Language of document : ECLI:EU:T:2019:141

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)

7 martie 2019(*)

„Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Documente referitoare la studii de toxicitate întocmite în cadrul reînnoirii aprobării substanței active glifosat – Refuz parțial de acces – Excepția privind protecția intereselor comerciale – Interes public superior – Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 – Noțiunea de informații care se referă la emisii în mediu”

În cauza T‑716/14,

Anthony C. Tweedale, cu domiciliul în Bruxelles (Belgia), reprezentat de B. Kloostra, avocat,

reclamant,

susținut de

Regatul Suediei, reprezentat inițial de A. Falk, de C. Meyer‑Seitz, de U. Persson, de N. Otte Widgren, de E. Karlsson și de L. Swedenborg, și ulterior de A. Falk, de C. Meyer‑Seitz, de H. Shev, de L. Swedenborg și de F. Bergius, în calitate de agenți,

intervenient,

împotriva

Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), reprezentată de D. Detken, de J. Tarazona, de C. Pintado și de B. Vagenende, în calitate de agenți, asistați inițial de R. van der Hout și de A. Köhler, și ulterior de R. van der Hout și de C. Wagner, avocați,

pârâtă,

având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea parțială a Deciziei EFSA din 16 octombrie 2017 de anulare și înlocuire a Deciziei din 30 iulie 2014 prin care se acordă un drept de acces parțial la două studii de toxicitate referitoare la substanța activă glifosat, întocmite în cadrul procedurii de reînnoire a aprobării acestei substanțe active în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO 2009, L 309, p. 1),

TRIBUNALUL (Camera a opta),

compus din domnul A. M. Collins, președinte, doamna M. Kancheva și domnul G. De Baere (raportor), judecători,

grefier: P. Cullen, administrator,

având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 13 septembrie 2018,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul cauzei

1        Glifosatul este un produs chimic utilizat în pesticide, care sunt produse fitosanitare.

2        Pentru includerea sa ca substanță activă în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO 1991, L 230, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 30), glifosatul a făcut obiectul unui raport de evaluare întocmit de Republica Federală Germania, în temeiul căruia Comisia Comunităților Europene a adoptat, la 29 iunie 2001, un raport de analiză a glifosatului care a fost făcut public la 21 ianuarie 2002.

3        Glifosatul a fost inclus în lista substanțelor active din anexa I la Directiva 91/414 prin Directiva 2001/99/CE a Comisiei din 20 noiembrie 2001 de modificare a anexei I la Directiva 91/414 în scopul includerii glifosatului și metil tifensulfuronului ca substanțe active (JO 2001, L 304, p. 14, Ediție specială, 03/vol. 39, p. 254). Includerea glifosatului ca substanță activă era valabilă de la 1 iulie 2002 până la 30 iunie 2012.

4        Întrucât Comisia a primit o cerere de reînnoire a aprobării glifosatului ca substanță activă, includerea glifosatului în lista substanțelor active din anexa I la Directiva 91/414 a fost prelungită temporar până la 31 decembrie 2015 prin Directiva 2010/77/UE a Comisiei din 10 noiembrie 2010 de modificare a Directivei 91/414 în privința datelor de expirare pentru includerea în anexa I a anumitor substanțe active (JO 2010, L 293, p. 48).

5        După adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414 ale Consiliului (JO 2009, L 309, p. 1), glifosatul a fost inclus în anexa la Regulamentul de punere în executare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei din 25 mai 2011 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 1107/2009 în ceea ce privește lista substanțelor active autorizate (JO 2011, L 153, p. 1). Data expirării autorizării, 31 decembrie 2015, a rămas neschimbată.

6        Regulamentul (UE) nr. 1141/2010 al Comisiei din 7 decembrie 2010 de stabilire a procedurii de reînnoire a includerii unui al doilea grup de substanțe active în anexa I la Directiva 91/414 și de stabilire a listei substanțelor în cauză (JO 2010, L 322, p. 10) a desemnat Republica Federală Germania ca stat membru raportor și Republica Slovacă ca stat membru coraportor pentru procedura de reînnoire a autorizării substanței active glifosat.

7        În vederea reînnoirii autorizării substanței active glifosat, în conformitate cu Regulamentul nr. 1141/2010, Republica Federală Germania a înaintat Comisiei și Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) un „proiect de raport de evaluare a reînnoirii” (denumit în continuare „RER”), datat 18 decembrie 2013, a cărui versiune publică a fost publicată de EFSA la 12 martie 2014.

8        Prin scrisoarea din 11 aprilie 2014, trimisă prin e‑mail a doua zi, reclamantul, domnul Anthony C. Tweedale, a înaintat EFSA o cerere de acces la documente în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), precum și cu Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO 2006, L 264, p. 13, Ediție specială, 15/vol. 17, p. 126).

9        Această cerere viza studiile de toxicitate ASB2012-11499 și TOX95552393, „cele două «studii cheie» utilizate pentru a determina doza zilnică admisă (DZA) de glifosat” (denumite în continuare „studiile solicitate”).

10      Cererea reclamantului indica faptul că „RER nu conține[a] rezumatele lor publice și nici nu conține[a] niciun detaliu cu privire la protocoalele lor sau la rezultatele lor, care sunt necesare pentru a aprecia fiabilitatea lor, ceea ce constituie o sarcină ce revine exclusiv EFSA” și că „[i]nformațiile solicitate [erau] raportul redactat cu privire la experimentul pe animale și toate datele brute sau alte date complementare ale acestui experiment”.

11      Prin scrisoarea din 5 iunie 2014, EFSA a respins dreptul de acces la studiile solicitate. EFSA a menționat că ea îi consultase pe proprietarii studiilor solicitate în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001. Ea a indicat că din poziția acestora din urmă și din propria evaluare rezulta că acestor studii le era aplicabilă excepția prevăzută de articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 referitoare la protecția intereselor comerciale, inclusiv în ceea ce privește proprietatea intelectuală, și că protecția lor completă era de asemenea consecința directă a calificării lor drept „confidențiale” potrivit articolului 63 din Regulamentul nr. 1107/2009. Ea a considerat că divulgarea studiilor solicitate ar devoala procedeul în materie de expertizare științifică și strategia comercială a proprietarilor lor, inclusiv procedeul în materie de compilare a dosarului, și le‑ar compromite interesele comerciale.

12      EFSA a adăugat că, în ceea ce privește compararea intereselor și verificarea existenței unui interes public superior care să justifice divulgarea studiilor solicitate, interesul public de a avea acces la informațiile științifice legate de inocuitatea substanței active glifosat era în mod vădit și pe deplin satisfăcut prin publicarea versiunii publice a RER (disponibil pe site‑ul internet al ESFA). EFSA a refuzat să îi divulge reclamantului studiile solicitate, în temeiul excepțiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 coroborate cu dispozițiile aceluiași regulament referitoare la prelucrarea confidențială a datelor comerciale obținute în vederea evaluării științifice, fără a aduce atingere Regulamentului nr. 1367/2006.

13      Prin emailul din 24 iunie 2014, reclamantul a adresat EFSA o cerere de confirmare prin care solicita reevaluarea poziției adoptate.

14      Prin decizia din 30 iulie 2014, EFSA a confirmat respingerea dreptului de acces la studiile solicitate, în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 și al articolului 63 din Regulamentul nr. 1107/2009. Ea a mai indicat că aceste studii nu constituiau informații care „se referă la emisii în mediu”, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006.

15      Ulterior introducerii prezentei acțiuni, întrucât evaluarea substanței active glifosat a fost întârziată, perioada de validitate a autorizării sale a fost prelungită până la 30 iunie 2016 prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1885 al Comisiei din 20 octombrie 2015 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor active 2,4‑D, acibenzolar‑s‑metil, amitrol, bentazon, cihalofop‑butil, diquat, esfenvalerat, famoxadon, flumioxazin, DPX KE 459 (flupirsulfuron‑metil), glifosat, iprovalicarb, izoproturon, lambda‑cihalotrin, metalaxil‑M, metsulfuron‑metil, picolinafen, prosulfuron, pimetrozin, piraflufen‑etil, tiabendazol, tifensulfuron‑metil și triasulfuron (JO 2015, L 276, p. 48).

16      Evaluarea riscurilor substanței active glifosat efectuată de statul membru raportor în RER a fost supusă unei examinări de către omologii din cadrul EFSA (denumită în continuare „examinarea de către omologi”). Concluziile examinării de către omologi au fost adoptate la 30 octombrie 2015 și publicate la 12 noiembrie 2015.

17      Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1056 al Comisiei din 29 iunie 2016 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadei de aprobare a substanței active glifosat (JO 2016, L 173, p. 52) a prelungit includerea glifosatului în anexa la Regulamentul nr. 540/2011 până la 31 decembrie 2017, ținând seama de faptul că evaluarea substanței și decizia referitoare la reînnoirea autorizării sale fuseseră întârziate.

18      La 16 octombrie 2017, EFSA a adoptat o nouă decizie de confirmare privind anularea și înlocuirea deciziei din 30 iulie 2014 prin care i s‑a acordat reclamantului dreptul de acces parțial la studiile solicitate.

19      În această decizie, EFSA a precizat că studiile solicitate fuseseră identificate ca fiind următoarele:

–        1991, Brooker și alții, „The Effect of Glyphosate on Pregnancy of the Rabbit (Incorporates Preliminary Investigations)”, Huntingdon Research Centre, date: 1991-10-14, Reference TOX95552393;

–        1996, Coles și alții, „Glyphosate technical: oral gavage teratology study in the rabbit Safepharm Laboratories Limited”, Shardlow Business Park, dated 1996-07-04.

20      Luând în considerare argumentele formulate de reclamant în prezenta acțiune, EFSA a decis să îi acorde dreptul de acces la datele brute și la concluziile (regrupate în tabele și în scheme) ale studiilor solicitate. Ea a considerat că solicitările de confidențialitate formulate de proprietarii acestor studii în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001 coroborat cu articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1107/2009 nu erau aplicabile acestor informații.

21      În schimb, în primul rând, EFSA a considerat că acele părți ale studiilor solicitate identificate ca făcând parte din lista informațiilor care pot aduce atingere intereselor comerciale ale proprietarilor acestor studii, în sensul articolului 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1107/2009, trebuiau să fie protejate conform articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001. În al doilea rând, EFSA a apreciat că informațiile referitoare la „procedeul științific” cuprinse în studiile solicitate, și anume introducerea, care cuprinde informații administrative cu privire la aceste studii, părțile referitoare la materialele și la metodele în care se regăsesc informații cu privire la loturile și la metodele de analiză, intrau de asemenea sub incidența excepției referitoare la protecția intereselor comerciale, prevăzută la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001. În al treilea rând, ea a considerat că anexele și celelalte părți administrative ale studiilor solicitate, care cuprind certificarea reglementară a acestor studii de către laboratoarele specializate și care includ declarația de conformitate cu bunele practici de laborator, precum și protocoalele urmate de proprietarii acestor studii, erau protejate în temeiul aceleiași dispoziții.

22      EFSA a mai indicat că numele și semnăturile cuprinse în studiile solicitate, care nu erau încă în domeniul public, intrau sub incidența excepției de la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001.

23      În plus, EFSA a indicat că a efectuat o comparare a intereselor în conformitate cu Regulamentele nr. 1049/2001 și nr. 1367/2006 și a concluzionat că nu era aplicabil niciun interes public superior în cazul divulgării studiilor solicitate. Ea a apreciat că informațiile comunicate reclamantului răspundeau nevoii de cunoaștere a publicului și permiteau reproducerea evaluării sale, protejând în același timp interesele proprietarilor studiilor solicitate. În opinia EFSA, datele brute și concluziile erau suficiente pentru a examina cu grijă evaluarea rezultatelor studiilor solicitate efectuată cu ocazia analizării glifosatului și a determinării „nivelurilor fără efect nefast observabil” (NOAEL) selecționate și, combinate cu informațiile deja publicate, erau suficiente pentru a verifica rolul lor în stabilirea dozei zilnice admisibile (DZA) propuse.

24      În sfârșit, EFSA a considerat că acele părți ale studiilor solicitate care nu erau divulgate nu conțineau informații referitoare la emisiile unor produse fitosanitare sau la reziduurile lor în mediu, nici informații referitoare la emisiile sau la diseminările de glifosat ori la efectele lor în mediu și că prezumția instituită la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006 nu era deci aplicabilă.

25      Pe de altă parte, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2324 al Comisiei din 12 decembrie 2017 de reînnoire a aprobării substanței active glifosat, în conformitate cu Regulamentul nr. 1107/2009 și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare nr. 540/2011 (JO 2017, L 333, p. 10), a reînnoit aprobarea glifosatului până la 15 decembrie 2022, sub rezerva condițiilor stabilite la anexa I.

 Procedura și concluziile părților

26      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 9 octombrie 2014, reclamantul a introdus prezenta acțiune.

27      Printr‑un act depus la grefa Tribunalului la 19 ianuarie 2015, EFSA a solicitat ca procedura să fie suspendată în așteptarea deciziilor de finalizare a soluționării cauzei C‑673/13 P, Comisia/Stichting Greenpeace Nederland și PAN Europe, și a cauzei C‑442/14, Bayer CropScience și Stichting De Bijenstichting. Reclamantul nu a prezentat observații cu privire la această cerere.

28      Prin actul depus la grefa Tribunalului la 22 ianuarie 2015, Regatul Suediei a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea reclamantului.

29      Prin Ordonanța din 14 aprilie 2015, președintele Camerei a cincea a Tribunalului a admis cererea de suspendare a procedurii, în temeiul articolului 54 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și al articolului 77 litera (a) din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 2 mai 1991.

30      Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, în temeiul articolului 27 alineatul (5) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a patra căreia, în consecință, i‑a fost atribuită prezenta cauză.

31      În urma pronunțării Hotărârii din 23 noiembrie 2016, Comisia/Stichting Greenpeace Nederland și PAN Europe (C‑673/13 P, EU:C:2016:889), și a Hotărârii din 23 noiembrie 2016, Bayer CropScience și Stichting De Bijenstichting (C‑442/14, EU:C:2016:890), procedura a fost reluată.

32      Prin decizia din 8 decembrie 2016, președintele Camerei a patra a Tribunalului a admis cererea în intervenție a Regatului Suediei, care a depus un memoriu în intervenție la 28 februarie 2017. Reclamantul și EFSA au depus observații cu privire la acest memoriu în termenul acordat.

33      Prin decizia președintelui Tribunalului, prezenta cauză a fost atribuită unui nou judecător raportor, care este membru al Camerei a opta.

34      Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 19 octombrie 2017, EFSA a informat Tribunalul cu privire la adoptarea deciziei din 16 octombrie 2017.

35      Printr‑un act depus la grefa Tribunalului la 22 decembrie 2017, reclamantul și‑a modificat concluziile în scopul obținerii anulării și a deciziei din 16 octombrie 2017.

36      EFSA și Regatul Suediei au depus observații cu privire la memoriul de modificare a concluziilor la data de 9 februarie și, respectiv, la data de 19 martie 2018.

37      Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările orale adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 13 septembrie 2018.

38      În memoriul în modificare a concluziilor, reclamantul, susținut de Regatul Suediei, solicită Tribunalului:

–        anularea deciziilor din 30 iulie 2014 și 16 octombrie 2017;

–        obligarea EFSA la plata cheltuielilor de judecată.

39      EFSA solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

40      În ședință, reclamantul a renunțat la cererea de anulare a deciziei EFSA din 30 iulie 2014. Reclamantul a mai indicat că nu solicita divulgarea numelor și a semnăturilor persoanelor menționate în studiile solicitate. În consecință, prezenta acțiune trebuie considerată ca vizând anularea parțială a Deciziei din 16 octombrie 2017 (denumită în continuare „decizia atacată”).

 În drept

41      În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive în cererea introductivă și patru motive noi în memoriul de modificare a concluziilor.

42      Primul motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 și a articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006, dat fiind că studiile solicitate ar putea fi calificate drept informații care „se referă la emisii în mediu”, în sensul acestei din urmă dispoziții.

43      Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 și a articolului 4 din Convenția de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 și aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005 (JO 2005, L 124, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 201, denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”), dat fiind că EFSA nu a evaluat riscul concret de prejudiciu pe care divulgarea studiilor solicitate l‑ar cauza intereselor comerciale invocate.

44      Al treilea motiv este întemeiat pe o aplicare eronată a articolului 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1107/2009.

45      Al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001, pentru faptul că EFSA nu ar fi recunoscut existența unui interes public superior care justifică divulgarea studiilor solicitate.

46      Al cincilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, dat fiind că EFSA ar fi omis să evalueze comparativ interesul publicului de a avea acces la informațiile de mediu care figurează în studiile solicitate și interesul societăților de a‑și proteja interesele comerciale și/sau a dat prevalență interesului economic al acestor societăți.

47      Al șaselea motiv este întemeiat pe încălcarea articolelor 2 și 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 și a articolului 41 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a EFSA și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO 2002, L 31, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 8, p. 68), întrucât EFSA ar fi negat interesul public și interesul reclamantului care justifică divulgarea studiilor solicitate.

48      Prin intermediul primului motiv, reclamantul susține că EFSA a încălcat articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 și articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006 prin nerecunoașterea faptului că studiile solicitate puteau fi calificate drept informații care „se referă la emisii în mediu”, în sensul acestei din urmă dispoziții.

49      În opinia reclamantului, aplicarea excepției de la divulgarea documentelor, întemeiată pe protecția intereselor comerciale, prevăzută la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, trebuie înlăturată din cauza existenței unui interes public superior. Astfel, potrivit articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006, se consideră că există un interes public superior care justifică divulgarea atunci când informațiile solicitate „se referă la emisii în mediu”. Or, studiile solicitate ar constitui, în ceea ce privește glifosatul, informații care „se referă la emisii în mediu”, în sensul acestei dispoziții, și ele ar fi trebuit deci să fie divulgate.

50      Articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 prevede:

„(2)      Instituțiile resping cererile de acces la un document în cazul în care divulgarea conținutului ar putea aduce atingere protecției:

–        intereselor comerciale ale unei persoane fizice sau juridice, inclusiv a celor privind proprietatea intelectuală;

–        procedurilor judiciare și a consultanței juridice;

–        obiectivelor inspecțiilor, anchetelor și lucrărilor de audit,

cu excepția cazului în care un interes public superior justifică divulgarea informațiilor în cauză.”

51      Considerentul (15) al Regulamentului nr. 1367/2006 prevede:

„În cazul în care Regulamentul nr. 1049/2001 prevede excepții, acestea ar trebui să se aplice sub rezerva oricăror dispoziții mai specifice ale prezentului regulament cu privire la cererile de informații privind mediul. Motivele de refuz în ceea ce privește accesul publicului la informații privind mediul trebuie interpretate într‑un mod restrictiv, ținând seama de interesul pe care comunicarea informațiilor îl prezintă pentru public și de faptul că informațiile solicitate se referă la emisiile în mediu. Termenul «interese comerciale» se referă la acordurile de confidențialitate încheiate de instituții sau organisme în cadrul activităților bancare.”

52      Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006 prevede:

„În ceea ce privește articolul 4 alineatul (2) prima și a treia liniuță din Regulamentul […] nr. 1049/2001, cu excepția anchetelor, în special a celor privind posibilele încălcări ale dreptului comunitar, se consideră ca există un interes public deosebit pentru comunicare atunci când informațiile solicitate se referă la emisii în mediu. În ceea ce privește celelalte excepții stabilite la articolul 4 din Regulamentul […] nr. 1049/2001, motivele refuzului se interpretează în mod restrictiv, ținând seama de interesul public pe care îl prezintă comunicarea, precum și dacă informațiile solicitate se referă la emisii în mediu.”

53      Articolul 6 din Regulamentul nr. 1367/2006 adaugă la Regulamentul nr. 1049/2001 norme specifice referitoare la cererile de acces la informațiile de mediu (Hotărârea din 14 noiembrie 2013, LPN și Finlanda/Comisia, C‑514/11 P și C‑605/11 P, EU:C:2013:738, punctul 79).

54      În ceea ce privește noțiunea de informații „care se referă la emisii în mediu”, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006, trebuie amintit că Curtea a indicat că din considerentul (2) al Regulamentului nr. 1049/2001 rezultă că transparența permite să se confere instituțiilor Uniunii Europene o mai mare legitimitate, eficacitate și responsabilitate față de cetățenii Uniunii într‑un sistem democratic și că, permițând ca divergențele dintre mai multe puncte de vedere să fie dezbătute în mod deschis, aceasta contribuie printre altele la creșterea încrederii acestor cetățeni (Hotărârea din 4 septembrie 2018, ClientEarth/Comisia, C‑57/16 P, EU:C:2018:660, punctul 75).

55      În acest scop, Regulamentul nr. 1049/2001 urmărește, după cum se precizează în considerentul (4) și la articolul 1 din acesta, să confere publicului un drept de acces la documentele instituțiilor cât mai larg posibil. De asemenea, Regulamentul nr. 1367/2006 are ca obiectiv, după cum prevede articolul 1 din acesta, garantarea celei mai largi și sistematice disponibilități și difuzări posibile a informațiilor privind mediul deținute de instituțiile și de organele Uniunii (a se vedea Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Comisia/Stichting Greenpeace Nederland și PAN Europe, C‑673/13 P, EU:C:2016:889, punctul 52 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 4 septembrie 2018, ClientEarth/Comisia, C‑57/16 P, EU:C:2018:660, punctul 98).

56      Astfel, doar în măsura în care derogă de la principiul unui acces cât mai larg posibil la aceste documente prin restrângerea acestui acces, excepțiile de la acest principiu, în special cele prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001, trebuie, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, să fie interpretate și aplicate în sens strict. Necesitatea unei asemenea interpretări restrictive este de altfel confirmată de considerentul (15) al Regulamentului nr. 1367/2006 (a se vedea Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Comisia/Stichting Greenpeace Nederland și PAN Europe, C‑673/13 P, EU:C:2016:889, punctul 53 și jurisprudența citată).

57      În schimb, prin stabilirea unei prezumții potrivit căreia se consideră că există un interes public deosebit pentru comunicarea informațiilor „care se referă la emisii în mediu”, cu excepția celor legate de anchete, în raport cu interesul întemeiat pe protecția intereselor comerciale ale unei anumite persoane fizice sau juridice, astfel încât protecția intereselor comerciale menționate nu poate fi opusă comunicării acestor informații, articolul 6 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 1367/2006 derogă în mod cert de la regula unei evaluări comparative a intereselor, prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001. Totuși, articolul 6 alineatul (1) prima teză menționat permite astfel o punere în aplicare concretă a principiului unui acces cât mai larg posibil la informațiile deținute de instituțiile și de organele uniunii, astfel încât o interpretare restrictivă a acestei dispoziții nu se justifică (Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Comisia/Stichting Greenpeace Nederland și PAN Europe, C‑673/13 P, EU:C:2016:889, punctul 54).

58      Acest lucru înseamnă că o instituție a Uniunii, sesizată cu o cerere de acces la un document, nu poate justifica refuzul său de a‑l divulga în temeiul excepției referitoare la protecția intereselor comerciale ale unei anumite persoane fizice sau juridice, în sensul articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, atunci când informațiile conținute în acest document constituie informații „care se referă la emisii în mediu”, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006.

59      Or, trebuie amintit că, în speță, în decizia atacată, EFSA a justificat refuzul său de a divulga anumite părți din studiile solicitate în temeiul articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, invocând protecția intereselor comerciale ale proprietarilor studiilor solicitate.

60      Studiile solicitate au fost definite de reclamant, în cererea sa de acces la documente, drept „«cele două studii cheie» utilizate pentru a determina [DZA] a glifosatului”. Este vorba despre două studii de toxicitate asupra dezvoltării utilizate în cadrul cererii de reînnoire a aprobării substanței active glifosat.

61      Părțile nu contestă că aceste două studii au fost realizate în laborator pe iepuroaice gravide prin alimentare forțată în doze ridicate de glifosat. Aceste studii aveau ca obiect evaluarea efectelor asupra embrionului și asupra dezvoltării fetusului în cazul expunerii la substanța activă glifosat și determinarea nivelurilor fără efect nefast observabil (NOAEL) pentru toxicitatea maternă și pentru dezvoltarea fetusului.

62      Părțile sunt de acord și cu privire la faptul că în temeiul studiilor solicitate, NOAEL a fost fixată la 50 mg pe kilogram de greutate corporală și pe zi (denumită în continuare „mg/kg pc/jour”) și că DZA a glifosatului, calculată pe baza NOAEL prin aplicarea unui factor de securitate de 100, a fost fixată în RER la 0,5 mg/kg pc/zi.

63      Articolul 3 alineatul (2) litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414 (JO 2005, L 70, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 63, p. 55), definește DZA drept „cantitatea estimată a unei substanțe din produsele alimentare, exprimată în raport cu greutatea corporală și care poate fi ingerată zilnic pe tot parcursul vieții fără a reprezenta un risc considerabil pentru orice consumator, având în vedere toți factorii cunoscuți în momentul evaluării, precum și grupurile sensibile ale populației (copii, fetuși,embrioni)”.

64      Rezultă din secțiunea 2.6 din volumul 1 din RER referitoare la efectele asupra sănătății umane și animale ale substanței active glifosat că NOAEL stabilit plecând de la studiile solicitate a permis totodată să se determine „doză acută de referință” (DAR) stabilită prin aplicarea unui factor de securitate de 100 până la 0,5 mg per kilogram de greutate corporală.

65      Articolul 3 alineatul (2) litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 396/2005 definește „doza acută de referință” drept „cantitatea estimată a unei substanțe din produsele alimentare, exprimată în raport cu greutatea corporală și care poate fi ingerată într‑o scurtă perioadă de timp, în general pe parcursul unei zile, fără a reprezenta un risc considerabil pentru sănătatea consumatorului, având în vedere datele obținute pe baza studiilor corespunzătoare, precum și a grupurilor sensibile ale populației (copii, fetuși și embrioni)”.

66      Pe de o parte, este necesar să se arate că studiile solicitate, care au fost calificate drept „«studii cheie» utilizate pentru a determina [DZA] a glifosatului”, constituie informații necesare care trebuie să figureze în dosarul de reînnoire a aprobării.

67      Astfel, articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009 prevede că cererea de aprobare a unei substanțe active se depune de către producătorul acestei substanțe active în statul membru raportor, însoțită, printre altele, de un rezumat și de un dosar complet, întocmite în conformitate cu dispozițiile articolului 8 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1107/2009.

68      Punctul 3.1. din anexa II la Regulamentul nr. 1107/2009 indică în special faptul că „[d]osarele depuse în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) cuprind informațiile necesare stabilirii, dacă este cazul, a [DZA], a nivelurilor acceptabile de expunere a operatorului [NAEO] și a [DAR]”.

69      Pe de altă parte, este necesar să se considere că studiile solicitate vizează să determine efectele asupra sănătății ale expunerii la glifosat.

70      Potrivit articolului 3 punctul 23 din Regulamentul nr. 1107/2009, „testele și studiile” sunt definite drept „investigații sau experimente al căror scop este stabilirea proprietăților și comportamentului unei substanțe active sau al unor produse fitosanitare, prezicerea expunerii la substanțe active și/sau metaboliții lor corespunzători, stabilirea unor niveluri sigure de expunere și stabilirea unor condiții de utilizare a produselor fitosanitare în condiții de siguranță”.

71      În plus, articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 283/2013 al Comisiei din 1 martie 2013 de stabilire a cerințelor în materie de date aplicabile substanțelor active, în conformitate cu Regulamentul nr. 1107/2009 (JO 2013, L 93, p. 1), prevede că Regulamentul (UE) nr. 544/2011 al Comisiei din 10 iunie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 1107/2009 (JO 2011, L 155, p. 1) se aplică în ceea ce privește procedurile referitoare la reînnoirea autorizării unei substanțe active solicitate până la 31 decembrie 2013. Regulamentul nr. 544/2011 se aplică, așadar, procedurii privind reînnoirea autorizării glifosatului (a se vedea punctul 4 de mai sus).

72      Anexa la Regulamentul nr. 544/2011 enumeră cerințele referitoare la datele aplicabile substanțelor active prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1107/2009.

73      Referitor la studiile toxicologice și de metabolism, punctul 5 din anexa la Regulamentul nr. 544/2011 prevede mai ales în introducere:

„(i)      Informațiile furnizate, anexate celor privind unul sau mai multe preparate ce conțin substanța activă, trebuie să fie suficiente pentru a permite o evaluare a riscurilor pentru om ce decurg din manipularea și utilizarea produselor de protecție a plantelor care conțin substanța activă și a riscului pentru om datorat reziduurilor conținute în alimente și în apă. În plus, informațiile trebuie să fie suficiente pentru:

–        a permite luarea unei decizii privind autorizarea sau respingerea substanței active;

–        a specifica condițiile sau restricțiile corespunzătoare asociate oricărei autorizări;

–        a clasifica substanța activă în funcție de pericol;

–        a stabili o [DZA] pertinentă pentru om;

–        a stabili [NAEO],

[…]”

74      În ceea ce privește mai precis studiile de toxicitate asupra dezvoltării, din care fac parte studiile solicitate, punctul 5.6.2 din anexa la Regulamentul nr. 544/2011 prevede:

„Studiile raportate luate în considerare împreună cu alte date și informații pertinente privind substanța activă trebuie să fie suficiente pentru a permite evaluarea efectelor la nivelul dezvoltării embrionului și a fetusului, în urma unei expuneri repetate la substanța activă și trebuie să fie suficiente în special pentru:

–        identificarea efectelor directe și indirecte la nivelul dezvoltării embrionului și a fetusului în urma unei expuneri la substanța activă;

[…]

–        stabilirea NOAEL.”

75      Rezultă că studiile solicitate, prin faptul că permit stabilirea îndeosebi a DZA și a DAR ale glifosatului, care reprezintă cantitatea estimată prezentă în produsele alimentare care poate fi ingerată zilnic sau pe toată durata vieții, fără vreun risc pentru sănătatea consumatorului, fac parte din procesul de evaluare a riscurilor substanței active pentru sănătatea umană în scopul reînnoirii autorizării glifosatului.

76      Având în vedere considerațiile ce precedă, trebuie analizat dacă informațiile cuprinse în studiile solicitate constituie informații „care se referă la emisii în mediu”, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006, lucru contestat de EFSA.

77      În primul rând, EFSA arată că studiile solicitate nu privesc emisiile efective sau previzibile în mediu, nici efectele unor astfel de emisii.

78      Potrivit jurisprudenței Curții, din cuprinsul articolului 1 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1367/2006 coroborat cu articolul 2 alineatul (1) litera (d) din acesta reiese în esență că obiectivul regulamentului menționat este acela de a garanta dreptul de acces la informații privind factori precum emisiile, care afectează sau pot afecta elementele de mediu, în special aerul, apa și solul. Or, situația este diferită în cazul unor emisii pur ipotetice (a se vedea Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Comisia/Stichting Greenpeace Nederland și PAN Europe, C‑673/13 P, EU:C:2016:889, punctul 72 și jurisprudența citată).

79      Totuși, noțiunea de informații „care se referă la emisii în mediu” nu poate fi limitată doar la informațiile privind emisiile efectiv eliberate în mediu cu ocazia aplicării produsului fitosanitar sau a substanței active în cauză pe plante sau pe sol, emisii care depind printre altele de cantitățile de produs utilizate în practică de agricultori, precum și de compoziția exactă a produsului final comercializat (Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Comisia/Stichting Greenpeace Nederland și PAN Europe, C‑673/13 P, EU:C:2016:889, punctul 73).

80      Astfel, sub incidența noțiunii menționate intră și informațiile privind emisiile în mediu previzibile ale produsului fitosanitar sau ale substanței active în cauză, în condiții normale sau realiste de utilizare a acestui produs sau a acestei substanțe, corespunzătoare celor pentru care este acordată autorizația de introducere pe piață și care predomină în zona în care acest produs sau această substanță este destinat(ă) să fie utilizat(ă) (a se vedea Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Comisia/Stichting Greenpeace Nederland și PAN Europe, C‑673/13 P, EU:C:2016:889, punctul 74 și jurisprudența citată).

81      Într‑adevăr, deși introducerea pe piață a unui produs sau a unei substanțe nu este în general suficientă pentru a se considera că acest produs sau această substanță va fi în mod necesar evacuată în mediu și că informațiile care îl sau o privesc „se referă la emisii în mediu”, situația este diferită în ceea ce privește un produs, cum ar fi un produs fitosanitar, și substanțele conținute în acest produs care sunt, în cadrul unei utilizări normale, destinate să fie eliberate în mediu din cauza chiar a funcției lor. În acest caz, emisiile în mediu previzibile, în condiții normale sau realiste de utilizare a produsului în cauză sau a substanțelor pe care le conține acest produs, nu sunt ipotetice și se încadrează în noțiunea „emisii în mediu” în sensul articolului 6 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 1367/2006 (a se vedea Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Comisia/Stichting Greenpeace Nederland și PAN Europe, C‑673/13 P, EU:C:2016:889, punctul 75 și jurisprudența citată).

82      Rezultă că o substanță activă conținută de produsele de uz fitosanitar, cum este glifosatul, este, în cadrul utilizării sale normale, destinată să fie eliberată în mediu din cauza chiar a funcției acesteia, iar emisiile sale previzibile nu pot, în consecință, să fie considerate pur ipotetice.

83      În orice caz, emisiile de glifosat nu pot fi calificate ca fiind emisii exclusiv previzibile. Astfel, studiile solicitate făceau parte din dosarul de reînnoire a autorizării substanței active glifosat.

84      Trebuie amintit, în această privință, că glifosatul a fost inclus ca substanță activă începând de la 1 iulie 2002. De la această dată, glifosatul a fost autorizat în statele membre și a fost efectiv utilizat în produse de uz fitosanitar. După cum arată considerentul (19) al Regulamentului de punere în aplicare 2017/2324, glifosatul este unul dintre cele mai frecvent folosite erbicide din Uniune.

85      Emisiile glifosatului în mediu sunt deci reale. Această substanță activă se regăsește mai ales sub formă de reziduuri în plante, în apă și în alimente.

86      Studiile solicitate sunt, în consecință, studii care vizează stabilirea toxicități unei substanțe active care este prezentă efectiv în mediu.

87      Prin urmare, EFSA nu poate susține că studiile solicitate nu privesc emisiile reale și nici efectele unor emisii reale.

88      În al doilea rând, EFSA arată că studiile solicitate au fost efectuate pentru a stabili proprietățile periculoase ale glifosatului, iar nu pentru a stabili nivelul de emisii care ar putea fi autorizat și că, prin urmare, ele nu au ca obiect evaluarea emisiilor efective sau previzibile. O legătură cu emisii în mediu nu ar fi suficientă pentru ca aceste studii să intre sub incidența articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006.

89      Desigur, Curtea a decis că, deși nu trebuie să se rețină o interpretare restrictivă a noțiunii de informații „care se referă la emisii în mediu”, această noțiune nu poate include totuși orice informație care prezintă o legătură oarecare, chiar directă, cu emisiile în mediu. În fapt, dacă noțiunea menționată ar fi interpretată în sensul că acoperă asemenea informații, ea ar epuiza în mare parte noțiunea „informații privind mediul” în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 1367/2006. O asemenea interpretare ar lipsi astfel de orice efect util posibilitatea instituțiilor, prevăzută la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, de a refuza divulgarea informațiilor privind mediul pentru motivul, printre altele, că o asemenea divulgare ar aduce atingere protecției intereselor comerciale ale unei anume persoane fizice sau juridice și ar periclita echilibrul pe care legiuitorul Uniunii a intenționat să îl asigure între obiectivul de transparență și protecția acestor interese. Ea ar aduce și o atingere disproporționată secretului profesional garantat de articolul 339 TFUE (Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Comisia/Stichting Greenpeace Nederland și PAN Europe, C‑673/13 P, EU:C:2016:889, punctul 81).

90      Cu toate acestea, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței citate la punctul 55 de mai sus, Regulamentul nr. 1367/2006 urmărește, conform articolului 1, garantarea celei mai largi și sistematice disponibilități și difuzări posibile a informațiilor privind mediul. Astfel, rezultă în esență din considerentul (2) al acestui regulament că accesul la informații privind mediul, garantat prin acest regulament, urmărește printre altele să favorizeze o participare mai eficientă a publicului la luarea deciziilor, sporind astfel responsabilizarea instanțelor competente în cadrul luării deciziilor, contribuind la creșterea gradului de conștientizare a publicului și a sprijinului acestuia pentru deciziile adoptate (Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Comisia/Stichting Greenpeace Nederland și PAN Europe, C‑673/13 P, EU:C:2016:889, punctul 80, și Hotărârea din 4 septembrie 2018, ClientEarth/Comisia, C‑57/16 P, EU:C:2018:660, punctul 98).

91      Or, pentru a se putea asigura că deciziile luate de autoritățile competente în materie de protecție a mediului sunt întemeiate și pentru a putea participa la luarea deciziilor în materie de protecție a mediului, publicul trebuie să aibă acces la informațiile care îi permit să verifice dacă emisiile au fost corect evaluate și trebuie să i se dea posibilitatea de a înțelege în mod rezonabil modul în care mediul riscă să fie afectat de emisiile menționate. Curtea a tras de aici concluzia că este necesar să se includă în noțiunea de informații „care se referă la emisii în mediu” informațiile care permit publicului să verifice dacă evaluarea emisiilor efective sau previzibile, pe baza căreia autoritatea competentă a autorizat produsul sau substanța în cauză, este corectă, precum și datele referitoare la incidențele acestor emisii asupra mediului (Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Comisia/Stichting Greenpeace Nederland și PAN Europe, C‑673/13 P, EU:C:2016:889, punctul 80).

92      Din această jurisprudență rezultă că noțiunea de informații „care se referă la emisii în mediu”, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006, nu este limitată la informațiile care permit evaluarea emisiilor ca atare, ci vizează și informațiile referitoare la efectele acestor emisii.

93      În această privință, Curtea a oferit precizări în cadrul interpretării sale în legătură cu noțiunea „date privind emisiile în mediu”, în sensul articolului 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO 2003, L 41, p. 26, Ediție specială, 15/vol. 9, p. 200).

94      Articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2003/4 urmărește să pună în aplicare articolul 4 alineatul (4) litera (d) din Convenția de la Aarhus, ale cărei prevederi fac parte integrantă din ordinea juridică a Uniunii (a se vedea Hotărârea din 15 martie 2018, North East Pylon Pressure Campaign și Sheehy, C‑470/16, EU:C:2018:185, punctul 46 și jurisprudența citată). Această convenție favorizează actele de drept derivat al Uniunii care trebuie interpretate, în măsura posibilului, în conformitate cu aceasta (a se vedea prin analogie Hotărârea din 11 iulie 2018, Bosphorus Queen Shipping, C‑15/17, EU:C:2018:557, punctul 44).

95      Astfel, trebuie să se țină cont de Convenția de la Aarhus în vederea interpretării Directivei 2003/4 (Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Bayer CropScience și Stichting De Bijenstichting, C‑442/14, EU:C:2016:890, punctul 54) și a Regulamentului nr. 1367/2006 (Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Comisia/Stichting Greenpeace Nederland și PAN Europe, C‑673/13 P, EU:C:2016:889, punctul 61).

96      Este necesar să se arate că articolul 4 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2003/4 și articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006 urmăresc punerea în aplicare a aceleiași dispoziții din Convenția de la Aarhus.

97      Astfel cum a arătat avocatul general Szpunar la punctul 40 din concluziile prezentate în cauza Saint‑Gobain Glass Deutschland/Comisia (C‑60/15 P, EU:C:2016:778), este de dorit să se asigure o coerență în interpretarea acestor două acte, și anume Directiva 2003/4 și Regulamentul nr. 1367/2006, întrucât ele pun în aplicare aceleași dispoziții din Convenția de la Aarhus. Este rezonabil să se considere, cu excepția unei indicații contrare explicite, că legiuitorul Uniunii a intenționat să pună în aplicare această convenție în mod uniform în dreptul Uniunii, atât în ceea ce privește statele membre, cât și în ceea ce privește instituțiile Uniunii.

98      În consecință, este necesar să se aprecieze că interpretarea reținută de Curte în Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Bayer CropScience și Stichting De Bijenstichting (C‑442/14, EU:C:2016:890), cu privire la noțiunea „date privind emisiile în mediu”, în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2003/4, este aplicabilă și noțiunii de informații „care se referă la emisii în mediu”, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006.

99      Curtea a decis că publicul trebuie să aibă acces nu numai la informațiile despre emisii ca atare, ci și la cele privind consecințele pe termen mai mult sau mai puțin lung ale acestor emisii asupra stării mediului, precum efectele emisiilor menționate asupra organismelor neavute în vedere. Astfel, interesul publicului de a avea acces la informațiile referitoare la emisiile în mediu este tocmai acela de a ști nu numai ce este sau ce va fi în mod previzibil diseminat în mediu, ci și de a înțelege modul în care mediul riscă să fie afectat de emisiile în cauză (a se vedea prin analogie Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Bayer CropScience și Stichting De Bijenstichting, C‑442/14, EU:C:2016:890, punctul 86).

100    În consecință, noțiunea de informații „care se referă la emisii în mediu”, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006, trebuie interpretată în sensul că acoperă nu doar informațiile privind emisiile ca atare, altfel spus precizările privind natura, compoziția, cantitatea, data și locul acestor emisii, ci și datele referitoare la efectele emisiilor menționate asupra mediului pe termen mai mult sau mai puțin lung (a se vedea prin analogie Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Bayer CropScience și Stichting De Bijenstichting, C‑442/14, EU:C:2016:890, punctul 87).

101    În această privință, permițând stabilirea NOAEL și a DZA ale glifosatului, mai precis doza maximă de expunere la substanța activă la care nu s‑a observat niciun efect nefast, precum și cantitatea estimată a substanței care poate fi ingerată zilnic pe toată durata vieții fără un risc apreciabil pentru consumator, studiile solicitate trebuie considerate, conform definiției de la articolul 3 punctul 23 din Regulamentul nr. 1107/2009, că au condus la „stabilirea unor niveluri sigure de expunere” și la „stabilirea unor condiții de utilizare în condiții de siguranță” a glifosatului.

102    În plus, din cuprinsul punctului 5 din anexa la Regulamentul nr. 544/2011 rezultă că studiile solicitate, întrucât permit stabilirea DZA a glifosatului, constituie informații care permit o „evaluare a riscurilor pentru om ce decurg din manipularea și utilizarea substanței active”, precum și „a riscului pentru om datorat reziduurilor conținute în alimente și în apă”. Mai precis, studiile solicitate, ca studii de toxicitate asupra dezvoltării, au ca obiect, potrivit punctului 5.6.2 din anexa la Regulamentul nr. 544/2011, să „permit[ă] evaluarea efectelor la nivelul dezvoltării embrionului și a fetusului, în urma unei expuneri repetate la substanța activă”.

103    Prin urmare, este necesar să se considere că studiile solicitate, dat fiind că stabilesc NOAEL pe baza căruia au fost calculate DZA și DAR, au permis să se stabilească limitele în care glifosatul, atunci când se regăsește în produsele alimentare, nu prezintă niciun risc pe termen mai scurt sau mai lung pentru sănătatea umană și, prin urmare, să se stabilească diferitele valori care determină incidența emisiilor de glifosat asupra sănătății umane.

104    Pe de altă parte, după cum arată Regatul Suediei, DZA reprezintă un prag de expunere fără risc pe termen lung pentru consumatori. Astfel, dacă utilizarea sau reziduurile unui produs de uz fitosanitar au ca efect o depășire a DZA, acestea vor fi considerate ca fiind nefaste pentru sănătate.

105    În această privință, EFSA recunoaște că DZA face parte din procesul de evaluare a riscurilor în scopul autorizării unei substanțe active care impune îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1107/2009. Ea arată că, în acest scop, este necesar să se evalueze dacă substanța activă sau reziduurile sale au efecte nefaste asupra sănătății umane. EFSA subliniază că, într‑o primă etapă, valoarea toxicologică de referință utilizată pentru evaluarea expunerii pe termen lung a ființelor umane este DZA calculată pe baza NOAEL și că, într‑o a doua etapă, expunerea la substanța activă și la reziduurile sale este evaluată și comparată cu DZA.

106    Or, din analiza efectuată de către omologi rezultă, iar părțile nu contestă, că, pe baza studiilor solicitate, DZA a glifosatului a trecut de la 0,3 mg/kg pc/zi cu ocazia primei autorizări a glifosatului, la 0,5 mg/kg pc/zi cu ocazia reînnoirii autorizării acestei substanțe active.

107    O majorare a DZA implică posibilitatea unei majorări a reziduurilor de glifosat considerate fără efect nefast asupra sănătății. După cum arată Regatul Suediei, o majorare a DZA are drept consecință faptul că autoritățile competente vor accepta reziduuri de glifosat mai ridicate în alimente.

108    În al treilea rând, EFSA susține că dozele administrate vertebratelor în laborator nu sunt echivalente cu dozele cu care ființele umane vor intra în contact cu ocazia utilizării substanței și că aceste studii realizate în laborator sunt independente de modul de utilizare avut în vedere și nu corespund condițiilor realiste. Condițiile de expunere utilizate în studiile în laborator nu ar fi comparabile cu paleta de expuneri a oamenilor și a mediului la pulverizarea glifosatului conform bunelor practici agricole.

109    Desigur, în speță, nu se contestă că studiile solicitate au fost realizate în laborator pe iepuroaice gravide prin alimentare forțată cu doze ridicate de glifosat care nu corespund celor cu care o ființă umană se confruntă la momentul unei utilizări normale a acestei substanțe.

110    Or, Curtea a decis că ceea ce este important nu este atât faptul că datele în cauză provin din studii efectuate, în tot sau în parte, pe teren sau în laborator ori din studii privind translocațiile, ci că studiile în cauză au ca obiect evaluarea unor „emisii în mediu”, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006, altfel spus emisiile în mediu efective sau previzibile ale produsului ori ale substanței în cauză în împrejurări reprezentative pentru condițiile normale sau realiste de utilizare a produsului sau a substanței respective, ori analizarea efectelor acestor emisii (a se vedea prin analogie, Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Bayer CropScience și Stichting De Bijenstichting, C‑442/14, EU:C:2016:890, punctul 89).

111    Astfel, nu ar constitui „date privind emisiile în mediu” în special datele extrase din experimente având ca obiect studierea efectelor utilizării unei doze din produsul sau din substanța în cauză net superioare dozei maxime pentru care este acordată autorizația de introducere pe piață și care va fi utilizată în practică sau într‑o concentrație mult mai mare, din moment ce astfel de date se raportează la emisii imprevizibile în condiții normale sau realiste de utilizare (a se vedea prin analogie Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Bayer CropScience și Stichting De Bijenstichting, C‑442/14, EU:C:2016:890, punctul 90).

112    În schimb, intră în noțiunea de informații „care se referă la emisii în mediu” studiile care urmăresc să determine toxicitatea, efectele și alte aspecte ale unui produs sau ale unei substanțe în condițiile realiste cele mai nefavorabile care ar putea în mod rezonabil să existe, precum și studiile realizate în condiții cât mai apropiate posibil de practica agricolă normală și în condiții care prevalează în zona în care produsul sau substanța respectivă va fi utilizată (a se vedea prin analogie Hotărârea din 23 noiembrie 2016, Bayer CropScience și Stichting De Bijenstichting, C‑442/14, EU:C:2016:890, punctul 91).

113    Rezultă de aici că pentru ca studiile să poată fi calificate drept informații „care se referă la emisii în mediu”, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006, important este mai curând obiectul, iar nu condițiile de realizare a acestor studii, mai ales ca ele să fi fost realizate sau nu în laborator.

114    Astfel, EFSA nu poate susține că, întrucât dozele ridicate utilizate în studiile solicitate pentru stabilirea DZA nu corespund celor emise efectiv în mediu, studiile solicitate nu ar avea legătură cu utilizările avute în vedere și ar putea fi pur teoretice.

115    Astfel, aceasta ar însemna că studiile solicitate au stabilit NOAEL pentru om, pe baza căruia a fost calculată DZA, plecând de la date pur ipotetice care nu au niciun raport cu modul în care omul se va confrunta cu glifosatul cu ocazia utilizării sale.

116    Astfel, argumentul EFSA potrivit căruia condițiile de realizare a studiilor solicitate nu au legătură cu emisiile este irelevant. Ceea ce contează nu sunt atât condițiile de realizare a studiilor solicitate, cât obiectul lor care este acela de a defini NOAEL ce a servit drept bază la stabilirea DZA, precum și a DAR. În consecință, obiectul studiilor solicitate este de a determina limitele dincolo de care expunerea la substanța activă glifosat prezintă riscuri pentru sănătatea umană.

117    Prin urmare, studiile solicitate, întrucât permit definirea dozei maxime de expunere la glifosat dincolo de care reziduurile substanței active sunt considerate nefaste pentru sănătatea umană, constituie studii care urmăresc să stabilească toxicitatea glifosatului în condițiile realiste cele mai nefavorabile care ar putea în mod rezonabil să existe.

118    În plus, în temeiul jurisprudenței citate la punctul 91 de mai sus potrivit căreia publicul trebuie să fie în mod rezonabil în măsură să înțeleagă modul în care mediul riscă să fie afectat de emisii, este necesar să se considere că accesul reclamantului la studiile solicitate i‑ar permite să înțeleagă modul în care sănătatea umană riscă să fie afectată de diseminările de glifosat în mediu.

119    Reiese din cele de mai sus că studiile solicitate trebuie să fie considerate ca fiind informații „care se referă la emisii în mediu”, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006.

120    În consecință, în temeiul acestei dispoziții, divulgarea lor este considerată ca având un interes public superior și EFSA nu putea să refuze divulgarea lor pe motivul că acest lucru ar aduce atingere protecției intereselor comerciale ale proprietarilor studiilor solicitate, în sensul articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

121    Rezultă că este irelevant argumentul formulat de ESFA potrivit căruia accesul la studiile complete nu ar fi necesar întrucât părțile din studiile solicitate care au fost divulgate permit verificarea rezultatului studiilor sau a evaluării efectuate.

122    Pe de altă parte, în decizia atacată, în cadrul aplicării excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, EFSA a indicat că articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1107/2009 cuprinde o listă neexhaustivă de informații sensibile a cărei divulgare este, în principiu, considerată ca aducând atingere protecției intereselor comerciale ale persoanelor interesate. Ea a apreciat că părțile din studii identificate ca făcând parte din această listă trebuie să fie protejate conform articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

123    Pe de o parte, din decizia atacată reiese că EFSA nu precizează ce părți din studiile solicitate ar fi fost identificate ca făcând parte din lista de la articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1107/2009.

124    În această privință, este necesar să se arate că, în ceea ce privește informațiile referitoare la numele și la adresele persoanelor care au efectuat testele pe vertebrate, vizate la articolul 63 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul nr. 1107/2009, EFSA a indicat în mod explicit că ele sunt protejate în temeiul excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001. Or, trebuie amintit că aceste informații nu fac obiectul prezentei acțiuni.

125    În schimb, EFSA nu indică ce informații din studiile solicitate s‑ar încadra în una din celelalte excepții cuprinse în lista de la articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1107/2009. În această privință, este necesar să se arate că tabelul care figurează în anexa la decizia atacată, care indică ce părți din studiile solicitate au fost divulgate sau nu și pentru ce motiv, nu face referire la articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1107/2009 decât în ceea ce privește părțile din aceste studii care au fost divulgate, și anume titlul, cuprinsul și tabelele, schemele și anexele care conțin datele brute ale studiilor.

126    Pe de altă parte, EFSA indică în mod explicit în decizia atacată că ea a aplicat articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1107/2009 în cadrul excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, și anume protecția intereselor comerciale.

127    Or, reiese din cele de mai sus că excepția privind protecția intereselor comerciale, prevăzută de articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, nu poate fi invocată pentru a se opune divulgării studiilor solicitate care sunt considerate a fi informații „care se referă la emisii în mediu”, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006.

128    Prin urmare, este necesar să se considere că EFSA nu a justificat aplicarea articolului 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1107/2009.

129    Având în vedere ansamblul celor ce precedă, trebuie admis primul motiv și, prin urmare, trebuie să se anuleze decizia atacată pentru motivul că a refuzat divulgarea tuturor studiilor solicitate, cu excepția numelor și a semnăturilor persoanelor menționate în cuprinsul acestora.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

130    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

131    Întrucât EFSA a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de reclamant, conform concluziilor acestuia.

132    Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, statele membre care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. Prin urmare, Regatul Suediei va suporta propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a opta)

declară și hotărăște:

1)      Anulează Decizia Autorității Europene pentru siguranța Alimentelor (EFSA) din 16 octombrie 2017 de anulare și înlocuire a Deciziei din 30 iulie 2014 și prin care se acordă un drept de acces parțial la două studii de toxicitate referitoare la substanța activă glifosat, efectuate în cadrul procedurii de reînnoire a autorizării acestei substanțe active, dat fiind că EFSA refuză divulgarea tuturor acestor studii, cu excepția numelor și a semnăturilor persoanelor pe care le menționează.

2)      EFSA suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de domnul Anthony Tweedale.

3)      Regatul Suediei suportă propriile cheltuieli de judecată.

Collins

Kancheva

De Baere

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 7 martie 2019.

Semnături


*      Limba de procedură: engleza.