HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a noua)
12 septembrie 2018(*)
„Funcție publică – Agenți contractuali – Recrutare – Concurs intern – Constituirea unei liste de rezervă pentru recrutarea de asistenți – Condiție de admitere referitoare la grupa de funcții în care candidatul este clasificat la data‑limită pentru depunerea candidaturilor – Neadmiterea participării la probele unui concurs”
În cauza T‑79/17,
Alain Schoonjans, agent contractual în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă, cu domiciliul în Bruxelles (Belgia), reprezentat de S. Orlandi și de T. Martin, avocați,
reclamant,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de G. Berscheid și de L. Radu Bouyon, în calitate de agenți,
pârâtă,
având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită, pe de o parte, anularea deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului intern COM/02/AST/16 (AST 2) de respingere a candidaturii reclamantului și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pe care acesta pretinde că l‑ar fi suferit,
TRIBUNALUL (Camera a noua),
compus din domnul S. Gervasoni, președinte, doamna K. Kowalik‑Bańczyk și domnul C. Mac Eochaidh (raportor), judecători,
grefier: doamna M. Marescaux, administrator,
având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 19 ianuarie 2018,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul litigiului
1 Reclamantul, domnul Alain Schoonjans, a lucrat în cadrul Comisiei Europene ca agent contractual din grupa de funcții III între 1 decembrie 2010 și 30 noiembrie 2013, ca lucrător temporar între 1 și 31 decembrie 2013, din nou ca agent contractual din grupa de funcții III între 1 ianuarie 2014 și 15 septembrie 2015 și, în sfârșit, ca agent contractual din grupa de funcții IV de la 16 septembrie 2015 până la 31 decembrie 2016.
2 La 9 februarie 2016, Comisia a publicat un anunț de concursuri interne pe bază de examene, în vederea constituirii unei liste de rezervă pentru recrutarea de secretari/personal administrativ de gradul 2 (AST/SC 2), de asistenți de gradul 2 (AST 2) și de administratori de gradul 6 (AD 6) (denumit în continuare „anunțul de concurs”). Aceste trei concursuri aveau următoarele numere de referință: COM/01/AST‑SC/16 (AST/SC 2) – Secretari/Personal administrativ, COM/02/AST/16 (AST 2) – Asistenți și, respectiv, COM/03/AD/16 (AD 6) – Administratori.
3 În cadrul titlului III, intitulat „Eligibilitate”, articolul 2.1 litera (c) din anunțul de concurs prevedea următoarele în ceea ce privește statutul administrativ al candidaților:
„[Trebuie] să vă fi aflat cel puțin în cele șase luni care precedă data‑limită pentru înscrierea electronică în grupa de funcții care este cerută în titlul III.2.2 pentru concursul la care v‑ați înscris sau să vă fi aflat în toată sau într‑o parte din perioada de șase luni menționată mai sus într‑o grupă de funcții superioară.
Următoarele perioade sunt luate în considerare pentru calcularea celor șase luni necesare: perioade în poziție administrativă «de activitate», «concediu pentru satisfacerea serviciului militar», «concediul pentru creșterea copilului sau din motive familiale», «detașarea în interesul serviciului» sau «detașarea la cerere» (în cursul primelor șase luni ale detașării la cerere), în sensul articolului 37 și următoarelor din [Statutul funcționarilor Uniunii Europene].”
4 În cadrul aceluiași titlu, articolul 2.2 din anunțul de concurs prevedea următoarele în ceea ce privește grupa de funcții și gradul candidaților:
„La data‑limită stabilită pentru înscrierea electronică, trebuie să aparțineți următoarei grupe de funcții:
Pentru COM/01/AST‑SC/16 (AST/SC 2), trebuie să fiți funcționar sau agent temporar AST/SC sau agent contractual GFII.
Pentru COM/02/AST/16 (AST 2), trebuie să fiți funcționar sau agent temporar AST sau agent contractual GFIII.
Pentru COM/03/AD/16 (AD 6), trebuie să fiți funcționar sau agent temporar AD sau agent contractual GFIV.”
5 La o dată nedeterminată, reclamantul și‑a depus candidatura la concursul intern COM/02/AST/16 (AST 2).
6 La 11 aprilie 2016, comisia de evaluare din cadrul concursului intern COM/02/AST/16 (AST 2) l‑a informat pe reclamant cu privire la decizia sa de a‑i respinge candidatura (denumită în continuare „decizia atacată”), întrucât nu îndeplinea condiția stabilită prin anunțul de concurs care impunea încadrarea în grupa de funcții III în ziua închiderii înscrierilor la concurs (denumită în continuare „condiția în litigiu”).
7 La 11 iulie 2016, reclamantul a introdus o reclamație împotriva deciziei atacate.
8 Prin decizia din 27 octombrie 2016, notificată în aceeași zi reclamantului, autoritatea împuternicită să facă numiri a respins reclamația acestuia.
Procedura și concluziile părților
9 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 6 februarie 2017, reclamantul a formulat prezenta acțiune.
10 Prin scrisoarea din 14 februarie 2017, reclamantul a solicitat ca prezenta cauză să fie reunită, din motive de conexitate, cu cauzele T‑55/17, Healy/Comisia, și T‑73/17, RS/Comisia, în conformitate cu articolul 68 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.
11 Prin scrisoarea din 15 februarie 2017, Comisia a fost invitată să își prezinte observațiile cu privire la o eventuală conexare a prezentei cauze cu cauzele T‑55/17, Healy/Comisia, și T‑73/17, RS/Comisia.
12 La 5 aprilie 2017, Comisia a depus memoriul în apărare.
13 Prin scrisoarea din 18 mai 2017, reclamantul a arătat că renunță la depunerea unui memoriu în replică.
14 Prin scrisoarea din 30 mai 2017, reclamantul a solicitat organizarea unei ședințe.
15 Prin decizia din 14 noiembrie 2017, președintele Camerei a noua a Tribunalului a decis să nu conexeze prezenta cauză cu cauzele T‑55/17, Healy/Comisia, și T‑73/17, RS/Comisia.
16 Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 19 ianuarie 2018.
17 Reclamantul solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea Comisiei la plata sumei de 5 000 de euro pentru prejudiciul moral pretins suferit;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
18 Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
Cu privire la concluziile în anulare
Argumentele părților
19 În susținerea concluziilor sale îndreptate împotriva deciziei atacate, reclamantul invocă o excepție de nelegalitate a condiției în litigiu, întrucât aceasta ar încălca articolul 82 alineatul (7) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (denumit în continuare „RAA”) și articolul 27 primul paragraf din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”).
20 Pe de o parte, reclamantul consideră că modul de redactare a articolului 82 alineatul (7) a doua teză din RAA este univoc și nu lasă nicio marjă de apreciere Comisiei, întrucât prevede că agenții contractuali din grupa de funcții IV pot participa, printre altele, la concursuri pentru gradele AST 1-AST 4.
21 Or, în speță, anunțul de concurs ar prevedea că numai agenții contractuali din grupa de funcții III pot participa la concursul pentru gradul AST 2. Prin urmare, Comisia ar fi încălcat articolul 82 alineatul (7) a doua teză din RAA și, în consecință, întrucât anunțul menționat trebuie considerat nelegal, decizia atacată ar trebui să fie anulată.
22 Pe de altă parte, reclamantul estimează că, chiar presupunând că condiția în litigiu este compatibilă cu articolul 82 alineatul (7) din RAA, aceasta încalcă articolul 27 primul paragraf din statut, în măsura în care restrânge domeniul de recrutare în mod nejustificat și, în orice caz, în mod disproporționat.
23 Comisia contestă argumentația reclamantului.
Aprecierea Tribunalului
24 Potrivit articolului 27 primul paragraf din statut:
„Recrutarea trebuie să vizeze asigurarea angajării funcționarilor cu cel mai înalt nivel de competență, eficiență și integritate, recrutați pe o bază geografică cât mai largă posibil dintre resortisanții statelor membre ale Uniunii. Niciun post nu poate fi rezervat resortisanților unui anumit stat membru.”
25 Articolul 29 alineatul (1) al patrulea paragraf din statut prevede:
„Menținând principiul de recrutare a marii majorități a funcționarilor pe baza unor concursuri generale, autoritatea împuternicită să facă numiri poate decide, prin derogare de la litera (d) și numai în cazuri excepționale, să organizeze, în cadrul instituției, un concurs intern care să fie deschis și agenților contractuali, în sensul definiției de la articolele 3a și 3b din [RAA]. Această categorie de personal este supusă restricțiilor cu privire la această posibilitate conform articolului 82 alineatul (7) din [RAA] și cu privire la sarcinile specifice pe care au fost abilitați să le îndeplinească ca agenți contractuali.”
26 În primul rând, trebuie amintite principiile stabilite de jurisprudență referitoare la condițiile și la modalitățile de organizare a unui concurs.
27 Primo, rolul esențial al anunțului de concurs constă în informarea persoanelor interesate într‑un mod cât mai exact posibil cu privire la natura condițiilor necesare pentru a ocupa postul despre care este vorba, pentru a le da posibilitatea de a aprecia dacă este cazul să își depună candidatura (a se vedea Hotărârea din 31 ianuarie 2006, Giulietti/Comisia, T‑293/03, EU:T:2006:37, punctul 63 și jurisprudența citată).
28 Secundo, instituția dispune, în această privință, de o largă putere de apreciere pentru a determina criteriile de capacitate impuse de posturile care urmează să fie ocupate și pentru a determina, în funcție de aceste criterii și în interesul serviciului, condițiile și modalitățile de organizare a unui concurs (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 octombrie 2008, Chetcuti/Comisia, C‑16/07 P, EU:C:2008:549, punctele 76 și 77 și jurisprudența citată, Hotărârea din 31 ianuarie 2006, Giulietti/Comisia, T‑293/03, EU:T:2006:37, punctul 63 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 13 decembrie 2006, Heus/Comisia, T‑173/05, EU:T:2006:392, punctul 36 și jurisprudența citată).
29 Cu toate acestea, exercitarea puterii de apreciere care aparține instituțiilor în materie de organizare de concursuri, în special în ceea ce privește stabilirea condițiilor de admitere, trebuie să fie compatibilă cu dispozițiile imperative ale articolului 27 primul paragraf și ale articolului 29 alineatul (1) din statut. Articolul 27 primul paragraf din statut definește în mod imperativ scopul oricărei recrutări, iar articolul 29 alineatul (1) din statut stabilește în mod imperativ cadrul procedurilor care trebuie urmate în vederea ocupării posturilor vacante. În consecință, această putere trebuie exercitată întotdeauna în funcție de cerințele legate de posturile care urmează să fie ocupate și, mai general, de interesul serviciului (a se vedea Hotărârea din 13 decembrie 2006, Heus/Comisia, T‑173/05, EU:T:2006:392, punctul 37 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 17 noiembrie 2009, Di Prospero/Comisia, F‑99/08, EU:F:2009:153, punctele 28 și 29 și jurisprudența citată).
30 În ceea ce privește în mod specific condițiile care limitează înscrierea candidaților la un concurs, deși este cert că acestea sunt susceptibile să restrângă posibilitățile instituției de a recruta cei mai buni candidați în sensul articolului 27 primul paragraf din statut, totuși nu rezultă de aici că orice condiție care operează o astfel de limitare este contrară articolului menționat mai sus. Astfel, puterea de apreciere a administrației cu privire la organizarea concursurilor și, mai general, interesul serviciului permit instituției să impună condițiile pe care le consideră necesare și care, deși limitează accesul candidaților la un concurs și, prin urmare, inevitabil, numărul candidaților înscriși, nu presupun, cu toate acestea, riscul de a compromite obiectivul de a asigura înscrierea candidaților care prezintă cel mai înalt nivel de competență, de eficiență și de integritate, în sensul articolului 27 primul paragraf din statut (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 noiembrie 2009, Di Prospero/Comisia, F‑99/08, EU:F:2009:153, punctul 30).
31 În această privință și astfel cum susține Comisia, jurisprudența a considerat deja că nu există nicio obligație de a admite la un concurs intern în cadrul instituției toate persoanele care se află în serviciul acesteia. O asemenea obligație ar aduce astfel atingere largii puteri de apreciere recunoscute acestei instituții (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 octombrie 2008, Chetcuti/Comisia, C‑16/07 P, EU:C:2008:549, punctele 70-76, și Hotărârea din 24 septembrie 2009, Brown/Comisia, F‑37/05, EU:F:2009:121, punctul 68). Niciun drept absolut de a participa la un concurs intern în cadrul unei instituții nu poate, prin urmare, să fie recunoscut agenților și funcționarilor acesteia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 martie 1997, de Kerros și Kohn‑Berge/Comisia, T‑40/96 și T‑55/96, EU:T:1997:28, punctul 39, și Hotărârea din 8 noiembrie 2006, Chetcuti/Comisia, T‑357/04, EU:T:2006:339, punctul 42).
32 Nu sunt astfel considerate contrare articolului 27 primul paragraf din statut decât condițiile care limitează accesul candidaților la un concurs și care presupun riscul de a compromite obiectivul de a asigura înscrierea candidaților cu cel mai înalt nivel (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 martie 1997, de Kerros și Kohn‑Berge/Comisia, T‑40/96 și T‑55/96, EU:T:1997:28, punctul 40, și Hotărârea din 17 noiembrie 2009, Di Prospero/Comisia, F‑99/08, EU:F:2009:153, punctul 32).
33 Tertio, trebuie amintit că, având în vedere larga putere de apreciere recunoscută instituțiilor în acest domeniu, controlul Tribunalului privind respectarea condiției referitoare la interesul serviciului trebuie să se limiteze la aspectul dacă instituția s‑a menținut în limite rezonabile, necriticabile, și nu și‑a utilizat puterea de apreciere într‑un mod vădit eronat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 iunie 2015, Z/Curtea de Justiție, T‑88/13 P, EU:T:2015:393, punctul 106).
34 În al doilea rând, trebuie să se stabilească domeniul de aplicare al articolului 82 alineatul (7) prima și a doua teză din RAA.
35 Articolul 82 alineatul (7) prima teză din RAA prevede că agenții contractuali angajați în grupele de funcții II, III și IV pot fi autorizați să participe la concursurile interne numai după ce au lucrat trei ani în instituție. Articolul 82 alineatul (7) a doua teză din RAA precizează, printre altele, că agenții contractuali din grupa de funcții III pot avea acces numai la concursurile pentru gradele AST 1 și AST 2, iar agenții contractuali din grupa de funcții IV pot avea acces numai la concursurile pentru gradele AST 1-AST 4 sau AD 5 și AD 6.
36 În ceea ce privește articolul 82 alineatul (7) prima teză din RAA, Tribunalul a statuat, prin hotărârea pronunțată astăzi, Healy/Comisia (T‑55/17), că instituția care decide să organizeze, în cazuri excepționale, un concurs intern deschis agenților contractuali angajați în grupele de funcții II, III și IV este obligată să respecte pragul celor trei ani de vechime în serviciu impus de această dispoziție. Acestei instituții îi este totuși permis, având în vedere larga sa putere de apreciere și cu respectarea dispozițiilor imperative prevăzute la articolul 27 primul paragraf și la articolul 29 alineatul (1) din statut, să stabilească, pentru anumite posturi sau pentru anumite grupe de funcții, condiții mai severe, impunând, printre altele, să se dispună de o vechime în serviciu superioară minimului prevăzut de articolul 82 alineatul (7) prima teză din RAA (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 13 iulie 1989, Jaenicke Cendoya/Comisia, 108/88, EU:C:1989:325, punctul 24).
37 În ceea ce privește articolul 82 alineatul (7) a doua teză din RAA, este necesar să se considere că agenții contractuali din grupa de funcții IV, precum reclamantul, sunt, în principiu, autorizați de legiuitorul Uniunii Europene să participe la concursurile pentru gradele AST 1-AST 4 sau AD 5 și AD 6.
38 Această concluzie se impune având în vedere divergența expresiilor utilizate de legiuitorul Uniunii în prima și, respectiv, în a doua teză a articolului 82 alineatul (7) din RAA. În prima teză, legiuitorul menționat precizează că agenții contractuali vizați „peuvent être autorisés” [în versiunea în limba română, „pot fi autorizați”] – „podrá autorizarse” în limba spaniolă, „kann […] erteilt werden” în limba germană, „may be authorised” în limba engleză, „possono essere autorizzati” în limba italiană, „może być upoważniony” în limba polonă și „podem ser autorizados” în limba portugheză – să participe la concursurile interne dacă justifică o vechime în serviciu de cel puțin trei ani. În schimb, în a doua teză, acesta nu evocă nicio autorizație. Dimpotrivă, el abilitează agenții contractuali din grupa de funcții IV să participe la concursurile pentru gradele AST 1-AST 4 sau AD 5 și AD 6, fără a extinde însă acest drept la concursurile pentru celelalte grade. În această privință, deși versiunea franceză recurge la o formulare negativă – „ne peuvent prendre part qu’aux concours” –, aceeași idee este exprimată în mod pozitiv în alte versiuni lingvistice: „solo tendrán acceso” în limba spaniolă, „haben Zugang […] nur für” în limba germană, „may have access only” în limba engleză, „possono partecipare unicamente” în limba italiană, „może mieć dostęp jedynie” în limba polonă și „apenas podem ter acesso” în limba portugheză.
39 Rezultă din coroborarea primelor două teze ale articolului 82 alineatul (7) din RAA că o instituție poate organiza, în cazuri excepționale, un concurs intern deschis agenților contractuali care dispun de o vechime în serviciu de cel puțin trei ani. Însă, dacă această instituție decide să deschidă un concurs intern pentru agenții contractuali care îndeplinesc această condiție de vechime în serviciu, ea este obligată să respecte abilitarea conferită de legiuitorul Uniunii agenților menționați și, în consecință, trebuie să permită acelora dintre agenții respectivi care fac parte din grupa de funcții IV să participe la concursurile pentru gradele AST 1-AST 4 sau AD 5 și AD 6 pe care aceasta a ales să le organizeze.
40 Cu respectarea acestor limite impuse de legiuitorul Uniunii și având în vedere larga sa putere de apreciere, instituția vizată poate totuși, astfel cum susține Comisia și în conformitate cu jurisprudența amintită la punctul 28 de mai sus, să restrângă accesul agenților contractuali din grupa de funcții IV la concursurile pentru gradele AST 1-AST 4 sau AD 5 și AD 6 prin stabilirea unor criterii de capacitate suplimentare care ar fi impuse de posturile care urmează să fie ocupate sau de interesul serviciului.
41 În speță, este evident că condiția în litigiu exclude participarea tuturor agenților contractuali din grupa de funcții IV la concursul COM/02/AST/16 (AST 2), chiar dacă aceștia ar îndeplini celelalte condiții stabilite prin anunțul de concurs. Procedând astfel, Comisia a încălcat articolul 82 alineatul (7) a doua teză din RAA, care abilitează expres agenții menționați să participe la concursurile pentru gradul AST 2.
42 Comisia afirmă însă în memoriul în apărare că condiția în litigiu este compatibilă cu articolul 27 primul paragraf și cu articolul 29 din statut. În esență, aceasta consideră că respectiva condiție este în legătură directă cu interesul serviciului, care vizează dispunerea de un personal înalt calificat și imediat operațional. Astfel, sarcinile și responsabilitățile care trebuie îndeplinite de agenții din grupa de funcții III și cele care trebuie îndeplinite de agenții din grupa de funcții IV ar fi la fel de diferite ca cele care separă sarcinile și responsabilitățile funcționarilor din gradele AST și AD, astfel cum ar dovedi anexa I secțiunea A din statut și articolul 80 din RAA.
43 Această argumentație nu poate fi însă reținută, în măsura în care aceasta echivalează, în esență, cu a înlătura, pentru simplul motiv că ar fi considerați supracalificați pentru posturile din gradul AST 2, toți agenții contractuali din grupa de funcții IV, chiar și pe cei care ar fi îndeplinit anterior, în calitate de agenți din grupa de funcții III, sarcini comparabile cu cele ale posturilor care urmează să fie ocupate.
44 Astfel, s‑a statuat deja că respingerea unei candidaturi la un concurs pentru simplul motiv că candidatul era supercalificat împiedica atingerea scopului atribuit în mod imperativ oricărei proceduri de încadrare în muncă a unui funcționar sau a unui agent prin articolul 27 primul paragraf din statut, și anume asigurarea angajării de către instituție a unor persoane cu cel mai înalt nivel de competență, de eficiență și de integritate. O asemenea respingere este, în schimb, admisibilă dacă instituția prezintă elemente care permit să se deducă faptul că această supracalificare ar împiedica candidații vizați să îndeplinească sarcini legate de posturile care urmează să fie ocupate sau că ar avea efecte negative asupra calității muncii persoanelor interesate, asupra eficienței sau asupra motivației lor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 februarie 1999, Jiménez/OAPI, T‑200/97, EU:T:1999:26, punctele 47-49; a se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea din 28 martie 1996, Noonan/Comisia, T‑60/92, EU:T:1996:44, punctele 38-44).
45 Or, pe de o parte, Comisia subliniază că sarcinile și nivelul de responsabilitate ale agenți contractuali din grupa de funcții III nu sunt aceleași ca cele ale agenților contractuali din grupa de funcții IV și, pe de altă parte, că același lucru este valabil pentru gradele funcțiilor AST și AD.
46 Pe de altă parte, Comisia afirmă că, pentru agenții contractuali, grupa de funcții III este echivalentul gradelor AST 1 și AST 2 pentru funcționari și că grupa de funcții IV este echivalentul gradului AD pentru funcționari.
47 Din această dublă premisă și având în vedere necesitatea de a dispune de persoane imediat operaționale, Comisia deduce că agenții contractuali din grupa de funcții III nu puteau participa decât la concursul intern COM/02/AST/16 (AST 2) și că cei din grupa de funcții IV nu puteau participa decât la concursul intern COM/03/AD/16 (AD 6).
48 Astfel, contrar principiilor amintite la punctul 44 de mai sus, argumentația Comisiei nu este susținută de niciun element de natură să stabilească faptul că supracalificarea agenților contractuali din grupa de funcții IV ar fi putut avea efecte negative asupra calității muncii, asupra eficienței sau asupra motivației lor cu ocazia ocupării unui post din gradul AST 2.
49 În aceste condiții, Comisia a utilizat puterea sa de apreciere în mod vădit eronat atunci când a interzis agenților din grupa de funcții IV să se prezinte la concursul intern COM/02/AST/16 (AST 2).
50 În plus, presupunând că agenții contractuali din grupa de funcții IV nu pot, ca regulă generală, să participe la concursuri pentru posturi din gradul AST 2 pentru motivul că această grupă de funcții ar fi echivalentul gradului AD pentru funcționari, articolul 82 alineatul (7) a doua teză din RAA ar fi lipsit de efect util, întrucât aceasta abilitează tocmai agenții contractuali menționați să participe la asemenea concursuri.
51 Având în vedere aceste elemente, este necesar să se admită excepția de nelegalitate a condiției în litigiu și, în consecință, să se anuleze decizia atacată.
Cu privire la concluziile în despăgubire
52 Întrucât anularea deciziei atacate nu ar putea, potrivit reclamantului, să fie suficientă pentru repararea prejudiciului moral pe care consideră că l‑a suferit, acesta solicită Tribunalului obligarea Comisiei la plata unei sume de 5 000 de euro. Comisia răspunde că, în lipsa unei nelegalități care să afecteze decizia atacată, aceste concluzii, prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului, trebuie respinse. În orice caz, presupunând că această decizie este nelegală, anularea sa ar fi suficientă pentru repararea prejudiciului moral invocat.
53 Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, anularea unui act afectat de nelegalitate poate constitui în sine repararea adecvată și, în principiu, suficientă a oricărui prejudiciu moral pe care acest act l‑a putut cauza (Hotărârea din 9 noiembrie 2004, Montalto/Consiliul, T‑116/03, EU:T:2004:325, punctul 127; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 9 iulie 1987, Hochbaum și Rawes/Comisia, 44/85, 77/85, 294/85 și 295/85, EU:C:1987:348, punctul 22).
54 Cu toate acestea, anularea unui act afectat de nelegalitate nu poate constitui în sine o reparare adecvată atunci când, pe de o parte, actul atacat cuprinde o apreciere explicit negativă a capacităților reclamantului susceptibilă să îl lezeze (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 februarie 1990, Culin/Comisia, C‑343/87, EU:C:1990:49, punctele 27-29, Hotărârea din 23 martie 2000, Rudolph/Comisia, T‑197/98, EU:T:2000:86, punctul 98, și Hotărârea din 13 decembrie 2005, Cwik/Comisia, T‑155/03, T‑157/03 și T‑331/03, EU:T:2005:447, punctele 205 și 206) și, pe de altă parte, reclamantul demonstrează că a suferit un prejudiciu moral care poate fi separat de nelegalitatea pe care se întemeiază anularea și care nu poate fi reparat integral prin această anulare (Hotărârea din 6 iunie 2006, Girardot/Comisia, T‑10/02, EU:T:2006:148, punctul 131, și Hotărârea din 19 noiembrie 2009, Michail/Comisia, T‑49/08 P, EU:T:2009:456, punctul 88).
55 În speță, reclamantul afirmă că prejudiciul său moral rezultă din incapacitatea Comisiei de a‑l repune în aceleași condiții ca cele în care ar fi trebuit să fie organizat concursul pentru a se garanta egalitatea de tratament între toți candidații și obiectivitatea evaluării.
56 Trebuie să se constate că, pe de o parte, reclamantul nu reproșează Comisiei nicio apreciere negativă a capacităților sale susceptibilă să îl lezeze și, pe de altă parte, acesta nu demonstrează că a suferit un prejudiciu moral care poate fi separat de nelegalitatea pe care se întemeiază anularea.
57 În aceste condiții și în temeiul jurisprudenței amintite la punctele 53 și 54 de mai sus, Tribunalul consideră că orice prejudiciu moral pe care reclamantul l‑ar fi putut suferi din cauza nelegalității deciziei atacate este reparat în mod adecvat și suficient prin anularea acesteia. Concluziile în despăgubire trebuie, așadar, să fie respinse.
58 Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că acțiunea trebuie admisă în măsura în care urmărește anularea deciziei atacate și respinsă în rest.
Cu privire la cheltuielile de judecată
59 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În speță, întrucât Comisia a căzut, în esență, în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamantului.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a noua)
declară și hotărăște:
1) Anulează decizia comisiei de evaluare a concursului intern COM/02/AST/16 (AST 2) de respingere a candidaturii domnului Alain Schoonjans.
2) Respinge în rest acțiunea.
3) Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.
Gervasoni | Kowalik‑Bańczyk | Mac Eochaidh |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 12 septembrie 2018.
Semnături