Language of document : ECLI:EU:T:2022:28

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a noua extinsă)

26 ianuarie 2022(*)

„Contracte de achiziții publice de servicii – Procedură de cerere de ofertă – Servicii de supraveghere aeriană – Acțiune în anulare – Lipsa interesului de a exercita acțiunea – Inadmisibilitate – Răspundere extracontractuală”

În cauza T‑849/19,

Leonardo SpA, cu sediul în Roma (Italia), reprezentată de M. Esposito, F. Caccioppoli și G. Calamo, avocați,

reclamantă,

împotriva

Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex), reprezentată de H. Caniard, C. Georgiadis, A. Gras și S. Drew, în calitate de agenți, asistați de M. Umbach, F. Biebuyck, V. Ost și M. Clarich, avocați,

pârâtă,

având ca obiect, pe de o parte, o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea anunțului de participare FRONTEX/OP/888/2019/JL/CG din 18 octombrie 2019, intitulat „Sistemul de aeronave pilotate de la distanță (RPAS) pentru supravegherea de aeronave pilotate de la distanță de altitudine medie și de mare anduranță a zonelor maritime”, astfel cum a fost rectificat, a actelor care sunt anexate la acesta, a chestionarelor publicate de Frontex, a procesului‑verbal al reuniunii de informare organizate în localurile Frontex la 28 octombrie 2019, a deciziei de atribuire a contractului, precum și a oricărui act prealabil, conex sau succesiv, și, pe de altă parte, o cerere întemeiată pe articolul 268 TFUE prin care se solicită repararea prejudiciului pe care reclamanta l‑ar fi suferit din această cauză,

TRIBUNALUL (Camera a noua extinsă),

compus din domnul S. Papasavvas, președinte, doamna M. J. Costeira, domnul J. Schwarcz și doamnele M. Kancheva și T. Perišin (raportoare), judecători,

grefier: domnul J. Palacio González, administrator principal,

având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 11 iunie 2021,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul cauzei și situația de fapt ulterioară introducerii acțiunii

1        La 18 octombrie 2019, prin anunțul de participare publicat în Suplimentul la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO 2019/S 0202-490010), Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) a lansat procedura de cerere de ofertă FRONTEX/OP/888/2019/JL/CG, intitulată „Sistemul de aeronave pilotate de la distanță (RPAS) pentru supravegherea de aeronave pilotate de la distanță de altitudine medie și de mare anduranță a zonelor maritime (denumită în continuare „anunțul de participare atacat”), pentru a achiziționa servicii de supraveghere aeriană din domeniul maritim prin intermediul unui sistem de aeronave pilotate de la distanță de altitudine medie și de mare anduranță european („MALE RPAS”). Acest anunț a făcut obiectul a două rectificări, la 8 și la 22 noiembrie 2019, care au amânat termenul‑limită de depunere și data deschiderii ofertelor.

2        Termenul de depunere a ofertelor a fost stabilit, în conformitate cu rectificările anunțului de participare intervenite în cursul procedurii, la 13 decembrie 2019, iar data deschiderii ofertelor, la 20 decembrie 2019. Trei întreprinderi au prezentat oferte.

3        Reclamanta, Leonardo SpA, societate care își desfășoară activitatea în sectorul aerospațial, nu a participat la procedura de cerere de ofertă lansată prin anunțul de participare atacat.

4        La 31 mai 2020, comitetul de evaluare a ofertelor și‑a prezentat raportul de evaluare ordonatorului de credite competent.

5        La 12 iunie 2020, ordonatorul de credite competent a aprobat raportul de evaluare a ofertelor și a semnat decizia de atribuire a contractului (denumită în continuare „decizia de atribuire atacată”), precum și scrisorile adresate celor trei ofertanți pentru a‑i informa cu privire la stadiul procedurii. Întrucât nu a participat la procedură, reclamanta nu a primit scrisoarea.

6        Printr‑o cerere de acces la documente înregistrată la 30 iunie 2020, reclamanta a solicitat să i se permită să obțină o copie a tuturor documentelor referitoare la procedura de atribuire a contractului în cauză, în special a deciziei de atribuire atacate, a proceselor‑verbale ale procedurii de cerere de ofertă, a documentelor prezentate de ofertantul care a obținut contractul și a tuturor celorlalte documente depuse la dosarul procedurii (denumită în continuare „cererea de acces”). Prin scrisoarea din 10 august 2020, Frontex a respins accesul la documentele solicitate.

 Procedura și concluziile părților

7        Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 16 decembrie 2019, reclamanta a introdus prezenta acțiune.

8        Prin înscrisul separat depus la grefa Tribunalului în aceeași zi, reclamanta a introdus o cerere de măsuri provizorii prin care solicită în esență președintelui Tribunalului să suspende executarea anunțului de participare atacat, astfel cum a fost rectificat, a actelor anexate la acesta, a chestionarelor publicate de Frontex (denumite în continuare „chestionare”), a procesului‑verbal al reuniunii de informare care a avut loc la Varșovia la 28 octombrie 2019 (denumită în continuare „reuniunea de informare”), precum și a oricărui alt act prealabil, conex sau succesiv. Președintele Tribunalului, prin Ordonanța din 20 aprilie 2020, Leonardo/Frontex (T‑849/19 R, nepublicată, EU:T:2020:154), a respins această cerere și a dispus soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.

9        La 18 februarie 2020, Frontex a depus memoriul în apărare.

10      Prin înscris separat depus la grefa Tribunalului la 11 august 2020, reclamanta a depus un nou memoriu în care a solicitat în esență Tribunalului anularea și a deciziei de atribuire atacate, precum și a oricărui alt act prealabil, conex sau succesiv, și obligarea Frontex să prezinte documentele solicitate în cererea de acces la documente, în conformitate cu articolul 91 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

11      Prin înscrisul separat depus la grefa Tribunalului la 12 august 2020, reclamanta a introdus o cerere de măsuri provizorii prin care a solicitat în esență președintelui Tribunalului suspendarea executării actelor atacate menționate în cererea introductivă, precum și a celor menționate în memoriul din 11 august 2020. La aceeași dată, reclamanta a prezentat o completare la cererea de măsuri provizorii. Președintele Tribunalului, prin Ordonanța din 11 noiembrie 2020, Leonardo/Frontex (T‑849/19 RII, nepublicată, EU:T:2020:539), a respins această cerere și a dispus soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.

12      Prin înscrisul separat depus la grefa Tribunalului la 1 septembrie 2020, reclamanta a invocat motive noi, în temeiul articolului 84 din Regulamentul de procedură.

13      Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 4 octombrie 2020, Frontex a prezentat observații cu privire la memoriile din 11 august și din 1 septembrie 2020.

14      La 27 ianuarie 2021, în cadrul unei măsuri de organizare a procedurii, Tribunalul a invitat părțile să răspundă în scris la mai multe întrebări privind admisibilitatea acțiunii. Părțile au dat curs acestei măsuri în termenul acordat.

15      La propunerea Camerei a noua a Tribunalului, acesta a decis, în temeiul articolului 28 din Regulamentul său de procedură, să trimită cauza în fața unui complet de judecată extins.

16      Întrucât un membru al Camerei a noua extinse a Tribunalului a fost împiedicat să facă parte din complet, președintele Tribunalului a desemnat un alt judecător pentru a completa camera.

17      Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 11 iunie 2021.

18      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea anunțului de participare atacat, astfel cum a fost rectificat, a actelor anexate la acesta, a chestionarelor, a procesului‑verbal al reuniunii de informare, precum și a oricărui alt act prealabil, conex sau succesiv (denumite în continuare, împreună, „actele atacate menționate în cererea introductivă”);

–        anularea deciziei de atribuire atacate, precum și a oricărui alt act prealabil, conex sau succesiv, vizat în memoriul din 11 august 2020;

–        obligarea Frontex la repararea tuturor prejudiciilor suferite și viitoare, directe și indirecte, care decurg, indiferent cu ce titlu, din caracterul nelegal al cererii de ofertă în cauză;

–        efectuarea unei expertize pentru a stabili că acele clauze contestate din anunțul de participare atacat sunt nerezonabile, inutile și neconforme cu legislația aplicabilă în materie, că aceste clauze au împiedicat‑o să formuleze o ofertă și că existau motive adecvate în termeni de costuri și fezabilitate tehnică pentru împărțirea contractului în două sau mai multe loturi;

–        obligarea Frontex să prezinte documentele solicitate în cererea de acces la documentele referitoare la procedura de atribuire a contractului în cauză;

–        obligarea Frontex la plata cheltuielilor de judecată.

19      Frontex solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

 Cu privire la cererile de anulare

20      Trebuie, mai întâi, să se examineze admisibilitatea cererilor de anulare a actelor atacate menționate în cererea introductivă și în memoriul din 11 august 2020.

21      În răspunsurile sale la întrebările scrise adresate de Tribunal, menționate la punctul 14 de mai sus, Frontex arată că cererea de anulare a actelor atacate menționate în cererea introductivă este inadmisibilă întrucât nu îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 263 TFUE. Aceasta afirmă că anunțul de participare atacat nu constituie un act atacabil, că reclamanta nu este vizată nici în mod individual, nici direct de actele atacate menționate în cererea introductivă și că nu se poate prevala de niciun interes de a exercita acțiunea.

22      Reclamanta consideră că acțiunea sa îndeplinește condițiile de admisibilitate stabilite la articolul 263 TFUE.

23      În această privință, în primul rând, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, o acțiune în anulare introdusă de o persoană fizică sau juridică nu este admisibilă decât în măsura în care această persoană are un interes să obțină anularea actului atacat. Un astfel de interes presupune ca anularea acestui act să poată avea, în sine, consecințe juridice și ca acțiunea să poată astfel aduce, prin rezultatul său, un beneficiu părții care a introdus‑o (a se vedea Hotărârea din 20 decembrie 2017, Binca Seafoods/Comisia, C‑268/16 P, EU:C:2017:1001, punctul 44 și jurisprudența citată).

24      În speță, reclamanta susține că nu a participat la procedura de cerere de ofertă în cauză, deoarece prevederile caietului de sarcini ar fi împiedicat‑o să depună o ofertă. Problema care se ridică este, așadar, dacă, în astfel de condiții, ea justifică un interes de a exercita acțiunea în sensul articolului 263 TFUE împotriva cererii de ofertă menționate.

25      În această privință, Curtea a statuat, ca răspuns la o întrebare preliminară având ca obiect interpretarea articolului 1 alineatul (3) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări (JO 1989, L 395, p. 33), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 (JO 2007, L 335, p. 31), că participarea la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice poate, în principiu, să constituie în mod valabil o condiție care trebuie îndeplinită pentru a se stabili că persoana în cauză justifică un interes de a obține contractul respectiv sau riscă să fie prejudiciată de caracterul pretins nelegal al deciziei de atribuire a contractului menționat (a se vedea Hotărârea din 28 noiembrie 2018, Amt Azienda Trasporti e Mobilità și alții, C‑328/17, EU:C:2018:958, punctul 46 și jurisprudența citată).

26      Cu toate acestea, Curtea a statuat că, în ipoteza în care o întreprindere nu a prezentat o ofertă din cauza prezenței specificațiilor presupus discriminatorii în documentele referitoare la cererea de ofertă sau în caietul de sarcini, care ar fi împiedicat‑o tocmai să fie în măsură să furnizeze toate prestațiile solicitate, ar fi excesiv să i se impună să prezinte, înainte să poată utiliza căile de atac prevăzute de Directiva 89/665 împotriva unor asemenea specificații, o ofertă în cadrul procedurii de atribuire a contractului în cauză, în condițiile în care șansele sale de a i se atribui contractul respectiv ar fi nule din cauza existenței specificațiilor menționate (a se vedea Hotărârea din 28 noiembrie 2018, Amt Azienda Trasporti e Mobilità și alții, C‑328/17, EU:C:2018:958, punctul 47 și jurisprudența citată).

27      În plus, Curtea a precizat că, în măsura în care un drept la o cale de atac nu poate fi recunoscut decât cu titlu excepțional unui operator care nu a prezentat o ofertă, nu se poate considera excesiv să i se impună să demonstreze că clauzele cererii de ofertă fac imposibilă însăși formularea unei oferte (Hotărârea din 28 noiembrie 2018, Amt Azienda Trasporti e Mobilità și alții, C‑328/17, EU:C:2018:958, punctul 53).

28      Deși această hotărâre a fost pronunțată în urma unei întrebări preliminare referitoare la interpretarea dispozițiilor Directivei 89/665, care nu este obligatorie decât pentru statele membre, soluția pe care o degajă poate fi aplicată mutatis mutandis într‑o situație precum cea din speță, în care reclamanta afirmă că a fost împiedicată să prezinte o ofertă din cauza specificațiilor tehnice ale documentației cererii de ofertă lansate de o agenție a Uniunii Europene, specificații tehnice pe care le contestă.

29      Prin urmare, trebuie să se stabilească dacă reclamanta a dovedit că a fost împiedicată să prezinte o ofertă și, prin urmare, dacă aceasta justifică un interes de a exercita acțiunea.

30      Pentru a demonstra că a fost împiedicată să prezinte o ofertă, reclamanta susține că anunțul de participare atacat, astfel cum a fost rectificat, actele anexate la acesta, chestionarele și procesul‑verbal al reuniunii de informare, menționate în cererea introductivă, conțineau clauze discriminatorii care o puneau în imposibilitatea de a furniza toate prestațiile solicitate.

31      În această privință, astfel cum a statuat deja Curtea, principiile egalității de tratament, nediscriminării și transparenței prezintă o importanță crucială în ceea ce privește specificațiile tehnice, având în vedere riscurile de discriminare legate fie de alegerea acestora, fie de modul lor de formulare [a se vedea, referitor la Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO 2004, L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116), Hotărârea din 10 mai 2012, Comisia/Țările de Jos, C‑368/10, EU:C:2012:284, punctul 62].

32      Primo, trebuie amintit că faza de evaluare și de definire a nevoilor este, ca regulă generală, unilaterală în cadrul atribuirii unui contract de achiziții publice obișnuit. Autoritatea contractantă se limitează, astfel, să lanseze o cerere de ofertă care să menționeze specificațiile pe care le‑a adoptat ea însăși (Hotărârea din 4 iunie 2020, Remondis, C‑429/19, EU:C:2020:436, punctul 33).

33      Or, în speță, procedura de cerere de ofertă în cauză a fost precedată de procedura de cerere de ofertă FRONTEX/OP/800/2017/JL, lansată în anul 2017, care viza realizarea de teste cu două tipuri de sisteme RPAS. Obiectivul urmărit de această procedură era, potrivit termenilor anunțului de participare, „de a permite Frontex să continue analiza și evaluarea RPAS capabile să efectueze supravegherea de mare anduranță a frontierelor maritime”. În plus, se arăta că, „în cadrul acestei evaluări, se va pune un accent specific pe capacitatea unei astfel de platforme de a asigura servicii de supraveghere în mod regulat, fiabil și rentabil”. Acest contract era împărțit în două loturi, primul vizând testarea RPAS MALE de dimensiuni standard în cadrul unei supravegheri aeriene pe termen lung a frontierelor maritime, până la 600 de ore de zbor în zonele desemnate din Marea Mediterană, în intervalul cuprins între trimestrul al doilea și trimestrul al patrulea din 2018, iar al doilea vizând testarea RPAS MALE de mici dimensiuni în cadrul unei supravegheri aeriene pe termen lung a frontierelor maritime, până la 300 de ore de zbor în zonele desemnate din Marea Mediterană, în intervalul cuprins între trimestrul al doilea și trimestrul al patrulea din 2018. În această privință, reclamanta a obținut, la 29 decembrie 2017, contractul pentru al doilea lot.

34      După ce au fost executate aceste contracte, Frontex a efectuat evaluări detaliate. Executarea primului lot a făcut obiectul unei evaluări pozitive, ceea ce a determinat Frontex să recomande organizarea unei proceduri de atribuire a unor contracte pentru achiziționarea de servicii de supraveghere aeriană prin intermediul MALE RPAS de dimensiuni standard. În schimb, evaluarea celui de al doilea lot nu a fost pozitivă decât într‑o anumită măsură, ceea ce a determinat Frontex să considere că erau necesare evaluări suplimentare pentru a confirma fiabilitatea RPAS de mici dimensiuni și capacitatea lor de a zbura dincolo de linia de vizibilitate. În continuare, în temeiul acestor rapoarte de evaluare, Frontex a definit cerințele cuprinse în anunțul de participare atacat, astfel cum a fost rectificat, în actele care sunt anexate la acesta, în chestionarele și în procesul‑verbal al reuniunii de informare, menționate în cererea introductivă, printre care figurează cele pe care reclamanta le consideră discriminatorii. Definirea acestor cerințe a fost, așadar, formulată la finalul unui proces etapizat, marcat de o experiență dobândită, care a permis Frontex să evalueze în mod detaliat și diligent necesitatea lor.

35      Secundo, în timp ce reclamanta afirmă că „regulile cererii de ofertă conțin clauze contra legem și nejustificate care expun potențialii concurenți unor pretenții irealizabile din punct de vedere tehnic”, trebuie să se constate că trei întreprinderi au prezentat o ofertă și că două dintre acestea, cel puțin, îndeplineau toate specificațiile tehnice, dat fiind că le‑a fost atribuit contractul.

36      Terzo, reclamanta nu dovedește nici că specificațiile tehnice i‑ar fi fost aplicate în mod diferit în raport cu ceilalți candidați și nici, mai general, că a făcut obiectul unui tratament diferit, în condițiile în care se afla într‑o situație analogă celei a celorlalți candidați.

37      Quatro, reclamanta afirmă că participarea sa a devenit „imposibilă” sau că a fost condiționată de „sarcini economice excesive, astfel încât să compromită formularea unei oferte concurențiale”. Or, această afirmație nu poate demonstra vreo discriminare în privința sa. Dimpotrivă, astfel cum arată în mod întemeiat Frontex, o asemenea afirmație sugerează că imposibilitatea reclamantei de a prezenta o ofertă ținea mai mult de o cauză care îi era proprie decât de prevederi tehnice discriminatorii. Cu titlu suplimentar, trebuie arătat că, astfel cum a anunțat de altfel public, reclamanta lucrează în prezent la un model de RPAS apropiat de majoritatea cerințelor emise de Frontex în cererea de ofertă în cauză.

38      În aceste condiții, reclamanta nu a demonstrat că cerințele cererii de ofertă în cauză puteau fi discriminatorii în privința sa.

39      Prin urmare, reclamanta nu a dovedit că a fost împiedicată să prezinte o ofertă și nu justifică, așadar, un interes de a solicita anularea anunțului de participare atacat, astfel cum a fost rectificat, a actelor care sunt anexate la acesta, a chestionarelor și a procesului‑verbal al reuniunii de informare, menționate în cererea introductivă. Prin urmare, concluziile privind anularea acestor acte trebuie respinse ca inadmisibile, precum și, pe cale de consecință, cele îndreptate împotriva deciziei de atribuire.

40      În al doilea rând, trebuie amintit că orice cerere de sesizare trebuie să indice obiectul litigiului, precum și expunerea sumară a motivelor și că această mențiune trebuie să fie suficient de clară și de precisă pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar instanței Uniunii să își exercite controlul. De asemenea, concluziile cererii de sesizare trebuie să fie formulate în mod neechivoc, astfel încât instanța Uniunii să nu se pronunțe ultra petita sau să nu omită să se pronunțe asupra unui motiv (a se vedea Hotărârea din 14 septembrie 2017, Università del Salento/Comisia, T‑393/15, nepublicată, EU:T:2017:604, punctul 75 și jurisprudența citată).

41      Rezultă că concluziile prin care se solicită anularea unor acte prealabile, conexe sau succesive celorlalte acte vizate de acțiunea în anulare, fără ca aceste acte prealabile, conexe sau succesive să fi fost identificate, trebuie considerate neconforme cu aceste cerințe, întrucât sunt lipsite de precizie în ceea ce privește obiectul lor (a se vedea Hotărârea din 14 septembrie 2017, Università del Salento/Comisia, T‑393/15, nepublicată, EU:T:2017:604, punctul 76 și jurisprudența citată).

42      Rezultă că cererile de anulare a actelor atacate vizate în cererea introductivă și în memoriul din 11 august 2020 sunt inadmisibile în măsura în care vizează orice act prealabil, conex sau succesiv celorlalte acte care sunt menționate în cererea introductivă.

43      Având în vedere ceea ce precedă, cererile de anulare a actelor atacate trebuie respinse ca inadmisibile, fără a fi necesară pronunțarea asupra cerințelor referitoare la existența unui act atacabil și la calitatea procesuală activă a reclamantei și fără a fi necesară pronunțarea nici asupra caracterului util al măsurilor de cercetare judecătorească solicitate, nici asupra admisibilității memoriilor din 11 august și 1 septembrie 2020.

 Cu privire la cererea de despăgubire

44      Reclamanta solicită despăgubiri pentru toate prejudiciile suferite și viitoare, directe și indirecte, care decurg, indiferent cu ce titlu, din caracterul nelegal al cererii de ofertă în cauză. Prejudiciile invocate ar rezulta din pierderea contractului în cauză, iar cuantumul prejudiciului ar corespunde, așadar, valorii acestui contract.

45      Frontex contestă aceste argumente.

46      Potrivit unei jurisprudențe constante, angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii, în temeiul articolului 340 al doilea paragraf TFUE, presupune întrunirea mai multor condiții referitoare la nelegalitatea comportamentului imputat instituției, la caracterul real al prejudiciului și la existența unei legături de cauzalitate între acest comportament și prejudiciul pretins. În plus, trebuie amintit că, în cazul în care una dintre aceste condiții nu este îndeplinită, acțiunea trebuie respinsă în totalitate, fără a fi necesară examinarea celorlalte condiții ale răspunderii menționate (a se vedea Hotărârea din 14 octombrie 1999, Atlanta/Comunitatea Europeană, C‑104/97 P, EU:C:1999:498, punctul 65 și jurisprudența citată).

47      În acest sens, în ceea ce privește condiția referitoare la caracterul real al prejudiciului, răspunderea Uniunii nu poate fi angajată decât dacă reclamantul a suferit efectiv un prejudiciu „real și cert”. Reclamantului îi revine obligația de a prezenta instanței Uniunii elemente de probă pentru a stabili existența și întinderea unui astfel de prejudiciu (a se vedea Hotărârea din 8 noiembrie 2011, Idromacchine și alții/Comisia, T‑88/09, EU:T:2011:641, punctul 25 și jurisprudența citată).

48      În speță, trebuie să se constate că reclamanta se limitează să solicite repararea tuturor prejudiciilor suferite și viitoare care rezultă din caracterul nelegal al cererii de ofertă în cauză, fără a prezenta elemente de probă pentru a stabili existența și întinderea acestor prejudicii.

49      Reclamanta se limitează să susțină că valoarea prejudiciilor invocate ar rezulta din pierderea contractului în cauză și că valoarea prejudiciului ar corespunde, așadar, valorii acestui contract.

50      Or, în ceea ce privește pretinsele prejudicii suferite de reclamantă care rezultă din pierderea șansei de a i se atribui contractul, trebuie amintit că pierderea șansei de a i se atribui un contract nu constituie un prejudiciu real și cert decât în ipoteza în care, în lipsa unui comportament culpabil al instituției, nu ar exista nicio îndoială că reclamantei i‑ar fi fost atribuit contractul menționat (a se vedea în acest sens Ordonanța din 22 iunie 2011, Evropaïki Dynamiki/Comisia, T‑409/09, EU:T:2011:299, punctul 85 și jurisprudența citată). Nu aceasta este situația în speță. Astfel, chiar dacă se presupune că documentele contractului conțineau clauze nelegale, este cert că trei întreprinderi au participat la procedura de cerere de ofertă lansată prin anunțul de participare atacat și că reclamanta nu a demonstrat că, în ipoteza în care documentele atacate nu ar fi conținut clauzele pretins nelegale, contractul i‑ar fi fost atribuit ei fără nicio îndoială, iar nu uneia dintre celelalte trei întreprinderi.

51      Rezultă că, în speță, condiția referitoare la caracterul real al prejudiciului nu este îndeplinită pentru angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii, în temeiul articolului 340 al doilea paragraf TFUE.

52      Pe de altă parte, dat fiind caracterul cumulativ al condițiilor pe care le presupune angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii, în sensul articolului 340 al doilea paragraf TFUE, nu este necesar să se examineze celelalte condiții impuse de jurisprudență în această privință.

53      În aceste condiții, este necesară respingerea cererii de despăgubire.

54      În lumina ansamblului considerațiilor care precedă, acțiunea trebuie respinsă în totalitate.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

55      Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în procedurile de măsuri provizorii, conform concluziilor Frontex.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a noua extinsă)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Leonardo SpA suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex), inclusiv cele din procedurile de măsuri provizorii.

Papasavvas

Costeira

Schwarcz

Kancheva

 

      Perišin

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 26 ianuarie 2022.

Semnături


*      Limba de procedură: italiana.