ORDONANȚA CURȚII (Camera a noua)
3 septembrie 2020(*)
„Stabilirea cheltuielilor de judecată”
În cauza C‑265/17 P‑DEP,
având ca obiect o cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată recuperabile în temeiul articolului 145 din Regulamentul de procedură al Curții, formulată la 20 ianuarie 2020,
United Parcel Service Inc., cu sediul în Atlanta (Statele Unite), reprezentată de A. Ryan, solicitor, și W. Knibbeler, advocaat,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de N. Khan, în calitate de agent,
pârâtă,
CURTEA (Camera a noua),
compusă din domnul S. Rodin (raportor), președinte de cameră, domnul D. Šváby și doamna K. Jürimäe, judecători,
avocat general: doamna J. Kokott,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
după ascultarea avocatei generale,
dă prezenta
Ordonanță
1 Prezenta cauză are ca obiect stabilirea cheltuielilor de judecată efectuate de United Parcel Service Inc. (denumită în continuare „UPS”) în cadrul cauzei C‑265/17 P.
2 Prin recursul formulat la 16 mai 2017, Comisia Europeană a solicitat anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 7 martie 2017, United Parcel Service/Comisia (T‑194/13, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2017:144), prin care acesta a anulat Decizia C(2013) 431 a Comisiei din 30 ianuarie 2013 privind declararea unei concentrări ca fiind incompatibilă cu piața internă și cu funcționarea Acordului privind SEE (cazul COMP/M.6570 – UPS/TNT Express) (denumită în continuare „decizia în litigiu”).
3 Prin Hotărârea din 16 ianuarie 2019, Comisia/United Parcel Service (C‑265/17 P, EU:C:2019:23), Curtea a respins acest recurs și a obligat Comisia la plata cheltuielilor de judecată.
4 Întrucât UPS și Comisia nu au ajuns la niciun acord cu privire la cuantumul cheltuielilor recuperabile aferente procedurii de recurs, UPS, printr‑un act depus la grefă la 20 ianuarie 2020, în aplicarea articolului 145 din Regulamentul de procedură al Curții, a introdus prezenta cerere.
Concluziile părților
5 UPS solicită Curții să stabilească cuantumul cheltuielilor de judecată recuperabile la suma de 866 629,89 euro. Această sumă ar corespunde cheltuielilor necesare efectuate în legătură cu procedura de recurs, în special onorariile avocaților și economiștilor și cheltuielile de deplasare.
6 Comisia solicită respingerea acestei cereri și stabilirea cuantumului cheltuielilor recuperabile la suma de 45 500 de euro pentru avocați și 5 000 de euro pentru economiști.
Argumentele părților
7 În susținerea cererii, UPS arată că cheltuielile de judecată, care cuprind onorariile avocaților și cheltuielile lor, precum și onorariile economiștilor, au fost efectuate în legătură cu procedura de recurs și au avut un caracter necesar. Ea susține în această privință că cuantumul total al cheltuielilor de judecată și al costurilor reclamate este rezonabil, având în vedere datele cauzei și ținând seama de complexitatea obiectului și de natura procedurii de recurs.
8 În primul rând, UPS estimează că litigiul în cauză a ridicat probleme juridice de o complexitate care nu poate fi neglijată, care au justificat un volum de ore de muncă important pentru avocații săi. Primo, ea susține că litigiul era complex prin obiectul și prin natura sa, din moment ce privea o decizie a Comisiei în temeiul regulamentului privind controlul concentrărilor, asemenea decizii fiind adesea complexe, după cum ar fi recunoscut de altfel doamna avocată generală în concluziile sale în prezenta cauză. UPS amintește că hotărârea atacată privea legalitatea unei decizii de această natură, de 450 de pagini, care se întemeia în mare măsură pe analize economice și econometrice.
9 UPS indică în această privință că unele dintre motivele de recurs ale Comisiei au determinat‑o, pentru a răspunde la ele, să efectueze analize aprofundate ale unor chestiuni economice și juridice. Ea afirmă că, prin intermediul celui de al treilea motiv de recurs, Comisia a arătat că Tribunalul nu s‑a pronunțat, în hotărârea atacată, cu privire la argumentația sa potrivit căreia UPS ar fi putut înțelege „intuitiv” modelul de concentrare a prețurilor utilizat, pornind de la modelele comunicate în cadrul procedurii administrative. Aceste argumente ar fi incitat UPS să recurgă la experți economiști independenți.
10 UPS afirmă de asemenea că, prin intermediul celui de al patrulea motiv de recurs, Comisia a susținut că o analiză a concentrării prețurilor care ar fi viciată din cauza erorilor pe care le cuprinde nu putea conduce la anularea integrală a deciziei în litigiu. Această argumentație i‑ar fi determinat pe reprezentanții și pe consilierii UPS să efectueze o analiză aprofundată a Hotărârii din 25 octombrie 2011, Solvay/Comisia (C‑109/10 P, EU:C:2011:686), și a aplicării sale în speță de către Tribunal.
11 Secundo, UPS susține că litigiul era important din perspectiva dreptului Uniunii, întrucât ar fi scos în evidență un principiu procedural fundamental de aplicare generală care prezintă importanță în privința practicii cotidiene a Comisiei în temeiul regulamentului privind concentrările. Ar reieși clar din Hotărârea din 16 ianuarie 2019, Comisia/United Parcel Service (C‑265/17 P, EU:C:2019:23), precum și din Concluziile doamnei avocate generale Kokott în această cauză că ea privea un principiu fundamental asupra căruia Comisia nu dispunea de nicio putere de apreciere. Această procedură ar fi impus de asemenea, pentru prima dată, ca Curtea să aprofundeze interpretarea sa privind modelele econometrice.
12 Tertio, UPS susține că litigiul prezenta dificultăți deosebite care au făcut să crească amploarea muncii reprezentanților săi și a consilierilor lor. Această importanță și această complexitate ar fi confirmate de cererea Comisiei, acceptată de Curte, privind un al doilea schimb de memorii, pentru a da Comisiei posibilitatea să răspundă la memoriul în răspuns al UPS.
13 Astfel, potrivit UPS, cantitatea totală de timp petrecut și cuantumul cheltuielilor reclamate, pentru un litigiu care ar fi prezentat pentru ea un interes economic important, cuantumul inițial al operațiunii de concentrare vizate fiind de 5,2 miliarde de euro, sunt rezonabile având în vedere durata și complexitatea particulară a acestei proceduri specifice.
14 Pe de altă parte, UPS consideră că caracterul proporțional al cheltuielilor efectuate în speță trebuie să fie apreciat în raport cu Ordonanța Tribunalului din 28 iunie 2004, Airtours/Comisia (T‑342/99 DEP, EU:T:2004:192).
15 În al doilea rând, UPS susține că onorariile de avocat au fost efectuate în mod corespunzător. Ea afirmă că, pentru a determina numărul total de ore de muncă care pot apărea ca fiind necesare în mod obiectiv, ar trebui să se țină seama numai de nivelul de complexitate al cauzei, independent de numărul de avocați între care au putut fi repartizate prestațiile efectuate. Astfel, ea susține că reiese din descrierea muncii efectuate că duplicarea muncii s‑a limitat la „minimul absolut” și era organizată în funcție de nivelul de experiență al diferitor consilieri. Pe de altă parte, UPS indică faptul că consilierii săi anticipaseră organizarea unei ședințe în fața Curții și o pregătiseră. Deși Curtea a considerat în final că nu era necesară o ședință în această cauză, ar trebui totuși să se țină seama de cheltuielile efectuate de UPS în acest scop.
16 În al treilea rând, UPS susține că intervenția experților economiști era justificată de natura economică a procedurii, la fel ca în cauza în care a fost dată Ordonanța din 28 iunie 2004, Airtours/Comisia (T‑342/99 DEP, EU:T:2004:192). UPS afirmă că a făcut apel la aceiași economiști la care a recurs pentru argumentația sa în cadrul procedurii administrative și al procedurii judiciare în primă instanță. Participarea lor ar fi fost ocazionată de susținerile Comisiei, într‑un stadiu foarte tardiv al procedurii. În plus, ea ar fi total justificată având în vedere importanța pentru procedură a modelului de concentrare a prețurilor care a fost reținut. În sfârșit, numărul total de ore consacrate de economiști în legătură cu procedura ar rămâne relativ limitat având în vedere aserțiunile economice și econometrice complexe care stau la baza argumentației Comisiei în stadiul recursului.
17 Comisia arată că cuantumul cheltuielilor de judecată reclamate în speță ar fi cuantumul cel mai ridicat solicitat vreodată în cadrul unui recurs. Ea susține că această cerere ar fi insuficient susținută și vădit excesivă.
18 Ea susține, în primul rând, că nici corespondența prealabilă a părților, nici cererea de stabilire a cheltuielilor de judecată nu cuprind dovezi ale cuantumurilor efectiv facturate pentru UPS sau plătite de UPS.
19 Astfel, deși UPS ar pretinde că ar fi fost necesare 212,3 ore pentru faza „finală” a recursului, această societate nu ar indica totuși ce muncă a fost efectuată în aceste ore și nici de ce aceasta ar fi fost „necesară”, în lumina repartizării orelor între avocați.
20 Comisia afirmă că instanțele Uniunii apreciază importanța și valoarea muncii efectuate în raport cu informațiile precise furnizate de reclamant, în special cu facturile datate și semnate. Or, aceste dovezi ar lipsi în speță.
21 Situația ar fi aceeași în privința onorariilor reclamate pentru lucrările economiștilor, ale căror costuri s‑ar ridica la 300 000 de euro, ceea ce nu ar putea fi calificat, pe de altă parte, drept „cheltuieli limitate”.
22 Comisia susține, în al doilea rând, că cheltuielile reclamate sunt vădit excesive. Primo, ea consideră că cuantumul total acordat într‑o altă cauză nu poate fi pur și simplu transpus dintr‑o cauză în alta, contrar a ceea ce UPS urmărea să obțină. Motivele Ordonanței din 28 iunie 2004, Airtours/Comisia (T‑342/99 DEP, EU:T:2004:192), nu ar putea fi transpuse în speță, întrucât Tribunalul nu ar furniza în această privință decât puține detalii privind lucrările pe care le‑a considerat necesare pentru desfășurarea procedurii. Pe de altă parte, această cauză ar privi o procedură de primă instanță, cu toate chestiunile factuale pe care le implică, iar nu o procedură de recurs precum în speță.
23 Secundo, Comisia estimează că recurgerea la treisprezece avocați pe o perioadă cuprinsă între 7 martie 2017 și 16 ianuarie 2019 este excesivă. Perioada de lucru care trebuie luată în considerare nu ar fi decât de aproximativ șase luni și ar începe în ziua notificării recursului către UPS, încheindu‑se la data depunerii memoriului în duplică al UPS. Tarifele orare aplicate de cei doi avocați principali, și anume 862 de euro/oră și între 695 de euro și peste 820 de euro/oră, ar fi de asemenea excesive având în vedere onorariile cuprinse între 360 de euro și 495 de euro/oră pe care Curtea pare să le fi admis în cauzele anterioare. UPS ar solicita rambursarea a 878,4 ore de muncă a avocaților cu un tarif orar mediu de 600 de euro/oră, deși au fost implicați numeroși avocați tineri și stagiari. Comisia consideră că ar trebui acordat un tarif mediu de 350 de euro/oră. Recurgerea la treisprezece economiști, despre care a dedus, adunând rubricile menționate de UPS în anexele sale, că au lucrat 363,5 ore la un tarif orar mediu de 824 de euro/oră, ar fi de asemenea disproporționată.
24 Cheltuielile efectuate cu titlu de costuri, și anume aproximativ 36 000 de euro cheltuieli de transport și de birou reclamate de UPS, nu ar fi justificate corespunzător. Comisia subliniază în această privință că nu a avut loc nicio ședință în Luxemburg.
25 Tertio, Comisia arată că numărul total de ore de muncă a căror rambursare este solicitată nu apare în cererea de stabilire a cheltuielilor de judecată. Suma totală a orelor reclamate pentru avocați în anexa A la cerere, pentru toate fazele recursului, s‑ar ridica la 878,4 ore. Ea consideră că această sumă totală, convertită în zile lucrătoare, înseamnă 110 zile de muncă pentru avocați, și anume 22 de săptămâni, socotind 5 zile lucrătoare pe săptămână, pentru un recurs de 25 de pagini și un memoriu în replică de 10 pagini, ceea ce ar fi disproporționat și exorbitant.
26 Comisia arată că lungimea deciziei în litigiu nu este relevantă în cadrul unui recurs împotriva hotărârii Tribunalului pronunțate într‑o acțiune în anulare introduse de UPS împotriva acestei decizii, întrucât avocații UPS cunoșteau cu precizie decizia menționată, datorită introducerii acestei acțiuni. În plus, Comisia consideră că era posibil să se utilizeze, în stadiul recursului, analizele economice prezentate în fața Tribunalului și că, în orice caz, decurge din natura unui recurs și din regulamentul de procedură că nu a putut fi admis niciun nou raport de expert în acest stadiu.
27 Comisia estimează, în consecință, că observațiile depuse de avocați în stadiul recursului au necesitat numai 130 de ore de muncă, ceea ce ar reprezenta, reținând un tarif orar mediu de 350 de euro/oră, 45 500 de euro în acest temei. Ea consideră că onorariile economiștilor sunt legate de depunerea de probe care erau inadmisibile, dar că, dacă Curtea ar trebui să statueze că natura cauzei justifica recurgerea la acești consultanți, ea ar trebui să nu acorde mai mult de 5 000 de euro în acest temei. În sfârșit, dacă Curtea ar trebui să aprecieze că UPS a înregistrat costuri, ar fi rambursabile numai cheltuielile de birou în valoare de 500 de euro.
Aprecierea Curții
28 Potrivit articolului 144 litera (b) din Regulamentul de procedură, sunt considerate cheltuieli recuperabile „cheltuielile necesare efectuate de către părți în legătură cu procedura, în special cheltuielile de deplasare și de ședere și remunerarea unui agent, consilier sau avocat”.
29 Astfel, din modul de redactare a acestei dispoziții reiese că remunerarea unui avocat face parte din cheltuielile necesare, în sensul acesteia. Decurge de asemenea de aici că cheltuielile de judecată recuperabile se limitează, pe de o parte, la cheltuielile efectuate în legătură cu procedura în fața Curții și, pe de altă parte, la cele care au fost necesare în acest scop (Ordonanța din 5 decembrie 2018, TV2/Danmark/Viasat Broadcasting UK, C‑657/15 P‑DEP, nepublicată, EU:C:2018:985, punctul 13).
30 În plus, instanța Uniunii nu are competența de a stabili onorariile datorate de părți propriilor avocați, ci de a determina valoarea până la care aceste remunerații pot fi recuperate de la partea obligată la plata cheltuielilor de judecată (Ordonanța din 5 decembrie 2018, TV2/Danmark/Viasat Broadcasting UK, C‑657/15 P‑DEP, nepublicată, EU:C:2018:985, punctul 14).
31 Întrucât dreptul Uniunii nu conține dispoziții de natură tarifară, Curtea trebuie să aprecieze în mod liber datele cauzei, ținând seama de obiectul și de natura litigiului, de importanța acestuia din perspectiva dreptului Uniunii, precum și de dificultățile cauzei, de amploarea muncii agenților sau a consilierilor implicați pe care procedura contencioasă a putut‑o determina și de interesele economice pe care litigiul le‑a prezentat pentru părți (Ordonanța din 5 decembrie 2018, TV2/Danmark/Viasat Broadcasting UK, C‑657/15 P‑DEP, nepublicată, EU:C:2018:985, punctul 15).
32 În lumina ansamblului acestor elemente trebuie evaluat cuantumul cheltuielilor de judecată recuperabile în speță.
33 În ceea ce privește, în primul rând, obiectul și natura litigiului, trebuie arătat că era vorba despre o procedură de recurs care, prin natura sa, este limitată la chestiunile de drept și nu privește nici constatarea, nici aprecierea faptelor din litigiu (Ordonanța din 15 octombrie 2015, Consiliul/Ningbo Yonghong Fasteners, C‑601/12 P‑DEP, nepublicată, EU:C:2015:726, punctul 19).
34 Totuși, prin natura lor, cauzele referitoare la deciziile Comisiei în temeiul regulamentului privind concentrările ridică probleme economice și juridice complexe care privesc operațiuni al căror cuantum depășește cadrul obișnuit al litigiilor supuse aprecierii Curții. Astfel, recursul privea o operațiune de concentrare în valoare inițială de 5,2 miliarde de euro, ceea ce demonstrează interesele economice substanțiale ale prezentei cauze pentru UPS.
35 Din acest motiv, participarea experților economiști poate fi considerată, în principiu, ca fiind necesară, iar cheltuielile aferente acesteia pot fi recuperate în temeiul articolului 144 litera (b) din Regulamentul de procedură, ținând seama de natura economică și juridică a aprecierilor efectuate de Comisie în cadrul controlului operațiunilor de concentrare, în special atunci când este în discuție modelul economic reținut de Comisie pentru a declara concentrarea menționată incompatibilă cu piața internă.
36 În această privință, este necesar să se arate că, în susținerea recursului în fața Curții, Comisia a invocat patru motive. Întrucât al treilea și al patrulea motiv erau întemeiate în special pe luarea în considerare a modelelor econometrice și a concentrării prețurilor, recursul ridica astfel probleme complexe de natură atât juridică, cât și economică, care justificau recurgerea la experți economiști.
37 Conform jurisprudenței citate anterior, cheltuielile recuperabile sunt limitate la cheltuielile efectuate în legătură cu procedura în fața Curții, care au fost necesare în acest scop. Autorul cererii de stabilire a cheltuielilor de judecată trebuie să dovedească faptul că aceasta este situația în ceea ce privește cheltuielile a căror rambursare o solicită, pentru a permite instanței Uniunii să determine cuantumul în care pot fi recuperate de la partea care a fost obligată la plată onorariile plătite de autorul cererii avocaților și experților economiști la care a recurs.
38 În ceea ce privește, în al doilea rând, importanța litigiului din perspectiva dreptului Uniunii și dificultățile cauzei, trebuie arătat că recursul introdus de Comisie urmărea anularea hotărârii atacate, prin care Tribunalul a admis motivul UPS întemeiat pe încălcarea de către Comisie a dreptului la apărare prin adoptarea deciziei în litigiu în temeiul unui model econometric diferit de cel care a făcut obiectul unei dezbateri contradictorii în timpul procedurii administrative și a anulat această decizie.
39 Pe de altă parte, trebuie să se constate că motivele menționate ridicau chestiuni de drept inedite, care nu țineau de o simplă aplicare a dreptului Uniunii, astfel cum era interpretat de Curte, ceea ce, de altfel, a justificat atribuirea recursului unei camere de cinci judecători, precum și faptul că Curtea a beneficiat de concluzii atunci când a statuat. În consecință, nu se poate contesta că respectivele chestiuni necesitau o analiză aprofundată (a se vedea în acest sens Ordonanța din 30 ianuarie 2014, Éditions Odile Jacob/Comisia și Lagardère, C‑553/10 P‑DEP și C‑554/10 P‑DEP, EU:C:2014:56, punctul 28).
40 Principala chestiune ridicată de recurs consta în a se examina dacă o întreprindere putea înțelege „intuitiv” modelul de concentrare a prețurilor utilizat de Comisie pornind de la modele comunicate în timpul procedurii administrative, în cadrul examinării respectării dreptului la apărare al întreprinderilor cu ocazia procedurii de control al operațiunilor de concentrare în fața Comisiei.
41 Această chestiune trebuie considerată nouă și importantă, întrucât doamna avocată generală a subliniat în concluziile sale că, dincolo de cazul concret din speță, hotărârea va deschide calea practicii administrative viitoare a Comisiei în proceduri complexe de control al concentrărilor, dar și a celei a autorităților din domeniul concurenței și a instanțelor naționale, care adesea se inspiră îndeaproape din normele în vigoare la nivelul Uniunii.
42 În ceea ce privește, în al treilea rând, amploarea muncii depuse, trebuie amintit că, la stabilirea cuantumului cheltuielilor recuperabile, trebuie să se țină seama de numărul total de ore de muncă ce pot fi considerate în mod obiectiv necesare în legătură cu procedura, independent de numărul de avocați între care a fost repartizată munca menționată (Ordonanța din 3 septembrie 2009, Industrias Químicas del Vallés/Comisia, C‑326/05 P‑DEP, nepublicată, EU:C:2009:497, punctul 48).
43 În speță, procedura de recurs nu a cuprins organizarea unei ședințe de audiere a pledoariilor.
44 Reiese că cheltuielile efectuate ulterior încheierii procedurii scrise în fața Curții nu pot fi considerate necesare în mod obiectiv în scopul acestei proceduri și, prin urmare, nu pot fi incluse în prezenta cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată. Aceasta este situația în special în cazul cheltuielilor efectuate pentru pregătirea unei eventuale ședințe care nu a fost considerată necesară de Curte, pentru analiza concluziilor doamnei avocate generale sau pentru analiza hotărârii Curții, părțile trebuind să suporte ele însele consecințele financiare ale unei astfel de strategii contencioase.
45 În speță, prezenta cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată se caracterizează prin neprezentarea vreunei facturi detaliate, datate și semnate, a cărei plată este solicitată UPS fie de cabinetele de avocați, fie de experții economiști implicați în procedura de recurs. O asemenea lipsă de precizie și de probe trebuie să fie luată în considerare în aprecierea cheltuielilor de judecată care se dovedesc necesare procedurii și care pot fi recuperate de la partea obligată la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, în ceea ce privește amploarea muncii pe care procedura contencioasă a putut‑o ocaziona pentru agenții sau consilierii care au intervenit, trebuie amintit că posibilitatea instanței Uniunii de a aprecia valoarea muncii efectuate de un avocat depinde de precizia informațiilor furnizate (Ordonanța din 26 septembrie 2018, Viasat Broadcasting UK/TV2/Danmark, C‑660/15 P‑DEP, nepublicată, EU:C:2018:778, punctul 33 și jurisprudența citată).
46 În aceste condiții, UPS nu expune în mod clar și precis în cererea sa de stabilire a cheltuielilor de judecată, care se ridică la 866 629,89 euro, numărul total de ore de muncă facturate și nici tariful orar mediu al acestora. Prin urmare, prezenta cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată nu apare ca fiind suficient de transparentă și susținută.
47 În această privință, trebuie să se arate în mod deosebit că, deși, pentru prestațiile cu caracter juridic, documentele furnizate de UPS permit să se identifice, pentru fiecare intervenient, tariful orar, precum și timpul petrecut facturat de acesta, nu aceeași este situația pentru prestațiile cu caracter economic. Pentru acestea din urmă este menționat numai timpul petrecut de intervenienți, fără a se putea determina tariful orar practicat de fiecare dintre ei, UPS limitându‑se la a indica costuri globale în sumă de aproximativ 300 000 de euro pentru expertizele economice la care a recurs.
48 Având în vedere cuantumul total al cheltuielilor de judecată solicitate de UPS, trebuie constatat că tariful orar mediu a fost stabilit de UPS la 600 de euro/oră pentru avocați și la 824 de euro/oră pentru economiști. Or, astfel de tarife orare medii depășesc cu mult sumele acceptate în mod obișnuit de Curte în procedurile de stabilire a cheltuielilor de judecată.
49 Or, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că, în absența, în stadiul actual al dreptului Uniunii, a unui barem de remunerare a avocaților sau a experților economiști, numai în ipoteza în care tariful orar mediu facturat apare ca fiind vădit excesiv, instanța Uniunii se poate îndepărta de acesta și poate stabili ex aequo et bono cuantumul onorariilor avocaților și experților economiști recuperabile (a se vedea în acest sens Ordonanța din 4 iulie 2017, AESA/Heli‑Flight, C‑61/15 P‑DEP, nepublicată, EU:C:2017:530, punctul 16).
50 În plus, reiese din anexele la prezenta cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată că UPS arată că 878,4 ore de muncă a avocaților și 363,5 ore de muncă a economiștilor au fost necesare în legătură cu procedura de recurs vizată.
51 Or, avocații care se prevalează de o calificare și de o experiență înalte în materie de dreptul concurenței și ale căror prestații sunt facturate la un tarif orar mediu de 600 de euro sunt prezumați că tratează cauzele care le sunt încredințate, inclusiv pe cele care prezintă o anumită complexitate, cu eficacitate și cu celeritate [a se vedea în acest sens Ordonanța din 3 octombrie 2018, Orange/Comisia, C‑486/15 P‑DEP, nepublicată, EU:C:2018:824, punctul 37, și Ordonanța din 10 aprilie 2019, Giant (China)/EBMA, C‑61/16 P‑DEP, nepublicată, EU:C:2019:298, punctul 31].
52 În această privință, deși este adevărat că, prin motivele sale, Comisia ridica probleme de drept inedite, avocații principali mandatați de UPS putuseră să cunoască deja în mod aprofundat cauza în discuție cu ocazia procedurii în fața Tribunalului, ceea ce ar fi trebuit nu numai să faciliteze munca, ci și să reducă timpul necesar pentru studierea recursului și pentru redactarea memoriilor în răspuns și în duplică [a se vedea în acest sens Ordonanța din 10 aprilie 2019, Giant (China)/EBMA, C‑61/16 P‑DEP, nepublicată, EU:C:2019:298, punctul 32].
53 Situația este aceeași pentru experții economiști, care cunoșteau deja în mod aprofundat dosarul în cadrul procedurii în fața Tribunalului, modelele econometrice complexe în cauză fiind deja în centrul dezbaterilor.
54 În consecință, suma de 866 629,89 euro reclamată de UPS Comisiei în temeiul cheltuielilor pe care le‑a efectuat în cadrul procedurii de recurs nu apare ca fiind, în totalitate, „necesară în legătură cu procedura”, în sensul articolului 144 litera (b) din Regulamentul de procedură.
55 Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se stabilească în speță, ex aequo et bono, cuantumul onorariilor avocaților și experților economiști recuperabile la suma globală de 200 000 de euro.
56 În sfârșit, în ceea ce privește celelalte costuri în afara onorariilor avocaților și experților economiști, UPS reclamă o sumă de 35 912,19 euro cu titlu de cheltuieli de deplasare, de copiere și de comunicare. Or, în lipsa unei ședințe de audiere a pledoariilor și a ansamblului documentelor justificative necesare pentru fiecare dintre aceste cheltuieli, ea nu poate constitui o sumă recuperabilă cu titlu de astfel de costuri (a se vedea în acest sens Ordonanța din 16 mai 2013, Deoleo/Aceites del Sur‑Coosur, C‑498/07 P‑DEP, nepublicată, EU:C:2013:302, punctul 34).
57 Ținând seama de ansamblul considerațiilor care precedă, se va face o justă apreciere a cheltuielilor de judecată recuperabile de către UPS de la Comisie, aferente cauzei C‑265/17 P, stabilind cuantumul lor total la suma de 200 000 de euro.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a noua) dispune:
Stabilește cuantumul total al cheltuielilor de judecată pe care Comisia Europeană trebuie să le ramburseze către United Parcel Service Inc. în cauza C‑265/17 P la suma de 200 000 de euro.
Semnături