Cauza T‑20/17
Ungaria
împotriva
Comisiei Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) din 27 iunie 2019
„Ajutoare de stat – Taxă maghiară pe cifra de afaceri din difuzarea de publicitate – Progresivitatea ratelor de impozitare – Deducere din baza de impozitare a taxei a 50 % din pierderile reportate pentru societățile care nu au înregistrat profit în anul 2013 – Decizie prin care măsurile sunt calificate drept ajutoare incompatibile cu piața internă și prin care se dispune recuperarea acestora – Noțiune de ajutor de stat – Condiție privind selectivitatea”
1. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Acordare de către autoritățile publice a unui tratament fiscal avantajos anumitor întreprinderi – Includere
[art. 107 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 71-73)
2. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Caracterul selectiv al măsurii – Măsură care conferă un avantaj fiscal – Cadru de referință pentru stabilirea existenței unui avantaj – Delimitare materială – Criterii – Identificarea regimului fiscal comun sau „normal” – Diferențiere între operatori care se află într‑o situație de fapt și de drept comparabilă nejustificată prin natura și prin economia regimului fiscal comun sau „normal” – Natura și economia unui regim fiscal – Noțiune
[art. 107 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 74-77)
3. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Caracterul selectiv al măsurii – Cadru de referință pentru stabilirea existenței unui avantaj – Taxă sectorială asupra cifrei de afaceri a difuzorilor de publicitate – Identificarea regimului fiscal comun sau „normal” – Structură de impozitare progresivă – Includere – Definirea de către Comisie a unui regim fiscal de referință incomplet sau ipotetic – Inadmisibilitate
[art. 107 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 78-83)
4. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Caracterul selectiv al măsurii – Taxă sectorială asupra cifrei de afaceri a difuzorilor de publicitate – Natura impozitului – Obiectiv invocat de statul în cauză de a institui o impozitare sectorială ce respectă o logică redistributivă – Obiectiv coerent cu structura de impozitare progresivă – Admisibilitate
[art. 107 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 84-90)
5. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Caracterul selectiv al măsurii – Taxă sectorială asupra cifrei de afaceri a difuzorilor de publicitate – Economia impozitului – Principiul unei structuri de impozitare progresivă – Diferențiere nediscriminatorie justificată de obiectivul de redistribuire fiscală urmărit – Lipsa selectivității
[art. 107 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 91-105)
6. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Caracterul selectiv al măsurii – Taxă sectorială asupra cifrei de afaceri a difuzorilor de publicitate – Economia impozitului – Controlul structurii de impozitare progresivă reținute în mod concret – Compatibilitate cu esența obiectivului de redistribuire fiscală urmărit – Lipsa unui tratament discriminatoriu al persoanelor impozabile care se află într‑o situație de fapt și de drept comparabilă – Lipsa selectivității
[art. 107 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 107-111)
7. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Caracterul selectiv al măsurii – Taxă sectorială asupra cifrei de afaceri a difuzorilor de publicitate – Mecanism de deductibilitate a pierderilor prin care se reduce baza de impozitare pentru primul exercițiu de impozitare – Admisibilitate – Condiții – Compatibilitate cu obiectivul de redistribuire fiscală urmărit – Lipsa discriminării
[art. 107 alin. (1) TFUE]
(a se vedea punctele 117-124)
Rezumat
Prin Hotărârea Ungaria/Comisia (T‑20/17), pronunțată la 27 iunie 2019, Tribunalul a anulat decizia Comisiei prin care se califică taxa progresivă pe cifra de afaceri rezultată din difuzarea de publicitate instituită de Ungaria drept ajutor de stat incompatibil cu piața internă(1).
La 15 august 2014, a intrat în vigoare, în Ungaria, Legea privind taxa pe publicitate, de instituire a unei taxe progresive pe tranșe, pe veniturile din difuzarea de publicitate. Bazată pe cifra de afaceri netă a difuzorilor de publicitate (ziare, mijloacele audiovizuale, ecrane) care își desfășoară activitatea în Ungaria, această taxă prevedea un barem de șase rate progresive în funcție de cifra de afaceri, însoțită de posibilitatea ca persoanele impozabile, al căror profit înainte de impozitarea aferentă exercițiului financiar 2013 era nul sau negativ, să deducă din baza lor de impozitare 50 % din pierderile reportate din exercițiile precedente. Considerând că atât caracterul progresiv al acestei taxe, cât și reducerea bazei de impozitare ca urmare a deductibilității pierderilor conțineau elemente de ajutor de stat, la 12 martie 2015(2), Comisia a notificat Ungariei decizia sa de deschidere a procedurii oficiale de investigare a acestor măsuri, însoțită de o somație de a le suspenda(3). În decizia sa din 4 noiembrie 2016, ea a considerat în special că măsura, ca urmare atât a structurii sale de impozitare progresivă, cât și a posibilității de deducere a pierderilor pe care o implica, reprezenta un ajutor de stat incompatibil cu piața internă și a dispus recuperarea imediată și efectivă de la beneficiari a ajutoarelor plătite.
Astfel, chemat din nou, ca urmare a Hotărârii din 16 mai 2019, Polonia/Comisia(4), să stabilească dacă o taxă pe cifra de afaceri ce prezintă o structură de impozitare progresivă reprezintă, pentru acest motiv, o măsură selectivă care constituie un ajutor de stat, Tribunalul consideră, în speță, că Comisia a săvârșit mai multe erori.
Acesta constată așadar, mai întâi, că, pentru a stabili dacă această taxă avea un caracter selectiv, Comisia nu putea să rețină un regim fiscal de referință incomplet sau ipotetic. Astfel, Comisia a identificat un regim „normal” care cuprinde o structură de impozitare cu o cotă unică, independent de cuantumul său, în condițiile în care ar fi trebuit să rețină caracteristicile reale ale regimului fiscal „normal” stabilit prin lege, și anume taxa pe publicitate însăși, cu structura sa care cuprinde baremul propriu de cote și tranșele sale. Arătând însă că concluzia Comisiei putea fi justificată de alte motive care indică existența unui avantaj selectiv în favoarea întreprinderilor cu o cifră de afaceri redusă, Tribunalul a examinat de asemenea dacă instituția a reușit să demonstreze că economia acestei taxe, și anume structura sa de impozitare, nu îi respecta natura, și anume obiectivele sale.
Tribunalul constată în această privință, în primul rând, că Comisia a săvârșit deopotrivă o eroare de drept atunci când a concluzionat că obiectivul taxei era pur și simplu colectarea veniturilor bugetare, în timp ce, potrivit autorităților maghiare, acesta era de instituire a unui impozit pe cifra de afaceri a difuzorilor de publicitate asociat cu o logică redistributivă. În continuare, constată că Comisia nu a reușit să demonstreze că o structură progresivă a taxei era, în principiu, contrară obiectivului urmărit. În special, el arată că lipsește caracterul selectiv dacă diferențele de impozitare rezultă din aplicarea fără derogare a regimului „normal”, în cazul în care situațiile comparabile sunt tratate în mod similar și dacă nu încalcă obiectivul impozitului respectiv. În sfârșit, Tribunalul constată că nu s‑a demonstrat de către Comisie că structura progresivă de impozitare reținută în mod concret a fost stabilită într‑un mod care golea în mare măsură de conținut obiectivul urmărit.
Tribunalul consideră de asemenea că Comisia nu a stabilit că reducerea bazei de impozitare a taxei ca urmare a deductibilității pierderilor conținea un element discriminatoriu contrar obiectivului acestei taxe, care reprezenta un avantaj selectiv ce caracterizează un ajutor de stat. În această privință, el arată în special că respectiva reducere a bazei de impozitare a fost stabilită pe baza unor criterii obiective independente de alegerile întreprinderilor în cauză.