Language of document : ECLI:EU:T:2015:512

Cauza T‑422/10

(publicare în extras)

Trafilerie Meridionali SpA

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Înțelegeri – Piața europeană a oțelului pentru precomprimare – Stabilirea prețurilor, împărțirea pieței și schimbul de informații comerciale sensibile – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE – Încălcare unică, complexă și continuă – Proporționalitate – Principiul individualizării pedepselor și a sancțiunilor – Fond”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 15 iulie 2015

1.      Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Întinderea sarcinii probei – Gradul de precizie necesar al elementelor de probă reținute de Comisie – Serie de indicii – Control jurisdicțional – Întindere – Decizie care lasă să subziste îndoieli în percepția instanței – Respectarea principiului prezumției de nevinovăție

[art. 101 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 48 alin. (1); Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2]

2.      Înțelegeri – Interzicere – Încălcări – Acorduri și practici concertate care constituie o încălcare unică – Stabilirea răspunderii în sarcina unei întreprinderi pentru întreaga încălcare, în pofida rolului său limitat – Admisibilitate – Luare în considerare cu ocazia aprecierii gravității încălcării și cu ocazia stabilirii cuantumului amenzii

(art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53)

3.      Înțelegeri – Participare la reuniuni având un obiect anticoncurențial – Împrejurare care permite, în lipsa unei distanțări în raport cu deciziile adoptate, să se constate participarea la înțelegerea subsecventă – Dovada participării la reuniuni, în sarcina Comisiei – Lipsa unei dovezi a participării unei întreprinderi la reuniunile desfășurate într‑o anumită parte a duratei totale a unei încălcări unice – Consecințe

(art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53)

4.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Gravitatea încălcării – Gravitatea participării fiecărei întreprinderi – Distincție – Înțelegere care are mai multe componente

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]

5.      Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei prin care se constată o încălcare unică – Dovada participării unei întreprinderi, în sarcina Comisiei – Elemente de probă insuficiente

(art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53)

6.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Ajustarea cuantumului de bază – Circumstanțe atenuante – Caracterul indicativ al circumstanțelor prevăzute în orientări

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 29]

7.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Metodă de calcul definită de orientările adoptate de Comisie – Individualizare a pedepsei în diferite stadii ale stabilirii cuantumului – Obligația de a lua în considerare toate circumstanțele pertinente – Control jurisdicțional

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 29]

8.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Ajustarea cuantumului de bază – Circumstanțe atenuante – Încălcare săvârșită din neglijență – Elemente insuficiente pentru demonstrarea neglijenței

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 29]

9.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Ajustarea cuantumului de bază – Capacitate de plată – Obligația de a lua în considerare situația financiară precară a întreprinderii în cauză – Inexistență – Capacitatea de plată reală a întreprinderii, într‑un context social și economic specific – Luare în considerare – Condiții – Luare în considerare a principiilor proporționalității și egalității de tratament

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 35]

10.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Putere de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Competența de fond a instanței Uniunii – Întindere – Aprecierea capacității de plată a întreprinderilor sancționate

(art. 101 TFUE și 261 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31)

11.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Putere de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Competența de fond a instanței Uniunii – Întindere – Reducere a cuantumului unei amenzi aplicate cu încălcarea principiului proporționalității – Luare în considerare a principiului individualizării pedepselor

[art. 101 TFUE și 261 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (3) și art. 31]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 88-90)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 91-96)

3.      Pentru a dovedi în mod suficient participarea unei întreprinderi la o înțelegere anticoncurențială, este suficient să se demonstreze de către Comisie că întreprinderea în cauză a participat la reuniuni în cursul cărora au fost încheiate acorduri de natură anticoncurențială, fără să se fi opus în mod vădit. Atunci când participarea la asemenea reuniuni a fost stabilită, această întreprindere are obligația să prezinte indicii de natură să demonstreze că participarea sa la acele reuniuni era lipsită de orice spirit anticoncurențial, dovedind astfel că le comunicase concurenților săi că participa la acele reuniuni având o optică diferită de a lor.

În această privință, cerința unei distanțări în cazul unei participări la o reuniune presupune, pentru a fi aplicată, demonstrarea de către Comisie că întreprinderea în cauză a participat la reuniuni în cursul cărora au fost încheiate acorduri de natură anticoncurențială fără să se fi opus în mod vădit, pentru a dovedi în mod suficient participarea întreprinderii respective la înțelegere.

Prin urmare, în cazul unei întreprinderi care a participat la o înțelegere timp de mai mulți ani, atunci când nu s‑a demonstrat corespunzător cerințelor legale că această întreprindere a participat, atât direct, cât și indirect, la reuniuni într‑o perioadă de aproximativ nouă luni, astfel încât ceilalți membri ai înțelegerii nu aveau o idee precisă cu privire la comportamentul său pe piață în acea perioadă, Comisia nu poate să considere că întreprinderea respectivă a participat la practicile anticoncurențiale în perioada menționată.

(a se vedea punctele 97 și 295-297)

4.      În materia sancțiunilor aplicate pentru încălcarea dreptului concurenței privind înțelegerile, după ce a stabilit existența unei încălcări unice și a identificat participanții la aceasta, pentru a aplica amenzi, Comisia are obligația să examineze gravitatea relativă a participării fiecăruia dintre aceștia la încălcare. Acest lucru rezultă îndeosebi din Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003, care prevăd atât un tratament diferențiat în ceea ce privește cuantumul de plecare (cuantumul de plecare specific), cât și luarea în considerare a circumstanțelor agravante și atenuante care permit adaptarea cuantumului amenzii, în special în funcție de rolul activ sau pasiv al întreprinderilor în cauză în punerea în aplicare a încălcării.

În orice caz, unei întreprinderi nu îi poate fi aplicată niciodată o amendă al cărei cuantum este calculat în funcție de o participare la o activitate coluzivă pentru care nu i se stabilește răspunderea. De asemenea, o întreprindere poate fi sancționată numai pentru faptele care îi sunt imputate în mod individual.

Așadar, sancțiunile trebuie să fie individualizate, în sensul că trebuie să se raporteze la comportamentele și la caracteristicile proprii întreprinderilor în cauză. O asemenea individualizare a sancțiunii este cu atât mai necesară cu cât este vorba despre o încălcare complexă constituită dintr‑un ansamblu de acorduri și de practici concertate între întreprinderi ale căror interese comerciale sunt conflictuale pe o perioadă foarte lungă, iar participarea unei întreprinderi la înțelegere prezintă numeroase particularități în raport cu cele ale actorilor principali reuniți în cadrul înțelegerii. În această privință, o întreprindere a cărei răspundere este stabilită în legătură cu mai multe componente ale unei înțelegeri contribuie mai mult la eficacitatea și la gravitatea acestei înțelegeri decât o întreprindere care este implicată numai într‑o singură componentă a aceleiași înțelegeri. Prin urmare, prima întreprindere săvârșește o încălcare mai gravă decât cea săvârșită de a doua întreprindere. Astfel, participarea unei întreprinderi doar la componenta internă a unei înțelegeri este pe fond mai puțin gravă decât cea a unei întreprinderi care a participat nu numai la componenta internă, ci și la componenta sa externă.

(a se vedea punctele 99-103, 148 și 314)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 115, 132, 133, 135, 144, 175 și 194)

6.      Lista cu circumstanțele atenuante menționate la punctul 29 din Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003 nu este exhaustivă, astfel cum reiese în mod clar din faptul că această listă este introdusă prin expresia „precum”.

(a se vedea punctul 313)

7.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 315-329)

8.      În materia sancțiunilor aplicate pentru încălcarea dreptului concurenței privind înțelegerile, în conformitate cu punctul 29 a doua liniuță din Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003, Comisia poate reduce, în temeiul circumstanțelor atenuante, cuantumul de bază al amenzii atunci când întreprinderea în cauză face dovada că încălcarea a fost săvârșită din neglijență.

În această privință, participarea unei întreprinderi nu poate fi rezultatul unei neglijențe, ci este rezultatul unei acțiuni intenționate din partea sa, atunci când reiese din informațiile date de ceilalți membri ai înțelegerii că întreprinderea respectivă dorea să li se alăture. De asemenea, natura acesteia de întreprindere mică familială care își vinde produsele doar pe piața națională, iar nu la export, importanța scăzută a cotei sale de piață, inexistența unui serviciu juridic intern sau pretinsa necunoaștere din partea sa a principiilor ce reglementează dreptul concurenței ori chiar particularitățile participării sale la înțelegere nu sunt de natură să demonstreze că nu s‑a alăturat în mod intenționat unei înțelegeri, apoi a părăsit‑o, iar ulterior i s‑a alăturat din nou.

(a se vedea punctele 335-337)

9.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 356-365, 373-376, 383 și 392)

10.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 366-371)

11.    În materia dreptului concurenței, dincolo de simplul control al legalității sancțiunii, care nu permite decât respingerea acțiunii în anulare sau anularea actului atacat, competența de fond conferită instanței Uniunii, în temeiul articolului 261 TFUE, de articolul 31 din Regulamentul nr. 1/2003 o autorizează să substituie aprecierea Comisiei cu propria apreciere și, în consecință, să reformeze actul atacat, chiar și în lipsa anulării, ținând seama de toate împrejurările de fapt, în special prin modificarea amenzii aplicate atunci când problema cuantumului acesteia este supusă aprecierii sale.

În această privință, stabilirea unei amenzi de către instanțele Uniunii nu este, prin natura sa, un exercițiu aritmetic exact. Pe de altă parte, instanța Uniunii nu este legată de calculele Comisiei și nici de orientările acesteia atunci când se pronunță în temeiul competenței sale de fond, ci trebuie să efectueze propria apreciere, ținând seama de toate împrejurările cauzei.

Astfel, pentru a determina cuantumul amenzii destinate să sancționeze participarea la o încălcare unică, din cuprinsul articolului 23 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 rezultă că se iau în considerare atât gravitatea, cât și durata încălcării, iar din principiul individualizării pedepselor reiese că sancțiunea trebuie să țină seama de situația fiecărui autor al încălcării în raport cu aceasta. O asemenea situație se regăsește în mod specific în privința unei încălcări complexe și de lungă durată, care se caracterizează prin caracterul eterogen al participanților.

(a se vedea punctele 394, 398 și 399)