ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

30 noiembrie 2009

Cauza F‑17/09

Herbert Meister

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Funcție publică — Funcționari — Acțiune în anulare — Recapitulare a punctelor de promovare acumulate anterior — Inexistența unui act care lezează — Acțiune în despăgubire — Prejudiciu care nu a fost evaluat — Inadmisibilitate vădită”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Meister contestă mențiunea, din cuprinsul deciziei OAPI referitoare la atribuirea punctelor sale de promovare pentru anul 2008, potrivit căreia capitalul de puncte de promovare pe care le‑a acumulat în temeiul exercițiilor de promovare anterioare exercițiului 2008 s‑ar ridica la 17,5

Decizia: Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Reclamantul suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată ale OAPI.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură — Desistare — Necesitatea unei manifestări clare și necondiționate a intenției de a renunța la judecată

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 74)

2.      Funcționari — Acțiune — Acțiune formulată nu împotriva deciziei de atribuire a punctelor de promovare, ci împotriva menționării acestora în decizia amintită — Inexistența unui act care lezează

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

3.      Procedură — Cerere de sesizare a instanței — Cerințe de formă — Stabilirea obiectului litigiului — Expunere sumară a motivelor invocate — Cerere de reparare a prejudiciilor produse de o instituție comunitară

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 35 alin. (1) lit. (e) și art. 76]

1.      Numai manifestarea clară și necondiționată de către reclamant a intenției sale de renunțare la judecată poate să fie reținută de Tribunalul Funcției Publice.

(a se vedea punctul 24)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 12 martie 1992, Gavilan/Parlamentul European, T‑73/91, Rec., p. II‑1555, punctul 26; 19 octombrie 2006, Buendía Sierra/Comisia, T‑311/04, Rec., p. II‑4137, punctul100

2.      O cerere de anulare a unei decizii de respingere a unei reclamații are ca efect sesizarea instanței comunitare cu privire la actul care lezează împotriva căruia a fost introdusă reclamația menționată.

Acesta nu este cazul unei reclamații în care reclamantul nu contestă decizia de atribuire a punctelor de promovare, ci menționarea acestora în decizia respectivă. Astfel, o asemenea mențiune, care s‑ar limita să recapituleze numărul total al punctelor de promovare acumulate de reclamant în temeiul exercițiilor de promovare anterioare și care avea ca obiect numai să stabilească în ce măsura acesta atinsese pragul de promovare, nu produce niciun efect juridic obligatoriu de natură să afecteze direct și imediat interesele sale prin modificarea gravă a situației sale juridice și nu se poate considera, așadar, că îl lezează în sensul articolului 90 alineatul (2) și al articolului 91 alineatul (1) din statut.

(a se vedea punctele 27, 29 și 30)

Trimitere la:

Curte: 17 ianuarie 1989, Vainker/Parlamentul European, 293/87, Rec., p. 23, punctul 8

Tribunalul de Primă Instanță: 22 martie 1995, Kotzonis/CES, T‑586/93, Rec., p. II‑665, punctul 28; 23 martie 2004, Theodorakis/Consiliul, T‑310/02, RecFP, p. I‑A‑95 și II‑427, punctul 19; 9 iunie 2005, Castets/Comisia, T‑80/04, RecFP, p. I‑A‑161 și II‑729, punctul15

3.      Potrivit articolului 35 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, cererea introductivă trebuie să cuprindă motivele și argumentele de fapt și de drept invocate. Pentru a îndeplini aceste cerințe, o cerere de reparare a prejudiciilor cauzate de o instituție comunitară trebuie să cuprindă elementele care să permită identificarea conduitei de care este acuzată instituția, a motivelor pentru care reclamantul consideră că există un raport de cauzalitate între această conduită și prejudiciul pe care pretinde că l‑a suferit, precum și a caracterului și a întinderii prejudiciului. În schimb, o cerere prin care se urmărește obținerea unei despăgubiri oarecare, care nu a fost evaluată, nu are precizia necesară și, prin urmare, trebuie considerată inadmisibilă.

(a se vedea punctul 33)

Trimitere la:

Curte: 2 decembrie 1971, Zuckerfabrik Schöppenstedt/Consiliul, 5/71, Rec., p. 975, punctul 9

Tribunalul de Primă Instanță: 1 iulie 1994, Osório/Comisia, T‑505/93, RecFP, p. I‑A‑179 și II-581, punctul 33; 15 februarie 1995, Moat/Comisia, T‑112/94, RecFP, p. I‑A‑37 și II-135, punctul 32; 7 februarie 2007, Gordon/Comisia, T‑175/04, RepFP, p. I‑A‑2-0000 și II‑A-2-0000, punctul 42

Tribunalul Funcției Publice: 13 decembrie 2007, N/Comisia, F‑95/05, RepFP, p. I‑A‑1-0000 și II‑A-1-0000, punctul 86