii unei astfel de somații vor putea fi rambursate numai dacă o soluție adecvată pentru a corecta neîndeplinirea obligațiilor este acceptată de Comisie.
Dacă este cazul, consorțiul poate solicita Comisiei să suspende proiectul în tot sau în parte, conform articolului II.5.
În lipsa unei soluții satisfăcătoare, Comisia pune capăt participării contractantului care nu și‑a îndeplinit obligațiile.
2. Comisia poate pune imediat capăt participării unui contractant în cazul în care:
a) contractantul a săvârșit, cu intenție sau din neglijență, o abatere în executarea unui contract cu Comisia;
b) contractantul a încălcat principiile etice fundamentale prevăzute de normele de participare.”
3. Decizia de a pune capăt participării sale este notificată contractantului, cu o copie adresată consorțiului.
Rezilierea produce efecte la data primirii de către contractant a acestei notificări, fără a aduce atingere obligațiilor stabilite sau vizate de prezentul contract.
Comisia informează consorțiul cu privire la data intrării în vigoare a rezilierii.
[…]
Articolul II.19 Costuri eligibile ale proiectului
1. Costurile eligibile efectuate pentru realizarea proiectului trebuie să îndeplinească toate condițiile următoare:
a) trebuie să fie reale, economice și necesare pentru realizarea proiectului;
b) trebuie să fie stabilite în conformitate cu principiile contabile uzuale ale contractantului;
c) trebuie să fie efectuate pe durata proiectului, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul 2, cu excepția costurilor aprobate pentru întocmirea rapoartelor finale menționate la articolul II.7 alineatul 4, care pot fi efectuate cu până la 45 de zile după data finalizării proiectului sau data rezilierii, dacă aceasta este anterioară;
d) trebuie să fie înregistrate în contabilitatea contractantului care le‑a efectuat cel târziu la data întocmirii certificatului de audit prevăzut la articolul II.26. Metodele contabile utilizate pentru a înregistra costurile și veniturile trebuie să fie conforme cu normele contabile utilizate în statul în care este stabilit contractantul și trebuie să permită reconcilierea costurilor efectuate și a veniturilor încasate în realizarea proiectului, precum și a situației generale a conturilor aferente activității comerciale globale a contractantului.
[…]
2. Următoarele costuri neeligibile nu pot fi imputate asupra proiectului:
[…]
e) costuri declarate, efectuate sau rambursate pentru un alt proiect comunitar;
[…]
h) cheltuieli excesive sau abuzive;
i) orice alt cost care nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul II.19 alineatul 1.
[…]
Articolul II.28 Modalități de plată
1. Fără a aduce atingere articolului II.29, Comisia adoptă cuantumul plății finale care trebuie efectuată către contractant pe baza documentelor menționate la articolul II.7 pe care le‑a aprobat.
[…]
7. În caz de întârziere a plății, contractanții pot solicita dobânzi în termen de două luni de la data primirii plății. Dobânda este calculată la rata aplicată de Banca Centrală Europeană pentru operațiunile sale principale de refinanțare, publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în vigoare în prima zi a lunii în care se situează scadența plății, majorată cu un punct și jumătate. Dobânzile sunt datorate pentru perioada cuprinsă între data limită de executare a plății și data la care plata a fost efectuată. Data plății este cea din ziua în care contul Comisiei este debitat. Plata acestor dobânzi nu este considerată parte a contribuției financiare a Comunității prevăzute la articolul 5 din contract.
8. Perioadele indicate la articolul 8 referitoare la termenele de plată pot fi suspendate de Comisie în orice moment prin notificarea coordonatorului că fișa financiară nu este acceptabilă, fie întrucât nu este conformă cu cerințele contractului, fie întrucât nu este conformă cu rapoartele de activitate supuse Comisiei spre adoptare. Termenul prevăzut pentru adoptarea fișei financiare va fi suspendat până la prezentarea versiunii corectate sau revizuite solicitate, iar restul termenului menționat va începe să curgă din ziua în care Comisia va fi primit aceste informații.
Comisia își poate suspenda plățile în orice moment în cazul nerespectării de către contractanți a uneia sau a alteia dintre dispozițiile contractuale, în special a dispozițiilor articolului II.29 privind auditul și controlul. În acest caz, Comisia informează în mod direct contractanții prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Comisia își poate suspenda plățile în orice moment atunci când suspectează că a fost săvârșită o abatere de către contractant în executarea contractului. Va fi suspendată numai partea destinată contractanților suspectați de abatere. În acest caz, Comisia informează în mod direct contractanții prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Articolul II.29 Controale și audituri
1. În orice moment în cursul executării contractului și până la cinci ani după finalizarea proiectului, Comisia poate efectua audituri, fie prin revizori sau auditori științifici sau tehnologici externi, fie prin chiar serviciile Comisiei, inclusiv [Oficiul European de Luptă Antifraudă]. Aceste audituri pot privi aspecte științifice, financiare, tehnologice și altele (precum principiile de contabilitate și de gestiune), referitoare la buna executare a proiectului și a contractului. Aceste audituri se efectuează pe bază confidențială. Sumele care ar fi datorate Comisiei ca urmare a rezultatelor acestor audituri pot face obiectul unei recuperări, astfel cum se arată la articolul II.31.
Contractanții au dreptul de a refuza participarea unui anumit revizor sau auditor științific ori tehnologic extern din motive de confidențialitate comercială.
2. Contractanții pun direct la dispoziția Comisiei toate datele detaliate care pot fi solicitate de Comisie în scopul de a verifica gestionarea și executarea corectă a contractului.
3. Contractanții păstrează, pe o perioadă de cinci ani de la finalizarea proiectului, originalul sau, în cazuri excepționale temeinic justificate, copiile certificate pentru conformitate cu originalul ale tuturor documentelor aferente contractului. Aceste documente sunt puse la dispoziția Comisiei în cazul în care sunt solicitate pe durata executării unui audit în cadrul contractului.
4. Pentru a permite executarea acestor audituri, contractanții se asigură că serviciile Comisiei și orice organism extern desemnat de Comisie pot, la orice oră rezonabilă, să se deplaseze la fața locului, în special în birourile contractanților, pentru a colecta toate informațiile necesare executării auditului.
[…]
6. În plus, Comisia poate efectua verificări și inspecții la fața locului în conformitate cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri și cu Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) [Regulamentul (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF)]
[…]
Articolul II.30 Indemnizația forfetară
Fără a aduce atingere altor măsuri prevăzute în prezentul contract, contractanții convin asupra dreptului Comunității ca, în scopul de a‑și proteja interesele financiare, să solicite o despăgubire forfetară unui contractant ale cărui cheltuieli s‑au dovedit exagerate și care a primit, în consecință, o contribuție financiară nejustificată a Comunității. Indemnizația forfetară este datorată peste recuperarea contribuției financiare nejustificate care trebuie efectuată de contractant.
1. Cuantumul indemnizației forfetare trebuie să fie proporțional cu cheltuiala exagerată și cu partea nejustificată a contribuției Comunității. Cuantumul indemnizației forfetare este calculat potrivit următoarei formule:
Indemnizația forfetară = contribuția financiară nejustificată × (cheltuiala exagerată/totalul solicitat)
Calculul oricărei indemnizații forfetare ține seama numai de perioada care se raportează la contribuția Comunității solicitată de contractant pentru perioada menționată. Aceasta nu este calculată în raport cu întreaga contribuție a Comunității.
2. Comisia notifică cererea sa de plată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire contractantului pe care îl consideră obligat la plata unei indemnizații forfetare. Contractantul dispune de un termen de 30 de zile pentru a răspunde la cererea de despăgubire a Comunității.
3. Procedura care trebuie urmată pentru rambursarea unei contribuții financiare nejustificate și pentru plata unei indemnizații forfetare se va stabili în conformitate cu dispozițiile articolului II.31.
4. Comisia are dreptul de a solicita o indemnizație pentru orice cheltuială exagerată constatată după expirarea contractului, în conformitate cu dispozițiile alineatelor 1-6.
5. Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere penalităților administrative sau financiare pe care Comisia le poate impune oricărui contractant care nu își îndeplinește obligațiile în conformitate cu Regulamentul financiar sau oricărei alte măsuri corective civile la care Comunitatea sau un alt contractant are dreptul de a recurge. În plus, dispozițiile menționate nu exclud recurgerea la urmăriri penale efectuate de autoritățile statelor membre.
6. Pe de altă parte, astfel cum prevede Regulamentul financiar, orice contractant cu privire la care s‑a declarat o neîndeplinire gravă a obligațiilor sale contractuale va putea fi supus unei penalități financiare cu o valoare cuprinsă între 2 % și 10 % din cuantumul contribuției financiare pe care o va fi primit de la Comunitate. Acest cuantum va putea atinge 4-20 % în caz de abateri repetate în cei cinci ani de după prima neîndeplinire a obligațiilor.
Articolul II.31 Rambursarea către Comisie și ordine de recuperare
1. Atunci când suma a fost plătită în mod nejustificat contractantului sau când recuperarea este justificată în condițiile contractului, contractantul se angajează să ramburseze Comisiei suma în discuție în condițiile și la data precizate de aceasta.
2. În lipsa plății de către contractant la data stabilită de Comisie, suma datorată produce dobânzi în cuantumul indicat la articolul II.28. Dobânzile de întârziere se aplică începând cu data stabilită pentru plată până în ziua în care Comisia primește totalul sumei care îi este datorată.
[…]
3. Recuperarea de către Comisie a sumelor datorate se poate face prin compensație cu sumele datorate contractantului, după ce acesta din urmă [a] fost informat cu privire la aceasta sau prin executarea unei garanții financiare. Nu se impune acordul prealabil al contractantului.
[…]
5. Contractantul este informat că, potrivit articolului 256 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și astfel cum prevăd normele de participare, Comisia poate adopta o decizie care constituie titlu executoriu pentru stabilirea unei sume în sarcina altor persoane decât statele.”
9 Alte două contracte (denumite în continuare „contractele eTEN”) au fost încheiate în cadrul programului specific eTEN privind rețelele de telecomunicații transeuropene și reglementat de Regulamentul (CE) nr. 2236/95 al Consiliului din 18 septembrie 1995 de stabilire a normelor generale de acordare a ajutorului financiar comunitar în domeniul rețelelor transeuropene (JO L 228, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 16, p. 219), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1655/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 1999 (JO L 197, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 28, p. 6).
10 Este vorba despre următoarele contracte:
– contractul nr. 029255 „NavigAbile: e‑inclusion for communication disabilities” (denumit în continuare „contractul Navigabile”), al cărui articol 2 stabilea durata proiectului la 15 luni începând cu prima zi a lunii de după ultima semnare a contractului de către părți, respectiv, potrivit reclamantei, la 1 ianuarie 2007, și al cărui articol 3 prevedea o contribuție financiară maximă a Comunității de 756 275 de euro, din care 62 148 de euro destinați reclamantei;
– contractul nr. 517506 „European Recommanded Materials for Distance Learning Courses for Educators” (denumit în continuare „contractul Euridice”), al cărui articol 2 stabilea durata proiectului la 18 luni începând cu prima zi a lunii de după ultima semnare a contractului de către părți, respectiv, potrivit reclamantei, la 1 august 2005, și al cărui articol 3 prevedea o contribuție financiară maximă a Comunității de 860 834 de euro, din care 55 750 de euro destinați reclamantei.
11 În condițiile generale ale contractelor eTEN (denumite în continuare „condițiile eTEN”) se prevede printre altele după cum urmează:
„Articolul II.1 Definiții
[…]
2. «beneficiar» desemnează o entitate juridică, o organizație internațională sau Centrul Comun de Cercetare (CCR) care a încheiat cu Comunitatea prezentul contract de finanțare.
[…]
4. «membru» desemnează o entitate juridică, o organizație internațională sau Centrul Comun de Cercetare (CCR) – alta decât beneficiarul – care a încheiat, cu acordul Comunității și în conformitate cu prezentul contract de finanțare, un contract de participație cu un beneficiar și care are, în temeiul respectivului contract de participație, aceleași drepturi și obligații precum beneficiarul, în lipsa unei prevederi contrare în contractul de finanțare.
5. «participant» desemnează un beneficiar sau un membru.
[…]
28. «costuri eligibile» desemnează costurile menționate la articolele 14 și 15 din prezenta anexă, în conformitate cu condițiile care figurează la articolele 13.1-13.7.
[…]
32. «abatere» desemnează orice încălcare a dreptului comunitar sau orice neîndeplinire a unei obligații contractuale, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui beneficiar sau membru, care are sau ar avea ca efect producerea unui prejudiciu bugetului general al Comunităților Europene prin intermediul unor cheltuieli nejustificate.
[…]
Articolul II.3 Contribuția financiară a Comunității
[…]
4. Sub rezerva articolului 17 din prezenta anexă, orice plată va fi considerată exigibilă numai după ce ultimul element care trebuie livrat [a] fost aprobat.
[…]
6. După expirarea contractului de finanțare, rezilierea contractului de finanțare sau finalul participației unui beneficiar sau a unui membru, Comisia va putea sau va trebui, după caz, să solicite beneficiarului în cauză sau beneficiarului implicat prin unul dintre membrii săi rambursarea întregii contribuții financiare comunitare care îi va fi fost plătită dacă o fraudă sau abateri financiare grave sunt descoperite în cursul auditului realizat în conformitate cu articolul 17 din prezenta anexă. Cuantumul care trebuie rambursat va fi majorat cu dobânzi care corespund ratei practicate de Banca Centrală Europeană pentru operațiunile sale principale de refinanțare în prima zi calendaristică din luna în cursul căreia participantul în cauză a primit fondurile, plus trei puncte și jumătate pe cent. Dobânzile curg de la perceperea fondurilor până la rambursarea lor.
[…]
Articolul II.7 Rezilierea contractului de finanțare sau încetarea participației unui beneficiar sau a unui membru
[…]
3. Comisia poate rezilia cu efect imediat prezentul contract de finanțare ori participația unui beneficiar sau să solicite unui beneficiar să pună capăt participației unuia dintre membrii săi de la data primirii scrisorii recomandate cu confirmare de primire trimise de Comisie sau, în cazul unui membru, de beneficiarul în cauză, în conformitate cu alineatul 6 al treilea paragraf al prezentului articol, atunci când:
a) proiectul nu a debutat în mod efectiv în trei luni de la plata acontului, iar noua dată propusă este considerată inacceptabilă de Comisie;
b) participantul vizat direct nu și‑a îndeplinit în integralitate obligația contractuală, în pofida unei cereri scrise – adresată de Comisie sau de coordonator acționând în acord cu ceilalți beneficiari sau chiar, în cazul unui membru, de beneficiarul în cauză – de a corecta o neîndeplinire a unei astfel de obligații într‑un termen care nu depășește o lună;
c) atunci când o schimbare în controlul unui beneficiar poate afecta în mod substanțial proiectul sau interesele Comunității;
d) în caz de faliment, de închidere, de încetare a activității, de lichidare judiciară sau contractuală ori de suspendare a funcționării unui participant sau a oricărei alte proceduri similare prevăzute de legile și de regulamentele naționale și care produce un rezultat similar;
e) în caz de abatere financiară gravă.
4. Comisia trebuie să rezilieze imediat prezentul contract de finanțare sau să pună capăt participației unui beneficiar ori să solicite beneficiarului în cauză să pună capăt participației unui membru, cu efect imediat la primirea scrisorii recomandate cu confirmare de primire trimise de Comisie sau, în cazul unui membru, de către beneficiarul în cauză, în conformitate cu alineatul 6 al treilea paragraf al prezentului articol, în cazul în care un participant a făcut o declarație falsă pentru care poate fi considerat responsabil sau în cazul în care nu a comunicat în mod deliberat informații în scopul de a obține o contribuție financiară a Comunității sau orice alt avantaj prevăzut de contractul de finanțare.
[…]
Articolul II.13 Costuri eligibile – Principii generale
1. Costurile eligibile sunt costurile menționate la articolele 14 și 15 din prezenta anexă. Acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
– trebuie să fie necesare pentru proiect;
– trebuie să fie efectuate pe durata proiectului;
– trebuie să fie stabilite în conformitate cu principiul contabil al costurilor istorice și cu normele interne uzuale ale participantului, sub rezerva să fie considerate acceptabile de către Comisie;
– trebuie înscrise în registrele contabile, cel mai târziu cu ocazia întocmirii bilanțurilor contabile finale ori în documentele fiscale sau, dacă este cazul, cel mai târziu la data întocmirii certificatului de audit menționat la articolul 4.2.c din prezenta anexă, data căreia trebuie să i se acorde prioritate fiind prima dintre cele două;
și
– trebuie să excludă orice marjă de profit.
[…]
4. Sunt în special neeligibile următoarele costuri:
[…]
– cheltuielile care nu sunt necesare sau sunt abuzive;
[…]
– cheltuielile de divertisment sau de cazare, cu excepția celor rezonabile care au fost acceptate de Comisie ca fiind absolut necesare pentru punerea în aplicare a contractului de finanțare.
Articolul II.14 Costuri directe
1. Personal
În ceea ce privește cheltuielile cu personalul:
a) Numai cheltuielile aferente orelor prestate în mod real de persoanele care realizează în mod direct munca de administrare și munca tehnică aferentă a proiectului pot fi imputate asupra contractului de finanțare.
Aceste persoane trebuie:
– să fie recrutate direct de către participant, cu respectarea legislației naționale;
– să se afle numai sub supravegherea participantului și
– să fie remunerate în conformitate cu practicile normale ale participantului, sub rezerva de a fi considerate acceptabile de către Comisie.
Tot timpul de lucru imputat asupra contractului de finanțare trebuie înregistrat pe toată durata proiectului și, în cazul coordonatorului, pe o perioadă maximă de două luni de la finalul proiectului; acest timp trebuie să fie certificat cel puțin o dată pe lună de către persoana responsabilă cu munca desemnată de participant în conformitate cu articolul 2.2.b din prezenta anexă sau de către directorul financiar abilitat corespunzător al participantului.
[…]
4. Cheltuieli de călătorie și de subzistență
Cheltuieli reale de călătorie și cheltuieli de subzistență asociate personalului afectat proiectului pot fi imputate asupra contractului de finanțare.
[…]
Articolul II.16 Justificarea costurilor
Costurile eligibile sunt rambursate atunci când sunt motivate de participant.
În acest scop, participantul are obligația de a păstra, pe o bază regulată și în conformitate cu convențiile contabile uzuale ale statului său de stabilire, contabilitatea aferentă proiectului și o documentație adecvată pentru a dovedi și a justifica în detaliu cheltuielile și timpul care figurează în înscrisurile sale contabile.
Documentația trebuie să fie precisă, completă și eficientă.
Articolul II.17 Auditul financiar
1. Comisia sau orice reprezentant autorizat de aceasta va putea lansa un audit cu privire la un participant în orice moment pe durata contractului de finanțare și pe o durată de cinci ani de la plata finală a contribuției Comunității menționate la articolul 3.
[…]
2. Comisia sau orice reprezentant autorizat va putea avea acces la ore rezonabile, printre altele, la personalul beneficiarilor care este implicat în proiect, la documentația menționată la articolul 16 din prezenta anexă și la datele informatice și la echipamentele pe care le va considera pertinente. În acest cadru, ace(a)sta va putea impune ca datele să îi fie furnizate într‑o formă corespunzătoare pentru ca, de exemplu, să verifice eligibilitatea costurilor.
[…]
4. Pe baza concluziilor auditului, Comisia va lua toate măsurile corespunzătoare pe care le consideră utile, inclusiv recuperarea în tot sau în parte a plăților pe care le‑a efectuat. Ordinul de recuperare este adresat beneficiarului în cauză sau beneficiarului implicat dacă auditul financiar îl vizează pe unul dintre membrii săi.
[…]
Articolul II.19 Rambursarea către Comisie și recuperări
1. Dacă o sumă este plătită în mod nejustificat participantului sau dacă recuperarea este justificată în temeiul clauzelor contractului, beneficiarul efectuează rambursarea sumei în cauză potrivit modalităților și la data precizate de Comisie.
2. Dacă beneficiarul nu plătește până la data stabilită de Comisie, suma datorată este majorată cu dobânzi în cuantumul prevăzut la articolul 3.6 din prezenta anexă. Dobânzile de întârziere curg de la data stabilită pentru plată, fără a o lua în considerare, până la data, inclusiv, la care Comisia încasează întreaga sumă datorată.
[…]”
12 Ultimul contract în cauză (denumit în continuare „contractul CIP” sau „contractul T‑Seniority”) a fost încheiat în cadrul Programului‑cadru pentru inovație și competitivitate (2007-2013) instituit prin Decizia nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 2006 de instituire a unui program‑cadru pentru inovație și competitivitate (2007-2013) (JO L 310, p. 15, Ediție specială, 13/vol. 54, p. 224).
13 Este vorba despre contractul nr. 224988 „T‑Seniority: Expanding the benefits of information society to older people through digital TV channels”, al cărui articol 3 stabilea durata proiectului la 24 de luni începând cu 1 iulie 2008 și al cărui articol 5 prevedea o contribuție financiară maximă a Comunității de 2 669 999 de euro, din care 72 562,50 euro destinați reclamantei.
14 În condițiile generale ale contractelor CIP (denumite în continuare „condițiile CIP”) se prevede printre altele după cum urmează:
„Articolul II.1 Definiții
[…]
«beneficiar» desemnează o entitate juridică care participă la prezentul contract de finanțare încheiat cu Comunitatea.
[…]
«costuri eligibile» desemnează costurile menționate la articolele II.21 și II.22, cu respectarea condițiilor prevăzute la articolele II.20 și II.23.
[…]
«abatere» desemnează orice încălcare a dreptului comunitar sau a unei clauze din prezentul contract de finanțare, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unuia sau mai multor beneficiari, care produce sau ar putea produce un prejudiciu bugetului Comunităților.
[…]
Articolul II.5 Aprobarea rapoartelor și a elementelor care trebuie prezentate; termene de plată
1. La finalul fiecărei perioade de referință, Comisia evaluează rapoartele aferente proiectelor și elementele care trebuie prezentate prevăzute în anexa I și efectuează plățile corespunzătoare în termen de 105 zile de la primirea acestora, cu excepția situației în care plata sau proiectul au fost suspendate. Comisia poate fi asistată de experți externi cu ocazia analizei și a evaluării rapoartelor și a elementelor care trebuie prezentate.
2. Plățile sunt efectuate după ce Comisia [a] aprobat rapoartele și/sau elementele care trebuie prezentate. Lipsa răspunsului Comisiei în termenul stabilit nu valorează aprobare. Comisia poate respinge rapoartele și elementele care trebuie prezentate, chiar după expirarea termenului de plată. Aprobarea rapoartelor nu valorează recunoașterea corectitudinii sau a autenticității declarațiilor și informațiilor pe care le conține și nu valorează scutire de orice audit sau verificare.
[…]
Articolul II.10 Rezilierea contractului de finanțare sau a participației beneficiarului
[…]
2. Comisia nu se va opune:
a) rezilierii contractului de finanțare la cererea scrisă a coordonatorului, care acționează în acord cu toți ceilalți beneficiari, pentru motivele menționate la alineatul 1 al prezentului articol;
b) faptului ca un beneficiar să se retragă din proiect, exceptând cazul în care această retragere afectează în mod substanțial punerea în aplicare a proiectului.
Rezilierea contractului de finanțare sau retragerea beneficiarului produce efecte:
– la data înscrisă pe scrisoarea de acceptare a Comisiei, trimisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
– în lipsa unor observații scrise ale Comisiei, cel mai târziu la o lună după primirea notificării cu privire la reziliere, trimisă de părțile în cauză.
3. Comisia poate rezilia cu efect imediat prezentul contract de finanțare sau participația beneficiarului, începând cu data primirii scrisorii recomandate cu confirmare de primire trimise de Comisie, în cazul în care:
[…]
f) se constată o abatere financiară gravă sau o fraudă săvârșită de un beneficiar.
[…]
Articolul II.11 Consecințe financiare și de alt tip ale rezilierii
[…]
3. În cazul rezilierii, plățile efectuate de Comisie se limitează la costurile eligibile efectuate și acceptate până la data rezilierii efective, precum și la orice angajament asumat în mod legitim înainte de această dată și care nu poate fi anulat.
4. Prin derogare de la dispozițiile alineatului anterior:
– în cazul rezilierii în conformitate cu articolul II.10 alineatul 2 primul paragraf litera b) sau cu articolul II.10 alineatul 3 litera b), c), e), f) sau g), Comisia poate solicita rambursarea în tot sau în parte a contribuției financiare a Comunității, ținând seama de natura și de rezultatele muncii îndeplinite, precum și de utilitatea sa pentru Comunitate în cadrul prezentului program;
[…]
7. Comisia poate exercita toate drepturile pe care i le conferă prezentul contract de finanțare pentru a accepta sau a respinge rapoarte sau elemente care trebuie prezentate, pentru a accepta, a reduce sau a refuza cereri de costuri prezentate și pentru a lansa un audit sau o evaluare tehnică.
8. În pofida rezilierii contractului de finanțare sau a participației unui beneficiar, dispozițiile părților B și D din anexa II continuă să se aplice după rezilierea contractului de finanțare sau a încetării participației unui beneficiar. Toate celelalte dispoziții ale prezentului contract de finanțare care prevăd în mod expres că aplicarea lor continuă după reziliere continuă de asemenea să se aplice pe durata prevăzută de aceste dispoziții.
[…]
Articolul II.20 Costuri eligibile – Principii generale
1. Costurile eligibile sunt cele menționate la articolele II.21 și II.22. Acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
[…]
– trebuie să fie necesare pentru punerea în aplicare a proiectului;
– trebuie să fi fost efectuate în mod efectiv de către beneficiar;
– trebuie să poată fi identificate și verificate, să fie înscrise în registrele contabile ale beneficiarului și stabilite în conformitate cu principiile contabile aplicabile în țara în care este stabilit beneficiarul și în conformitate cu metodele de calcul al costurilor uzuale ale beneficiarului; procedurile interne de contabilitate și de audit ale beneficiarului trebuie să permită o corespondență directă între costurile și facturile declarate potrivit proiectului și documentele financiare și anexele corespunzătoare;
– trebuie să fie conforme cu cerințele legislației fiscale și sociale aplicabile;
– trebuie să fie rezonabile și justificate și să răspundă imperativelor de bună gestiune financiară, în special în ceea ce privește economia și eficacitatea;
și
– trebuie să fi fost efectuate pe durata proiectului;
[…]
2. Costurile neeligibile sunt în special următoarele:
[…]
– cheltuielile care nu sunt necesare sau sunt abuzive;
[…]
– toate costurile efectuate sau rambursate în temeiul, printre altele, al unui alt proiect comunitar, internațional sau național.
[…]
Articolul II.16 Justificarea costurilor
Costurile eligibile sunt rambursate atunci când sunt motivate de beneficiar.
În acest scop, participantul este obligat să păstreze, pe o bază regulată și în conformitate cu convențiile contabile normale ale statului său de stabilire, contabilitatea aferentă proiectului și o documentație adecvată pentru a susține și a justifica în detaliu cheltuielile și timpul care figurează în înscrisurile sale contabile. Această contabilitate trebuie păstrată timp de cinci ani de la data plății finale. Tot timpul de lucru imputat asupra contractului de finanțare trebuie înregistrat pe toată durata proiectului și pentru o perioadă maximă de două luni de la finalul proiectului; acest timp trebuie să fie certificat de către persoana responsabilă cu munca desemnată de participant în conformitate cu articolul II.3.b sau de către directorul financiar abilitat corespunzător al participantului.
Această documentație trebuie să fie precisă, completă și eficientă.
[…]
Articolul II.26 Modalități de plată
[…]
6. Orice plată poate face obiectul unui audit sau al unei reexaminări și poate fi revizuită sau recuperată în funcție de rezultatele auditului sau ale reexaminării.
[…]
Articolul II.28 Auditul financiar
1. Comisia poate lansa un audit cu privire la un beneficiar în orice moment pe durata punerii în aplicare a proiectului și pe o durată de cinci ani de la plata finală. Procedura de audit cu privire la beneficiar poate fi considerată că a debutat în ziua primirii de către acesta din urmă a scrisorii recomandate cu confirmare de primire adresate în această privință de către Comisie.
Procedura de audit poate fi desfășurată de auditori externi sau de serviciile proprii ale Comisiei, inclusiv OLAF. Procedura de audit se derulează în condiții de confidențialitate.
2. Beneficiarii pun direct la dispoziția Comisiei toate informațiile și datele detaliate solicitate de aceasta sau de orice reprezentant abilitat de ea pentru a verifica faptul că contractul de finanțare este gestionat corect, că este pus în aplicare conform dispozițiilor sale și că costurile au fost imputate în mod conform.
3. Beneficiarii se asigură că Comisia sau orice entitate externă mandatată de aceasta are acces la fața locului la ore rezonabile, printre altele, la birourile beneficiarilor, la personalul beneficiarilor care este implicat în proiect, la documentația menționată la articolul II.23 din prezenta anexă și necesară pentru realizarea auditului, inclusiv informațiile cu privire la remunerațiile individuale și persoanele implicate în proiect, la datele contabile, la datele informatice și la echipamente. În acest cadru, Comisia sau orice entitate externă mandatată de aceasta poate solicita ca datele să îi fie furnizate într‑o formă corespunzătoare pentru ca, de exemplu, să verifice eligibilitatea costurilor.
[…]
5. Pe baza concluziilor auditului, Comisia ia toate măsurile corespunzătoare pe care le consideră utile, inclusiv recuperarea în tot sau în parte a plăților pe care le‑a efectuat și impunerea oricărei sancțiuni aplicabile.
[…]
Articolul II.30 Rambursarea către Comisie și recuperări
1. Atunci când o sumă plătită de Comisie coordonatorului, în calitatea sa de depozitar al tuturor plăților, trebuie recuperată potrivit dispozițiilor prezentului contract de finanțare, beneficiarul în cauză trebuie să efectueze rambursarea către Comisie a sumei în cauză, potrivit modalităților și la data precizate de Comisie.
2. Dacă obligația de a plăti cuantumul datorat nu a fost executată la data stabilită de Comisie, suma datorată este majorată cu dobânzi în cuantumul prevăzut la articolul II.5(5). Dobânzile de întârziere curg de la data stabilită pentru plată, fără a o lua în considerare, până la data, inclusiv, la care Comisia percepe întreaga sumă datorată.
[…]
4. Beneficiarii înțeleg că, în temeiul articolului 256 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Comisia poate adopta o decizie, care să constituie titlu executoriu, care să pună în sarcina altor persoane decât statele o obligație pecuniară.”
15 În ceea ce privește dreptul aplicabil contractelor în cauză, articolul 12 din contractele FP6 prevede că „[p]rezentul contract este guvernat de dreptul belgian”.
16 De asemenea, articolul 5 alineatul 1 din contractele eTEN prevede că „[p]rezenta convenție de subvenționare este guvernată de dreptul belgian”.
17 Articolul 10 primul paragraf din contractul CIP prevede că „prezentul contract de finanțare este guvernat de propriile sale dispoziții, de actele pertinente ale Comunității referitoare la [CIP], de Regulamentul financiar aplicabil în general Comunităților Europene, precum și de modalitățile sale de punere în aplicare, de celelalte dispoziții ale dreptului comunitar și, în subsidiar, de dreptul belgian”.
18 În ceea ce privește competența jurisdicțională, articolul 13 din contractele FP6 conține o clauză compromisorie potrivit căreia Tribunalul sau Curtea de Justiție, după caz, are competența de a soluționa litigiile dintre Comunitate și contractanți referitoare la validitatea, la aplicarea sau la interpretarea acestor contracte.
19 Același lucru este valabil în ceea ce privește articolul 5 alineatul 2 din contractele eTEN, precum și în ceea ce privește articolul 10 al treilea paragraf din contractul CIP.
B – Executarea contractelor în cauză și auditul
20 În perioada cuprinsă între 8 și 12 februarie 2010, Comisia a efectuat un audit financiar având ca obiect contractele în cauză, în birourile reclamantei.
21 Înainte de realizarea acestui audit, Comisia plătise deja reclamantei ultima tranșă din contribuția financiară a Comunității pentru unele dintre contractele în cauză.
22 Este vorba, în primul rând, despre trei dintre contractele guvernate de condițiile FP6, și anume contractele Access‑eGOV, eABILITIES și Emerge, pentru care plata ultimei tranșe din contribuția financiară a Comunității a intervenit la 15 decembrie, la 30 septembrie și, respectiv, la 30 octombrie 2009. Executarea de către reclamantă a acestor trei contracte a fost aprobată definitiv de Comisie la 13 iulie 2009, la 17 martie 2009 și, respectiv, la 15 mai 2010.
23 Este vorba, în al doilea rând, despre contractele guvernate de condițiile eTEN, și anume contractele Navigabile și Euridice, pentru care plata menționată a intervenit la 28 ianuarie 2009 și, respectiv, la 28 decembrie 2007. Executarea de către reclamantă a acestor două contracte a fost aprobată definitiv de Comisie la 8 decembrie 2008 și, respectiv, la 27 martie 2007.
24 La data auditului, celelalte contracte în cauză se aflau în stadii de executare diferite.
25 În ceea ce privește contractul guvernat de condițiile CIP, și anume contractul T‑Seniority, Comisia plătise reclamantei prin intermediul coordonatorului proiectului prima tranșă din contribuția financiară a Comunității, în cuantum de 43 934,90 euro, la 23 februarie 2009. Prin scrisoarea din 1 martie 2010, reclamanta a informat coordonatorul proiectului T‑Seniority că se retrăgea din consorțiu începând cu acea dată.
26 În ceea ce privește celelalte trei contracte guvernate de condițiile FP6, și anume contractele Ask‑It, EU4ALL și Enable, situația se prezenta după cum urmează.
27 În cadrul contractului Ask‑It, Comisia plătise primele patru tranșe din contribuția financiară a Comunității destinată reclamantei, ultima plată intervenind la 27 mai 2008. Ultima tranșă a respectivei contribuții nu fusese încă plătită. Consorțiul trimisese Comisiei ultimele elemente care trebuiau prezentate la 21 iulie 2009.
28 În cadrul contractului EU4ALL, Comisia plătise primele două tranșe din contribuția financiară a Comunității la 4 aprilie 2007 și la 19 ianuarie 2009. În urma examinării rapoartelor prezentate de consorțiu în cadrul celei de a treia perioade de referință a proiectului, Comisia adresase coordonatorului acestui proiect o scrisoare, datată 13 ianuarie 2010, prin care arăta că aceste rapoarte erau aprobate cu condiția ca consorțiul să prezinte un plan de punere în aplicare a programului pentru perioada următoare care să conțină un anumit număr de modificări referitoare la prestațiile și la sarcinile care trebuiau efectuate. Comisia stabilea de asemenea pentru consorțiu un termen de o lună pentru a lua în considerare recomandările sale și pentru a prezenta un nou plan de punere în aplicare.
29 În continuare, prin scrisoarea din 29 martie 2010, Comisia a acordat, în cadrul contractului EU4ALL, un nou termen de o lună consorțiului pentru a lua în considerare recomandări suplimentare după prezentarea unor noi documente și a prezenta un nou plan de punere în aplicare care să țină seama de respectivele recomandări.
30 În urma prezentării de către consorțiu a unor noi documente în cadrul contractului EU4ALL, Comisia a indicat consorțiului, în scrisoarea din 9 iunie 2010, că aprecia, sub rezerva prezentării unor documente suplimentare înainte de sfârșitul lunii iunie a anului 2010, că acesta executa în mod satisfăcător proiectul.
31 Prin scrisoarea din 4 august 2010, reclamanta a amintit Comisiei că, în pofida prezentării de către coordonatorul proiectului a documentelor suplimentare solicitate de Comisie prin scrisoarea sa din 9 iunie 2010, aceasta nu efectuase nicio plată. Întrucât această situație făcea imposibilă executarea proiectului prevăzut de contractul EU4ALL din cauza lipsei resurselor financiare, reclamanta a indicat Comisiei că suspenda de la data acelei scrisori orice executare și orice punere în aplicare a proiectului până când Comisia își va fi executat obligațiile sale contractuale, iar aceasta fără a aduce atingere drepturilor de care beneficiază în temeiul contractului și oricărui prejudiciu suplimentar.
32 Prin scrisoarea din 25 august 2010, Comisia a informat reclamanta că suspendase plata contribuției financiare a Comunității care corespundea ultimei perioade de referință în cadrul contractului EU4ALL în temeiul articolului II.28 alineatul 8 al treilea paragraf din condițiile FP6.
33 În cadrul contractului Enable, Comisia plătise primele șase tranșe din contribuția financiară a Comunității care era destinată acesteia, ultima plată fiind efectuată la 7 iunie 2009.
34 Ulterior, reclamanta a informat Comisia, prin scrisoarea din 16 iulie 2010, că, în lipsa plății părții acesteia, îi era imposibil să continue executarea proiectului prevăzut de contractul Enable din cauza lipsei resurselor financiare. Reclamanta a indicat de asemenea Comisiei că suspenda de la data acelei scrisori orice executare și punere în aplicare a proiectului până când Comisia își va fi executat obligațiile sale contractuale, fără a aduce atingere drepturilor de care beneficiază în temeiul contractului și oricărui prejudiciu suplimentar. Reclamanta a prezentat, prin urmare, Comisiei ultimul său raport financiar cu privire la acest proiect la 15 octombrie 2010.
35 La 28 iunie 2010, Comisia a trimis reclamantei un raport de audit provizoriu cu privire la executarea contractelor în cauză. Reclamanta a comunicat Comisiei observațiile sale referitoare la raportul menționat la 30 septembrie 2010.
36 Prin scrisoarea din 22 decembrie 2010, Comisia a informat reclamanta că adoptase raportul de audit definitiv, anexat la scrisoarea respectivă, prin care aproba concluziile acestuia.
37 În raportul de audit definitiv anexat la scrisoarea Comisiei din 22 decembrie 2010 se constatau următoarele:
– pe durata mai multor ani consecutivi, reclamanta nu contabilizase, printre altele, veniturile sale exacte în registrele sale contabile și în arhive, cu încălcarea dispozițiilor pertinente ale legii elene; rezulta că evidențele sale contabile nu erau fiabile și că nicio comparație directă nu putea fi efectuată între cheltuielile și veniturile aferente executării programelor și situația generală a conturilor sale;
– un procentaj important al fișelor de prezență ale personalului privea în mod sistematic corecțiile de mână care fuseseră efectuate a posteriori de către directorul programelor, fără consimțământul personalului; acest lucru avea consecințe importante în ceea ce privește timpul de lucru declarat, care ridica îndoieli cu privire la înregistrarea orelor de lucru;
– fișele de prezență ale directorului programelor indicau un număr de ore de lucru exagerat, care le includea pe cele consacrate altor activități profesionale;
– reclamanta declarase în mod fals că directorul programelor nu participase la executarea contractului ETSI STF 333 finanțat de Comisie;
– justificarea cheltuielilor de călătorie nu furniza o imagine fiabilă și obiectivă a condițiilor și a activităților întreprinse în cadrul acestor deplasări, întrucât majoritatea călătoriilor respective nu erau direct legate de programele în cauză.
38 Raportul de audit concluziona că se impunea, în consecință, să se considere că toate cheltuielile efectuate de reclamantă în cursul executării contractelor Access‑eGOV, eABILITIES, Ask‑It, EU4ALL, Emerge și Enable, precum și Navigabile, Euridice și T‑Seniority erau neeligibile și că toate sumele pertinente plătite reclamantei trebuiau recuperate.
39 Raportul de audit recomanda de asemenea, având în vedere încălcările constatate, denunțarea tuturor contractelor în curs încheiate de reclamantă cu Comisia, conform articolului II.16.2 din condițiile FP6, articolelor II.7.3 (abatere financiară gravă) și II.7.4 (declarații false) din condițiile eTEN și articolului II.10.3 (încălcarea contractului și nefurnizarea de informații) din condițiile CIP.
40 În scrisoarea sa din 22 decembrie 2010, Comisia indica de asemenea suma care trebuia rambursată pentru fiecare dintre contractele în cauză, reprezentând un cuantum total de 951 029,21 euro, sub forma tabelului următor:
Contract | Costuri declarate (A) | Costuri acceptate de PO (B) | Costuri eligibile (C) | Ajustare brută în raport cu costurile acceptate (C − B) |
027020 Access‑eGOV | 157 438,84 | 157 438,84 | 0,00 | − 157 438,84 |
034778 EU4ALL | 115 044,16 | 115 044,16 | 0,00 | − 115 044,16 |
035242 eABILITIES | 95 287,40 | 95 287,40 | 0,00 | − 95 287,40 |
045056 Emerge | 112 308,44 | 112 308,44 | 0,00 | − 112 308,44 |
045563 Enable | 118 588,01 | 104 503,61 | 0,00 | − 104 503,61 |
511298 Ask‑It | 187 120,70 | 184 803,16 | 0,00 | − 184 803,16 |
029255 Navigabile | 61 004,83 | 62 129,50 | 0,00 | − 62 129,50 |
517506 Euridice | 56 798,04 | 56 472,10 | 0,00 | − 56 472,10 |
224988 T‑Seniority | 63 042 | 63 042 | 0,00 | − 63 042. |
41 Comisia preciza în această privință că ajustările devenite necesare prin plata sumelor neeligibile în favoarea reclamantei ar putea afecta plățile viitoare în temeiul contractelor în cauză sau să ia forma unui ordin de recuperare.
42 În aceeași scrisoare, Comisia o informa de asemenea pe reclamantă că, în plus față de punerea în aplicare a acestor ajustări, serviciile sale puteau calcula cuantumul indemnizației forfetare datorate Uniunii Europene în conformitate cu articolul II.30 din condițiile FP6 și să emită, dacă este cazul, un ordin de recuperare cu privire la această indemnizație.
43 La 4 februarie 2011, directorul programelor a fost audiat de agenții Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) cu privire la realizarea proiectelor care făceau obiectul contractelor în cauză și la participarea sa la acestea din urmă.
44 Prin scrisoarea din 21 martie 2011 adresată reclamantei, Comisia i‑a indicat că sumele care fuseseră plătite în mod nejustificat reclamantei erau următoarele:
| | Proiecte | Costuri eligibile/finanțare potrivit raportului de audit | Cuantumul plătit în mod nejustificat | |
FP6 | 027020 | Access‑e‑Gov | 0,00 € | − 157 438,73 € |
FP6 | 035242 | eABILITIES | 0,00 € | − 95 201,60 € |
FP6 | 045563 | Enable | 0,00 € | − 81 456,96 € |
FP6 | 511298 | Ask‑It | 0,00 € | − 164 988,82 € |
FP6 | 034778 | EU4ALL | 0,00 € | − 125 580,45 € |
FP6 | 045056 | Emerge | 0,00 € | − 187 248,39 € |
eTEN | 029255 | Navigabile | 0,00 € | − 62 129,50 € |
eTEN | 517506 | Euridice | 0,00 € | − 55 750 € |
CIP | 224988 | T‑Seniority | 0,00 € | − 43 966 € |
| | | | | − 643 782,81 € |
45 Comisia o informa de asemenea pe reclamantă că, dacă nu prezenta comentarii în această privință în termen de 15 zile de la primirea respectivei scrisori, serviciile sale ar continua procedura de recuperare a cuantumului de 643 782,81 euro și că aceasta ar primi o notă de debit pe proiect care să conțină instrucțiuni pentru a trece la rambursarea către Comisie în termenul stabilit. Comisia a precizat de asemenea reclamantei că, dacă nu efectua rambursarea în termenul stabilit prin nota de debit, cuantumul care trebuia rambursat ar fi majorat cu o rată a dobânzii stabilită prin respectiva notă de debit. Comisia a adăugat că, dacă cuantumul total, inclusiv dobânzile, dacă este cazul, nu era rambursat, acesta ar face obiectul fie al unei executări silite, fie al unei compensații cu sume eventual datorate. Comisia a indicat în sfârșit că, pe lângă ordinul de recuperare, serviciul competent ar calcula și cuantumul indemnizației datorate de reclamantă în temeiul articolului II.30 din condițiile FP6.
46 Prin scrisoarea din 1 aprilie 2011, Comisia a transmis reclamantei un „tabel rectificativ” cu sumele care i‑au fost plătite în mod nejustificat. Din tabel ar reieși că suma totală care trebuia rambursată se ridica la 999 366,40 euro, iar nu la 643 782,81 euro.
47 Prin scrisoarea din 4 aprilie 2011, Comisia a indicat reclamantei că, având în vedere rezultatele auditului, considera că aceasta făcuse declarații false și săvârșise abateri în sensul articolului II.1.11 din condițiile FP6, al articolului II.1.32 din condițiile eTEN și al articolului II.1 din condițiile CIP. Aceasta i‑a precizat de asemenea reclamantei că aprecia că încălcase dispozițiile contractelor în cauză privind eligibilitatea cheltuielilor și că aceste încălcări, precum și declarațiile false avuseseră drept scop obținerea unei contribuții nejustificate a Uniunii. În consecință, Comisia a informat reclamanta cu privire la decizia sa de a pune capăt participării acesteia din urmă la contractele Ask‑It, EU4ALL, Emerge și Enable, în temeiul articolului II.16.2 din condițiile FP6, de la data primirii respectivei scrisori. Comisia a solicitat de asemenea reclamantei să îi transmită în termen de 30 de zile de la primirea scrisorii menționate toate rapoartele și documentele care trebuiau să îi fie prezentate în cadrul contractului Enable privind lucrările realizate până la acea dată, în conformitate cu articolul II.7 din condițiile FP6. Ea a atras de asemenea atenția asupra faptului că, având în vedere rezultatele finale ale auditului, era improbabil ca cheltuielile efectuate de reclamantă pentru perioade neacoperite de audit să fie considerate eligibile.
48 La 29 aprilie 2011, Comisia a emis nouă note de debit, care indicau suma care trebuia rambursată în temeiul fiecăruia dintre contractele în cauză, pentru un total de 999 213,45 euro. Aceste note de debit stabileau pentru reclamantă un termen de 45 de zile pentru a rambursa sumele datorate, care expira la 14 iunie 2011, și la finalul căruia aceste sume ar fi majorate cu dobânzile moratorii prevăzute de contractele în cauză la rata Băncii Centrale Europene (BCE), majorată cu 3,5 puncte.
49 În aceeași zi, Comisia a informat‑o pe reclamantă printr‑o scrisoare că suma totală a indemnizațiilor datorate în temeiul contractelor încheiate în cadrul FP6 se ridica la 70 471,47 euro. Comisia a indicat de asemenea că suma obținută în temeiul formulei prevăzute la articolul II.30 din condițiile generale ale acestor contracte fusese redusă, pentru a ține seama de cerințele de proporționalitate, la 10 % din cuantumul grantului plătit înainte de audit.
50 În această privință, Comisia a anexat următorul tabel:
Proiectul | Perioada auditată plătită | Finanțarea solicitată înainte de audit | Supradeclarația % | Limita cuantumului daunelor interese1 | |
027020 | Access‑e‑Gov | 1-3 | 157 438,84 € | 100 % | 15 743,87 € |
035242 | eABILITIES | 1-2 | 95 287,40 € | 100 % | 9 520,16 € |
045563 | Enable | 1-2 | 59 732,95 € | 100 % | 5 973,30 € |
511298 | Ask‑It | 1-3 | 171 434,65 € | 100 % | 16 498,88 € |
034778 | EU4ALL | 1-2 | 115 044,16 € | 100 % | 11 504,42 € |
045056 | Emerge | 1-2 | 112 308,44 € | 100 % | 11 230,84 € |
| | 70 471,47 € | |
1 * Cuantum limitat la 10 % din contribuția financiară plătită de coordonatorul financiar al proiectelor (95 201,60 € pentru eABILITIES și 164 988,02 € pentru Ask‑It)
51 În aceeași scrisoare, Comisia a indicat de asemenea că, în lipsa unor comentarii ale reclamantei în termen de 30 de zile de la primirea respectivei scrisori, o notă de debit în cuantum de 70 471,47 euro ar fi emisă, în conformitate cu articolul II.31 din condițiile FP6. Comisia a precizat în plus că, dacă suma datorată nu era rambursată în termenul prevăzut în nota de debit, această sumă ar fi majorată cu dobânzi de întârziere în cuantumul indicat în respectiva notă de debit.
52 La 20 iunie 2011, Comisia a emis șase note de debit în temeiul contractelor încheiate între Comunitate și reclamantă pentru proiectele Access‑eGOV, eABILITIES, Ask‑It, EU4ALL, Emerge și Enable, prin care stabilea sumele datorate de reclamantă cu titlu de indemnizație forfetară, în temeiul articolului II.30 din condițiile FP6, la un cuantum total de 70 471,47 euro. Termenul acordat de Comisie reclamantei pentru a plăti sumele în discuție era stabilit la 4 august 2011.
Procedura și concluziile părților
53 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 31 ianuarie 2011, reclamanta a introdus prezenta acțiune.
54 Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 13 mai 2011, Comisia a depus memoriul în apărare, care conținea o cerere reconvențională.
55 Prin înscrisurile depuse la grefa Tribunalului, reclamanta și Comisia au depus replica la 17 august 2011 și, respectiv, duplica, la 14 noiembrie 2011.
56 Reclamanta solicită Tribunalului:
– „constatarea faptului că nu a încălcat articolul II.16.2 din condițiile FP6, articolele II.7.3 (abatere financiară gravă) și II.7.4 (declarații false) din condițiile eTEN și articolul II.10.3 (încălcarea contractului și neprezentarea de informații) din condițiile CIP”;
– „constatarea faptului că, prin contestarea eligibilității cheltuielilor reclamantei, Comisia a încălcat contractele în cauză”;
– constatarea faptului că cheltuielile în valoare de 932 362,44 euro pe care reclamanta le‑a prezentat Comisiei în cadrul contractelor Access‑eGOV, eABILITIES, Ask‑It, EU4ALL, Emerge și Enable, precum și Navigabile, Euridice și T‑Seniority sunt eligibile și că reclamanta nu este obligată să ramburseze sumele alocate de Comisie;
– „constatarea faptului că întârzierea înregistrată de Comisie în ultimele plăți destinate finanțării contractelor EU4ALL, Ask‑It și Enable constituie o neîndeplinire a obligațiilor contractuale ale acesteia din urmă”;
– constatarea faptului că Comisia este obligată la plata către reclamantă a sumei de 52 584,05 euro, majorată cu dobânzi începând de la data notificării prezentei acțiuni, pentru cheltuielile pe care reclamanta a trebuit să le efectueze în cadrul contractului EU4ALL;
– constatarea faptului că Comisia este obligată să plătească reclamantei suma de 20 678,61 euro, majorată cu dobânzi începând de la data notificării prezentei acțiuni, pentru cheltuielile pe care reclamanta a trebuit să le efectueze în cadrul contractului Ask‑It;
– constatarea faptului că Comisia este obligată să plătească reclamantei suma de 11 693,05 euro, majorată cu dobânzi începând de la data notificării prezentei acțiuni, pentru cheltuielile pe care reclamanta a trebuit să le efectueze în cadrul contractului Enable;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
57 În replică, reclamanta a renunțat la al patrulea capăt de cerere în ceea ce privește contractul Enable și la al șaptelea capăt de cerere. În plus, aceasta solicită Tribunalului:
– cu titlu principal, respingerea cererii reconvenționale a Comisiei ca inadmisibilă;
– cu titlu subsidiar, respingerea cererii reconvenționale a Comisiei ca neîntemeiată.
58 Comisia solicită Tribunalului:
– cu titlu reconvențional, obligarea reclamantei la plata sumelor indicate în notele de debit, care se ridică la 999 213,45 euro, majorate cu dobânzi începând cu 15 iunie 2011, la rata stabilită de BCE majorată cu 3,5 puncte, care corespund rambursării contribuțiilor financiare de care a beneficiat aceasta, precum și a sumei de 70 471,47 euro, majorată cu dobânzi începând de la data expirării termenului de plată acordat prin nota de debit pertinentă, la rata menționată mai sus, care corespunde indemnizației datorate în temeiul contractelor FP6;
– respingerea acțiunii formulate de reclamantă;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
59 În duplică, Comisia a precizat că suma de 70 471,47 euro corespunzătoare indemnizației datorate în temeiul contractelor FP6 trebuia majorată începând cu 5 august 2011 cu rata BCE majorată cu 3,5 puncte.
60 Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera întâi) a decis deschiderea procedurii orale și, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură, a solicitat părților, pe de o parte, să prezinte diverse documente și, pe de altă parte, să răspundă în scris la întrebări. Reclamanta a onorat această invitație în termenul acordat.
61 Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 4 iulie 2013.
În drept
62 Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit articolului 272 TFUE, Curtea este competentă să se pronunțe în temeiul unei clauze compromisorii cuprinse într‑un contract de drept public sau de drept privat, încheiat de Uniune sau în numele acesteia. În conformitate cu articolul 256 alineatul (1) TFUE, Tribunalul are competența să judece în primă instanță acțiunile menționate la articolul 272 TFUE.
63 În speță, în conformitate cu articolul 13 din contractele FP6, cu articolul 5 alineatul 2 din contractele eTEN, precum și cu articolul 10 al treilea paragraf din contractul CIP, Tribunalul are competența să judece toate litigiile dintre Comunitate și contractanți în ceea ce privește validitatea, interpretarea și aplicarea respectivelor contracte.
A – Cu privire la întinderea litigiului
64 Trebuie precizat că litigiul dintre părți privește două aspecte distincte ale raporturilor contractuale dintre acestea.
65 În primul rând, părțile nu sunt de acord cu privire la eligibilitatea cheltuielilor prezentate de reclamantă Comisiei în cadrul contractelor în cauză și nici cu privire la obligațiile subsecvente de a rambursa totalitatea sumelor care i‑au fost plătite reclamantei pe baza respectivelor cheltuieli și de a plăti o indemnizație forfetară.
66 Astfel, prin intermediul celui de al treilea capăt de cerere, reclamanta solicită Tribunalului, în esență, să declare că cheltuielile pe care le‑a efectuat în favoarea Comisiei în cadrul contractelor în cauză sunt eligibile și că nu este, în consecință, obligată să ramburseze Comisiei sumele pe care aceasta din urmă i le‑a plătit în cadrul contractelor respective.
67 Trebuie arătat de asemenea că, în replică, reclamanta a solicitat respingerea cererilor reconvenționale ale Comisiei prin care aceasta din urmă solicită obligarea reclamantei la plata sumelor indicate în notele de debit din 29 aprilie și din 20 iunie 2011, majorate cu dobânzile prevăzute de notele menționate.
68 În al doilea rând, părțile nu sunt de acord nici în ceea ce privește obligația Comisiei de a efectua ultimele plăți prevăzute în cadrul contractelor EU4ALL și Ask‑It.
69 Astfel, prin intermediul celui de al cincilea și al celui de al șaselea capăt de cerere, reclamanta solicită Tribunalului să constate că Comisia are obligația de a‑i plăti suma de 52 584,05 euro, majorată cu dobânzi, cu titlu de cheltuieli efectuate în cadrul contractului EU4ALL, precum și suma de 20 678,61 euro, majorată de asemenea cu dobânzi, cu titlu de cheltuieli efectuate în cadrul contractului Ask‑It, pretenții la care Comisia se opune solicitând Tribunalului să respingă acțiunea reclamantei.
70 Pe de altă parte, prin intermediul primului și al celui de al doilea capăt de cerere, reclamanta solicită Tribunalului, în esență, să constate că, contrar celor imputate de Comisie, aceasta nu și‑a încălcat obligațiile contractuale care decurg din articolul II.16.2 din condițiile FP6, din articolele II.7.3 și II.7.4 din condițiile eTEN, precum și din articolul II.10.3 din condițiile CIP și că, prin contestarea eligibilității cheltuielilor sale, Comisia și‑a încălcat obligațiile contractuale.
71 De asemenea, prin intermediul celui de al patrulea capăt de cerere, reclamanta solicită Tribunalului să constate că întârzierea Comisiei în efectuarea ultimelor plăți din grantul aferent contractelor privind programele EU4ALL și Ask‑It constituie o neîndeplinire a obligațiilor sale contractuale.
72 Or, trebuie să se constate că astfel de cereri nu constituie prin ele însele capete de cerere ca atare, ci se raportează de fapt la argumentele invocate de reclamantă în susținerea acțiunii, care vor fi examinate în cadrul dezvoltărilor referitoare la al treilea, la al cincilea și la al șaselea capăt de cerere ale reclamantei.
B – Cu privire la dreptul aplicabil litigiului
73 Sesizat în cadrul unei clauze compromisorii în temeiul articolului 272 TFUE, Tribunalul trebuie să soluționeze litigiul pe baza dreptului material național aplicabil contractului (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 18 decembrie 1986, Comisia/Zoubek, 426/85, Rec., p. 4057, punctul 4), și anume, în speță, dreptul belgian, care guvernează contractele în cauză conform articolului 12 din contractele FP6, articolului 5 alineatul (1) din contractele eTEN și articolului 10 al treilea paragraf din contractul CIP.
74 În această privință, trebuie precizate normele care guvernează executarea contractelor în dreptul belgian.
75 Articolul 1134 din Codul civil belgian prevede că „contractele valabil încheiate au putere de lege pentru părțile contractante” (primul paragraf) și „pot fi revocate numai prin acordul părților sau din cauze autorizate de lege” (al doilea paragraf).
76 Potrivit articolului 1134 al treilea paragraf, convențiile trebuie executate cu bună‑credință. Articolul 1135 din același cod prevede că „contractele obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, ci și la toate urmările pe care legea, obiceiul sau echitatea le dau obligației, după natura sa” și exprimă, așadar, și el principiul executării cu bună‑credință a contractelor.
77 Atunci când se naște un litigiu cu privire la executarea unui contract, sarcina probei este reglementată de dispozițiile articolului 1315 din Codul civil belgian, potrivit căruia:
„Cel care solicită executarea unei obligații trebuie să o dovedească.
În mod corespunzător, cel care se pretinde liberat trebuie să dovedească plata efectuată care a condus la stingerea obligației sale.”
78 Pe de altă parte, în conformitate cu principiul de drept îndeobște admis potrivit căruia orice instanță face aplicarea propriilor norme de procedură, competența jurisdicțională, precum și admisibilitatea concluziilor – indiferent că sunt prezentate de reclamant sau de pârât – se apreciază numai în temeiul dreptului Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții Comisia/Zoubek, punctul 73 de mai sus, punctul 10, și Hotărârea din 8 aprilie 1992, Comisia/Feilhauer, C‑209/90, Rec., p. I‑2613, punctul 13).
79 Acestea sunt considerațiile în lumina cărora trebuie să se examineze capetele de cerere ale reclamantei și cererile reconvenționale ale Comisiei.
C – Cu privire la al treilea capăt de cerere al reclamantei
80 În susținerea celui de al treilea capăt de cerere, reclamanta afirmă că Comisia a refuzat în mod eronat să privească drept eligibilă integralitatea costurilor a căror rambursare o solicitase.
81 Pentru a demonstra temeinicia acestei afirmații, reclamanta invocă două grupuri de argumente. Primul privește constatările operate de Comisie în raportul de audit definitiv pe baza cărora aceasta a decis în sensul neeligibilității cheltuielilor efectuate în cadrul contractelor în cauză. Al doilea se referă la calitatea și la condițiile realizării auditului.
1. Cu privire la constatările din raportul de audit care justificau neeligibilitatea cheltuielilor
82 Reclamanta invocă mai multe argumente referitoare la constatările care figurează în raportul de audit pe baza cărora Comisia a decis în sensul încălcării contractelor în cauză și, prin urmare, a neeligibilității tuturor cheltuielilor efectuate în cadrul contractelor respective și al obligației acesteia de a rambursa sumele care îi fuseseră plătite în mod nejustificat.
83 În această privință, trebuie amintit că, în conformitate cu principiile amintite la punctele 73 și 77 de mai sus, rezultă, pe de o parte, din articolul II.19 din condițiile FP6, din articolul II.16 din condițiile eTEN și din articolul II.20 din condițiile CIP și, pe de altă parte, din articolul 1315 din Codul civil belgian, aplicabil în speță, că costurile invocate de reclamantă îi pot fi rambursate numai cu condiția ca acest lucru să fie justificat de caracterul lor real, de legătura lor cu contractele în cauză și de respectarea celorlalte criterii de eligibilitate stabilite de acestea din urmă (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 16 mai 2001, Toditec/Comisia, T‑68/99, Rec., p. II‑1443, punctele 94 și 95). Dacă sunt aduse astfel de justificări, revine Comisiei sarcina de a demonstra că se impune respingerea lor.
a) Cu privire la ținerea registrelor contabile ale reclamantei
84 Reclamanta susține, în esență, că registrele sale contabile erau fiabile, că erau ținute în conformitate cu legislația elenă aplicabilă în speță și că permiteau efectuarea reconcilierii contabile prevăzute la articolul II.19 alineatul 1 litera d) din condițiile FP6, la articolul II.20 alineatul 1 și la articolul II.23 din condițiile CIP, și la articolul II.16 din condițiile e‑TEN, între, pe de o parte, costurile declarate și veniturile încasate în cadrul contractelor în cauză și, pe de altă parte, activitatea sa generală.
85 În această privință trebuie arătat, cu titlu introductiv, că, în ceea ce privește abaterile constatate în registrele contabile ale reclamantei, din raportul de audit reiese că, în urma unei cereri a controlorilor, reclamanta a identificat mai multe erori în registrele sale contabile, în special neînregistrarea a două plăți de 63 000 de euro și de 11 000 de euro primite în cadrul proiectului Access‑eGOV și, respectiv, al unui alt proiect, care nu făcea obiectul auditului.
86 Din raportul de audit reiese totodată că, în urma unei alte cereri a controlorilor, menită să obțină de la reclamantă un bilanț contabil anual pentru toți anii controlați, reclamanta a amintit că nu avea obligația legală de a întocmi astfel de documente, dar că acestea ar fi în orice caz disponibile după o scurtă verificare. Această verificare ar fi evidențiat erori în registrele contabile privind înregistrarea anumitor cheltuieli. În consecință, reclamantei i s‑ar fi solicitat să prezinte o nouă versiune a registrelor contabile. În pofida corecțiilor operate în registrele contabile, controlorii ar fi constatat că bilanțurile contabile care le fuseseră prezentate nu permiteau reconcilierea costurilor declarate și a plăților efectuate în cadrul contractelor în cauză, precum și a cheltuielilor înregistrate în registrele contabile ale reclamantei. Și reconcilierea dintre extrasele de cont de sfârșit de an ale reclamantei și bilanțurile anuale furnizate controlorilor ar fi condus la identificarea unor diferențe importante între aceste documente. Reclamanta ar fi furnizat de asemenea, la mai multe săptămâni după controlul la fața locului, diferite noi reconcilieri contabile în scopul de a demonstra că registrele contabile nu erau eronate din punct de vedere material și că puteau fi utilizate în continuare ca bază fiabilă care să permită controlorilor să emită o opinie cu privire la eligibilitatea costurilor. Din raportul de audit mai reiese că, potrivit controlorilor, toate aceste erori sunt cauzate în mare măsură de utilizarea unor principii contabile diferite de‑a lungul anilor. Astfel, anumite venituri și cheltuieli ar fi fost înregistrate la data emiterii facturii, în timp ce altele ar fi fost înregistrate la data plății.
87 Raportul de audit conține în plus un tabel din care reiese o diferență între veniturile înscrise inițial în registrele contabile ale reclamantei și veniturile revizuite de − 20 936,04 euro pentru 2005, de + 74 060,08 euro pentru 2006, de − 300 de euro pentru 2007 și de − 8 034,90 euro pentru 2008. În ceea ce privește cheltuielile, diferențele ar fi fost de − 750,63 euro pentru 2004, de − 175,70 euro pentru 2006 și de − 490,74 euro pentru 2007.
88 Diferența în ceea ce privește veniturile, constatată pentru anul 2006, ar corespunde, potrivit raportului de audit, neînscrierii în registrele contabile ale reclamantei a două plăți ale Comisiei: prima, în cuantum de 63 000 de euro, pentru proiectul Access‑eGOV și a doua, în cuantum de 11 000 de euro, pentru un alt proiect.
89 În această privință trebuie arătat că reclamanta nu contestă existența diferențelor constatate de controlori între cuantumurile cheltuielilor și ale veniturilor pentru anii 2004-2008 care figurează în registrele contabile pe care le‑a pus inițial la dispoziția controlorilor și cuantumurile cheltuielilor și ale veniturilor revizuite în urma incoerențelor evidențiate de auditorii Comisiei la finalul controlului.
90 În scopul de a aprecia dacă aceste diferențe sunt de natură să pună în discuție cheltuielile efectuate de reclamantă în cadrul contractelor în cauză, trebuie amintit că, în temeiul articolului II.19 alineatul 1 litera d) din condițiile FP6, costurile eligibile efectuate pentru executarea proiectului „trebuie să fie înscrise în conturile contractantului care le‑a suportat [și] metodele contabile utilizate pentru a înregistra costurile și veniturile trebuie să fie conforme cu normele contabile utilizate în statul în care este stabilit contractantul și trebuie să permită reconcilierea costurilor suportate și a veniturilor încasate în realizarea proiectului, precum și a situației generale a conturilor aferente activității comerciale globale a contractantului”.
91 Potrivit articolului II.16 din condițiile eTEN:
„Costurile eligibile sunt rambursate atunci când sunt motivate de participant. În acest scop, participantul are obligația de a păstra, pe o bază regulată și în conformitate cu convențiile contabile uzuale ale statului său de stabilire, contabilitatea aferentă proiectului și o documentație adecvată pentru a susține și a justifica în detaliu cheltuielile și timpul care figurează în înscrisurile sale contabile. Documentația trebuie să fie precisă, completă și eficientă.”
92 Articolul II.20 din condițiile CIP prevede că costurile eligibile trebuie să „poată fi identificate și verificate, să fie înscrise în registrele contabile ale beneficiarului și stabilite în conformitate cu principiile contabile aplicabile în țara în care este stabilit beneficiarul și în conformitate cu metodele de calcul al costurilor uzuale ale beneficiarului; procedurile interne de contabilitate și de audit ale beneficiarului trebuie să permită o corespondență directă între costurile și facturile declarate potrivit proiectului și documentele financiare și anexele corespunzătoare”.
93 Articolul II.23 din condițiile CIP prevede în plus următoarele:
„[C]osturile eligibile sunt rambursate atunci când sunt motivate de beneficiar. În acest scop, participantul este obligat să păstreze, pe o bază regulată și în conformitate cu convențiile contabile normale ale statului său de stabilire, contabilitatea aferentă proiectului și o documentație adecvată pentru a dovedi și a justifica în detaliu cheltuielile și timpul care figurează în înscrisurile sale contabile. Această contabilitate trebuie păstrată timp de cinci ani de la data plății finale. Tot timpul de lucru imputat asupra contractului de finanțare trebuie înregistrat pe toată durata proiectului și pentru o perioadă maximă de două luni de la finalul proiectului; acest timp trebuie să fie certificat de către persoana responsabilă cu munca desemnată de participant în conformitate cu articolul II.3.b sau de directorul financiar abilitat corespunzător al participantului. Această documentație trebuie să fie precisă, completă și eficientă.”
94 Din aceste dispoziții reiese că, pentru ca un cost efectuat de reclamantă în cadrul contractelor în cauză să fie considerat eligibil, acesta trebuie să fie, printre altele, înregistrat în conturile reclamantei ținute în conformitate cu legislația statului în care este stabilită aceasta, și anume Republica Elenă. În plus, conturile reclamantei trebuie să permită, în cazul contractelor FP6, efectuarea unei reconcilieri contabile care să permită o comparație directă între costurile suportate și veniturile încasate pentru executarea proiectului și situația generală a conturilor aferente activității globale a reclamantei și, în cazul contractelor eTEN și CIP, o comparație directă între aceste costuri și declarațiile financiare prezentate Comisiei.
95 În ceea ce privește, în primul rând, aspectul dacă reclamanta a încălcat în speță dispozițiile dreptului elen aplicabil ținerii registrelor sale contabile, trebuie arătat că, la pagina 19 din raportul de audit definitiv din 22 decembrie 2010, controlorii evidențiază numai încălcarea articolului 17 alineatul 1 din Codul evidențelor și al registrelor al Republicii Elene (Proedriko diatagma ypʼarithmon 186 – kodikas vivlion kai stihion, denumit în continuare „CLR”). Din înscrisurile Comisiei reiese însă că aceasta susține, în plus, că conturile reclamantei trebuie să fie considerate, în conformitate cu articolul 30 alineatul 4 din CLR, inexacte și să genereze stabilirea extracontabilă a rezultatelor reclamantei prevăzută la articolul 32 alineatele 1 și 2 din Codul impozitului pe venit al Republicii Elene (Nomos ypʼarithmon 2238 – Kyrosi tou kodika forologias isodimatos, (denumit în continuare „CIR”), precum și plata unui impozit suplimentar, în conformitate cu articolul 86 din CIR.
96 În această privință, trebuie arătat că părțile nu contestă că reclamanta intră sub incidența celei de a doua categorii a registrelor contabile, în sensul articolului 6 din CLR, potrivit căruia:
„1. Pentru a‑și exercita profesia, un operator care intră sub incidența celei de a doua categorii ține un registru al veniturilor și cheltuielilor în care contabilizează, în coloane distincte:
a) tipul de justificativ, numărul său de ordine și data emiterii sau a primirii […]
b) veniturile brute provenite din vânzarea de mărfuri […], din prestarea de servicii și din alte operațiuni,
c) cheltuielile pentru orice vânzare de bunuri […], cheltuielile privind serviciile primite, costurile generale și alte operațiuni […]
2. Cuantumul aferent fiecărei operațiuni menționate la alineatul anterior este detaliat în coloanele speciale ale registrului ținut sau pe liste, potrivit cerințelor de impozitare a venitului și a TVA‑ului. Această prezentare detaliată poate fi realizată până cel târziu la expirarea termenului de prezentare a declarațiilor de venit […]”
97 Reclamanta nu contestă că articolul 17 alineatul 1 din CLR, intitulat „Termenul de actualizare a registrelor”, prevede că „[a]ctualizarea registrelor […] din a doua categorie se efectuează până în cea de a cincisprezecea zi a lunii de după emiterea sau primirea, după caz, a justificativului”.
98 În plus, părțile nu contestă că articolul 30 din CLR, intitulat „Validitatea și forța probantă a registrelor și a evidențelor contabile”, prevede:
„1. Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatelor următoare ale prezentului articol, validitatea și fiabilitatea registrelor și a evidențelor care intră sub incidența acestui cod nu sunt afectate de constatarea unor abateri sau a unor omisiuni în acestea, iar șeful serviciului fiscal competent are obligația de a recunoaște datele care rezultă din acestea la momentul stabilirii obligațiilor fiscale ale operatorilor. Abaterile sau omisiunile menționate mai sus generează, cu excepția unei reglementări speciale contrare, numai sancțiuni financiare și administrative proporționale cu tipul și cu amploarea lor în funcție de cuantumurile care decurg din registrele ținute.
2. Registrele și evidențele sunt considerate lacunare sau inexacte și generează stabilirea extracontabilă a materiei impozabile, după caz, numai în ipotezele prevăzute la alineatele 3, 4, 6 și 7 de mai sus.
3. Registrele și evidențele din a doua și a treia categorie sunt considerate insuficiente atunci când una dintre condițiile de mai jos sau toate aceste condiții sunt îndeplinite: persoana obligată la plată […] b) ține sau emite ori păstrează registrele prevăzute de prezentul cod într‑un mod contrar dispozițiilor sale.
[…]
Acțiunile sau abaterile ori omisiunile menționate la prezentul alineat sunt calificate drept insuficiență numai atunci când nu sunt cauzate de o eroare sau de o neglijență scuzabilă ori atunci când fac în mod obiectiv imposibil, iar nu pur și simplu dificil, controlul contabil al obligațiilor fiscale.
Cazurile care se referă la lipsuri constatate în registrele și evidențele ținute, precum și imposibilitatea de a reproduce conținutul discului optic vizat al registrului contabil nu constituie o imposibilitate obiectivă de control atunci când informațiile pertinente pot fi compensate prin liste sau suporturi electromagnetice sau alte date detaliate, furnizate controlorului fiscal în termenul acordat de acesta, cu condiția ca datele să apară în mod clar, pentru a face posibile verificările contabile și a permite verificarea acestor date prin intermediul registrelor și al evidențelor.
Insuficiența trebuie să privească imposibilitatea de a efectua verificări contabile specifice pentru cuantumuri ridicate în raport cu cele cuprinse în registre și în evidențe și trebuie să fie justificată.
4. Registrele și evidențele din a doua și a treia categorie sunt considerate inexacte atunci când una dintre condițiile de mai jos sau toate aceste condiții sunt îndeplinite:
a) persoana obligată la plată nu înregistrează venituri sau cheltuieli în registrele sale sau le contabilizează în mod inexact ori contabilizează cheltuieli care nu au avut loc și pentru care nu a fost emis niciun document fiscal […]
Pentru a putea avea loc o stabilire extracontabilă a rezultatelor, acțiunile sau omisiunile vizate la alineatul anterior trebuie să fie de mare amploare și să aibă o incidență considerabilă asupra rezultatelor sau să facă în mod obiectiv imposibil controlul contabil al obligațiilor fiscale, dispozițiile ultimelor două paragrafe ale alineatului 3 al prezentului articol aplicându‑se prin analogie acțiunilor sau omisiunilor menționate la literele f) și i) ale prezentului alineat.
[…] Nu sunt considerate insuficiență sau inexactitate: a) contabilizarea unui venit sau a unei cheltuieli pentru un alt exercițiu decât cel de care aparține […]”
99 Din aceste dispoziții reiese că registrele și evidențele din a doua categorie a registrelor contabile în sensul articolului 6 din CLR pot fi considerate insuficiente sau inexacte în anumite condiții și, prin urmare, le poate fi repusă în discuție validitatea și forța probantă.
100 Registrele și evidențele din a doua categorie a registrelor contabile în sensul articolului 6 din CLR pot fi considerate insuficiente printre altele atunci când persoana obligată la plată ține registrele și evidențele menționate într‑un mod contrar celui prevăzut de dispozițiile CLR, cu condiția ca abaterile și omisiunile să nu fie cauzate de o eroare sau de o neglijență scuzabilă și să nu facă în mod obiectiv imposibil, iar nu pur și simplu dificil, controlul contabil. Controlul contabil nu devine în mod obiectiv imposibil ca urmare a lacunelor care afectează registrele și evidențele în cazul în care informațiile pertinente pot fi compensate de liste sau de suporturi electromagnetice ori de alte date detaliate furnizate controlorului fiscal în termenul acordat de acesta, cu condiția ca datele să apară în mod clar.
101 Registrele și evidențele din a doua categorie a registrelor contabile în sensul articolului 6 din CLR sunt considerate inexacte printre altele atunci când persoana obligată la plată nu contabilizează venituri sau cheltuieli în registrele sale sau le contabilizează inexact ori contabilizează cheltuieli care nu au avut loc și pentru care nu a fost emis niciun document fiscal. Cu toate acestea, pentru a permite o stabilire extracontabilă a rezultatelor persoanei obligate la plată, aceste acțiuni sau omisiuni trebuie să fie de mare amploare și să aibă o incidență considerabilă asupra rezultatelor sau să facă în mod obiectiv imposibil controlul contabil al obligațiilor fiscale.
102 În plus, contabilizarea unui venit sau a unei cheltuieli într‑un alt exercițiu decât cel de care aparține nu este considerată insuficiență sau inexactitate.
103 Comisia susține în înscrisurile sale că erorile constatate de controlori în conturile reclamantei constituie inexactități în sensul articolului 30 alineatul 4 din CRL.
104 Pe de altă parte, Tribunalul observă că părțile au dezbătut pe larg în înscrisurile lor aplicabilitatea în speță a dispozițiilor CIR, miza acestei dezbateri fiind de a ști dacă reclamantei i se putea aplica stabilirea extracontabilă a materiei impozabile prevăzute la articolul 32 din CIR. Or, chiar din textul articolului 30 alineatul 2 din CLR reiese că caracterul insuficient sau inexact al registrelor și evidențelor poate fi constatat independent de sancțiunea, reprezentată de stabilirea extracontabilă a materiei impozabile, care poate, „dacă este cazul”, să decurgă din aceasta. În aceste condiții, rezultă că aspectul dacă reclamanta este sau nu este supusă condițiilor prevăzute de CIR este în speță lipsit de consecințe asupra calificării conturilor reclamantei drept inexacte.
105 Trebuie să se examineze, așadar, numai dacă, în speță, erorile constatate de controlori în registrele contabile ale reclamantei aveau drept consecință inexactitatea respectivelor registre în sensul articolului 30 alineatul 4 din CLR.
106 În această privință, din raportul de audit reiese că o parte importantă a erorilor constatate cu ocazia controlului sunt cauzate de faptul că anumite cheltuieli și anumite venituri au fost înregistrate la data emiterii sau a primirii justificativului, în timp ce altele au fost înregistrate la data plății emise sau primite de reclamantă.
107 Potrivit reclamantei, utilizarea alternativă a acestor metode de înregistrare ar fi conformă cu dreptul elen și ar fi avut drept consecință că anumite venituri și anumite cheltuieli ar fi fost contabilizate în exerciții de care nu aparțin. Or, în temeiul articolului 30 alineatul 4 din CLR, astfel de erori nu ar constitui inexactități.
108 Trebuie arătat însă că reclamanta nu contestă că erorile constatate în ceea ce privește cuantumul veniturilor pe anul 2006 sunt cauzate de lipsa pură și simplă a înregistrării, iar nu de înregistrarea acestor venituri la o dată eronată. Or, trebuie amintit că lipsa înregistrării unui venit constituie, în conformitate cu textul articolului 30 alineatul 4 din CLR, o inexactitate.
109 Rezultă că, în urma lecturii articolului 30 alineatele 1 și 4 din CLR, validitatea și forța probantă a conturilor reclamantei pentru anul 2006 puteau fi repuse în discuție de Comisie.
110 Pe de altă parte, trebuie observat de asemenea că reclamanta nu contestă în mod explicit constatarea operată de controlori în raportul de audit potrivit căreia faptul că și‑a actualizat registrele contabile numai după ce aceștia evidențiaseră neînregistrarea anumitor costuri și a anumitor venituri, respectiv în cursul săptămânii în care a fost efectuat controlul la fața locului, constituie o încălcare a articolului 17 alineatul 1 din CLR, în temeiul căruia aceasta avea obligația să își actualizeze registrele contabile până cel târziu în a cincisprezecea zi din luna următoare celei în care a fost primit sau emis justificativul pertinent.
111 În această privință, reclamanta se limitează la a susține că o circulară prin care este interpretată această dispoziție prevede că, „[î]n cazul în care, în cursul exercițiului, operatorul primește documente privind achiziționarea de bunuri (facturi) înainte de primirea respectivelor bunuri, nicio înregistrare nu este efectuată în evidențele ținute de operator, iar contabilizarea acestor elemente are loc la momentul primirii bunurilor”, fără a explica în ce măsură acest lucru ar justifica neînregistrarea în conturile sale a plăților efectuate de Comisie în termenul acordat.
112 Rezultă că, cel puțin pentru anul 2006, conturile reclamantei nu apar ca fiind conforme cu legislația elenă care le este aplicabilă.
113 Această concluzie nu poate fi repusă în discuție de articolul 5 alineatul 5 din Legea nr. 2523/97 privind sancțiunile administrative și penale în legile fiscale (Nomos ypʼarithmon 2523 – Diikitikes kai pinikes kyrosis sti forologiki nomothesia kai alles diataxeis), invocată de reclamantă, care prevede că, în mod excepțional, nu se impune aplicarea unei amenzi atunci când sunt constatate abateri sau omisiuni care reprezintă încălcări de formă, care nu sunt cuprinse printre cele care au o incidență asupra validității registrelor și evidențelor determinând inexactitatea acestora, și care nu fac extrem de dificile verificările contabile, cu condiția ca acestea să fie cauzate de o eroare sau de o omisiune scuzabilă, cu excepția situației în care se poate demonstra că o recomandare a fost făcută înainte de un controlor fiscal sau de o autoritate fiscală în ceea ce privește aplicarea corectă a dispozițiilor CLR. Astfel, erorile constatate în conturile reclamantei, cel puțin pentru anul 2006, sunt cuprinse tocmai printre cele care au o incidență asupra validității lor, determinând inexactitatea acestora.
114 În ceea ce privește, în al doilea rând, aspectul dacă reconcilierea contabilă, astfel cum este prevăzută la articolul II.19 alineatul 1 litera d) din condițiile FP6, la articolul II.20 alineatul 1 și la articolul II.23 din condițiile CIP, precum și la articolul II.16 din condițiile eTEN, între, pe de o parte, costurile declarate și veniturile încasate în cadrul contractelor în cauză și, pe de altă parte, activitatea generală a reclamantei era posibilă în speță, trebuie amintit că părțile nu au prezentat nicio versiune a registrelor contabile ale reclamantei puse inițial la dispoziția controlorilor și nici documente contabile care au fost furnizate ulterior de reclamantă controlorilor cu ocazia controlului și chiar după finalizarea acestuia.
115 Trebuie să se constate însă că o astfel de operațiune impunea cel puțin ca veniturile și costurile aferente contractelor în cauză să fi fost înregistrate corect în conturile reclamantei. Or, întrucât registrele prezentate inițial controlorilor conțineau erori, acestea nu permiteau efectuarea reconcilierii contabile.
116 În plus, argumentele invocate de reclamantă potrivit cărora, în pofida erorilor constatate în registrele sale contabile, nu ar fi fost imposibil în mod obiectiv să se efectueze reconcilierea contabilă nu sunt convingătoare pentru Tribunal.
117 În ceea ce privește, mai întâi, afirmația reclamantei potrivit căreia, pe de o parte, Comisia nu precizează care sunt datele contabile corecte cu care aceasta a încercat să verifice fiabilitatea conturilor și, pe de altă parte, utilizarea unor astfel de date este contrară principiilor elementare ale unui control contabil, trebuie să se constate că aceasta înseamnă răsturnarea sarcinii probei. Revine astfel reclamantei sarcina de a demonstra că, în pofida erorilor constatate în registrele sale contabile, controlul este posibil în mod obiectiv și poate fi realizat pe baza altor elemente. Reclamanta nu poate imputa, așadar, Comisiei că, din cauza erorilor constatate în registrele contabile, a încercat să efectueze controlul întemeindu‑se pe date incorecte.
118 În ceea ce privește în continuare argumentul reclamantei potrivit căruia faptul că Comisia a invocat modificări introduse la cererea sa în conturile reclamantei pentru a justifica imposibilitatea de a efectua reconcilierea contabilă este contrar principiului non concedit venire contra factum proprium, se impune constatarea că nu este întemeiat în fapt. Reiese astfel atât din raportul de audit, cât și din înscrisurile Comisiei că aceasta din urmă nu pretinde că modificările în discuție au făcut imposibilă reconcilierea contabilă, ci că, în pofida acestor modificări introduse pentru a corecta erorile constatate în conturile reclamantei, nu a fost posibil să se efectueze respectiva reconciliere.
119 În ceea ce privește de asemenea argumentul reclamantei potrivit căruia reconcilierea contabilă era posibilă întrucât aceasta înregistrase în registrele sale toate cheltuielile declarate și veniturile încasate în temeiul contractelor în cauză și păstrase justificativele relevante, trebuie să se constate că această afirmație este contrazisă direct de constatarea, necontestată de reclamantă, a neînregistrării unei sume în valoare de 63 000 de euro în cadrul contractului Access‑eGOV. În plus, presupunând că această afirmație trebuie interpretată în sensul că se aplică numai celorlalte venituri și cheltuieli aferente contractelor în cauză, trebuie să se constate că reclamanta nu aduce niciun element de probă în această privință.
120 În ceea ce privește și argumentul reclamantei potrivit căruia Comisia a admis că comparația directă dintre cheltuielile și veniturile aferente proiectelor finanțate de Uniune și situația contabilă generală a reclamantei era posibilă, constatând în memoriul în apărare că 84,14 % din venitul total al reclamantei, pentru anii 2007-2009, provenea din participarea sa remunerată la proiecte finanțate de Uniune și că 53,19 % din aceste proiecte sunt proiectele gestionate de Direcția Generală (DG) Societatea Informațională și Media a Comisiei, trebuie arătat că perioada auditată debuta în 2004 și că, prin urmare, faptul că Comisia a putut calcula partea reprezentată de proiectele finanțate de Uniune din totalul veniturilor reclamantei pentru anii 2007-2009 nu demonstrează că, acționând astfel, Comisia era în măsură să efectueze reconcilierea contabilă în conformitate cu dispozițiile contractelor în cauză.
121 În ceea ce privește, în sfârșit, afirmația reclamantei potrivit căreia, după cum ar admite Comisia, aceasta i‑a prezentat în cele din urmă înscrisuri contabile exacte însoțite de justificativele pertinente, trebuie arătat, pe de o parte, că Comisia contestă această afirmație și susține că înscrisurile în discuție conțineau în continuare erori și, pe de altă parte, că reclamanta nu prezintă respectivele înscrisuri, astfel încât nu este posibil să se verifice dacă se putea efectua reconcilierea contabilă pe această bază.
122 Rezultă că reclamanta nu demonstrează că, în pofida erorilor identificate în registrele sale contabile, controlorii erau în măsură să efectueze o comparație directă între cheltuielile și veniturile aferente contractelor în cauză, pe de o parte, și situația sa contabilă generală, pe de altă parte.
123 Prin urmare, se impune constatarea că, prin aceea că și‑a ținut registrele contabile într‑un mod în același timp neconform cu legislația elenă aplicabilă și care nu permitea Comisiei să efectueze o reconciliere contabilă, reclamanta nu a respectat condițiile prevăzute la articolul II.19 alineatul 1 litera d) din condițiile FP6, la articolul II.16 din condițiile eTEN, precum și la articolele II.20 și II.23 din condițiile CIP în ceea ce privește ținerea registrelor sale contabile.
b) Cu privire la modificarea fișelor de prezență ale personalului
124 Reclamanta arată în esență că sistemul său prin care ține fișele de prezență ale personalului era fiabil. În această privință, reclamanta susține că corecțiile de mână evidențiate de Comisie pe fișele de prezență ale personalului nu corespund unor modificări efectuate a posteriori fără știrea personalului, ci rezultă din aplicarea unui sistem de control dublu de către directorul programelor, privește numai datele, iar nu numărul de ore de muncă efectuate, și vizează numai 72 de fișe de prezență, ceea ce exclude ca aceste modificări să fi putut avea un impact asupra duratei reale a muncii furnizate.
125 În această privință, Tribunalul amintește că, în conformitate cu articolul 19 alineatul 1 litera a) din condițiile FP6, cu articolul II.13 alineatul 1 din condițiile eTEN, cu articolul II.20 alineatul 1 din condițiile CIP, costurile eligibile trebuie efectuate pentru realizarea proiectului. Conform articolului II.14 alineatul 1 din condițiile eTEN și articolului II.21 alineatul 2 din condițiile CIP, numai orele de lucru efectuate în mod real de o persoană implicată în mod direct în proiect pot fi imputate asupra acestui proiect.
126 Reclamanta nu contestă existența unor modificări de mână pe fișele de prezență ale personalului. Aceasta susține însă că, pe de o parte, numai 72 de fișe din 1 600 au făcut obiectul unor corecții și că, pe de altă parte, aceste corecții au fost aduse de directorul programelor în cadrul unui sistem de dublu control al timpului de lucru pentru a reflecta durata exactă a muncii furnizate. În plus, aceste corecții ar afecta numai datele, iar nu și durata muncii furnizate.
127 În ceea ce privește, în primul rând, proporția fișelor care prezintă corecții, trebuie să se considere că numărul de 72 de fișe nu trebuie raportat la numărul total de fișe de prezență întocmite de reclamantă în cadrul contractelor în cauză, ci la cel al fișelor controlate de Comisie, și anume la 770. Numărul fișelor corectate care trebuie luate în considerare reprezintă, așadar, aproape 10 % din fișele controlate de Comisie. În această privință, trebuie amintit că revine reclamantei sarcina de a demonstra că nicio altă fișă de prezență nu cuprinde modificări de mână, ceea ce nu a făcut în speță, limitându‑se la a indica că ținea fișele în discuție la dispoziția Tribunalului. Or, chiar dacă reclamanta ar fi dovedit că nicio altă fișă de prezență nu cuprindea modificări de mână, proporția fișelor de prezență modificate, chiar raportată la numărul total de fișe de prezență, este suficientă pentru a induce o îndoială rezonabilă în ceea ce privește eficacitatea sistemului său de înregistrare a timpului de lucru.
128 În ceea ce privește, în al doilea rând, afirmația potrivit căreia corecțiile priveau numai datele la care se efectuase munca și erau lipsite de consecințe cu privire la numărul de ore lucrate, aceasta trebuie respinsă. Astfel, simpla lectură a fișei de prezență lunare a directorului programelor pentru luna octombrie a anului 2004 în proiectul Ask‑It, inserată în anexa B101, permite să se constate că corecțiile privesc nu numai datele la care au fost efectuate orele de lucru, ci și numărul acestor ore de lucru. Se poate constata astfel că numărul total de ore de lucru, care era inițial de 136, a fost corectat pentru a fi stabilit la 120. Fișele lunare de prezență ale directorului programelor pentru luna octombrie a anului 2006 evidențiază și că ore de lucru declarate inițial în cadrul proiectului EU4ALL la 18 și la 19 octombrie 2006 sunt declarate, după corecție, în cadrul proiectului eABILITIES.
129 În ceea ce privește, în al treilea rând, afirmația potrivit căreia corecțiile constatate corespundeau unui sistem dublu de verificare a timpului de lucru destinat să reflecteze durata exactă a muncii furnizate, din raportul de audit reiese că sistemul în discuție se întemeia pe un prim control, efectuat la finalul fiecărei luni cu ocazia emiterii fișei de prezență lunare, la care se adăuga un al doilea control, asigurat de directorul programelor înainte de trimiterea raportului oficial coordonatorului proiectului sau Comisiei. Or, reclamanta nu a explicat în mod convingător motivul pentru care al doilea control, operat de directorul programelor, a determinat modificarea de mână a unui număr atât de semnificativ de fișe de prezență. În această privință trebuie arătat că reclamanta nici nu a susținut, nici nu a demonstrat că modificările aduse fișelor de prezență lunare după întocmirea lor erau justificate. În aceste condiții, funcționarea sistemului de înregistrare a timpului de lucru al reclamantei pare să vizeze mai puțin asigurarea înregistrării numărului exact de ore declarat de fiecare angajat implicat într‑un anumit program, cât să permită ajustarea acestui număr de ore, din motive care nu sunt explicate de reclamantă, înainte de trimiterea raportului final către Comisie.
130 În aceste condiții, se impune constatarea că, contrar celor susținute de reclamantă, acest sistem de înregistrare a timpului de lucru nu permitea să se constate dacă cheltuielile cu personalul fuseseră efectuate în mod real, astfel cum se prevede la articolul ΙΙ.19 alineatul 1 din condițiile FP6, la articolul ΙΙ.13 alineatul 1 din condițiile eTEN și la articolul ΙΙ.20 alineatul 1 din condițiile CIP, și dacă numai cheltuielile aferente orelor de lucru reale ale personalului fuseseră alocate proiectului, astfel cum se impune la articolul ΙΙ.14 alineatul 1 din condițiile eTEN și la articolul ΙΙ.21 alineatul 1 din condițiile CIP, sau dacă societatea declarase perioade în care personalul său era implicat în alte proiecte ca fiind ore de lucru efectuate în cadrul contractelor în cauză.
c) Cu privire la orele de lucru declarate de directorul programelor
131 Reclamanta susține în esență că Comisia nu probează dacă numărul de ore de lucru declarat pentru directorul programelor în cadrul contractelor în cauză este exagerat în sine sau din perspectiva activităților externe executării contractelor respective efectuate de acesta.
132 În această privință trebuie amintit că, astfel cum s‑a arătat la punctul 83 de mai sus, conform dreptului aplicabil prezentului litigiu, reclamanta este cea care trebuie să justifice caracterul real al cheltuielilor prezentate Comisiei pentru ca acestea să îi fie rambursate. Întrucât reclamanta a adus justificări pentru cheltuielile prezentate Comisiei în cadrul contractelor în cauză, revine Comisiei sarcina de a demonstra de ce trebuie înlăturate.
133 În speță, reclamanta a justificat cheltuielile cu personalul corespunzătoare orelor de lucru prezentate Comisiei în cadrul contractelor în cauză prin fișe de prezență ale personalului, din care s‑a constatat, la punctul 130 de mai sus, că nu permiteau să se verifice că cheltuielile în cauză fuseseră efectuate în mod efectiv.
134 Comisia pune în discuție, în plus, în concluziile raportului de audit, ca și în înscrisurile sale din fața Tribunalului, caracterul credibil al numărului de ore declarate de reclamantă pentru directorul programelor în cadrul contractelor în cauză. Revine, așadar, Comisiei sarcina de a demonstra în fața Tribunalului caracterul plauzibil al declarațiilor reclamantei cu privire la numărul de ore de lucru efectuate de directorul programelor.
135 În această privință, trebuie arătat că Comisia nu impută reclamantei că a declarat pentru directorul programelor un număr de ore de lucru mai mare decât cel care ar fi fost stabilit inițial în bugetul de programe corespunzătoare contractelor în cauză și nici, contrar celor susținute de reclamantă, că a declarat în cadrul contractelor în cauză ore de lucru aferente altor proiecte europene.
136 Comisia arată astfel pur și simplu că numărul de ore declarat de reclamantă pentru directorul programelor în cadrul contractelor în cauză rezultă a fi exagerat în raport cu, pe de o parte, numărul de ore de lucru productive care pot fi acceptate în mod rezonabil și, pe de altă parte, cu împrejurarea că această persoană avea și alte activități profesionale în perioada auditată.
137 În primul rând, în ceea ce privește aspectul dacă orele de lucru declarate de reclamantă pentru directorul programelor în cadrul contractelor în cauză trebuie considerate excesive în raport cu numărul de ore de lucru productive care pot fi acceptate în mod rezonabil, trebuie arătat că din cuprinsul paginilor 3 și 4 din procesul‑verbal al întâlnirii din 4 februarie 2011 dintre agenții OLAF și directorul programelor că acesta din urmă nu contestă afirmația, care se întemeiază pe un tabel întocmit de OLAF anexat la respectivul proces‑verbal și care este preluată de Comisie în înscrisurile sale din fața Tribunalului, potrivit căreia acesta a lucrat 327 de zile în 2007 și în 2008 și 288 de zile în 2009.
138 Deși numărul de ore de lucru ale directorului programelor în cadrul contractelor în cauză întemeiat pe tabelul întocmit de OLAF anexat la procesul‑verbal al întâlnirii din 4 februarie 2011 este vădit ridicat pentru anii 2007-2009, nu este în sine suficient pentru a demonstra caracterul excesiv al numărului de ore de lucru declarat de reclamantă pentru această persoană în cadrul contractelor în cauză.
139 Cu toate acestea, din procesul‑verbal al întâlnirii din 4 februarie 2011 reiese de asemenea că directorul programelor nu contestă nici constatarea efectuată de OLAF potrivit căreia agregarea orelor sale de muncă declarate în cadrul diferitor contracte în cauză conduce la rezultatul că se presupune că a lucrat, în 2007, 16 ore pe zi timp de mai mult de 22 de zile și 20 de ore pe zi timp de mai mult de 14 zile, iar în 2008, 16 ore pe zi timp de mai mult de 64 de zile, 20 de ore pe zi timp de mai mult de 19 zile și 24 de ore pe zi timp de 2 zile.
140 O astfel de constatare este, cel puțin, de natură să repună serios în discuție caracterul plauzibil al numărului de ore de lucru al directorului programelor în cadrul contractelor în cauză care a fost declarat Comisiei de reclamantă.
141 În plus, explicația furnizată în această privință de directorul programelor, preluată de reclamantă în înscrisurile sale, nu este convingătoare.
142 Din procesul‑verbal al întâlnirii din 4 februarie 2011 reiese astfel că directorul programelor a arătat că, la datele în discuție, în cazul în care, în plus față de munca sa în cadrul proiectelor europene la care participa reclamanta, acesta lucra ca evaluator al Comisiei și ca expert pentru European Telecommunications Standards Institute (Institutul european al normelor de telecomunicații) (denumit în continuare „ETSI”), numărul de ore de lucru apărea ca fiind 20 sau 16 ore pe zi, întrucât, din moment ce lucra mai multe ore în fiecare zi, totalul orelor sale de lucru pe proiect pentru o perioadă îndelungată era regrupat din motive contabile în perioade de 8 sau de 12 ore de lucru și declarat în mod corespunzător.
143 Or, această explicație se conciliază cu dificultate cu afirmația reclamantei cu privire la existența unui sistem fiabil de înregistrare a orelor de lucru. Un asemenea sistem presupune astfel înregistrarea nu numai a numărului de ore de lucru consacrate de fiecare membru al personalului executării contractelor în cauză, ci și a datei la care este efectuată această muncă, ceea ce, în speță, făcea tocmai obiectul sistemului de fișe de prezență pentru care răspunderea revenea directorului programelor.
144 În plus, reclamanta nu prezintă nicio explicație cu privire la motivele contabile care justificau, în opinia sa, agregarea orelor de lucru efectuate la date diferite.
145 În al doilea rând, în lumina acestor considerații trebuie examinat argumentul Comisiei potrivit căruia numărul de ore declarate de reclamantă pentru directorul programelor în cadrul contractelor în cauză nu ar fi tocmai plauzibil ținând seama și de celelalte activități profesionale desfășurate de acesta în perioada auditată.
146 În această privință trebuie să se constate că reclamanta nu contestă afirmația Comisiei potrivit căreia a facturat pentru ETSI 118,5 ore de lucru în temeiul participării directorului programelor la grupul de lucru „Special Task Force 333” (denumit în continuare „STF 333”) din septembrie 2007 până în martie 2009, care fusese deja formulată de OLAF cu ocazia întâlnirii din 4 februarie 2011. Trebuie să se constate de asemenea că din cuprinsul paginii 20 din raportul definitiv prezentat de ETSI Comisiei privind munca efectuată de STF 333 care este anexat la memoriul în apărare reiese că ETSI a declarat 118,5 zile de lucru pentru directorul programelor, care ar fi fost efectuate de la 21 septembrie 2007 până la 31 octombrie 2009. În această privință, trebuie să se observe că, dintre cei șase experți care au participat la STF 333, directorul programelor este unul dintre cei doi care au declarat cele mai multe ore de lucru, cu excepția expertului principal. Or, reclamanta susține numai că nu era responsabilă cu controlul orelor de lucru realizate în mod efectiv de directorul programelor în cadrul participării sale la STF 333. Reclamanta pare astfel să subînțeleagă că nu numărul de ore de lucru pe care l‑a declarat pentru directorul programelor în cadrul contractelor în cauză pentru perioada auditată ar fi exagerat, ci timpul de lucru declarat de ETSI pentru munca realizată de acesta în cadrul STF 333. Astfel, deși reclamanta nu putea să controleze numărul de ore de lucru efectuate în mod real de directorul programelor pe durata participării sale la STF 333, aceasta cunoștea în mod necesar numărul de ore de lucru pe care directorul programelor trebuia să le consacre contractelor în cauză în aceeași perioadă.
147 Pe de altă parte, reclamanta nu oferă niciun răspuns la afirmațiile Comisiei, formulate deja de OLAF în cursul întâlnirii din 4 februarie 2011, potrivit cărora, în 2007, în 2008 și în 2009, directorul programelor participase la reuniuni ale STF 333, în condițiile în care în același timp reclamanta declarase că acesta lucra în același moment 16 ore pe zi în cadrul contractelor în cauză.
148 În plus, la paginile 10 și 11 din raportul definitiv al ETSI către Comisie privind munca STF 333 se arată că directorul programelor este „membru a numeroase grupuri de lucru care tratează includerea numerică, precum grupul de lucru al W3C privind «Web Content Accessibility Guidelines v.2» (Liniile directoare privind accesibilitatea la conținutul Web, versiunea 2) sau grupurile de lucru «Design4All» și «ICT» ale ANEC, [că,] pe de altă parte, acesta reprezintă ANEC în comitetul consultativ W3C, precum și în comitetul tehnic «factori umani» al ETSI [și că, î]n plus, acesta asistă ANEC («vocea consumatorului european în materie de standardizare») în calitate de expert în aspecte de incluziune digitală și de accesibilitate electronică («eAccessibility»)”.
149 Având în vedere considerațiile care precedă, Tribunalul apreciază că elementele furnizate de Comisie sunt suficiente pentru a demonstra lipsa caracterului plauzibil al numărului de ore de lucru declarate de reclamantă pentru directorul programelor în cadrul contractelor în cauză în cursul anilor 2007-2009.
d) Cu privire la cheltuielile de călătorie
150 Reclamanta arată în esență că singura călătore citată ca exemplu de Comisie nu ar permite să se pună la îndoială eligibilitatea tuturor cheltuielilor de călătorie declarate în cadrul contractelor în cauză.
151 În această privință, trebuie amintit că, astfel cum s‑a arătat la punctul 83 de mai sus, în conformitate cu dreptul aplicabil prezentului litigiu, reclamanta este cea care trebuie să justifice caracterul real al cheltuielilor prezentate Comisiei pentru ca acestea să fie rambursate. Întrucât reclamanta a adus justificări pentru cheltuielile prezentate Comisiei în cadrul contractelor în cauză, revine Comisiei sarcina de a demonstra de ce trebuie înlăturate.
152 În speță, din dosar reiese că reclamanta a justificat cheltuielile prezentate Comisiei în cadrul contractelor în cauză, printre altele, prin cheltuieli de călătorie efectuate în cadrul respectivelor contracte, în susținerea cărora a adus justificative.
153 Or, Comisia arată, în concluziile raportului de audit, ca și în înscrisurile sale din fața Tribunalului, că totalitatea cheltuielilor de călătorie declarate de reclamantă în cadrul contractelor în cauză nu sunt eligibile. Revine, așadar, în aceste condiții, Comisiei sarcina de a demonstra că justificativele prezentate de reclamantă în susținerea cheltuielilor de călătorie efectuate în cadrul contractelor în cauză trebuie înlăturate.
154 În această privință, trebuie arătat că în raportul de audit la care Comisia face trimitere în înscrisurile sale se indică faptul că analiza proceselor‑verbale ale reuniunii furnizate de reclamantă controlorilor pentru a justifica cheltuielile de călătorie a evidențiat că mai multe călătorii ale căror cheltuieli au fost imputate asupra contractelor în cauză nu se aflau în raport direct și exclusiv cu acestea din urmă, ci erau în realitate legate de alte activități ale reclamantei. Controlorii dau în această privință exemplul unei călătorii efectuate de directorul programelor pentru a participa la o reuniune la Nisa (Franța) în ianuarie 2008 și imputată integral asupra bugetului prevăzut pentru proiectul eABILITIES, deși ar fi fost în realitate legată de contractul ETSI STF 333. Acest lucru ar fi atestat de faptul că numele persoanelor care au participat la această reuniune, menționate în procesul‑verbal al acesteia, erau aceleași cu cele ale experților STF 333.
155 În înscrisurile sale, Comisia admite că raportul dintre călătorii și contractele în cauză nu trebuie să fie exclusiv. Aceasta susține însă că raportul menționat trebuie să fie direct. Or, în speță, chiar și atunci când exista un raport între călătorii și contractele în cauză, acesta nu ar fi fost direct.
156 În această privință, trebuie arătat că Comisia citează un singur exemplu, și anume cel al călătoriei directorului programelor la Nisa, în cursul căreia acesta ar fi participat la o reuniune în localurile ETSI între 20 și 25 februarie 2008.
157 Reclamanta nu contestă caracterul real al reuniunii în discuție, dar susține că aceasta avea ca obiect în esență să asigure promovarea proiectului eABILITIES printre participanți.
158 În această privință, trebuie arătat că, la punctul 8 din procesul‑verbal al reuniunii în discuție, anexat la memoriul în apărare al Comisiei, figurează „Lista de contact creată”, care este compusă din numele a patru dintre ceilalți cinci experți, membri ai STF 333.
159 Trebuie arătat de asemenea că la punctul 1 din procesul‑verbal al reuniunii în discuție, la rubrica „Subiecte discutate la reuniunea meeting”, se arată următoarele: „Informații cu privire la proiectul e‑Accessibility și produse și standarde AT; Informații cu privire la proiectul eABILITIES; Examinarea unor posibile sinergii; Planuri de acțiune viitoare”.
160 În plus, la punctul 2 din procesul‑verbal al reuniunii în discuție, la rubrica „Aspecte de interes deosebit pentru e‑Isotis și proiectul eABILITIES”, se arată că a avut loc zilnic o discuție aprofundată privind fiecare produs eABILITIES și cum acestea puteau fi exploatate de actorii din sectorul AT și e‑Accessibility.
161 În aceste condiții, Comisia nu a reușit să demonstreze inexistența unei legături directe între această călătorie și respectivul contract și, prin urmare, neeligibilitatea cheltuielilor declarate în temeiul călătoriei menționate.
162 În consecință, Tribunalul nu poate considera că neeligibilitatea cheltuielilor declarate de reclamantă în cadrul contractelor în cauză decurge din inexistența unei legături între cheltuielile de călătorie efectuate de reclamantă și contractele respective.
163 Această constatare nu permite însă nici să se concluzioneze că, după cum susține pe de altă parte reclamanta, toate cheltuielile de călătorie pe care le‑a efectuat în cadrul contractelor în cauză erau eligibile. Trebuie să se arate astfel că aceasta s‑a limitat la a prezenta în fața Tribunalului justificative pentru cheltuieli de călătorie aferente numai contractului EU4ALL, iar aceasta chiar în condițiile în care nu contestă că a declarat cheltuieli de călătorie și în cadrul celorlalte contracte în cauză.
164 Prin urmare, și ținând seama de celelalte constatări operate anterior de Tribunal în ceea ce privește lipsa de fiabilitate a registrelor contabile ale reclamantei și sistemul său de înregistrare a timpului de lucru și numărul vădit excesiv de ore de lucru declarate pentru directorul programelor, trebuie să se constate că reclamanta a încălcat articolul 19 alineatul 1 literele a) și d) din condițiile FP6, articolele II.13, II.14 și articolul II.16 alineatul 2 din condițiile eTEN, precum și articolele II.20, II.21 și II.23 din condițiile CIP și că, prin urmare, cheltuielile prezentate Comisiei în cadrul contractelor în cauză trebuie considerate neeligibile.
2. Cu privire la calitatea și la condițiile de realizare a auditului
a) Cu privire la declarațiile false referitoare la participarea reclamantei la contractul ETSI 333
165 Reclamanta contestă în esență concluzia raportului de audit potrivit căreia a făcut declarații false în cursul procedurii de audit pentru motivul că personalul său este cel care a disimulat raportul existent între contractul ETSI STF 333 și Comisie.
166 În această privință, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul II.29 alineatul 2 din condițiile FP6, cu ocazia auditului, „[c]ocontractanții pun direct la dispoziția Comisiei toate datele detaliate care pot fi solicitate de Comisie pentru a verifica dacă contractul este administrat și executat bine”.
167 Articolul II.17 alineatul 2 din condițiile eTEN prevede de asemenea că „Comisia sau orice reprezentant autorizat poate avea acces la ore rezonabile, printre altele, la personalul beneficiarelor care este implicat în proiect, la documentația menționată la articolul 16 din prezenta anexă și la datele informatice și la echipamentele pe care le va considera pertinente [și că, î]n acest cadru, ace(a)sta va putea impune ca datele să îi fie furnizate într‑o formă corespunzătoare pentru ca, de exemplu, să verifice eligibilitatea costurilor”.
168 De asemenea, articolul 28 alineatul 2 din condițiile CIP prevede că „[b]eneficiarii pun în mod direct la dispoziția Comisiei toate informațiile și datele detaliate solicitate de aceasta sau de orice reprezentant abilitat de ea pentru a verifica faptul că contractul de finanțare este gestionat corect, că este pus în aplicare conform dispozițiilor sale și că costurile au fost imputate în mod conform”.
169 În ceea ce privește, în primul rând, aspectul dacă faptul că reclamanta nu a menționat, ca răspuns la scrisorile Comisiei din 22 și din 26 februarie 2010, contractul ETSI STF 333 pe lista contractelor constituie o declarație falsă, trebuie arătat că din scrisoarea adresată de Comisie reclamantei la 22 ianuarie 2010 reiese că i se solicita să prezinte imediat lista exhaustivă a tuturor proiectelor, de cercetare sau nu, finanțate de Uniune și a proiectelor sau activităților din cadrul unor contracte de achiziții publice de servicii sau al unor contracte de finanțare în care era implicată, prin furnizarea cel puțin a numelui programului, a referinței sale, a acronimului său, a datelor de debut și de finalizare și a cuantumului finanțat. Trebuie să se arate de asemenea că documentul intitulat „Lista informațiilor care trebuie solicitate organizației auditate – Anexă la scrisoarea de anunț”, anexat la respectiva scrisoare, conține un tabel în care se menționează la punctul 8 „Lista tuturor celorlalte finanțări comunitare primite și toate contractele (finalizate sau în curs) semnate cu Comisia (din anul 2000 până astăzi)”.
170 Contrar celor susținute de Comisie, un astfel de document nu constituie o ofertă de probă tardivă, întrucât este citat de reclamantă în susținerea unui argument care vizează să se ofere un răspuns la afirmația Comisiei din memoriul în apărare potrivit căreia reclamanta a făcut o declarație falsă prin aceea că nu a menționat contractul ETSI STF 333 în răspunsul la scrisorile sale din 22 și din 26 ianuarie 2010. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește schimbul de e‑mailuri dintre domnul D., auditor al Comisiei, și directorul programelor, din data de 26 ianuarie 2010, care figurează de altfel în anexa A67 la memoriul în apărare.
171 Din e‑mailul adresat domnului D. la 26 ianuarie 2010 de către directorul programelor reiese că acesta din urmă îi solicita sfatul astfel:
„Vă rugăm să ne comunicați dacă contractele care au fost încheiate numai între organizația noastră, în calitate de beneficiar, și o altă organizație, care este autoritatea contractantă care încheie în realitate un contract cu agenția executivă în cauză a Comisiei Europene sau cu agenția națională corespunzătoare, trebuie incluse pe lista proiectelor finanțate de Uniunea Europeană, în legătură cu documentul E8.”
172 Or, din e‑mailul domnului D. reiese că acesta a răspuns, cu obiectul „Contracte”, după cum urmează:
„Ideea este într‑adevăr de a avea o viziune completă asupra tuturor contractelor (și a sub‑contractelor) încheiate cu instituțiile, cu agențiile etc. ale Uniunii Europene. Este de asemenea important să se citeze în mod corect toate contractele, chiar dacă nu sunteți contractantul principal, ci un subcontractant. Vă rugăm să descrieți în mod clar situația organizației în acest context.”
173 Dacă putea exista vreo îndoială în ceea ce privește natura contractelor care trebuiau menționate în vederea auditului din perspectiva termenilor utilizați în scrisoarea din 22 ianuarie 2010 și în documentul care îi era anexat, aceasta a fost ulterior eliminată prin schimbul de e‑mailuri dintre directorul programelor și domnul D., întrucât, la lectura acestui schimb, reclamanta nu putea avea nicio îndoială cu privire la faptul că avea obligația de a menționa toate contractele încheiate cu Comisia, inclusiv cele în cadrul cărora avusese numai un rol de subcontractant, ceea ce era în mod vădit cazul contractului ETSI STF 333.
174 Astfel, din scrisoarea de angajament semnată între ETSI și reclamantă, reprezentată de doamna A., reiese că acest contract avea ca obiect punerea la dispoziție a directorului programelor în beneficiul STF 333 al ETSI în cadrul unui mandat. Din articolul 4 din scrisoarea de angajament reiese în plus că „expertul” pus la dispoziția ETSI, și anume directorul programelor, rămâne un angajat al acesteia din urmă în cadrul muncii sale pentru STF 333 și, în conformitate cu articolul 5 din această scrisoare de angajament, ETSI se angajează să plătească reclamantei suma de 30 600 de euro pentru 51 de zile de muncă, ce corespunde timpului pe care reclamanta apreciază că directorul programelor va trebui să îl consacre acestei misiuni.
175 În plus, la punctul A3 din anexa 1 la scrisoarea de angajament se menționează că s‑a solicitat Comisiei să finanțeze 70 % din costul total al proiectului în cadrul căruia directorul programelor era pus la dispoziția ETSI.
176 Prin urmare, trebuie să se considere că, prin aceea că nu a menționat contractul ETSI STF 333 în răspunsul la scrisorile Comisiei din 22 și din 26 ianuarie 2010, reclamanta a făcut o declarație falsă controlorilor Comisiei, cu încălcarea articolului II.29 alineatul 2 din condițiile FP6, a articolului II.17 alineatul 2 din condițiile eTEN și a articolului II.28 alineatul 2 din condițiile CIP.
b) Cu privire la normele aplicabile în materie de audit
177 Reclamanta arată în esență că generalizările și erorile conținute în raportul de audit, precum și condițiile în care aceasta a fost înscrisă în baza de date centrală a excluderilor instituită de Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1302/2008 al Comisiei din 17 decembrie 2008 privind baza de date centrală a excluderilor (JO L 344, p. 12) stau mărturie în special în ceea ce privește nerespectarea de către controlorii Comisiei a standardelor internaționale de audit aplicabile în speță potrivit principiul executării cu bună‑credință a convențiilor.
178 În această privință, Tribunalul arată că posibilitatea Comisiei de a efectua un audit al contractelor în cauză este prevăzută la articolul II.29 din condițiile FP6, la articolul II.17 din condițiile eTEN și la articolul II.28 din condițiile CIP.
179 Or, trebuie să se constate că aceste dispoziții nu precizează condițiile tehnice și concrete în care auditorii trebuie să își desfășoare munca. În lipsa unei precizări în contract, buna‑credință impune părților să adopte un comportament obiectiv, care face parte din conținutul implicit al contractului.
180 În speță, reclamanta apreciază în esență că, în temeiul executării cu bună‑credință a convențiilor, Comisia avea obligația de a respecta, în conformitate cu Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (JO L 157, p. 87, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 122), standardele internaționale de audit.
181 Reclamanta se referă în special la punctele 17 (Diligențele impuse) și A19 (Modalități de punere în aplicare și alte informații explicative) ale International Standards on Auditing 200 din aprilie 2009, elaborate de International Federation of Accountants (Federația internațională a experților contabili), care prevăd următoarele:
„Elemente de probă suficiente și adecvate și riscul de audit
17. Pentru a obține o asigurare rezonabilă, auditorul trebuie să colecteze elemente de probă suficiente și adecvate pentru a reduce riscul de audit la un nivel suficient de scăzut pentru a fi acceptabil și pentru a fi astfel în măsură să tragă concluzii rezonabile pe care să își întemeieze opinia.
[…]
Spirit critic
[…]
A19. Menținerea unui spirit critic pe toată durata misiunii este necesară dacă auditorul intenționează, de exemplu, să reducă riscurile:
– de a nu identifica împrejurări neobișnuite;
– de a generaliza prea mult prin concluzii trase de la observații făcute în timpul auditului;
– de a utiliza ipoteze inadecvate pentru a stabili natura, calendarul și întinderea procedurilor de audit și pentru a evalua rezultatele acesteia.”
182 În această privință, trebuie să se arate însă că jurisprudența citată de reclamantă în susținerea acestei teze nu poate fi aplicată în speță.
183 Din Hotărârea Curții din 9 septembrie 2003, Rinke (C‑25/02, Rec., p. I‑8349, punctele 24-27), reiese astfel că respectarea drepturilor fundamentale recunoscute ca principii generale ale dreptului Uniunii, consacrate în prezent de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, constituie o condiție a legalității oricărui act adoptat de instituțiile Uniunii.
184 Or, trebuie amintit că, pe de o parte, prezentul litigiu nu privește legalitatea unui act al Comisiei, în sensul articolului 288 TFUE, ci respectarea obligațiilor contractuale care guvernează raporturile dintre Comisie și reclamantă, și, pe de altă parte, standardele internaționale de audit nu reies din drepturile fundamentale sau din principiile generale ale dreptului Uniunii.
185 De asemenea, trebuie realizată o distincție între cauză și ipotezele în care o directivă poate fi invocată împotriva unei instituții a Uniunii, la care se face trimitere în Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din 30 aprilie 2009, Aayan și alții/Parlamentul European (F‑65/07, RecFP p. I‑A‑1‑1054 și II‑A‑1‑567), invocată de asemenea de reclamantă, care sunt limitate la raporturile dintre instituțiile Uniunii și funcționarii sau agenții lor (Hotărârea Aayan și alții/Parlamentul European, citată anterior, punctul 112).
186 În plus, argumentul reclamantei potrivit căruia Comisia avea obligația de a respecta standardele internaționale de audit în măsura în care, pe de o parte, articolul II.19 alineatul 1 litera d) din condițiile FP6 și articolul II.23 din condițiile CIP făceau trimitere la dreptul național aplicabil în materie contabilă și, pe de altă parte, dreptul elen trebuia să fie conform cu dispozițiile Directivei 2006/43, care impunea statelor membre să respecte standardele internaționale de audit, trebuie respins.
187 Astfel, din articolul 26 alineatul 1 din Directiva 2006/43 reiese că, statele membre impun auditorilor legali și firmelor de audit să efectueze auditurile legale în conformitate cu standardele internaționale de audit adoptate de Comisie și pot aplica un standard național de auditare atât timp cât Comisia nu adoptă un standard internațional de audit care se referă la aceeași problemă. Or, trebuie amintit că Comisia nu a adoptat încă, până în prezent, standarde de audit internaționale.
188 Prin urmare, trebuie să se constate că dreptul național aplicabil în materie contabilă în cadrul prezentului litigiu, potrivit articolului II.19 alineatul 1 litera d) din condițiile FP6 și articolului II.23 din condițiile CIP, nu impunea Comisiei să respecte standardele stabilite de International Federation of Accountants.
189 Pe de altă parte, în măsura în care reclamanta susține de asemenea că generalizările și erorile conținute în raportul de audit, precum și condițiile în care aceasta a fost înscrisă în baza de date centrală a excluderilor instituită de Regulamentul nr. 1302/2008 demonstrează că Uniunea nu și‑a executat cu bună‑credință obligațiile contractuale în ceea ce privește realizarea auditului, această argumentație trebuie respinsă.
190 În primul rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia, întrucât concluzia raportului de audit definitiv arăta că aceasta a făcut declarații false și a disimulat finanțarea primită de la Comisie în cadrul contractului ETSI s‑ar întemeia pe o judecată subiectivă a auditorilor, este suficient să se arate că acesta este neîntemeiat în fapt. Astfel, după cum reiese din cuprinsul punctului 176 de mai sus, prin aceea că nu a menționat contractul ETSI STF 333 în răspunsul la scrisorile Comisiei din 22 și din 26 ianuarie 2010, reclamanta a făcut o declarație falsă controlorilor Comisiei, cu încălcarea articolului II.29 alineatul 2 din condițiile FP6, a articolului II.17 alineatul 2 din condițiile eTEN și a articolului II.28 alineatul 2 din condițiile CIP.
191 În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia auditorii au indicat că aceasta făcuse diverse declarații false, în condițiile în care nu era cazul, întrucât reprezentantul legal al reclamantei nu a fost interogat niciodată de auditori, trebuie să se arate că împrejurarea că reprezentantul legal al reclamantei nu a fost interogat de auditori nu este în sine de natură să repună în discuție veridicitatea eventualelor declarații ale membrilor personalului reclamantei. În plus, trebuie arătat că, în conformitate cu uzanțele în materie de audit, Comisia nu avea obligația de a‑l interoga pe reprezentantul legal al reclamantei, întrucât personalul reclamantei era suficient de calificat pentru a răspunde la întrebările auditorilor cu privire la executarea tehnică și financiară a contractelor în cauză, ceea ce reclamanta nu contestă.
192 În al treilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei întemeiat pe faptul că concluzia raportului de audit potrivit căreia nu se poate exclude că alți membri ai personalului decât directorul programelor au declarat ore de lucru excesive este subiectivă, trebuie să se constate că acest argument este neîntemeiat în fapt. Astfel, această concluzie se întemeiază pe constatarea inexistenței unor probe privind orele de lucru ale celuilalt personal decât directorul programelor și privind întinderea abaterilor constatate în eșantionul de fișe de prezență controlate.
193 În al patrulea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia Comisia și‑a întemeiat concluziile referitoare la cheltuielile de călătorie pe date fragmentare, trebuie amintit că, astfel cum s‑a constatat la punctul 156 de mai sus, auditorii menționează o singură călătorie în raportul de audit pentru a ilustra pretinsele declarații false cu privire la cheltuielile de călătorie. Trebuie să se arate însă că, în raportul de audit, trimiterea la această călătorie apare ca un simplu exemplu menit să ilustreze o constatare generală a auditorilor cu privire la toate justificativele referitoare la cheltuielile de călătorie declarate de reclamantă în cadrul contractelor în cauză.
194 În al cincilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia controlorii au declarat, în mod neîntemeiat, neeligibile cheltuieli efectuate în perioada de referință nr. 3 a proiectului Enable și în perioada de referință nr. 4 a proiectului Ask‑It care nu au făcut obiectul auditului, trebuie să se arate că din cuprinsul punctului 3 din raportul de audit reiese că aceste perioade de referință nu erau incluse în audit.
195 În această privință, Comisia arată că lipsa unei mențiuni cu privire la aceste perioade de referință la punctul 3 din raportul de audit are la origine uitarea, iar perioadele de referință au fost controlate, fapt pentru care ar sta mărturie anexa 1 la raportul de audit. Or, deși din anexa 1 la raportul de audit reiese că perioada de referință nr. 4 a proiectului Ask‑It a fost auditată, din aceeași anexă reiese că perioada de referință nr. 3 a proiectului Enable se întindea de la 1 ianuarie 2009 la 31 august 2010, respectiv după controlul la fața locului și după redactarea raportului de audit provizoriu din 28 iunie 2010. În aceste condiții, Comisia nu poate susține că controlul a privit întreaga perioadă de referință nr. 3 a proiectului Enable.
196 Trebuie să se arate însă că controlorii au decis în sensul neeligibilității tuturor cheltuielilor efectuate în cursul primelor două perioade de referință ale programului care au făcut obiectul auditului și că o astfel de constatare creează o îndoială serioasă în ceea ce privește sinceritatea declarațiilor făcute de reclamantă pentru perioadele ulterioare din cadrul celor două programe menționate. În aceste condiții, trebuie să se considere că, în conformitate cu uzanțele în materie de audit, Comisia putea, pentru perioada nr. 3 a proiectului Enable, să acționeze în conformitate cu constatările efectuate de auditori pentru perioadele anterioare.
197 În al șaselea rând, în ceea ce privește pretinsele erori de calcul conținute în raportul de audit care ar fi împiedicat‑o pe reclamantă să îți exercite dreptul la apărare, trebuie să se constate că acestea nu sunt demonstrate de reclamantă.
198 Reclamanta susține, primo, că controlorii indicaseră în mod eronat în raportul de audit că suma cheltuielilor declarate de aceasta pentru perioadele auditate era de 912 217,15 euro, în condițiile în care în realitate era de 890 595,25. Această diferență s‑ar explica prin erori săvârșite de Comisie în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor declarate în cadrul contractelor Ask‑It și T‑Seniority.
199 Astfel, cuantumul cheltuielilor declarate de reclamantă pentru perioada de referință nr. 3 din cadrul programului Ask‑It ar fi de 46 571,62 euro, iar nu de 48 889,16, cum a indicat Comisia.
200 De asemenea, cuantumul cheltuielilor declarate de reclamantă în cadrul programului T‑Seniority ar fi de 47 491,50 euro, iar nu de 66 795,86, cum a indicat Comisia.
201 În această privință, trebuie să se arate că din anexa 1 la raportul de audit reiese că suma de 46 571,62 euro la care face trimitere reclamanta corespunde cuantumului cheltuielilor acceptate inițial de Comisie în temeiul perioadei de referință nr. 3 a programului Ask‑It și că suma de 48 889,16 euro corespunde totalului cheltuielilor declarate de reclamantă pentru această perioadă.
202 Trebuie să se arate de asemenea că din cuprinsul paginii 7 a raportului de audit reiese că controlorii au precizat, în ceea ce privește cheltuielile declarate de reclamantă în cadrul programului T‑Seniority, că rapoartele financiare nu fuseseră încă introduse la data redactării raportului și că aceste cheltuieli nu fuseseră încă acceptate formal de Comisie. Se precizează de asemenea că cifrele citate în tabelul aferent programului Ask‑It includ partea reclamantei în costurile de subtratare. Rezultă că suma de 66 795,86 euro nu putea fi considerată definitivă și că, prin urmare, cuantumul total al cheltuielilor declarate de reclamantă în cadrul contractelor în cauză nu putea fi calculat în niciun caz pe baza tabelelor care figurează la punctul 3 din raportul de audit. Reclamanta nu poate, așadar, deduce din această sumă o eroare a controlorilor.
203 Reclamanta susține, secundo, că controlorii au săvârșit de asemenea o eroare prin aceea că au calculat cuantumul total al cheltuielilor declarate de aceasta în temeiul tuturor perioadelor de referință din cadrul contractelor în cauză. Cuantumul respectiv nu ar fi de 966 632,42 euro, ci de 948 734,38. Această din urmă valoare ar rezulta din adunarea cuantumului cheltuielilor declarate pentru perioadele controlate, respectiv de 890 595,25 euro, cu cuantumul cheltuielilor declarate în temeiul perioadei de referință nr. 3 a proiectului Enable și al perioadei de referință nr. 4 a proiectului Ask‑It, care nu au făcut obiectul controlului.
204 În această privință, trebuie arătat că afirmația reclamantei se întemeiază pe premisa eronată potrivit căreia cuantumul cheltuielilor declarate pentru perioadele controlate este de 890 595,25 euro. Prin urmare, reclamanta nu demonstrează că controlorii au comis vreo eroare în această privință.
205 În al șaptelea și ultimul rând, trebuie respins argumentul reclamantei potrivit căruia caracterul nefondat al concluziilor conținute în raportul de audit și reaua‑credință a Comisiei sunt demonstrate de împrejurarea că aceasta din urmă justificase inițial decizia de a o înscrie în „baza de date centrală a excluderilor” prin existența unor declarații false din partea sa și prin încălcarea obligațiilor sale contractuale în condițiile în care, la 23 martie 2011, aceasta a arătat că fusese exclusă definitiv pentru o perioadă de cinci ani pentru motivul că se afla în lichidare.
206 În această privință, trebuie amintit că articolul 93 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198, denumit în continuare „Regulamentul financiar”) prevede:
„Sunt excluși de la participarea la procedurile de achiziții publice candidații sau ofertanții care:
(a) se află în stare de faliment sau fac obiectul unei proceduri de lichidare sau de administrare judiciară, au încheiat concordate, și‑au suspendat activitatea economică sau fac obiectul unei proceduri în urma acestor situații sau se află în situații similare în urma unei proceduri de aceeași natură prevăzute de legislația sau de reglementările naționale;
(b) au fost condamnați printr‑o hotărâre cu valoare de res judicata pentru un delict legat de conduita lor profesională;
(c) au comis în conduita lor profesională greșeli grave, demonstrate prin orice mijloace pe care autoritatea contractantă le poate justifica;
(d) nu și‑au îndeplinit obligațiile de plată a contribuțiilor la fondul asigurărilor sociale sau de achitare a impozitelor în conformitate cu prevederile legale ale țării în care sunt stabiliți sau ale țării autorității contractante sau ale țării unde se execută contractul;
(e) au fost condamnați printr‑o hotărâre cu valoare de res judicata pentru fraudă, corupție, participare la o organizație criminală sau la orice alte activități ilegale în detrimentul intereselor financiare ale Comunităților;
(f) li se aplică în prezent o sancțiune administrativă menționată la articolul 96 alineatul (1).
[…]”
207 Articolul 94 din Regulamentul financiar prevede:
„Nu se atribuie contracte candidaților sau ofertanților care, în timpul procedurii de achiziții publice aferente prezentului contract:
(a) se găsesc în situație de conflict de interese;
(b) se fac vinovați de declarații false în furnizarea informațiilor solicitate de autoritatea contractantă, ca o condiție de participare la procedura de achiziții publice sau nu au furnizat aceste informații;
(c) se află într‑una din situațiile de excludere de la procedura de achiziții publice menționate la articolul 93 alineatul (1).”
208 Articolul 96 din Regulamentul financiar prevede:
„(1) Autoritatea contractantă poate impune sancțiuni administrative sau financiare:
(a) candidaților sau ofertanților aflați în cazurile menționate la articolul 94 litera (b);
(b) contractanților în cazul cărora s‑a constatat o încălcare gravă a obligațiilor ce le revin în temeiul contractelor finanțate de la buget.
Cu toate acestea, mai întâi, autoritatea contractantă trebuie să ofere întotdeauna persoanei respective posibilitatea de a prezenta propriile observații.
(2) Sancțiunile menționate la alineatul (1) sunt proporționale cu importanța contractului și cu gravitatea abaterii, și pot consta în:
(a) excluderea candidatului sau a ofertantului sau a contractantului în cauză de la contracte sau granturi finanțate de la buget, pe o perioadă maximă de zece ani;
(b) plata unor sancțiuni financiare de către candidat sau ofertant sau contractant, în limita valorii contractului în cauză.”
209 Potrivit articolului 114 alineatul (3) din Regulamentul financiar, „[n]u se pot acorda granturi solicitanților care, cu ocazia procedurii de atribuire a granturilor, se găsesc într‑una din situațiile menționate la articolul 93 alineatul (1), la articolul 94 și la articolul 96 alineatul (2) litera (a)”.
210 Pe de altă parte, articolul 95 din Regulamentul financiar prevede crearea unei baze de date centrale a excluderilor. Potrivit alineatului (1) al articolului menționat, această bază de date „cuprinde detalii cu privire la candidații și ofertanții care se găsesc într‑una din situațiile menționate la articolele 93, 94, 96 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) litera (a)”.
211 Articolul 1 din Regulamentul nr. 1302/2008 creează baza de date centrală a excluderilor în conformitate cu articolul 95 alineatul (1) din Regulamentul financiar. Articolul 3 din Regulamentul nr. 1302/2008 prevede, pe de altă parte, că avizele de excludere conțin, printre altele, „informații de identificare a terților care se află în una dintre situațiile menționate la articolul 93 alineatul (1), articolul 94, articolul 96 alineatul (1) litera (b) și articolul 96 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul financiar”.
212 Din aceste dispoziții rezultă că un contractant precum reclamanta este înscris în baza de date centrală a excluderilor creată de Regulamentul nr. 1302/2008 de fiecare dată când face obiectul unei decizii de excludere sau al unei sancțiuni administrative prevăzute la articolul 93 alineatul (1), la articolul 94 sau la articolul 96 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) litera (a) din Regulamentul financiar, din partea unei instituții sau a unei autorități ori a unui organ de executare, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctele 1 și 2 din Regulamentul nr. 1302/2008.
213 În speță, din scrisoarea adresată de Comisie reclamantei la 27 iulie 2010 reiese că aceasta o informa pe reclamantă că intenționa, în lumina concluziilor auditului provizoriu, pe de o parte, să o excludă pe reclamantă de la acordarea unui grant în curs în cadrul celui de Al șaptelea program‑cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013), din cauza unei abateri profesionale grave, în conformitate cu articolul 93 alineatul (1) litera (c) și cu articolul 114 alineatul (3) din Regulamentul financiar, și, pe de altă parte, să îi aplice o sancțiune administrativă care să ia forma unei excluderi de la contractele și de la granturile finanțate de la bugetul Uniunii pentru o perioadă maximă de cinci ani, din cauza încălcării grave a obligațiilor sale contractuale, în conformitate cu articolul 96 alineatele (1) și (2) din același regulament. Comisia preciza în scrisoarea menționată că deschidea o procedură contradictorie menită să permită reclamantei să ia poziție cu privire la faptele care au condus la această propunere de excludere și cu privire la durata acestei excluderi. Comisia preciza în plus că, pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, reclamanta făcea obiectul unei înscrieri provizorii în baza de date centrală a excluderilor și că această înscriere ar deveni definitivă dacă decizia de excludere era confirmată la finalul procedurii contradictorii.
214 Trebuie să se constate, așadar, că, la 27 iulie 2010, înscrierea provizorie a reclamantei în baza de date centrală a excluderilor era motivată, în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul nr. 1302/2008, de faptul că Comisia aprecia că aceasta se afla în situațiile menționate la articolul 93 alineatul (1) litera (c) și la articolul 96 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul financiar.
215 În plus, prin scrisoarea din 23 martie 2011, Direcția Generală (DG) Buget a Comisiei a informat‑o pe reclamantă că DG Societatea Informațională și Media a Comisiei solicitase înscrierea sa în baza de date centrală a excluderilor pentru motivul care figurează la articolul 93 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul financiar, în conformitate cu decizia sa din 8 martie 2011 de a o exclude pe reclamantă de la beneficiul granturilor Uniunii pe o perioadă determinată.
216 În această privință, trebuie amintit că reclamanta a intrat în lichidare în temeiul unui acord încheiat la 28 decembrie 2010 și publicat în Buletinul societăților al Protodikeio Athinon la 17 ianuarie 2011.
217 Rezultă că, începând cu 17 ianuarie 2011, Comisia era îndreptățită, în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul nr. 1302/2008, să solicite înscrierea reclamantei în baza de date centrală a excluderilor pentru motivul că se afla în situația avută în vedere la articolul 93 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul financiar.
218 În consecință, împrejurarea că înscrierea provizorie a reclamantei în baza de date centrală a excluderilor a fost motivată inițial prin cazurile de excludere menționate la articolul 93 alineatul (1) litera (c) și la articolul 96 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul financiar, în timp ce înscrierea sa definitivă a fost motivată prin cazul de excludere avut în vedere la articolul 93 alineatul (1) litera (a) din același regulament rezultă dintr‑o schimbare a împrejurărilor care justifica în mod obiectiv înscrierea reclamantei în baza de date centrală a excluderilor și care își avea originea în propriul comportament al acesteia.
c) Cu privire la comunicarea raportului de audit în engleză
219 Reclamanta susține că Comisia a încălcat articolul 41 alineatul (4) din Carta drepturilor fundamentale prin aceea că i‑a refuzat cererea de a‑i comunica raportul de audit, precum și restul corespondenței în limba greacă. Acest comportament ar constitui o încălcare a drepturilor sale fundamentale care afectează procedura de control și încalcă, în consecință, contractele în cauză.
220 În această privință, trebuie amintit că, potrivit articolului 41 alineatul (4) din Carta drepturilor fundamentale, „[o]rice persoană se poate adresa în scris instituțiilor Uniunii în una dintre limbile tratatelor și trebuie să primească răspuns în aceeași limbă”. Acest drept, care constituie o componentă a dreptului la bună administrare, se impune Comisiei în raporturile sale cu cetățenii Uniunii în cadrul exercitării competențelor pe care le are în temeiul dreptului Uniunii.
221 În speță, trebuie să se arate că, printr‑o primă scrisoare din 19 iulie 2010, redactată în greacă, reclamanta a solicitat Comisiei ca raportul de audit provizoriu pe care aceasta din urmă i‑l comunicase în engleză la 28 iunie 2010 să îi fie comunicat în greacă.
222 Printr‑o a doua scrisoare din 30 septembrie 2010, redactată de asemenea în greacă, reclamanta a formulat printre altele observațiile sale cu privire la raportul de audit provizoriu și a solicitat ca eventualele observații suplimentare ale Comisiei în această privință să îi fie trimise în greacă.
223 Prin scrisoarea din 22 decembrie 2010, redactată în engleză, Comisia a adresat reclamantei raportul de audit definitiv care conținea răspunsurile la comentariile reclamantei, redactat de asemenea în engleză.
224 Printr‑o a treia scrisoare din 10 ianuarie 2011, redactată tot în greacă, reclamanta a indicat Comisiei că nu a luat cunoștință de raportul de audit pentru motivul că era redactat în engleză și a solicitat din nou ca raportul de audit să îi fie adresat în greacă, arătând că, prin aceea că refuza să îi accepte cererea, Comisia îi încălca dreptul la apărare.
225 Prin urmare, fără a prejudeca posibilitatea ca dreptul prevăzut la articolul 41 alineatul (4) din Carta drepturilor fundamentale să fie invocat de o persoană juridică, precum reclamanta, împotriva Comisiei în cadrul unui raport contractual, trebuie să se constate că obiecția reclamantei nu are în realitate legătură cu refuzul Comisiei de a răspunde la scrisorile sale în greacă, ci cu refuzul de a‑i comunica raportul de audit și comentariile raportate la acesta în aceeași limbă.
226 Or, trebuie amintit că raportul de audit este un document redactat de Comisie în aplicarea dispozițiilor contractelor în cauză. Aspectul privind limba în care acest document trebuia comunicat reclamantei în speță intră, așadar, sub incidența dreptului aplicabil respectivelor contracte.
227 Astfel cum s‑a amintit la punctul 73 de mai sus, atunci când este sesizat în cadrul unei clauze compromisorii în temeiul articolului 272 TFUE, Tribunalul trebuie să soluționeze litigiul pe baza dreptului material național aplicabil contractului, și anume, în speță, dreptul belgian, care guvernează contractele în cauză în conformitate cu articolul 12 din contractele FP6, cu articolul 5 alineatul 1 din contractele eTEN și cu articolul 10 al treilea paragraf din contractul CIP.
228 În speță, litigiul dintre părți privește refuzul Comisiei de a‑i comunica raportul de audit în greacă, precum și corespondența subsecventă, astfel cum reclamanta solicitase prin cerere. Acest refuz ar fi viciat, potrivit reclamantei, procedura de audit în măsura în care ar fi adus atingere dreptului său la apărare în cadrul procedurii menționate.
229 Trebuie să se stabilească, așadar, dacă Comisia avea obligația contractuală de a‑i comunica reclamantei raportul de audit în greacă.
230 În această privință, trebuie să se constate că contractele în cauză nu conțin nicio clauză cu privire la limba în care trebuie executate.
231 Cert este că, potrivit articolelor 1134 și 1135 din Codul civil belgian, contractele trebuie executate cu bună‑credință.
232 Or, trebuie arătat că, astfel cum reiese din anexele la cererea introductivă, engleza a fost utilizată de reclamantă înainte de audit nu numai în rapoartele financiare referitoare la contractele în cauză pe care le‑a prezentat Comisiei, ci și în corespondența sa cu aceasta din urmă. În plus, trebuie să se constate că reclamanta nu solicitase niciodată Comisiei să utilizeze greaca în cadrul executării contractelor în cauză înainte de procedura de audit.
233 Rezultă că, în lumina principiul executării cu bună‑credință a convențiilor, Comisia nu avea obligația, în speță, de a adresa reclamantei, în executarea contractelor în cauză, raportul de audit în greacă.
234 Argumentul reclamantei întemeiat pe refuzul Comisiei de a‑i comunica raportul de audit în greacă trebuie, în consecință, respins ca neîntemeiat.
235 În lumina tuturor considerațiilor care precedă, al treilea capăt de cerere al reclamantei trebuie respins ca neîntemeiat.
D – Cu privire la al cincilea și la al șaselea capăt de cerere al reclamantei
1. Cu privire la admisibilitatea celui de al cincilea și a celui de al șaselea capăt de cerere al reclamantei
236 Fără a ridica în mod formal o excepție de inadmisibilitate în sensul articolului 114 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, Comisia contestă admisibilitatea cererilor de plată ale reclamantei în temeiul contractelor Ask‑It și EU4ALL întrucât acestea au fost introduse printr‑o „acțiune în constatare”, iar nu printr‑o „acțiune în plată” propriu‑zisă. În plus, în ipoteza în care Tribunalul s‑ar considera competent să soluționeze astfel de cereri, Comisia contestă admisibilitatea cererii de plată a unor daune interese în temeiul acelorași contracte în cadrul unei „acțiuni în constatare”.
237 În această privință, Tribunalul apreciază că, în pofida utilizării expresiei „constatarea faptului că Comisia este obligată să plătească” în cadrul celui de al cincilea și al celui de al șaselea capăt de cerere ale reclamantei, acestea din urmă vizează fără ambiguitate să obțină obligarea de către Tribunal a Comisiei la plata către reclamantă a sumei de 52 584,05 euro în temeiul contractului EU4ALL și a sumei de 20 678,61 euro în temeiul contractului Ask‑It. Nu este vorba, așadar, contrar celor susținute de Comisie, despre o „acțiune în constatare”, ci despre o acțiune în plată, care nu este în sine inadmisibilă.
2. Cu privire la temeinicia celui de al cincilea și a celui de al șaselea capăt de cerere ale reclamantei
238 Reclamanta susține în esență că Comisia a încălcat contractele EU4ALL și Ask‑It prin aceea că nu a efectuat totalitatea plăților aferente cheltuielilor efectuate în temeiul celei de a doua, celei de a treia și al celei de a patra perioade de referință a contractului EU4ALL și al ultimei perioade de referință a contractului Ask‑It.
239 În consecință, reclamanta solicită Tribunalului să oblige Comisia la plata diferenței dintre sumele care i‑au fost deja plătite în cadrul acestor contracte și cuantumul cheltuielilor efectuate în temeiul perioadelor de referință în discuție, majorat cu dobânzi moratorii.
240 În această privință, trebuie să se constate de la bun început că o astfel de cerere se întemeiază pe premisa potrivit căreia cheltuielile efectuate de reclamantă sunt eligibile pentru rambursare.
241 Or, la punctul 164 de mai sus s‑a statuat că cheltuielile pe care reclamanta le‑a prezentat Comisiei în cadrul contractelor în cauză nu erau eligibile.
242 Mai mult, trebuie să se constate de asemenea că reclamanta nu demonstrează că suspendarea de către Comisie a plăților constituie o încălcare a contractelor EU4ALL și Ask‑It.
243 În ceea ce privește în primul rând argumentul reclamantei potrivit căruia Comisia ar fi încălcat contractul EU4ALL prin suspendarea ultimei plăți care îi era datorată în temeiul acestui contract, trebuie arătat că articolul II.28 alineatul 8 din condițiile FP6 prevede:
„[…]
Comisia își poate suspenda plățile în orice moment în cazul nerespectării de către contractanți a uneia sau a alteia dintre dispozițiile contractuale, în special a dispozițiilor articolului II.29 privind auditul și controlul. În acest caz, Comisia informează în mod direct contractanții prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Comisia își poate suspenda plățile în orice moment atunci când suspectează că a fost săvârșită o abatere de către contractant în executarea contractului. Va fi suspendată numai partea destinată contractanților suspectați de abatere. În acest caz, Comisia informează în mod direct contractanții prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.”
244 Or, trebuie să se constate că reclamanta nu contestă că Comisia i‑a notificat suspendarea plăților în cadrul contractului EU4ALL prin scrisoarea sa din 25 august 2010, ci se limitează la a arăta că suspiciunea de abatere nu era suficient de întemeiată, întrucât nu își depusese încă observațiile cu privire la raportul de audit. Cu toate acestea, din economia articolului II.28 alineatul 8 din condițiile FP6 rezultă că Comisia nu are nevoie să dispună de rezultatele definitive ale auditului și, așadar, să fi verificat că suspiciunile sale erau întemeiate pentru a suspenda plata. Îi este astfel suficient să suspecteze o abatere și să notifice contractantului motivele suspendării, ceea ce reclamanta nu contestă că Comisia a făcut în speță. Această posibilitate de suspendare a plăților, care este prevăzută la articolul II.28 alineatul 8 al doilea paragraf din condițiile FP6, nu a aduce atingere posibilității oferite Comisiei de a suspenda plățile în vederea auditului și a controalelor prevăzute la articolul II.29 din condițiile FP6.
245 Prin urmare, reclamanta nu demonstrează că, prin aceea că i‑a notificat suspendarea plăților în cadrul contractului EU4ALL prin scrisoarea sa din 25 august 2010, Comisia și‑a încălcat obligațiile contractuale.
246 În plus, în ceea ce privește aspectul dacă reclamanta putea suspenda unilateral executarea contractului ca urmare a suspendării de către Comisie a plăților, trebuie să se arate că din articolul II.5 din condițiile FP6 reiese că numai consorțiul, iar nu contractantul, poate propune suspendarea executării contractului și că această suspendare trebuie acceptată de Comisie. Rezultă că, întrucât a suspendat în mod unilateral executarea contractului EU4ALL prin scrisoarea sa din 4 august 2010, reclamanta a încălcat articolul II.5 din condițiile FP6.
247 Pe de altă parte, cererea de măsuri de organizare a procedurii menită să obțină o decizie a Tribunalului în sensul de a dispune prezentarea scrisorii adresate de Comisie coordonatorului proiectului la 27 august 2010 a rămas fără obiect, întrucât Comisia a prezentat respectiva scrisoare în anexa A88 la memoriul în apărare.
248 În ceea ce privește, în al doilea rând, suspendarea de către Comisie a plăților în cadrul contractului Ask‑It, trebuie să se arate că articolul II.28 alineatul 1 din condițiile FP6 prevede că, „[f]ără a aduce atingere articolului II.29, Comisia adoptă cuantumul plății finale care trebuie plătită contractantului pe baza documentelor prevăzute la articolul II.7 pe care le‑a aprobat”.
249 Articolul II.7 din condițiile FP6 coroborat cu articolele 6 și 7 din contractul Ask‑It prevede că toate rapoartele și documentele trebuiau să fie prezentate Comisiei în termen de 45 de zile de la finalul ultimei perioade de referință, respectiv cel mai târziu la 14 februarie 2009.
250 În această privință, Comisia arată că, întrucât nu a primit de la coordonatorul proiectului toate documentele menționate la articolul II.7 din condițiile FP6, aceasta nu le‑a putut evalua și nici aproba și nu este, așadar, în măsură să efectueze plățile.
251 Reclamanta susține că a transmis coordonatorului la 15 noiembrie 2010 toate documentele pe care Comisia le solicitase acestuia din urmă care o priveau. Coordonatorul i‑ar fi indicat că ar transmite Comisiei documentele în discuție în ziua următoare datei de 30 noiembrie 2010. În opinia sa, Comisia nu a demonstrat că nu a primit documentele în discuție.
252 Or, întrucât reclamanta este cea care susține că Comisia a amânat în mod nejustificat plata sumelor care îi erau destinate, în condițiile în care aceasta primise deja toate documentele impuse de articolul II.7 din condițiile FP6, revine reclamantei sarcina probei în această privință.
253 Se impune însă constatarea că reclamanta nu a demonstrat că documentele în discuție fuseseră transmise în cele din urmă Comisiei, în conformitate cu articolul II.7 din condițiile FP6.
254 Reclamanta susține în replică și că, de atunci, Comisia a plătit în cele din urmă grantul prevăzut de contractul Ask‑It pentru ultima perioadă de referință tuturor membrilor consorțiului cu excepția ei, ca urmare a respingerii cheltuielilor sale după controlul financiar, și că nu ar fi primit nicio notificare din partea Comisiei în ceea ce privește suspendarea plăților în această privință.
255 Reclamanta nu aduce însă niciun element care să poată susține această afirmație.
256 Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se constate că reclamanta nu demonstrează că Comisia și‑ar fi încălcat obligațiile contractuale prin suspendarea efectuării plăților care îi erau destinate în cadrul contractelor EU4LL și Ask‑It.
257 Rezultă că al cincilea și al șaselea capăt de cerere din concluziile reclamantei trebuie respinse ca neîntemeiate și, prin urmare, întreaga acțiune.
E – Cu privire la cererile reconvenționale ale Comisiei
1. Cu privire la întinderea cererilor Comisiei
258 Comisia solicită cu titlu reconvențional ca reclamanta să fie obligată la plata sumelor indicate în notele de debit, care se ridică la 999 213,45 euro, majorate cu dobânzi moratorii „la rata stabilită de [BCE]” majorată cu 3,5 puncte, calculate începând cu 15 iunie 2011, precum și a cuantumului total al despăgubirii de 70 471,47 euro, majorat cu dobânzi începând cu 5 august 2011.
259 Comisia își întemeiază cererea de rambursare pe articolul II.31 din condițiile FP6, pe articolul II.19 din condițiile eTEN și pe articolul II.30 din condițiile CIP. Observațiile făcute în raportul de audit justifică, în opinia sa, rambursarea tuturor sumelor plătite reclamantei.
260 Comisia se consideră de asemenea îndreptățită să solicite, în temeiul clauzei penale prevăzute la articolul II.30 alineatul 6 din condițiile FP6, daune interese care să reprezinte 10 % din contribuția solicitată.
261 În plus, potrivit dispozițiilor coroborate ale articolului II.28 alineatul 7, ale articolului II.31 din condițiile FP6, ale articolului II.3 alineatul 6 și ale articolului II.19 din condițiile eTEN, precum și ale articolului II.5 alineatul 5 și ale articolului II.30 alineatul 2 din condițiile CIP, Comisia solicită ca sumele în cauză să primească o dobândă stabilită la 3,5 puncte de bază peste rata de refinanțare aplicată de BCE în prima zi calendaristică a lunii în care sumele în cauză erau datorate.
2. Cu privire la admisibilitatea cererilor Comisiei
262 În primul rând, reclamanta susține în esență că, întrucât cererile reconvenționale ale Comisiei nu au făcut obiectul unui act separat de memoriul în apărare, aceasta va putea răspunde numai în replică, în timp ce Comisia va mai putea invoca argumente în duplică. Această împrejurare ar aduce atingere principiului egalității armelor, corolar al dreptului fundamental la un proces echitabil astfel cum rezultă din articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului semnată la Roma la 4 noiembrie 1950. În al doilea rând, indemnizația forfetară datorată, dacă este cazul, în temeiul articolului II.30 din condițiile FP6 nu ar fi nici certă, nici lichidă, întrucât trebuie calculată pe baza sumelor plătite de Comisie care corespund cheltuielilor considerate în final neeligibile, în condițiile în care eligibilitatea acestor cheltuieli face obiectul prezentei acțiuni. În al treilea rând, la data cererii de indemnizație forfetară formulate în cererea reconvențională, Comisia nu ar fi emis nici un ordin de recuperare, nici o notă de debit cu privire la această creanță, contrar celor prevăzute la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul financiar pentru orice creanță identificată drept certă, lichidă și exigibilă. Ar rezulta că cererea reconvențională este inadmisibilă.
263 Comisia arată că respectarea principiului egalității armelor este asigurat în speță, întrucât fiecare parte a avut posibilitatea de a depune două acte de procedură. Posibilitatea pârâtului de a introduce o cerere reconvențională în memoriul în apărare ar exista în dreptul procesual al multor state și s‑ar justifica prin principiul unei economii procedurale. Acest lucru ar fi, în plus, confirmat de jurisprudența constantă a Tribunalului și a Curții și de logica articolului 116 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al acesteia din urmă. Conform articolului II.30 din condițiile FP6, indemnizația forfetară ar constitui o creanță accesorie în raport cu creanța principală, și anume contribuția financiară nejustificată. Cererea accesorie având ca obiect plata indemnizației forfetare ar fi legată din punct de vedere legal de cererea principală având ca obiect rambursarea contribuției nejustificate. Întrucât raportul dintre Comunitate și reclamantă este de natură contractuală, articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul financiar nu ar fi aplicabil în speță. Aspectul dacă reclamanta poate fi obligată să plătească indemnizația în discuție ar fi guvernat, așadar, numai de articolele II.29.1, II.30 și II.31 din condițiile FP6. Cuantumul indemnizației ar fi fost notificat reclamantei la 29 aprilie 2011 și cele șase note de debit corespunzătoare contractelor FP6 în cauză ar fi fost emise și transmise reclamantei la 20 iunie 2011. Întrucât termenul pentru a răspunde la cererea reconvențională a fost prelungit la cererea reclamantei de grefa Tribunalului până la 19 august 2011, aceasta ar fi beneficiat de o durată rezonabilă pentru a se apăra în mod eficient împotriva unei astfel de cereri.
264 Tribunalul amintește că, dacă, în urma unei acțiuni formulate în temeiul unei clauze compromisorii, i se solicită să soluționeze litigiul prin aplicarea, dacă este cazul, a dreptului național care guvernează contractul, aspectul privind competența sa de a se pronunța cu privire la o cerere reconvențională și la admisibilitatea acesteia se apreciază numai în lumina articolului 256 alineatul (1) TFUE, a articolului 272 TFUE și a Regulamentului de procedură (a se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Zoubek, punctul 73 de mai sus, punctul 10).
265 Dintr‑o jurisprudență constantă reiese că competența Tribunalului, potrivit articolului 256 alineatul (1) TFUE și articolului 272 TFUE, de a soluționa o acțiune formulată în temeiul unei clauze compromisorii o implică în mod necesar pe aceea de a soluționa o cerere reconvențională formulată în cadrul aceleiași acțiuni care derivă din raportul contractual sau din faptul pe care se întemeiază cererea principală sau are un raport direct cu obligațiile care decurg din aceasta (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții Comisia/Zoubek, punctul 73 de mai sus, punctul 11, Hotărârea Curții din 10 aprilie 2003, Parlamentul European/SERS și Ville de Strasbourg, C‑167/99, Rec., p. I‑3269, punctele 95-104, Ordonanța Curții din 21 noiembrie 2003, Comisia/Lior și alții, C‑280/03, nepublicată în Repertoriu, punctele 8 și 9, și Hotărârea Tribunalului din 15 martie 2005, GEF/Comisia, T‑29/02, Rec., p. II‑835, punctul 73).
266 În speță, trebuie să se arate că prin cererile reconvenționale se urmărește să se obțină o decizie a Tribunalului în sensul obligării reclamantei, pe de o parte, la plata sumelor menționate în notele de debit majorate cu dobânzi începând cu 15 iunie 2011 ca urmare a încălcării contractelor în cauză și, pe de altă parte, la plata sumei totale a indemnizației prevăzute la articolul II.30 din condițiile FP6 în cauză, majorată de asemenea cu dobânzi de la data expirării termenului stabilit în nota de debit corespunzătoare, la rata amintită mai sus.
267 Or, nu se poate contesta că astfel de cereri derivă din legătura contractuală pe care se întemeiază cererea, care vizează printre altele să se obțină constatarea de către Tribunal a faptului că cheltuielile pe care le‑a prezentat Comisiei în cadrul contractelor în cauză sunt eligibile și că nu este obligată să ramburseze sumele alocate în consecință de Comisie. Rezultă că Tribunalul este competent să soluționeze astfel de cereri.
268 Trebuie să se aprecieze, prin urmare, excepțiile de inadmisibilitate ridicate de reclamantă în ceea ce privește cererile reconvenționale ale Comisiei.
a) Cu privire la admisibilitatea cererilor reconvenționale în măsura în care au fost formulate în memoriul în apărare al Comisiei
269 Trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței citate la punctul 264 de mai sus, admisibilitatea unei cereri reconvenționale prin care pârâtul inițial intenționează să obțină un alt avantaj decât simpla respingere a pretențiilor adversarului său trebuie apreciată în lumina dispozițiilor Regulamentului de procedură.
270 În această privință, trebuie amintit că Regulamentul de procedură nu conține nicio cerință specială în ceea ce privește condițiile în care o astfel de cerere poate fi formulată în urma unei acțiuni introduse în temeiul unei clauze compromisorii. Nimic nu se opune deci a priori ca pârâtul din cadrul unui litigiu contractual să poată formula o cerere reconvențională în memoriul în apărare. Această împrejurare nu este, așadar, în sine de natură să atragă inadmisibilitatea cererii reconvenționale în speță.
271 Pe de altă parte, în ceea ce privește principiului egalității armelor, trebuie amintit că acest principiu are ca scop să asigure echilibrul părților la procedură. Acesta este un corolar al noțiunii înseși de proces echitabil (Hotărârea Curții din 21 septembrie 2010, Suedia și alții/API și Comisia, C‑514/07 P, C‑528/07 P și C‑532/07 P, Rep., p. I‑8533, punctul 88) și presupune obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a‑și susține cauza, inclusiv probele, în condiții care nu o plasează într‑o situație de dezavantaj net în raport cu adversarul acesteia (Hotărârea Curții din 6 noiembrie 2012, Otis și alții, C‑199/11, punctul 71).
272 În speță, reclamanta susține în replică că nu va avea ocazia să răspundă la argumentele invocate de Comisie în duplică în ceea ce privește cererile reconvenționale. Reclamanta arată astfel că, în timp ce Comisia va fi putut să ia poziție în scris în două rânduri cu privire la aceste cereri, ea va putea lua poziție în scris cu privire la cererile respective o singură dată.
273 În această privință, trebuie să se constate că, ținând seama de organizarea actuală a procedurii scrise în Regulamentul de procedură, din momentul în care este oferită părții inițial pârâte posibilitatea de a introduce o cerere reconvențională, rezultă în mod necesar că partea inițial reclamantă va putea lua poziție o singură dată în scris cu privire la această cerere în replică.
274 În plus, conform Regulamentului de procedură, faza scrisă a procedurii este completată și cu o fază orală, care oferă părților toate posibilitățile de a se apăra. În speță, nimic nu se opune ca partea inițial reclamantă să răspundă în ședință la argumentele invocate de Comisie în duplică în ceea ce privește cererile reconvenționale, esențial fiind, desigur, mai puțin faptul de a se garanta că fiecare parte a luat poziție în scris de același număr de ori în privința fiecărei dintre cereri, cât de a se garanta că Tribunalul a putut asculta poziția fiecărei părți în raport cu respectivele cereri.
b) Cu privire la admisibilitatea cererii de plată a indemnizației forfetare
275 Trebuie să se arate de la bun început că argumentele invocate de reclamantă nu se raportează la admisibilitatea cererii reconvenționale având ca obiect plata indemnizației forfetare, ci la temeinicia sa.
276 Astfel, pe de o parte, reclamanta susține că cererea reconvențională având ca obiect plata indemnizației forfetare este inadmisibilă pentru motivul că această indemnizație este calculată în mod normal pe baza cheltuielilor considerate neeligibile, în timp ce tocmai eligibilitatea face obiectul prezentei acțiuni.
277 Trebuie să se considere că reclamanta contestă caracterul cert al creanței care corespunde indemnizației forfetare a cărei plată este solicitată de Comisie.
278 Pe de altă parte, reclamanta arată că cererea reconvențională având ca obiect obținerea obligării la plata indemnizației forfetare este inadmisibilă pentru motivul că, la data formulării acestei cereri, Comisia nu emisese nici un ordin de recuperare, nici o notă de debit cu privire la această indemnizație.
279 Acționând astfel, reclamanta contestă, așadar, caracterul exigibil al creanței care corespunde indemnizației forfetare.
280 Or, existența caracterului cert, lichid și exigibil al unei creanțe constituie, potrivit dreptului belgian aplicabil litigiului, o condiție a temeiniciei cererii de plată introduse de titularul creanței respective.
281 Mai precis, conform articolului 1315 din Codul civil belgian, revine creditorului sarcina de a dovedi caracterul cert al creanței pe care o invocă.
282 De asemenea, din articolele 1315, 1650 și 1651 din Codul civil belgian reiese că revine creditorului sarcina de a dovedi că creanța a cărei plată o solicită este exigibilă, și anume că a ajuns la scadență.
283 Prin urmare, argumentele reclamantei referitoare la caracterul cert și exigibil al indemnizației forfetare vor trebui apreciate în cadrul examinării temeiniciei acesteia.
3. Cu privire la temeinicia cererilor Comisiei
284 Comisia își întemeiază cererea de rambursare pe articolul II.31 alineatele 1 și 2 din condițiile FP6, pe articolul II.19 alineatele 1 și 2 din condițiile eTEN și pe articolul II.30 alineatele 1 și 2 din condițiile CIP. Comisia își întemeiază cererea de plată a indemnizației forfetare pe articolul II.31 alineatele 1 și 2 din condițiile FP6.
285 Pentru ca o creanță exigibilă să se fi putut naște în temeiul acestor dispoziții, trebuie îndeplinite două condiții. În primul rând, suma trebuie să fi fost plătită în mod nejustificat sau recuperarea trebuie să fie justificată potrivit condițiilor contractelor în cauză și, în al doilea rând, Comisia trebuie să fi specificat condițiile de rambursare și data plății. În ceea ce privește dobânzile de întârziere, acestea sunt datorate, în lipsa plății, la data stabilită de Comisie (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 9 iulie 2013, Lito Maieftiko Gynaikologiko kai Cheirourgiko Kentro/Comisia, T‑552/11, nepublicată în Repertoriu, punctele 44-46).
286 În raport cu aceste condiții trebuie să se aprecieze temeinicia cererilor reconvenționale ale Comisiei.
a) În ceea ce privește restituirea plății nedatorate
Cu privire la suma plătită în mod nejustificat
287 Astfel cum tocmai s‑a statuat, reclamanta nu a demonstrat caracterul eligibil al cheltuielilor prezentate Comisiei în cadrul contractelor în temeiul cărora aceasta din urmă i‑a plătit suma de 999 213,45 euro. După cum reiese din tabelul care figurează la punctul 32 din replică, reclamanta nu contestă elementele de calcul ale Comisiei în această privință. Aceste elemente de calcul nu sunt contrazise nici de elementele dosarului.
288 În schimb, reclamanta susține că Comisia nu poate solicita, conform principiului proporționalității, principiului executării cu bună‑credință a convențiilor și dispozițiilor din condițiile CIP, rambursarea tuturor sumelor care i‑au fost plătite în cadrul contractelor în cauză, întrucât aceste contracte au fost deja executate în tot sau în parte.
289 În această privință, în primul rând, trebuie să se arate, pe de o parte, că singurul contract în cauză guvernat de condițiile CIP este contractul T‑Seniority și, pe de altă parte, că reclamanta l‑a informat pe coordonatorul proiectului T‑Seniority că se retrăgea din consorțiu începând cu 23 februarie 2009.
290 Or, conform articolului II.11 alineatul 4 prima liniuță din condițiile CIP, în cazul în care contractantul se retrage din contractul guvernat de respectivele condiții, Comisia poate solicita rambursarea în tot sau în parte a contribuției financiare a Comunității, ținând seama de natura și de rezultatele muncii îndeplinite, precum și de utilitatea sa pentru Comunitate în cadrul prezentului program;
291 Cu toate acestea, potrivit articolului II.11 alineatul 8 din condițiile CIP, „[î]n pofida rezilierii contractului de finanțare sau a participației unui beneficiar, dispozițiile părților B și D din anexa II continuă să se aplice după rezilierea contractului de finanțare sau a încetării participației unui beneficiar”. Se precizează în plus că „[t]oate celelalte dispoziții ale prezentului contract de finanțare care prevăd în mod expres că aplicarea lor continuă după reziliere continuă de asemenea să se aplice pe durata prevăzută de aceste dispoziții”.
292 Rezultă că consecințele financiare ale retragerii unui contractant sau ale rezilierii contractului astfel cum sunt prevăzute la articolul II.11 din condițiile CIP nu au nicio influență asupra obligației contractantului de a rambursa sume considerate în cele din urmă neeligibile în urma unui eventual audit.
293 În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia cererea Comisiei având ca obiect rambursarea tuturor sumelor care i‑au fost plătite în cadrul contractelor în cauză este contrară principiilor executării cu bună‑credință a convențiilor și proporționalității, trebuie amintit că, potrivit articolului II.29 alineatul 1 din condițiile FP6, „sumele care ar fi datorate Comisiei ca urmare a rezultatelor [auditurilor efectuate în temeiul acestui articol] pot face obiectul unei recuperări, astfel cum se arată la articolul II.31”.
294 De asemenea, articolul II.17 alineatul 4 din condițiile eTEN și articolul II.28 alineatul 5 din condițiile CIP prevăd că, „pe baza concluziilor auditului, Comisia ia măsurile corespunzătoare pe care le consideră utile, inclusiv recuperarea în tot sau în parte a plăților pe care le‑a efectuat”.
295 Din aceste dispoziții rezultă că Comisia dispune, în speță, de posibilitatea de a solicita reclamantei, pe baza rezultatelor auditului, rambursarea oricărei sume pe care apreciază că i‑o datorează, inclusiv toate sumele pe care i le‑a plătit reclamantei în cadrul contractelor în cauză.
296 Or, având în vedere numărul și gravitatea încălcărilor obligațiilor contractuale constatate în raportul de audit și respingerea de către Tribunal a argumentelor reclamantei menite să conteste această constatare, trebuie să se considere că cererea Comisiei având ca obiect obținerea rambursării tuturor sumelor plătite reclamantei în temeiul contractelor în cauză nu este nici disproporționată, nici contrară principiului executării cu bună‑credință a convențiilor.
Cu privire la specificarea condițiilor de rambursare
297 Trebuie amintit că, la 29 aprilie 2011, Comisia a emis nouă note de debit care indicau suma care trebuia rambursată în temeiul fiecăruia dintre contractele în cauză, pentru un total de 999 213,45 euro. Aceste note de debit stabileau pentru reclamantă un termen de 45 de zile pentru a rambursa sumele datorate, care expira la 14 iunie 2011 și la finalul căruia aceste sume ar fi majorate cu dobânzile moratorii prevăzute de contractele în cauză, la rata BCE majorată cu 3,5 puncte. În plus, aceste note de debit indicau numărul de cont bancar în care reclamanta trebuia să facă rambursarea. Această împrejurare nu este contestată de reclamantă.
298 Trebuie, așadar, admisă cererea Comisiei având ca obiect obligarea reclamantei la rambursarea către aceasta a sumei de 999 213,45 euro, în temeiul restituirii subvențiilor plătite în mod nejustificat, în conformitate cu articolul II.31 din condițiile FP6, cu articolul II.19 din condițiile eTEN și cu articolul II.30 din condițiile CIP.
b) În ceea ce privește plata indemnizației forfetare
Cu privire la cuantumul care trebuie recuperat cu titlu de indemnizație forfetară
299 Reclamanta contestă principiul cererii reconvenționale pentru motivul că ar trebui să îi fie admisă acțiunea. Aceasta contestă și caracterul cert al indemnizației forfetare. În schimb, reclamanta nu contestă elementele de calcul ale Comisiei. Acestea din urmă nu sunt de altfel contrazise nici de elementele dosarului.
300 Or, astfel cum s‑a arătat la punctul 257 de mai sus, acțiunea reclamantei a fost respinsă în totalitate.
301 În ceea ce privește caracterul cert al creanței care corespunde indemnizației forfetare a cărei plată este solicitată de Comisie, trebuie arătat că, potrivit articolului II.30 din condițiile FP6, reclamanții suportă daune interese numai ca urmare a faptului că, în urma declarației de cheltuieli nejustificate, au beneficiat de granturi nedatorate. Întrucât prejudiciul financiar suferit de Uniune a fost demonstrat (a se vedea punctul 298 de mai sus), Comisia a apreciat în mod întemeiat că reclamanta trebuia să plătească daunele interese pe care i le solicită.
Cu privire la specificarea condițiilor de rambursare
302 Reclamanta susține în esență că indemnizația forfetară nu este exigibilă întrucât, pe de o parte, la data introducerii cererii reconvenționale a Comisiei, aceasta contesta neeligibilitatea tuturor cheltuielilor prezentate în cadrul contractelor în cauză, pe baza cărora este calculată indemnizația menționată, și, pe de altă parte, întrucât, la aceeași dată, Comisia nu emisese încă o notă de debit cu privire la această indemnizație.
303 În această privință, trebuie arătat că, astfel cum s‑a arătat la punctul 287 de mai sus, s‑a statuat că reclamanta nu a demonstrat caracterul eligibil al cheltuielilor prezentate Comisiei în cadrul contractelor în cauză.
304 În plus, trebuie amintit că, la 20 iunie 2011, Comisia a emis șase note de debit în temeiul contractelor încheiate între Comunitate și reclamantă pentru proiectele Access‑eGOV, eABILITIES, Ask‑It, EU4ALL, Emerge și Enable, prin care stabilea sumele datorate de reclamantă cu titlu de indemnizație forfetară, în temeiul articolului II.30 din condițiile FP6, la un cuantum total de 70 471,47 euro. Termenul stabilit de Comisie reclamantei pentru a plăti sumele în discuție era fixat la 4 august 2011.
305 Prin urmare, trebuie admisă cererea Comisiei având ca obiect obligarea reclamantei la plata sumei de 70 471,47 euro cu titlu de daune interese.
c) În ceea ce privește dobânzile
306 Din dispozițiile coroborate ale articolului II.28 alineatul 7, ale articolului II.31 din condițiile FP6, ale articolului II.3 alineatul 6 și ale articolului II.19 din condițiile eTEN, precum și ale articolului II.5 alineatul 5 și ale articolului II.30 alineatul 2 din condițiile CIP rezultă că orice sumă datorată de un contractant în temeiul contractelor în cauză privește dobânzi care curg de la scadența stabilită de Comisie pentru plată. Se impune, așadar, obligarea reclamantei la plata dobânzilor prevăzute la articolul II.28 alineatul 7 din condițiile FP6, la articolul II.19 din condițiile eTEN și la articolul II.30 alineatul 2 din condițiile CIP.
Cu privire la cheltuielile de judecată
307 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
308 Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera întâi)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea formulată de Koinonia Tis Pliroforias Anoichti Stis Eidikes Anagkes – Isotis.
2) Obligă Koinonia Tis Pliroforias Anoichti Stis Eidikes Anagkes – Isotis la plata sumei de 999 213,45 euro, majorată cu dobânzi începând cu 15 iunie 2011, la rata stabilită de Banca Centrală Europeană (BCE) majorată cu 3,5 puncte, care corespunde rambursării contribuțiilor financiare de care a beneficiat în temeiul contractelor nr. 027020 „Access to e‑Government Services Employing Semantic Technologies”, nr. 035242 „A virtual platform to enhance and organize the coordination among centres for accessibility ressources and support”, nr. 511298 „Ambient Intelligence System of Agents for Knowledge‑based and Integrated Services for Mobility Impaired Users”, nr. 034778 „European Unified Approach for Accessible Lifelong Learning”, nr. 045056 „Emergency Monitoring and Prevention”, nr. 045563 „A wearable system supporting services to enable elderly people to live well, independently and at ease”, nr. 029255 „NavigAbile: e‑inclusion for communication disabilities”, nr. 517506 „European Recommanded Materials for Distance Learning Courses for Educators” și nr. 224988 „T‑Seniority: Expanding the benefits of information society to older people through digital TV channels”.
3) Obligă Koinonia Tis Pliroforias Anoichti Stis Eidikes Anagkes – Isotis la plata sumei de 70 471,47 euro, majorată cu dobânzi începând cu 5 august 2011 la rata stabilită de BCE majorată cu 3,5 puncte, care corespunde indemnizației forfetare datorate în temeiul contractelor nr. 027020 „Access to e‑Government Services Employing Semantic Technologies”, nr. 035242 „A virtual platform to enhance and organize the coordination among centres for accessibility ressources and support”, nr. 511298 „Ambient Intelligence System of Agents for Knowledge‑based and Integrated Services for Mobility Impaired Users”, nr. 034778 „European Unified Approach for Accessible Lifelong Learning”, nr. 045056 „Emergency Monitoring and Prevention”, nr. 045563 „A wearable system supporting services to enable elderly people to live well, independently and at ease”.
4) Koinonia Tis Pliroforias Anoichti Stis Eidikes Anagkes – Isotis suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.
Frimodt Nielsen | Kancheva | Buttigieg |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 16 iulie 2014.
Semnături
Cuprins
Istoricul cauzei
A – Prezentarea contractelor în cauză
B – Executarea contractelor în cauză și auditul
Procedura și concluziile părților
În drept
A – Cu privire la întinderea litigiului
B – Cu privire la dreptul aplicabil litigiului
C – Cu privire la al treilea capăt de cerere al reclamantei
1. Cu privire la constatările din raportul de audit care justificau neeligibilitatea cheltuielilor
a) Cu privire la ținerea registrelor contabile ale reclamantei
b) Cu privire la modificarea fișelor de prezență ale personalului
c) Cu privire la orele de lucru declarate de directorul programelor
d) Cu privire la cheltuielile de călătorie
2. Cu privire la calitatea și la condițiile de realizare a auditului
a) Cu privire la declarațiile false referitoare la participarea reclamantei la contractul ETSI 333
b) Cu privire la normele aplicabile în materie de audit
c) Cu privire la comunicarea raportului de audit în engleză
D – Cu privire la al cincilea și la al șaselea capăt de cerere al reclamantei
1. Cu privire la admisibilitatea celui de al cincilea și a celui de al șaselea capăt de cerere al reclamantei
2. Cu privire la temeinicia celui de al cincilea și a celui de al șaselea capăt de cerere ale reclamantei
E – Cu privire la cererile reconvenționale ale Comisiei
1. Cu privire la întinderea cererilor Comisiei
2. Cu privire la admisibilitatea cererilor Comisiei
a) Cu privire la admisibilitatea cererilor reconvenționale în măsura în care au fost formulate în memoriul în apărare al Comisiei
b) Cu privire la admisibilitatea cererii de plată a indemnizației forfetare
3. Cu privire la temeinicia cererilor Comisiei
a) În ceea ce privește restituirea plății nedatorate
Cu privire la suma plătită în mod nejustificat
Cu privire la specificarea condițiilor de rambursare
b) În ceea ce privește plata indemnizației forfetare
Cu privire la cuantumul care trebuie recuperat cu titlu de indemnizație forfetară
Cu privire la specificarea condițiilor de rambursare
c) În ceea ce privește dobânzile
Cu privire la cheltuielile de judecată