ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)

5 martie 2014

Cauza F‑77/13

DC

împotriva

Oficiului European de Poliție (Europol)

„Funcție publică – Personalul Europol – Invaliditate – Prestație de invaliditate – Calculul dobânzilor – Cerere de despăgubire – Inadmisibilitate vădită”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE în temeiul căreia DC solicită în esență obligarea Oficiului European de Poliție (Europol sau, în continuare, „Oficiul”) la plata către acesta a dobânzilor care consideră că îi sunt datorate pentru sumele plătite în temeiul invalidității sale permanente parțiale

Decizia:      Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. DC suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile efectuate de Oficiul European de Poliție.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură jurisdicțională – Admisibilitatea acțiunilor – Ridicarea unei excepții de inadmisibilitate – Libertatea instanței de a se pronunța prin ordonanță în temeiul articolului 76 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 76 și 78)

2.      Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Indemnizație de invaliditate pentru accident – Tratare eronată a dosarului de către un agent al Europol – Cerere de dobânzi compensatorii – Regim aplicabil

(Statutul personalului Europol, art. 57)

3.      Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Noțiune – Decont informativ al sumelor datorate reclamantului ca urmare a invalidității sale – Excludere

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91; Statutul personalului Europol, art. 57)

4.      Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Acțiune introdusă anterior expirării termenului de răspuns la reclamație – Inadmisibilitate

[Statutul funcționarilor, art. 90 și 91; Statutul personalului Europol, art. 93 alin. (2)]

1.      Chiar și în prezența unei excepții de inadmisibilitate ridicate de pârât prin înscris separat, în temeiul articolului 78 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, și a unor observații privind excepția respectivă prezentate de reclamant, Tribunalul Funcției Publice păstrează libertatea de a se pronunța prin ordonanță în temeiul articolului 76 din regulamentul menționat, în cazul în care consideră că acțiunea este vădit inadmisibilă.

(a se vedea punctul 27)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 30 octombrie 2008, Ortega Serrano/Comisia, F‑48/08, punctul 23

2.      O cerere de plată a dobânzilor compensatorii la capitalul plătit în temeiul articolului 57 din Statutul personalului Europol, prezentată de un agent al Europol în vederea reparării prejudiciilor pe care Europol le‑ar fi săvârșit cu ocazia tratării dosarului său de invaliditate și a întârzierii care ar fi rezultat din aceasta, trebuie considerată prezentare de concluzii în despăgubire, care urmează regimul comun căruia îi este supusă punerea în aplicare a răspunderii extracontractuale.

(a se vedea punctul 30)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 15 decembrie 1999, Latino/Comisia, T‑300/97, punctul 99

3.      Astfel, un decont al sumelor datorate în temeiul invalidității permanente parțiale a unui agent Europol în temeiul articolului 57 din Statutul personalului Europol, cu caracter pur informativ, prezentat sub forma unui simplu tabel și emis de o autoritate în legătură cu care nu s‑a stabilit dacă acționează în numele directorului Europol nu poate fi considerat un act care lezează de natură să modifice în mod distinct situația juridică a agentului menționat.

(a se vedea punctul 37)

4.      Conform dispozițiilor articolului 93 alineatul (2) din Statutul personalului Europol, o acțiune nu este admisibilă decât dacă, în special, reclamația îndreptată împotriva deciziei a cărei anulare a fost solicitată de reclamant a făcut anterior obiectul unei decizii explicite sau implicite de respingere, astfel încât o acțiune introdusă anterior adoptării sau emiterii unei astfel de decizii este prematură și, ca urmare, inadmisibilă.

(a se vedea punctul 39)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 7 februarie 1991, Tagaras/Curtea de Justiție, T‑18/89 și T‑24/89, punctele 50 și 51