Language of document : ECLI:EU:C:2011:685

Cauzele conexate C‑509/09 și C‑161/10

eDate Advertising GmbH

împotriva

X

și

Olivier Martinez și Robert Martinez

împotriva

MGN Limited

(cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate de Bundesgerichtshof și de tribunal de grande instance de Paris)

„Regulamentul (CE) nr. 44/2001 — Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială — Competența «în materie delictuală și cvasidelictuală» — Directiva 2000/31/CE — Publicarea de informații pe internet — Atingere adusă drepturilor referitoare la personalitate — Locul unde s‑a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă — Dreptul aplicabil serviciilor societății informaționale”

Sumarul hotărârii

1.        Cooperare judiciară în materie civilă — Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială — Regulamentul nr. 44/2001 — Competențe speciale — Competența în materie delictuală sau cvasidelictuală — Atingere adusă drepturilor referitoare la personalitate prin intermediul unor informații postate pe un site internet — Locul producerii faptei prejudiciabile — Noțiune

(Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 5 punctul 3)

2.        Cooperare judiciară în materie civilă — Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială — Regulamentul nr. 44/2001 — Competențe speciale — Competența în materie delictuală sau cvasidelictuală — Atingere adusă drepturilor referitoare la personalitate prin intermediul unor informații postate pe un site internet

(Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 5 punctul 3)

3.        Apropierea legislațiilor — Comerț electronic — Directiva 2000/31 — Dispoziții privind piața internă — Obligația statelor membre de a nu supune furnizorii de servicii unor cerințe mai stricte decât cele din statul membru în care aceștia sunt stabiliți — Întindere

(Directiva 2000/31 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3)

1.        Norma de competență specială enunțată la articolul 5 punctul 3 din Regulamentul nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, prin excepție de la principiul competenței instanțelor de la domiciliul pârâtului, se întemeiază pe existența unei legături deosebit de strânse între litigiu și instanțele de la locul unde s‑a produs fapta prejudiciabilă, care justifică atribuirea competenței în favoarea acestora din urmă pentru motive legate de buna administrare a justiției și de organizarea utilă a procesului. Expresia „locul unde s‑a produs fapta prejudiciabilă” vizează atât locul unde s‑a produs evenimentul cauzator al prejudiciului, cât și locul materializării prejudiciului.

Cu toate acestea, în cazul în care victima invocă o încălcare a unui drept referitor la personalitate prin intermediul unor informații postate pe un site internet, în măsura în care raza difuzării informațiilor postate este în principiu universală, dificultățile aplicării criteriului menționat al materializării unui prejudiciu legate de difuzarea informațiilor impun o adaptare a criteriilor referitoare la legătură în sensul că victima unei asemenea încălcări poate sesiza o instanță pentru tot prejudiciul suferit în funcție de locul materializării prejudiciului cauzat în Uniunea Europeană prin încălcarea menționată.

Dat fiind că impactul unei informații postate asupra drepturilor referitoare la personalitate ale unei persoane poate fi apreciat cel mai bine de instanța de la locul unde pretinsa victimă își are centrul intereselor, atribuirea de competență acestei instanțe corespunde obiectivului unei bune administrări a justiției. Acest loc corespunde în general domiciliului victimei, însă ar putea corespunde și unui stat membru în care victima nu locuiește în mod obișnuit, în măsura în care alte indicii, precum exercitarea unei activități profesionale, pot stabili existența unei legături deosebit de strânse cu acel stat membru.

Competența instanței de la locul unde victima își are centrul intereselor este conformă obiectivului previzibilității normelor de competență și în ceea ce privește pârâtul, dat fiind că, în momentul postării unei informații prejudiciabile, autorul informației respective este în măsură să cunoască centrele de interese ale persoanelor care fac obiectul acesteia. Criteriul centrului de interese permite atât reclamantului să identifice cu ușurință instanța pe care o poate sesiza, cât și pârâtului să prevadă în mod rezonabil instanța în fața căreia poate fi acționat în justiție.

(a se vedea punctele 40, 41 și 46-50)

2.        Articolul 5 punctul 3 din Regulamentul nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că, în cazul unei pretinse încălcări a drepturilor referitoare la personalitate prin intermediul unor informații postate pe un site internet, persoana care se consideră prejudiciată poate să sesizeze cu o acțiune în răspundere, pentru întregul prejudiciu cauzat, fie instanțele din statul membru al locului de stabilire a editorului acestor informații, fie instanțele din statul membru în care se află centrul intereselor sale. De asemenea, în locul unei acțiuni în răspundere pentru întregul prejudiciu cauzat, această persoană poate să formuleze acțiune la instanțele din fiecare stat membru pe teritoriul căruia o informație postată este sau a fost accesibilă. Acestea sunt competente să se pronunțe numai asupra prejudiciului cauzat pe teritoriul statului membru al instanței sesizate.

(a se vedea punctul 52 și dispozitiv 1)

3.        Articolul 3 din Directiva 2000/31 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă trebuie interpretat în sensul că nu impune o transpunere sub forma unei norme specifice de reglementare a conflictelor de legi. Cu toate acestea, în ceea ce privește domeniul coordonat, statele membre trebuie să asigure că, sub rezerva derogărilor autorizate potrivit condițiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din directiva menționată, furnizorul unui serviciu din comerțul electronic nu este supus unor cerințe mai stricte decât cele prevăzute de dreptul material aplicabil în statul membru de stabilire a furnizorului menționat.

(a se vedea punctul 68 și dispozitiv 2)