Cauza T‑376/10
(publicare în extras)
Mamoli Robinetteria SpA
împotriva
Comisiei Europene
„Concurență – Înțelegeri – Piețele belgiană, germană, franceză, italiană, olandeză și austriacă ale produselor și accesoriilor pentru baie – Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE – Coordonarea unor creșteri de prețuri și schimbul de informații comerciale sensibile – Dreptul la apărare – Comunicarea din 2002 privind cooperarea – Excepție de nelegalitate – Noțiunea de înțelegere – Calcularea cuantumului amenzii – Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor – Gravitate – Coeficientul cuantumului adițional”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 16 septembrie 2013
1. Excepție de nelegalitate – Domeniu de aplicare – Acte a căror nelegalitate poate fi invocată – Comunicarea privind cooperarea – Includere – Condiții
(art. 263 TFUE și 277 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 7; Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei, punctele 8-27 și 29)
2. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Cadru juridic – Articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 – Puterea de apreciere conferită Comisiei prin articolul menționat – Comunicarea privind cooperarea – Lipsa unui temei juridic – Inexistenţă – Încălcarea principiului separației puterilor – Inexistenţă – Încălcarea principiilor transparenței, bunei administrări și egalității de tratament – Inexistenţă
[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 17 al Consiliului, art. 15 alin. (2), și Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei]
1. Articolul 277 TFUE reprezintă expresia unui principiu general care garantează oricărei părți dreptul de a contesta, în vederea obținerii anulării unei decizii al cărei destinatar este sau care o privește în mod direct și individual, validitatea actelor instituționale anterioare care, chiar dacă nu au forma unui regulament, constituie temeiul juridic al deciziei în litigiu, dacă această parte nu ar dispune de dreptul de a introduce, în temeiul articolului 263 TFUE, o acțiune directă împotriva actelor respective, ale căror consecințe le suportă astfel fără să fi fost în măsură să solicite anularea. Întrucât scopul articolului 277 TFUE este de a permite unei părți să conteste aplicabilitatea unui anumit act cu caracter general numai dacă acest lucru este util unei acțiuni oarecare, actul general a cărui nelegalitate este invocată trebuie să fie aplicabil, direct sau indirect, în cauza ce face obiectul acțiunii și trebuie să existe o legătură juridică directă între decizia individuală atacată și actul general în discuție.
În ceea ce privește Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri, Comisia prevede pe de o parte, la punctele 8-27, în mod general și abstract, condițiile pe care întreprinderile trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia de o reducere totală sau parțială a amenzilor în materia încălcărilor articolului 101 TFUE și, pe de altă parte, la punctul 29, că această comunicare creează întreprinderilor așteptări legitime. Deși este, desigur, adevărat că Comisia nu adoptă în temeiul Comunicării privind cooperarea decizii prin care constată încălcări ale normelor de concurență, întrucât asemenea decizii se întemeiază pe articolul 7 din Regulamentul nr. 1/2003, poate exista însă o legătură juridică directă între asemenea decizii și actul general constituit de Comunicarea privind cooperarea. O asemenea situație se întâlnește în special atunci când, pe baza cererilor de reducere formulate de concurenți în cadrul Comunicării privind cooperarea, Comisia primește informații de natură să îi permită să efectueze inspecții și să strângă dovezi care o determină să adopte decizia.
Întrucât o întreprindere nu este în măsură să solicite anularea Comunicării privind cooperarea, în calitate de act general, această comunicare poate face obiectul unei excepții de nelegalitate.
(a se vedea punctele 48-52)
2. În materia concurenței, articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17, care a devenit articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, nu enumeră în mod limitativ criteriile de care Comisia poate ține seama pentru a stabili cuantumul amenzii. Pentru acest motiv, comportamentul întreprinderii în cursul procedurii administrative poate face parte dintre elementele de care trebuie să se țină seama cu ocazia acestei stabiliri. În această privință, reducerea totală sau parțială a amenzilor, propusă întreprinderilor în cadrul Comunicării Comisiei privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri, urmărește să faciliteze descoperirea și sancționarea de către Comisie a întreprinderilor care participă la înțelegeri secrete. În aceste împrejurări, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17, pentru motive de transparență și de egalitate de tratament, Comisia putea defini condițiile în care toate întreprinderile care cooperează cu aceasta puteau beneficia de o reducere totală sau parțială a amenzilor.
Prin urmare, trebuie respinse argumentele întemeiate pe lipsa unui temei juridic pentru adoptarea Comunicării privind cooperarea, pe o încălcare a principiilor separației puterilor, transparenței și bunei administrări, precum și a principiului egalității de tratament.
(a se vedea punctele 54-59)