HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a doua)
5 martie 2015
Cauza F‑97/13
Valéria Anna Gyarmathy
împotriva
Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA)
„Funcție publică – Personalul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene – Agenți temporari – Recrutare – Anunț pentru ocuparea unui post vacant – Respingerea unei candidaturi”
Obiectul: Acțiune, formulată în temeiul articolului 270 TFUE, prin care doamna Gyarmathy urmărește în esență anularea deciziei directorului Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA, denumită în continuare „agenția”) de a recruta alt candidat decât pe aceasta pentru postul de „responsabil de program de cercetare socială”. În plus, aceasta solicită plata unei despăgubiri pentru prejudiciul material și moral pe care consideră că l‑a suferit.
Decizia: Respinge acțiunea. Doamna Gyarmathy suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Decizie care lezează – Respingerea unei candidaturi – Obligația de motivare – Întindere – Respectarea secretului lucrărilor comitetului de selecție
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (c); Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf]
2. Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Concordanță între reclamație și acțiune – Identitate de obiect și cauză – Obligația administrației de a interpreta reclamațiile într‑un spirit de deschidere – Simpla enumerare a posibilelor cauze de nelegalitate ale deciziei în litigiu – Inadmisibilitate
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
3. Acțiune introdusă de funcționari – Motive – Motiv de ordine publică – Noțiune
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
1. Obligația de motivare prevăzută la articolul 25 al doilea paragraf din statut are ca scop, pe de o parte, să furnizeze persoanei interesate o indicație suficientă pentru a aprecia temeinicia actului care o lezează și oportunitatea introducerii unei acțiuni în fața Tribunalului și, pe de altă arte, să permită acestuia din urmă să își exercite controlul privind legalitatea actului. În plus, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede, la articolul 41 alineatul (2) litera (c), că dreptul fundamental la bună administrare include printre altele „obligația administrației de a‑și motiva deciziile”.
Cu toate acestea, o asemenea obligație de motivare trebuie conciliată, în cadrul unei proceduri de recrutare în vederea ocupării unui post vacant, cu respectarea secretului care guvernează lucrările comitetului de selecție, care se opune atât divulgării atitudinilor avute de membrii individuali ai comitetului de selecție, cât și dezvăluirii tuturor elementelor care privesc aprecierile caracterului personal sau comparativ al candidaților.
În materie de concursuri, ținând cont de secretul care trebuie să guverneze lucrările comisiei de evaluare, comunicarea notelor obținute la diferitele probe constituie, în principiu, o motivare suficientă a deciziei comisiei de evaluare. Aceste principii se aplică prin analogie unei proceduri de selecție pentru un post de agent temporar.
(a se vedea punctele 47-49)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Trentea/FRA, F‑112/10, EU:F:2012:179, punctele 89 și 90, și Hotărârea De Mendoza Asensi/Comisia, F‑127/11, EU:F:2014:14, punctul 94 și jurisprudența citată
2. Întrucât procedura precontencioasă are un caracter informal, iar părțile interesate acționează în general în această etapă fără asistența unui avocat, administrația nu trebuie să interpreteze reclamațiile în mod restrictiv, ci, dimpotrivă, trebuie să le examineze într‑un spirit de deschidere. În plus, articolul 91 din statut nu are ca obiect să condiționeze, în mod riguros și definitiv, eventuala etapă contencioasă, deoarece acțiunea în contencios nu modifică nici cauza, nici obiectul reclamației. Totuși, nu este mai puțin adevărat că, pentru ca procedura precontencioasă prevăzută la articolul 91 alineatul (2) din statut să își poată atinge obiectivul, trebuie ca autoritatea împuternicită să facă numiri să fie în măsură să cunoască suficient de precis criticile pe care persoanele interesate le formulează împotriva deciziei contestate.
În această privință, o enumerare a posibilelor cauze de nelegalitate ale deciziei în litigiu nu permite în niciun fel administrației, chiar interpretând reclamația într‑un spirit de deschidere, să examineze criticile pe care reclamanta le formulează împotriva deciziei menționate. Astfel, faptul de a interpreta o reclamație într‑un spirit de deschidere nu înseamnă că administrația are obligația să imagineze sau să speculeze în legătură cu aspectele la care a vrut să se refere reclamanta fără să facă alte precizări. În consecință, reclamanta nu poate să se prevaleze de simpla evocare a acestor cauze eventuale de nelegalitate a deciziei în litigiu pentru a justifica admisibilitatea unui motiv în lumina regulii de concordanță.
(a se vedea punctele 69 și 72)
Trimitere la:
Tribunal Uniunii Europene: Hotărârea Comisia/Moschonaki, EU:T:2013:557, punctele 76 și 77 și jurisprudența citată
3. Interpretarea potrivit căreia orice motiv întemeiat pe încălcarea drepturilor fundamentale ar trebui considerat un motiv de ordine publică și ar trebui, prin urmare, să fie invocat din oficiu de instanță poate permite unui reclamant să invoce, pentru prima dată în fața instanței, un motiv care vizează direct legalitatea unui act care îl lezează care nu prezintă nicio legătură cu cele invocate în reclamație. În aceste condiții, administrația nu ar avea cunoștință, în cadrul reclamației, decât de o parte dintre criticile care îi sunt aduse. Nefiind în măsură să cunoască cu precizie suficientă motivele sau obiectivele persoanei interesate, autoritatea menționată nu ar putea, prin urmare, să încerce o soluționare amiabilă.
(a se vedea punctele 86 și 87)
Trimitere la:
Tribunal Uniunii Europene: Hotărârea BG/Ombudsmanul, T‑406/12 P, EU:T:2014:273, punctul 34
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea CR/Parlamentul, F‑128/12, EU:F:2014:38