HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI
(Camera de recursuri)

10 octombrie 2014

Cauza T‑444/13 P

Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA)

împotriva

BU

„Recurs – Funcție publică – Agenți temporari – Contract pe durată determinată – Decizie de neprelungire – Competența Tribunalului Funcției Publice – Articolul 8 primul paragraf din RAA – Obligația de solicitudine”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 26 iunie 2013, BU/EMA (F‑135/11, F‑51/12 și F‑110/12, RepFP, EU:F:2013:93), prin care se solicită anularea acestei hotărâri

Decizia:      Respinge recursul. Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de domnul BU în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul hotărârii

Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Prelungirea unui contract pe perioadă determinată – Puterea de apreciere a administrației – Control jurisdicțional – Limite

(Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 8)

Posibilitatea de a prelungi contractul de muncă al unui agent temporar constituie o simplă posibilitate lăsată la aprecierea autorității competente, instituțiile dispunând de o putere largă de apreciere în ceea ce privește organizarea serviciilor lor în funcție de misiunile care le sunt acordate și în ceea ce privește repartizarea, în vederea îndeplinirii acestora, a personalului care se află la dispoziția lor, cu condiția ca această repartizare să se realizeze în interesul serviciului.

Atunci când decide cu privire la situația unui agent, autoritatea competentă este obligată să ia în considerare toate elementele care îi pot determina decizia, altfel spus, nu numai de interesul serviciului, ci și, în special, de cel al agentului în cauză. Astfel, aceasta rezultă din obligația de solicitudine a administrației, care reflectă echilibrul drepturilor și al obligațiilor reciproce pe care statutul și, prin analogie, Regimul aplicabil celorlalți agenți le‑au creat în raporturile dintre autoritatea publică și agenții săi.

În orice caz, ținând seama de puterea largă de apreciere acordată instituțiilor în acest context, controlul instanței este limitat la verificarea inexistenței unei erori vădite sau a unui abuz de putere.

(a se vedea punctul 28)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea din 29 iunie 1994, Klinke/Curtea de Justiție, C‑298/93 P, Rec., EU:C:1994:273, punctul 38

Tribunal: Hotărârea din 18 aprilie 1996, Kyrpitsis/CES, T‑13/95, RecFP, EU:T:1996:50, punctul 52, Hotărârea din 15 octombrie 2008, Potamianos/Comisia, T‑160/04, RepFP, EU:T:2008:438, punctul 30, și Hotărârea din 8 septembrie 2009, ETF/Landgren, T‑404/06 P, Rep., EU:T:2009:313, punctul 162 și jurisprudența citată