Cauzele conexate C‑562/21 PPU și C‑563/21 PPU
X și Y
(cereri de decizie preliminară formulate de Rechtbank Amsterdam)
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 22 februarie 2022
„Trimitere preliminară – Procedură preliminară de urgență – Cooperare judiciară în materie penală – Mandat european de arestare – Decizia‑cadru 2002/584/JAI – Articolul 1 alineatul (3) – Proceduri de predare între statele membre – Condiții de executare – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 47 al doilea paragraf – Drept fundamental la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituite în prealabil prin lege – Deficiențe sistemice sau generalizate – Examinare în două etape – Criterii de aplicare – Obligația autorității judiciare de executare de a verifica în mod concret și precis dacă există motive serioase și întemeiate de a crede că persoana care face obiectul unui mandat european de arestare este expusă, în caz de predare, unui risc real de încălcare a dreptului său fundamental la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituite în prealabil prin lege”
1. Cooperare judiciară în materie penală – Decizia‑cadru privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre – Predarea persoanelor condamnate sau bănuite către autoritățile judiciare emitente – Obligația de a respecta drepturile și principiile juridice fundamentale – Consecințe ale constatării riscului de încălcare a dreptului la un proces echitabil
[art. 2 TUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 al doilea paragraf; Decizia‑cadru 2002/584 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299, art. 1 alin. (3)]
(a se vedea punctele 45 și 46)
2. Cooperare judiciară în materie penală – Decizia‑cadru privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre – Predarea persoanelor condamnate sau bănuite către autoritățile judiciare emitente – Obligația de a respecta drepturile și principiile juridice fundamentale – Drept de acces la o instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege – Deficiențe sistemice sau generalizate cu privire la independența puterii judecătorești din statul membru emitent – Deficiențe care privesc procedura de numire a membrilor acestei puteri – Prezumție de încălcare a acestui drept – Inexistență – Verificare de către autoritatea judiciară de executare – Întindere – Consecințe
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 al doilea paragraf; Decizia‑cadru 2002/584 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299, art. 1 alin. (2) și (3)]
(a se vedea punctele 50-53, 66, 76-81, 83-90, 93 și 96-102 și dispozitivul)
3. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Dreptul la o instanță judecătorească independentă și imparțială, constituită în prealabil prin lege – Întindere
(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 al doilea paragraf)
(a se vedea punctele 56-58 și 69-75)
Rezumat
Refuz de executare a unui mandat european de arestare: Curtea precizează criteriile care permit unei autorități judiciare de executare să aprecieze riscul eventual de încălcare a dreptului fundamental al persoanei căutate la un proces echitabil
În luna aprilie 2021, instanțele poloneze au emis două mandate europene de arestare (denumite în continuare „MEA”)(1) împotriva a doi resortisanți polonezi în scopul executării unei pedepse privative de libertate și respectiv al efectuării urmăririi penale. Întrucât persoanele în cauză se află în Țările de Jos și întrucât nu au consimțit la predare, Rechtbank Amsterdam (Tribunalul din Amsterdam, Țările de Jos) a fost sesizat cu cereri de executare a acestor MEA.
Această instanță exprimă îndoieli cu privire la obligația sa de a admite aceste cereri. În acest sens, subliniază că, începând cu anul 2017, în Polonia există deficiențe sistemice sau generalizate care afectează dreptul fundamental la un proces echitabil(2), și în special dreptul la o instanță constituită în prealabil prin lege, deficiențe care ar rezulta în special din faptul că judecătorii polonezi sunt numiți la propunerea Krajowa Rada Sądownictwa (Consiliul Național al Magistraturii, Polonia, denumit în continuare „KRS”). Or, potrivit deciziei adoptate în 2020 de Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia), KRS nu mai este, după intrarea în vigoare la 17 ianuarie 2018 a unei legi privind reforma judiciară, un organ independent(3). În măsura în care judecătorii numiți la propunerea KRS ar fi putut participa la procedura penală care s‑a finalizat cu condamnarea uneia dintre cele două persoane în cauză sau ar putea fi chemați să judece cauza penală a celeilalte persoane în cauză, instanța de trimitere apreciază că există un risc real ca acestor persoane să li încalce, în cazul predării, dreptul la o instanță constituită în prealabil prin lege.
În aceste condiții, această instanță solicită Curții să stabilească dacă examinarea în două etape(4), care a fost consacrată de Curte în contextul unei predări pe baza unor MEA, având în vedere garanțiile de independență și de imparțialitate inerente dreptului fundamental la un proces echitabil, este aplicabilă în ipoteza în care obiectul cauzei îl constituie garanția, de asemenea inerentă acestui drept fundamental, referitoare la o instanță constituită în prealabil prin lege.
Curtea, reunită în Marea Cameră și judecând potrivit procedurii preliminare de urgență, răspunde afirmativ și precizează modalitățile de aplicare a acestei examinări.
Aprecierea Curții
Curtea statuează că, în cazul în care autoritatea judiciară de executare chemată să decidă cu privire la predarea unei persoane care face obiectul unui MEA dispune de elemente care indică existența unor deficiențe sistemice sau generalizate cu privire la independența puterii judecătorești din statul membru emitent, în special cu privire la procedura de numire a membrilor acestei puteri, ea nu poate refuza predarea, în temeiul Deciziei‑cadru 2002/584(5), decât dacă ea constată că există, în împrejurările specifice cauzei, motive serioase și întemeiate să se considere că dreptul fundamental al persoanei căutate la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituite în prealabil prin lege, a fost încălcat sau riscă să fie încălcat în cazul predării.
În această privință, Curtea precizează că dreptul de a fi judecat de o instanță „constituită prin lege” include prin însăși natura sa procesul de numire a judecătorilor. Astfel, în cadrul primei etape a examinării care are ca obiect evaluarea existenței unui risc real de încălcare a dreptului fundamental la un proces echitabil, legat în special de o nerespectare a cerinței constând într‑o instanță constituită prin lege, autoritatea judiciară de executare trebuie să realizeze o apreciere globală, întemeiată pe toate elementele obiective, fiabile, precise și actualizate în mod corespunzător cu privire la funcționarea sistemului jurisdicțional în statul membru emitent și în special la cadrul general privind numirea judecătorilor în acest stat membru. Constituie asemenea elemente informațiile care figurează într‑o propunere motivată adresată de Comisia Europeană Consiliului în temeiul articolului 7 alineatul (1) TUE, decizia pronunțată de Sąd Najwyższy (Curtea Supremă), sus‑menționată, precum și jurisprudența relevantă a Curții(6) și a Curții Europene a Drepturilor Omului(7). În schimb, împrejurarea că un organ, precum KRS, care este implicat în procesul de numire a judecătorilor este alcătuit cu preponderență din membri care reprezintă puterea legislativă sau executivă sau care sunt aleși de acestea, nu poate fi suficientă pentru a justifica un refuz al predării.
În cadrul celei de a doua etape a examinării menționate, persoana care face obiectul unui MEA trebuie să prezinte elemente concrete care sugerează că deficiențele sistemice sau generalizate ale sistemului jurisdicțional au avut un efect concret asupra examinării cauzei sale penale sau sunt susceptibile să aibă un asemenea efect în cazul predării. Aceste elemente pot fi completate eventual cu informații furnizate de autoritatea judiciară emitentă.
În această privință, în ceea ce privește, primo, un MEA emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, autoritatea judiciară de executare trebuie să țină seama de elementele referitoare la compunerea completului de judecată care a fost sesizat cu cauza penală sau de orice altă împrejurare relevantă pentru aprecierea independenței și a imparțialității acestui complet. Pentru refuzarea predării, nu este suficient ca unul sau mai mulți judecători, care au participat la această procedură, să fi fost numiți la propunerea unui organ precum KRS. Persoana în cauză trebuie, în plus, să furnizeze elemente referitoare, printre altele, la procedura de numire a judecătorilor vizați și la eventuala delegare a acestora, care ar conduce la constatarea potrivit căreia compunerea acestui complet de judecată a fost de natură să afecteze dreptul său fundamental la un proces echitabil. Pe de altă parte, trebuie să se aibă în vedere existența unei eventuale posibilități a persoanei în cauză de a cere recuzarea membrilor completului de judecată pentru motive care țin de o încălcare a dreptului său fundamental la un proces echitabil, eventuala utilizare a acestei posibilități de către această persoană, precum și decizia luată cu privire la cererea sa de recuzare.
Secundo, în cazul în care un MEA a fost emis în scopul efectuării urmăririi penale, autoritatea judiciară de executare trebuie să țină seama de elementele referitoare la situația individuală a persoanei în cauză, la natura încălcării pentru care este urmărită, la contextul factual în care se înscrie acest MEA sau la orice împrejurare relevantă pentru aprecierea independenței sau a imparțialității completului de judecată care va fi probabil sesizat cu procedura care o privește pe această persoană. Asemenea elemente pot privi și declarațiile efectuate de autoritățile publice care ar putea avea un efect în cazul concret. În schimb, împrejurarea că identitatea judecătorilor care vor fi sesizați eventual cu cauza persoanei în discuție nu este cunoscută la momentul deciziei privind predarea sau, în cazul în care identitatea acestora este cunoscută, că acești judecători ar fi fost numiți la propunerea unui organ precum KRS nu poate fi suficientă pentru a se refuza această predare.