HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera a doua)

24 septembrie 2009

Cauza F‑37/05

Michael Brown

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Concurs intern în cadrul instituției – Condiții de admitere – Agenți auxiliari – Respingerea unei candidaturi”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Brown solicită, în esență, anularea deciziei comisiei de evaluare a „concursului intern de trecere de la categoria C la categoria B” COM/PB/04, organizat pentru constituirea unei liste de rezervă de asistenți, de secretari‑asistenți și de tehnicieni‑asistenți cu gradele B 4/B 5 din 19 iulie 2004, de confirmare, după reexaminare, a deciziei din 22 iunie 2004 prin care se refuză admiterea la probele concursului în litigiu

Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Decizie adoptată după reexaminarea unei decizii anterioare

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2) și art. 91 alin. (1)]

2.      Funcționari – Recrutare – Concurs – Concursuri interne – Condiții și modalități de organizare

[Statutul funcționarilor, art. 27 și art. 29 alin. (1); Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 12 alin. (1)]

3.      Funcționari – Regimul aplicabil celorlalți agenți – Funcționar și agent temporar – Agent auxiliar – Criteriu de distincție

[Statutul funcționarilor, art. 5, 6, art. 27 primul paragraf și art. 32; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 3, 8, 9 și art. 12 alin. (1)]

4.      Funcționari – Recrutare – Concurs intern în cadrul instituției – Participare extinsă la agenții auxiliari – Obligație – Inexistență

1.      Atunci când un candidat a cărui cerere de admitere la un concurs comunitar a fost respinsă solicită reexaminarea acestei decizii în temeiul unei dispoziții precise care creează obligații pentru administrație, decizia comisiei de evaluare, adoptată după reexaminare, reprezintă actul care lezează, în sensul articolului 90 alineatul (2) sau, dacă este cazul, al articolului 91 alineatul (1) din statut, atât în versiunea aflată în vigoare înainte de 1 mai 2004, cât și în versiunea aflată în vigoare începând de la această dată. De asemenea, această decizie adoptată după reexaminare determină momentul de la care încep să curgă termenele de introducere a unei reclamații sau a unei acțiuni, fără a fi necesar să se verifice dacă, într‑o astfel de situație, decizia menționată poate fi eventual considerată drept act pur confirmativ.

(a se vedea punctul 28)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 7 iunie 2005, Cavallaro/Comisia, T‑375/02, RecFP, p. I‑A‑151 și II-673, punctul 58; 31 ianuarie 2006, Giulietti/Comisia, T‑293/03, RecFP, p. I‑A‑2-5 și II‑A-2-19, punctele 27 și 28; 13 decembrie 2006, Heus/Comisia, T‑173/05, RecFP, p. I‑A‑2-329 și II‑A-2-1695, punctul 19

2.      Pentru respectarea scopului prevăzut la articolul 27 din statut pentru orice procedură de recrutare, și anume „asigurarea angajării funcționarilor cu cel mai înalt nivel de competență, de eficiență și de integritate”, este necesar ca funcționarii să fie recrutați pe o bază cât mai largă posibil. Prin urmare, expresia „concurs intern în cadrul instituției” privește, în principiu, toate persoanele care se află în serviciul acesteia, cu orice titlu. Cu toate acestea, statutul conferă o largă putere de apreciere instituțiilor pentru a determina criteriile de capacitate impuse de posturile care trebuie ocupate și pentru a determina, în funcție de aceste criterii și, mai general, în interesul serviciului, condițiile și modalitățile de organizare a unui concurs. Exercitarea acestei puteri de apreciere trebuie să fie totuși compatibilă, printre altele, cu dispozițiile imperative ale articolului 27 primul paragraf și ale articolului 29 alineatul (1) din statut și trebuie, prin urmare, să fie exercitată întotdeauna în funcție de cerințele postului care trebuie ocupat și, mai general, de interesul serviciului. Așadar, controlul instanței comunitare trebuie să se limiteze la aspectul dacă autoritatea vizată s‑a menținut în limite rezonabile și nu și‑a utilizat puterea de apreciere în mod vădit eronat. Acest control nu implică faptul că instanța înlocuiește aprecierea instituției cu propria apreciere.

O instituție nu își utilizează puterea de apreciere în mod eronat atunci când impune calitatea de funcționar sau de agent temporar, excluzând‑o pe cea de agent auxiliar, drept condiție de admitere la un concurs intern care are ca scop, în esență, trecerea de la categoria C la categoria B. Astfel, funcționarii și agenții temporari, spre deosebire de agenții auxiliari, trebuie să facă dovada celui mai înalt nivel de competență, de eficiență și de integritate la recrutarea inițială, potrivit articolului 27 primul paragraf din statut și articolului 12 alineatul (1) din Regimul aplicabil celorlalți agenți.

Excluderea agenților auxiliari nu presupune o încălcare a principiului egalității de tratament, întrucât situația juridică a acestora nu este comparabilă cu cea a agenților temporari și a funcționarilor din cauza diferențelor care există între statutul administrativ, cerințele pentru recrutare și condițiile de angajare corespunzătoare acestor două categorii. Astfel, nu există o încălcare a principiului egalității de tratament decât în cazul în care pentru două categorii de persoane ale căror situații juridice și de fapt nu prezintă o diferență esențială se aplică un tratament diferit sau în care situații diferite sunt tratate identic, cu excepția cazului în care astfel de tratamente sunt justificate în mod obiectiv.

(a se vedea punctele 54-58, 60, 64, 66, 71, 72 și 76)

Trimitere la:

Curte: 31 martie 1965, Rauch/Comisia, 16/64, Rec., p. 179; 9 octombrie 2008, Chetcuti/Comisia, C‑16/07 P, Rec., p. I‑7469, punctele 40-50 și 77

Tribunalul de Primă Instanță: 8 noiembrie 1990, Bataille și alții/Parlamentul European, T‑56/89, Rec., p. II‑597, punctul 42; 5 februarie 1997, Ibarra Gil/Comisia, T‑207/95, RecFP, p. I‑A‑13 și II-31, punctul 66; 21 noiembrie 2000, Carrasco Benítez/Comisia, T‑214/99, RecFP, p. I‑A‑257 și II-1169, punctul 53; 15 noiembrie 2001, Van Huffel/Comisia, T‑142/00, RecFP, p. I‑A‑219 și II-1011, punctul 52; 23 ianuarie 2003, Angioli/Comisia, T‑53/00, RecFP, p. I‑A‑13 și II-73, punctul 50; 15 februarie 2005, Pyres/Comisia, T‑256/01, RecFP, p. I‑A‑23 și II-99, punctul 36; 8 noiembrie 2006, Chetcuti/Comisia, T‑357/04, RecFP, p. I‑A‑2-255 și II‑A-2-1323, punctele 48-51, 53, 56 și 62

3.      Reiese din prevederile statutului și ale Regimului aplicabil celorlalți agenți că există diferențe între statutul administrativ, cerințele pentru recrutare și condițiile de angajare ale agenților auxiliari și cele ale funcționarilor și agenților temporari. Rezultă din aceste diferențe că agenții auxiliari nu sunt recrutați pentru îndeplinirea unor sarcini permanente în cadrul instituțiilor comunitare. Dimpotrivă, caracteristica ce distinge contractul de agent auxiliar este precaritatea în timp a angajării, dat fiind că acest contract nu poate fi utilizat decât pentru asigurarea unei înlocuiri de moment sau pentru îndeplinirea de sarcini administrative cu caracter pasager sau care răspund unei necesități urgente ori care nu sunt clar definite. Agenții auxiliari constituie astfel o categorie distinctă de agenți, care răspunde unor necesități distincte ale instituțiilor care îi angajează.

(a se vedea punctele 58 și 74)

Trimitere la:

Curte: Chetcuti/Comisia, citată anterior, punctul 42

4.      Deși autoritatea împuternicită să facă numiri are posibilitatea de a admite participarea agenților auxiliari la un concurs intern în cadrul instituției, aceasta nu este totuși obligată să deschidă fiecare concurs intern tuturor persoanelor care se află în serviciul său. O astfel de obligație ar aduce atingere largii puteri de apreciere care este recunoscută instituțiilor comunitare în organizarea serviciilor lor și, în special, în determinarea, în interesul serviciului, a modalităților și a condițiilor de concurs.

(a se vedea punctele 55 și 68)

Trimitere la:

Curte: Rauch/Comisia, citată anterior; Chetcuti/Comisia, citată anterior, punctele 71-74, 76 și 77

Tribunalul de Primă Instanță: Bataille și alții/Parlamentul European, citată anterior, punctul 42; Ibarra Gil/Comisia, citată anterior, punctul 66; Carrasco Benítez/Comisia, citată anterior, punctul 52; Van Huffel/Comisia, citată anterior, punctul 51; Pyres/Comisia, citată anterior, punctul 36; Chetcuti/Comisia, citată anterior, punctul 49