HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi)

21 octombrie 2014(*)

„Marcă comunitară – Procedură de declarare a nulității – Marca comunitară verbală LAGUIOLE – Denumirea socială franceză anterioară Forge de Laguiole – Articolul 53 alineatul (1) litera (c) și articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”

În cauza T‑453/11,

Gilbert Szajner, cu domiciliul în Niort (Franța), reprezentat de A. Lakits‑Josse, avocat,

reclamant,

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de A. Folliard‑Monguiral, în calitate de agent,

pârât,

cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului, fiind

Forge de Laguiole SARL, cu sediul în Laguiole (Franța), reprezentată de F. Fajgenbaum, avocat,

având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 1 iunie 2011 (cauza R 181/2007‑1), privind o procedură de declarare a nulității între Forge de Laguiole SARL și domnul Gilbert Szajner,

TRIBUNALUL (Camera întâi),

compus din domnul H. Kanninen, președinte, doamna I. Pelikánová (raportor) și domnul E. Buttigieg, judecători,

grefier: doamna C. Heeren, administrator,

având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 8 august 2011,

având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 25 noiembrie 2011,

având în vedere memoriul în răspuns al OAPI depus la grefa Tribunalului la 12 decembrie 2011,

având în vedere memoriul în replică depus la grefa Tribunalului la 20 aprilie 2012,

având în vedere memoriul în duplică al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 6 iulie 2012,

în urma ședinței din 11 februarie 2014,

având în vedere observațiile scrise suplimentare prezentate de părți la invitația Tribunalului și depuse la grefa Tribunalului la 24 și la 25 februarie, precum și la 8 și la 9 aprilie 2014,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul cauzei

1        Reclamantul, domnul Gilbert Szajner, este titularul mărcii comunitare verbale LAGUIOLE, solicitată la 20 noiembrie 2001 și înregistrată la 17 ianuarie 2005 de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), potrivit Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].

2        Produsele și serviciile pentru care este înregistrată marca LAGUIOLE fac parte în special, după renunțarea parțială intervenită în cursul procedurii în fața OAPI, din clasele 8, 14, 16, 18, 20, 21, 28, 34 și 38 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, printre altele, următoarei descrieri:

–        clasa 8: „Scule și instrumente de mână acționate manual; linguri; ferăstraie, șurubelnițe, aparate de ras, lame pentru aparate de ras; truse de bărbierit; pile și clești de unghii, forfecuțe de unghii; truse de manichiură”;

–        clasa 14: „Metale prețioase și aliajele lor; articole de bijuterie, bijuterii, pietre prețioase; casete pentru bijuterii din metale prețioase; instrumente de cronometrare, butoni de manșetă, ace de cravată, ace de parură, brelocuri; portmonee din metale prețioase; ceasuri și curele de ceas, cutii, sfeșnice, etuiuri pentru trabucuri, ustensile și recipiente pentru menaj și bucătărie din metale prețioase; veselă din metale prețioase”;

–        clasa 16: „Rechizite școlare; cuțite de tăiat hârtie; creioane, creioane mecanice, radiere; plicuri; clasoare; albume, cărți, almanahuri, broșuri, caiete, cataloage; calendare, litografii, afișe”;

–        clasa 18: „Piele și imitații de piele; cufere, geamantane și valize; bastoane; genți de mână; genți de plajă; genți, truse și cufere de voiaj; portofele; portcarduri (portofele), mape pentru documente; serviete (marochinărie); etuiuri pentru chei (marochinărie); portmonee din alte materiale decât metale prețioase”;

–        clasa 20: „Rame, obiecte de artă sau de ornament din lemn, plută, trestie, stuf, răchită, corn, os, fildeș, fanoane de balenă, solzi, ambră, sidef, spumă de mare și înlocuitori ai tuturor acestor materiale sau din material plastic”;

–        clasa 21: „Ustensile de bucătărie și veselă din sticlă, porțelan și ceramică; veselă din alte materiale decât metale prețioase; tirbușoane; desfăcătoare de sticle, cutii de metal pentru distribuirea prosoapelor de hârtie; cronometre; pămătufuri de bărbierit, produse necesare pentru toaletă”;

–        clasa 28: „Articole de gimnastică și de sport (cu excepția articolelor de înot, a articolelor de îmbrăcăminte și a încălțămintei); mănuși de golf”;

–        clasa 34: „Articole pentru fumători; chibrituri, brichete pentru fumători; cutii de trabucuri și tabachere din alte materiale decât metale prețioase; clești pentru trabucuri; perii de curățat pipe”;

–        clasa 38: „Telecomunicații; informații în materie de telecomunicații; agenții de informații (știri); transmisia de mesaje; transmisia de mesaje și de imagini asistată de calculator; comunicații prin terminale de calculatoare; comunicații telefonice; comunicare, transmisie de informații cuprinse în baze de date sau într‑un server central; servicii telefonice de mesagerie, poștă electronică sau mesaje prin transmisii de date; comunicare și transmisie de mesaje, de informații și de date, online sau decalat plecând de la sisteme de procesare de date, de la rețele informatice, inclusiv rețeaua mondială de telecomunicații denumită «internet» și rețeaua mondială denumită «web»; transmisia de informații prin intermediul rețelelor de telecomunicații, inclusiv rețeaua mondială denumită «internet»”.

3        La 22 iulie 2005, intervenienta, Forge de Laguiole SARL, a prezentat o cerere de declarare a nulității parțiale a mărcii LAGUIOLE, în temeiul articolului 52 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 coroborat cu articolul 8 alineatul (4) din același regulament [devenite articolul 53 alineatul (1) litera (c) și articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009].

4        Cererea de declarare a nulității se întemeia pe denumirea socială Forge de Laguiole, utilizată de intervenientă pentru activitățile sale: „fabricarea și vânzarea oricăror articole de cuțitărie, foarfece, articole pentru cadouri și suveniruri, ale oricăror articole legate de arta aranjării mesei”. Potrivit intervenientei, această denumire socială, a cărei întindere nu este doar locală, îi dă dreptul, conform legislației franceze, să interzică utilizarea unei mărci mai recente.

5        Cererea de declarare a nulității parțiale era îndreptată împotriva tuturor produselor și serviciilor menționate la punctul 2 de mai sus.

6        Prin decizia din 27 noiembrie 2006, divizia de anulare a respins cererea de declarare a nulității.

7        La 25 ianuarie 2007, intervenienta a introdus o cale de atac la OAPI, în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94 (devenite articolele 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009), împotriva deciziei diviziei de anulare.

8        Prin Decizia din 1 iunie 2011 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera întâi de recurs a admis în parte calea de atac și a declarat marca LAGUIOLE nulă pentru produsele din clasele 8, 14, 16, 18, 20, 21, 28 și 34. Aceasta a respins acțiunea în ceea ce privește serviciile din clasa 38.

9        În special, camera de recurs a considerat că, potrivit jurisprudenței franceze, o denumire socială era protejată din principiu pentru toate activitățile care intră în obiectul său social, protecția fiind totuși limitată la activitățile desfășurate în mod efectiv și concret atunci când obiectul social era imprecis sau activitățile desfășurate nu erau acoperite de acesta. Or, în speță, obiectul social al intervenientei ar fi suficient de precis în ceea ce privește „fabricarea și vânzarea oricăror articole de cuțitărie, foarfece”. Camera de recurs a adăugat că, admițând chiar că modul de redactare a obiectului social „fabricarea și vânzarea oricăror articole pentru cadouri și suveniruri – a oricăror articole legate de arta aranjării mesei” ar fi imprecis, denumirea socială a reclamantei merita protecție, cel puțin în sectoarele în care aceasta și‑a desfășurat efectiv activitățile anterior depunerii mărcii LAGUIOLE.

10      În această privință, camera de recurs a considerat că intervenienta a demonstrat că a exercitat o activitate comercială, încă dinainte de depunerea mărcii LAGUIOLE, pentru comerțul cu produse care țin de „arta aranjării mesei”, „arta aranjării casei”, universul vinului, foarfece și articole pentru fumători, pentru jucători de golf, pentru vânători și pentru agrement, precum și alte accesorii. În schimb, intervenienta nu ar fi demonstrat o activitate comercială cu privire la produse de lux și articole de voiaj, de altfel nevizate de obiectul său social. În cele din urmă, camera de recurs a considerat că, cu excepția serviciilor de telecomunicații din clasa 38, toate produsele acoperite de marcă se suprapuneau sectoarelor de activitate ale intervenientei sau se situau în sectoare de activitate conexe.

11      În ceea ce privește semnele în conflict, camera de recurs a considerat că termenul „laguiole”, deși descriptiv și nedistinctiv pentru cuțite, era totuși elementul dominant sau cel puțin codominant al denumirii sociale Forge de Laguiole, chiar și atunci când aceasta din urmă era utilizată pentru cuțite. Într‑o apreciere globală, semnele în conflict ar prezenta o anumită similitudine pe plan fonetic, vizual și conceptual, care nu ar putea fi compensată prin simpla adăugare a expresiei generice „forge de”.

12      Camera de recurs a concluzionat, pe de o parte, că exista un risc de confuzie pentru consumatorul francez dacă marca LAGUIOLE era folosită pentru produse sau servicii identice sau similare, destinate aceleiași clientele și vândute în aceleași magazine ca și „produsele de cuțitărie, foarfecele, obiecte pentru cadou sau destinate artei aranjării mesei”, care intră în sectoarele de activitate ale intervenientei. Pe de altă parte, a considerat că activitățile intervenientei ar fi afectate dacă marca menționată ar fi utilizată pentru produse complementare, indisolubil legate de aceste activități, respectiv aparținând unor sectoare de activitate conexe în care aceste activități pot fi dezvoltate în mod natural.

13      În sfârșit, potrivit camerei de recurs, ca urmare a prestigiului său, respectiv a reputației sale, denumirea socială Forge de Laguiole avea un puternic caracter distinctiv și putea beneficia de o protecție excepțională chiar pentru sectoare de activitate diferite de cele care intrau în obiectul său social.

 Concluziile părților

14      Reclamantul solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate;

–        obligarea intervenientei să suporte propriile cheltuieli de judecată și pe cele efectuate de reclamant;

15      OAPI solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

16      Intervenienta solicită Tribunalului:

–        confirmarea deciziei camerei de recurs;

–        obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

1.     Cu privire la înscrisurile prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului

17      Trebuie constatat că reclamantul și intervenienta, în cadrul memoriului în replică și, respectiv, al memoriului în duplică, au prezentat o serie de înscrisuri care nu făceau parte din dosarul de procedură în fața OAPI.

18      Astfel, reclamantul a prezentat:

–        trei extrase dintr‑un dicționar (anexele 34, 35 și 39 la memoriul în replică);

–        un extras dintr‑un catalog de licitații (anexa 36 la memoriul în replică);

–        două extrase ale rezultatelor unui motor de căutare pe internet (anexele 37 și 40 la memoriul în replică);

–        un extras al unei enciclopedii online (anexa 38 la memoriul în replică);

–        două articole de presă (anexa 41 la memoriul în replică);

–        extrase ale unor rezultate de căutare de mărci în baza de date a Institutului Național Francez al Proprietății Intelectuale (INPI) (anexa 42 la memoriul în replică);

–        patru copii ale deciziilor diviziei de opoziție a OAPI (anexele 34 bis, 34 ter, 37 bis și 38 bis la memoriul în replică).

19      Intervenienta, la rândul său, a prezentat:

–        hotărâri ale diferitor instanțe franceze (anexele 55, 57, 58, 67, 68, 69, 70, 73 și 74 la memoriul în duplică);

–        trei decizii ale camerelor de recurs și ale diviziei de opoziție a OAPI (anexele 56, 59 și 66 la memoriul în duplică);

–        extrase ale Orientărilor OAPI privind procedura de opoziție (anexa 60 la memoriul în duplică);

–        patru articole de presă, extrase de pe internet (anexa 61 la memoriul în duplică);

–        trei extrase de pe site‑uri de vânzare pe internet (anexele 63-65 la memoriul în duplică);

–        un extras al Codului francez al consumatorului (anexa 71 la memoriul în replică);

–        extrase ale bilanțului de activitate 2011 a Direcției Generale Concurență, Consum și Prevenire a Fraudelor franceză (DGCCRF) (anexa 72 la memoriul în replică).

20      În plus, OAPI a arătat în observațiile sale suplimentare din 21 februarie 2014 că hotărârea Curții de Casație franceze din 10 iulie 2012 (C.Cass. Com., Cœur de princesse/Mattel France, nr. 08‑2012.010), invocată de reclamant, ar trebui să fie înlăturată din dezbateri ca inadmisibilă.

21      Este necesar să se amintească, în această privință, că acțiunea în fața Tribunalului vizează controlul legalității deciziilor camerelor de recurs ale OAPI în sensul articolului 65 din Regulamentul nr. 207/2009, astfel încât funcția Tribunalului nu este aceea de a reexamina circumstanțele de fapt în lumina documentelor prezentate pentru prima dată în fața sa. Prin urmare, anexele 34-42 la memoriul în replică, precum și anexele 61, 63-65 și 72 la memoriul în duplică al intervenientei trebuie înlăturate fără a fi necesar să se examineze forța lor probantă [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 24 noiembrie 2005, Sadas/OAPI – LTJ Diffusion (ARTHUR ET FELICIE), T‑346/04, Rec., p. II‑4891, punctul 19 și jurisprudența citată].

22      În schimb, anexele 34 bis, 34 ter, 37 bis și 38 bis la memoriul în replică și anexele 56, 59, 60 și 66 la memoriul în duplică, deși au fost prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului, nu sunt dovezi propriu‑zise, ci se referă la practica decizională anterioară a OAPI, la care, chiar dacă este ulterioară procedurii în fața OAPI, o parte are dreptul să facă trimitere (Hotărârea ARTHUR ET FELICIE, punctul 21 de mai sus, punctul 20).

23      Același lucru este valabil și pentru anexele 55, 57, 58, 67-71, 73 și 74 la memoriul în duplică, precum și pentru hotărârea Curții de Casație franceze din 10 iulie 2012 (punctul 20 de mai sus), care trebuie să fie declarate admisibile, deoarece se referă la legislația națională, precum și la practica judiciară a instanțelor naționale, la care, chiar dacă este ulterioară procedurii în fața OAPI, o parte are dreptul să facă trimitere. Astfel, nici părțile și nici Tribunalul însuși nu pot fi împiedicate să se inspire, în interpretarea dreptului național la care, precum în speță, face trimitere dreptul Uniunii (a se vedea punctul 29 de mai jos), din elemente extrase din legislația sau din jurisprudența națională, din moment ce nu se pune problema de a reproșa camerei de recurs că nu a luat în considerare elemente de fapt dintr‑o anumită hotărâre a unei instanțe franceze, ci este vorba despre a invoca dispoziții legale sau hotărâri în susținerea unui motiv întemeiat pe aplicarea greșită de către camerele de recurs a unei dispoziții de drept național [a se vedea prin analogie Hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2006, Vitakraft‑Werke Wührmann/OAPI – Johnson’s Veterinary Products (VITACOAT), T‑277/04, Rec., p. II‑2211, punctele 70 și 71].

24      Pe de altă parte, în măsura în care OAPI invocă Hotărârea Curții din 5 iulie 2011, Edwin/OAPI (C‑263/09 P, Rep., p. I‑5853, punctele 46-57), pentru a contesta admisibilitatea ca element de probă a hotărârii Curții de Casație franceze din 10 iulie 2012 (supra, punctul 20), este suficient să se constate că nu reiese din această hotărâre că Tribunalul este împiedicat să ia în considerare elemente prezentate pentru prima dată în fața sa de către o parte pentru a demonstra că camera de recurs a aplicat incorect dreptul național invocat înaintea sa. Astfel, în această hotărâre, Curtea a examinat doar, pe de o parte, dacă Tribunalul a încălcat o normă națională aplicată fondului unui litigiu și, pe de altă parte, dacă era competentă pentru a constata existența unei astfel de încălcări (Hotărârea Edwin/OAPI, citată anterior, punctul 44). În acest context, Curtea a indicat, desigur, că o parte care solicita aplicarea unei norme naționale era obligată să prezinte OAPI elementele care stabilesc conținutul său (a se vedea Hotărârea Edwin/OAPI, citată anterior, punctul 50). Aceasta nu înseamnă totuși că aplicarea de către OAPI a normei naționale nu poate fi controlată de Tribunal în lumina unei hotărâri naționale ulterioare adoptării deciziei OAPI și invocate de o parte în procedură.

25      În sfârșit, este necesar să se respingă argumentul OAPI potrivit căruia faptul că reclamantul a prezentat hotărârea Curții de Casație franceze din 10 iulie 2012 (punctul 20 de mai sus) abia în ședință, iar nu înainte, este o „manevră procedurală dilatorie”. Astfel, trebuie amintit în primul rând, în această privință, că respectiva hotărâre a fost pronunțată la câteva zile după depunerea memoriului în duplică al intervenientei, într‑un moment în care procedura scrisă, deși nu era încheiată încă în mod oficial, era în principiu terminată. Reclamantul nu poate, așadar, să invoce în mod util hotărârea din 10 iulie 2012 în înscrisurile sale. În continuare, trebuie subliniat că, contrar afirmațiilor OAPI, reclamantul s‑a prevalat de hotărârea Curții de Casație franceze din 10 iulie 2012, punctul 20 de mai sus, deja în cadrul motivării cererii sale prin care a solicitat o ședință, depusă la grefa Tribunalului la 23 august 2012 și notificată OAPI la 11 septembrie 2012, iar nu doar în ședință.

2.     Cu privire la fond

26      Reclamantul invocă un motiv unic întemeiat pe încălcarea articolului 53 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu articolul 8 alineatul (4) din același regulament.

27      Potrivit acestor două dispoziții, existența unui semn care nu este o marcă permite să se obțină declararea nulității unei mărci comunitare dacă acesta îndeplinește cumulativ patru condiții: semnul respectiv trebuie să fie utilizat în comerț; acesta trebuie să aibă incidență nu numai pe plan local; dreptul asupra acestui semn trebuie să fi fost dobândit în conformitate cu legislația statului membru în care semnul a fost utilizat anterior datei de depunere a cererii de înregistrare a mărcii comunitare; în sfârșit, acest semn trebuie să confere titularului dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente. Aceste patru condiții limitează numărul de alte semne, în afara mărcilor, care pot fi invocate pentru contestarea validității unei mărci comunitare pe întreg teritoriul comunității, conform articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 [Hotărârea Tribunalului din 24 martie 2009, Moreira da Fonseca/OAPI – General Óptica (GENERAL OPTICA), T‑318/06-T‑321/06, Rep., p. II‑649, punctul 32].

28      Primele două condiții, și anume cea privind utilizarea și cea referitoare la incidența semnului invocat, aceasta din urmă trebuind să fie nu numai pe plan local, rezultă chiar din modul de redactare a articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 și trebuie, prin urmare, să fie interpretate în lumina dreptului Uniunii. Astfel, Regulamentul nr. 207/2009 stabilește standarde uniforme privind utilizarea semnelor și domeniul lor de aplicare, care sunt conforme cu principiile care stau la baza sistemului instituit de acest regulament (Hotărârea GENERAL OPTICA, punctul 27 de mai sus, punctul 33).

29      În schimb, chiar din formularea „atunci când și în măsura în care, în conformitate cu legislația statului membru care este aplicabilă acestui semn” reiese că celelalte două condiții, prevăzute în continuare la articolul 8 alineatul (4) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 207/2009, constituie condiții stabilite prin regulament care, spre deosebire de cele de mai sus, se apreciază în raport cu criteriile stabilite de dreptul care reglementează semnul invocat. Această trimitere la dreptul care reglementează semnul invocat este categoric justificată, dat fiind că Regulamentul nr. 207/2009 recunoaște posibilitatea ca semne care nu fac parte din sistemul mărcii comunitare să fie invocate împotriva unei mărci comunitare. Prin urmare, numai dreptul care reglementează semnul invocat permite să se stabilească dacă acesta este anterior mărcii comunitare și dacă poate justifica interzicerea utilizării unei mărci mai recente (Hotărârea GENERAL OPTICA, punctul 27 de mai sus, punctul 34).

30      În speță, nu se contestă că denumirea socială Forge de Laguiole este un semn utilizat în comerț, în sensul articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009, și că incidența sa este nu numai pe plan local. Părțile nu au contestat, nici în cadrul procedurii în fața OAPI, nici în înscrisurile lor în fața Tribunalului, că drepturile asupra acestei denumiri sociale au fost dobândite, potrivit dreptului francez, înainte de 20 noiembrie 2001, data depunerii mărcii LAGUIOLE.

31      În măsura în care, în ședință, reclamantul, prin referire la mărcile sale franceze LAGUIOLE, depuse în anul 1993, a încercat să repună în discuție caracterul anterior al denumirii sociale a intervenientei sub forma sa actuală, în raport cu marca comunitară LAGUIOLE, este suficient să se observe că este relevantă, în speță, doar data depunerii mărcii comunitare menționate, și anume 20 noiembrie 2001 (a se vedea punctul 1 de mai sus).

32      În schimb, părțile au opinii divergente în ceea ce privește a patra condiție enunțată la punctul 27 de mai sus, referitoare la aspectul dacă și, eventual, în ce măsură denumirea socială a intervenientei îi permite să îi interzică reclamantului utilizarea mărcii mai recente LAGUIOLE. Conform jurisprudenței citate la punctul 29 de mai sus, răspunsul la această întrebare depinde doar de dreptul francez.

33      În speță, camera de recurs, în lumina jurisprudenței franceze existente la data adoptării deciziei atacate, și‑a întemeiat raționamentul pe doi piloni, fiecare dintre aceștia conceput a fi suficient în sine pentru a întemeia concluzia sa potrivit căreia denumirea socială a intervenientei era protejată pentru toate activitățile enunțate în obiectul său social.

34      În primul rând, camera de recurs a considerat, în esență, că modul de redactare a obiectului social al intervenientei era definit într‑un mod suficient de precis pentru a se putea admite ca protecția conferită de denumirea socială a acesteia să se extindă la toate activitățile enunțate în acesta (decizia atacată, punctele 87-90). În al doilea rând, camera de recurs a considerat că, admițând chiar că nu aceasta este situația pentru activitatea „fabricarea și vânzarea [...] oricăror articole pentru cadouri și suveniruri – a oricăror articole legate de arta aranjării mesei”, intervenienta dovedise că și‑a diversificat activitățile, înainte de 20 noiembrie 2001, la „arta aranjării mesei”, „arta aranjării casei”, „universul vinului”, foarfece, articole pentru fumători, pentru jucători de golf, pentru vânători și pentru agrement, precum și „alte accesorii” (decizia atacată, punctele 91-94).

35      Prin urmare trebuie examinat fiecare dintre pilonii pe care se bazează decizia atacată.

 Cu privire la întinderea protecției conferite de denumirea socială Forge de Laguiole

36      Articolele L. 714‑3 și L. 711‑4 din Codul proprietății intelectuale francez (denumit în continuare „CPI”) sunt redactate după cum urmează:

L. 714‑3

„Este declarată nulă prin decizie judecătorească înregistrarea unei mărci care nu este conformă dispozițiilor articolelor L. 711‑1-L. 711‑4.

[...]

Doar titularul unui drept anterior poate formula o acțiune în declararea nulității în temeiul articolului L. 711‑4. Cu toate acestea, acțiunea sa nu este admisibilă dacă marca a fost depusă cu bună‑credință și dacă acesta a tolerat utilizarea sa timp de cinci ani.

Decizia de anulare are efect absolut.”

L. 711‑4

„Nu poate fi adoptat ca marcă un semn care aduce atingere unor drepturi anterioare și în special:

[...]

b)      o denumire sau o siglă comercială, dacă există risc de confuzie în percepția publicului;

[...]”

37      Nu se contestă faptul că dreptul de a obține anularea unei mărci mai recente în temeiul unei denumiri sociale include a fortiori dreptul de a se opune utilizării acestei mărci în sensul celei de a patra condiții stabilite la punctul 27 de mai sus.

38      Reclamantul susține că, în dreptul francez, protecția denumirii sociale nu se extinde decât la activitățile efectiv desfășurate, în special atunci când activitățile indicate în obiectul social sunt definite prea larg.

39      OAPI, la rândul său, consideră că, în dreptul francez, întinderea protecției denumirii sociale este definită de modul de redactare a activităților precizate în obiectul social, cu excepția cazului în care acest mod de redactare este excesiv de larg sau imprecis, și că, într‑un astfel de caz, respectiva întindere a protecției este limitată doar la activitățile concrete desfășurate de societatea în cauză.

40      Intervenienta susține, în esență, că denumirea socială este protejată pentru orice activitate menționată în obiectul social, chiar dacă acesta din urmă este redactat în linii mari, și indiferent de activitățile efectiv desfășurate. Aceasta a adăugat că protecția se extinde de asemenea la activitățile din sectoarele economice care nu sunt încă desfășurate de titular, dar conexe celor menționate în obiectul social.

41      Trebuie amintit că, în conformitate cu interpretarea articolului L. 711‑4 litera b) din CPI propusă de camera de recurs în decizia atacată, o denumire socială este protejată din principiu pentru toate activitățile acoperite de obiectul său social, protecția fiind totuși limitată la activitățile desfășurate efectiv și concret, în cazul în care obiectul social este imprecis sau în care activitățile desfășurate nu sunt acoperite de acesta.

42      Camera de recurs s‑a întemeiat, pentru această interpretare, pe jurisprudența franceză existentă la data adoptării deciziei atacate, 1 iunie 2011. Această jurisprudență nu era uniformă și a dat naștere unei controverse în doctrina de specialitate, amplu citată de părți, atât înaintea OAPI, cât și în fața Tribunalului.

43      Or, această jurisprudență divergentă, precum și controversa pe care a generat‑o în doctrină au fost reîncadrate prin hotărârea Curții de Casație franceze din 10 iulie 2012 (punctul 20 de mai sus). Astfel, în această hotărâre, pronunțată după adoptarea deciziei atacate, s‑a statuat că „denumirea socială nu [beneficia] de protecție decât pentru activitățile desfășurate efectiv de societate, iar nu pentru cele enumerate în statutul acesteia”.

44      Contrar susținerilor OAPI și ale intervenientei în observațiile scrise suplimentare, prezentate la 24 și, respectiv, la 25 februarie 2014, principiul enunțat în hotărârea Curții de Casație franceze din 10 iulie 2012 (punctul 20 de mai sus) este lipsit de orice ambiguitate cu privire la întinderea protecției acordate unei denumiri sociale și are vocație să fie aplicat în general. Este adevărat că speța în care s‑a pronunțat această hotărâre nu se referă la o acțiune formulată în temeiul articolului L. 711‑4 din CPI, ci la anularea unei mărci pentru o depunere frauduloasă și o cerere în materie de concurență neloială. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că pasajul citat la punctul 43 de mai sus apare în secțiunea acestei hotărâri în cuprinsul căreia se respinge un motiv de anulare pentru depunere frauduloasă a mărcii cœur de princesse, în temeiul faptului că respectiva marcă doar relua denumirea socială a societății reclamante, anterior comercializării de către societatea Mattel France de păpuși sub denumirea „cœur de princesse”. În acest context a redactat Curtea de Casație franceză pasajul respectiv, arătând ulterior că produsele și serviciile desemnate de marca cœur de princesse depășeau cu mult activitățile efectiv desfășurate de societatea în cauză până la momentul respectiv, respingând astfel ca inoperant motivul invocat de aceasta din urmă. În concluzie, acest pasaj nu cuprinde nicio limitare, nici în modul său de redactare, nici în contextul său de fapt sau procedural, ceea ce ar putea sugera că aplicabilitatea sa ar fi rezervată împrejurărilor specifice ale cauzei judecate.

45      Pe de altă parte, contrar opiniei OAPI, hotărârea Curții de Casație franceze din 10 iulie 2012 (punctul 20 de mai sus) poate fi luată în considerare de Tribunal în analiza sa cu privire la legalitatea deciziei atacate, chiar dacă este ulterioară acesteia din urmă.

46      Astfel, pe lângă considerațiile de ordin procedural menționate la punctele 23 și 24 de mai sus, trebuie să se constate, în primul rând, că prin această hotărâre nu s‑a efectuat un reviriment al jurisprudenței, ci doar s‑a clarificat o problemă juridică în litigiu. Astfel, după cum atestă mai multe hotărâri anterioare ale instanțelor franceze prezentate de părți, atât în fața OAPI, cât și în fața Tribunalului, jurisprudența instanțelor inferioare anterioară hotărârii Curții de Casație franceze din 10 iulie 2012 (punctul 20 de mai sus), deși nu este uniformă, permitea concluzia că protecția denumirii sociale era limitată la activitățile efectiv desfășurate de societatea în cauză.

47      În al doilea rând, considerând chiar că hotărârea Curții de Casație franceze din 10 iulie 2012 (punctul 20 de mai sus) trebuie înțeleasă ca un reviriment al jurisprudenței, astfel de revirimente, în principiu, se aplică retroactiv situațiilor existente.

48      Acest principiu se justifică prin considerația că interpretarea jurisprudențială a unei norme la un moment dat nu poate fi diferită în funcție de momentul faptelor în cauză și nimeni nu se poate prevala de un drept dobândit ca urmare a unei jurisprudențe fixe. Deși acest principiu este susceptibil să fie atenuat în măsura în care, în situații excepționale, instanțele se pot îndepărta de la el pentru a modula efectul în timp al retroactivității unui reviriment, caracterul retroactiv al unui reviriment rămâne principiul. Or, în speță, hotărârea Curții de Casație franceze din 10 iulie 2012 (punctul 20 de mai sus) nu conține nicio modulare sau limitare în acest sens.

49      Trebuie adăugat, în această privință, că principiul analog este aplicat de instanțele Uniunii (Hotărârea Curții din 11 august 1995, Roders și alții, C‑367/93-C‑377/93, Rec., p. I‑2229, punctele 42 și 43).

50      În consecință, chiar în cazul în care hotărârea Curții de Casație franceze din 10 iulie 2012 (punctul 20 de mai sus) este în sine un fapt nou, se limitează doar la a afirma dreptul francez astfel cum ar fi trebuit aplicat de camera de recurs în decizia atacată, din 1 iunie 2011, și astfel cum trebuie să fie aplicat de Tribunal, în conformitate cu principiul amintit la punctul 29 de mai sus.

51      În consecință, în speță, protecția denumirii sociale Forge de Laguiole se extinde numai la activitățile efectiv desfășurate de intervenientă la data formulării cererii de înregistrare a mărcii LAGUIOLE, și anume 20 noiembrie 2001.

52      În consecință, primul pilon al raționamentului camerei de recurs, care se bazează pe activitățile enunțate în obiectul social al intervenientei, nu este de natură să întemeieze decizia atacată, fără să se demonstreze că activitățile menționate au fost efectiv desfășurate.

53      Rămâne, așadar, să se examineze temeinicia celui de al doilea pilon al raționamentului camerei de recurs, întemeiat pe activitățile efectiv desfășurate de intervenientă.

 Cu privire la activitățile efectiv desfășurate de intervenientă înainte de data depunerii mărcii LAGUIOLE

54      Este cert, în speță, că intervenienta este activă în fabricarea și vânzarea de produse de cuțitărie.

55      Potrivit constatărilor camerei de recurs, intervenienta a putut stabili în plus că și‑a diversificat activitățile către alte sectoare decât cel al cuțităriei, înainte de data depunerii mărcii LAGUIOLE (și anume 20 noiembrie 2001).

56      Reclamantul susține, în această privință, pe de o parte, că activitatea intervenientei se limitează în realitate la comerțul cu cuțite, pretinsa diversificare constând în comercializarea de cuțite echipate cu un accesoriu, și, pe de altă parte, că respectiva diversificare este, în orice caz, în mare măsură ulterioară datei depunerii mărcii LAGUIOLE.

57      OAPI susține că domeniile de activitate ale unei societăți sunt definite în raport cu clientela căreia îi sunt destinate produsele sau serviciile sale. Or, cuțitele echipate cu un accesoriu s‑ar adresa unei clientele diferite de cea a simplelor cuțite, fapt care ar fi demonstrat de diferența canalelor de distribuire a diverselor cuțite echipate cu accesorii. Pe de altă parte, diversificarea activităților intervenientei către alte sectoare decât cel al cuțităriei ar fi început înainte de depunerea mărcii LAGUIOLE.

58      Intervenienta adaugă că un produs poate avea două funcții distincte, funcția de cuțit nesuprimând funcția de accesoriu.

59      În ceea ce privește dovezile privind diversificarea activităților intervenientei către alte sectoare decât cel al cuțităriei, camera de recurs s‑a întemeiat, la punctul 94 din decizia atacată, pe anumite înscrisuri prezentate de intervenientă în fața OAPI, care datează din perioada anterioară depunerii mărcii LAGUIOLE, și anume:

–        lista de prețuri a intervenientei din 1 ianuarie 2001 (înscrisul 38.1), care se referă la cuțite cu diferite accesorii – și anume tirbușon, dorn, desfăcător de capace, clești pentru trabucuri, butucel de pipe, breloc – „teci”, precum și modelul „Couteau de chasse” (Cuțit de vânătoare);

–        două facturi din 15 octombrie 1998 și din 30 martie 2000, adresate unor clienți din Luxemburg și Austria, menționând modelul „Sommelier” (Somelier), care includea tirbușon și desfăcător de capace, precum și „Relève‑pitch” (Marker de golf), modelul „Laguiole du routard” (Laguiole backpacker) și un „manșon” din piele;

–        o factură din 22 noiembrie 2000 adresată unui client din Franța, care menționa o „furculiță”, precum și modelele „Sommelier” și „Calumet”, care includ racletă, butucel de pipe și insignă, precum și un „etui”.

60      Trebuie constatat, în această privință, în primul rând, că „cutiile de cadouri” și „cutiile” nu sunt menționate în niciunul dintre aceste înscrisuri. În schimb, în partea de jos a anumitor pagini din lista de prețuri a intervenientei din 1 ianuarie 2001, există mențiunea „Cuțitele sunt livrate cu un ambalaj cadou și cu un certificat de origine”. Înscrisurile luate în considerare de camera de recurs relevă, prin urmare, comercializarea de ambalaje pentru cadou de către intervenientă doar pentru a servi la împachetarea produselor acesteia, iar nu ca produse autonome. În aceste împrejurări, camera de recurs a considerat în mod eronat, la punctul 93 din decizia atacată, că au fost puse în vânzare de către intervenientă „cutii de cadouri” și „cutii” în cadrul diversificării activităților sale în sectorul „altor accesorii”.

61      În al doilea rând, modelul „Laguiole du routard” este un briceag, fără accesorii. În mod similar, modelul „Couteau de chasse” este, potrivit descrierii din lista de prețuri din 1 ianuarie 2001, un „[m]odel care nu se închide, livrat cu un etui din piele”. În consecință, trebuie să se considere că aceste modele nu pot fi folosite pentru a demonstra o diversificare a activităților intervenientei către alte sectoare decât cel al cuțităriei, presupunând chiar că ar fi destinate utilizării în cadrul unor activități de „agrement” sau de către vânători, astfel cum a afirmat camera de recurs la punctul 93 din decizia atacată.

62      În al treilea rând, „tecile” și „etuiurile” menționate în facturi și în lista de prețuri sunt, prin designul și prin prezentarea lor, exclusiv destinate pentru a conține cuțitele fabricate de intervenientă. Acestea ar putea cel mult, eventual, să servească pentru a conține alte cuțite, în funcție de mărimea și de forma lor, dar nu alte produse decât cele de cuțitărie. În plus, respectivele teci și etuiuri sunt vândute exclusiv împreună cu cuțitele și nu separat. În aceste condiții, este necesar să se considere că reprezintă doar accesorii pentru produsele de cuțitărie comercializate de intervenientă, fără a avea caracterul unei game independente de produse, și, prin urmare, nu pot fi utilizate pentru a demonstra diversificarea activităților sale către alte sectoare decât cel al cuțităriei.

63      În al patrulea rând, în mod evident, tecile nu țin de categoria cuțităriei. Cu toate acestea, comercializarea de teci nu permite să se stabilească o activitate a intervenientei în întregul sector al „artei aranjării mesei”. Astfel, deși este adevărat că tecile ar putea fi percepute ca intrând în categoria „artei aranjării mesei”, este vorba aici despre o categorie prea largă și care grupează seturi de produse prea eterogene pentru a putea face obiectul unei comparații, în vederea aprecierii similitudinii lor, în raport cu produsele și cu serviciile desemnate de marca LAGUIOLE. În schimb, comercializarea de teci demonstrează o diversificare concretă și efectivă a activităților intervenientei către tacâmuri în general, ca subcategorie a „artei aranjării mesei” [a se vedea prin analogie Hotărârea Tribunalului din 13 februarie 2007, Mundipharma/OAPI – Altana Pharma (RESPICUR), T‑256/04, Rec., p. II‑449, punctul 23].

64      În al cincilea rând, în ceea ce privește diferite (alte) articole constând într‑un cuțit însoțit de una sau două accesorii (tirbușon, dorn, desfăcător de capace, clești pentru trabucuri, butucel de pipe, brelocuri, markere de golf), camera de recurs a considerat, în esență, că aceste articole multifuncționale demonstrau diversificarea activităților intervenientei către alte sectoare decât cel al cuțităriei.

65      Or, astfel cum reclamantul susține în mod întemeiat, articolele multifuncționale comercializate de intervenientă nu sunt caracterizate prin funcția accesoriului, ci rămân cuțite, în pofida prezenței unuia sau a două accesorii. Astfel, adăugarea unor accesorii diverse nu le schimbă caracterul de produse care intră în sectorul cuțităriei.

66      În această privință, pe de o parte, trebuie arătat că, între produsele multifuncționale comercializate de intervenientă, cuțitul rămâne predominant și determină caracterul produsului în ansamblu, atât în ceea ce privește materialul folosit, cât și întreaga sa prezentare, fapt evidențiat de altfel în lista de prețuri din 1 ianuarie 2001. Reiese din acest înscris că însăși intervenienta consideră respectivele produse, ca fiind cuțite. Astfel, modelul care include un tirbușon și un desfăcător de capace figurează sub denumirea „Couteau Sommelier‑Décapsuleur” și cel care include un marker de golf sub denumirea „Couteau du Golfeur”. În plus, părțile acestor produse, altele decât lama, cum ar fi dornul și tirbușonul, sunt desemnate în mod expres ca „accesorii”, materialul lamei și cel al accesoriilor menționate fiind indicate separat, insistându‑se asupra calității oțelului lamei (modelul „Calumet”, cu racletă, insignă și butucel de pipe constituind în această privință o excepție). În cele din urmă, astfel cum s‑a menționat deja la punctul 60 de mai sus, în subsolul anumitor pagini care conțineau modele ce includeau accesorii exista mențiunea „Cuțitele sunt livrate cu un ambalaj cadou și cu un certificat de origine”.

67      Pe de altă parte, contrar celor susținute de intervenientă, clientela căreia i se adresează produsele multifuncționale nu este compusă din jucători de golf sau din fumători în general, ci fie din cumpărători de produse de cuțitărie care practică de asemenea golful sau care sunt fumători, fie din fumătorii sau jucători de golf cu o afinitate pentru produse de cuțitărie. Această constatare este valabilă atât sub aspect funcțional (un marker de golf sau clești pentru trabucuri care fac parte dintr‑un mâner de cuțit și sunt mai puțin manevrabile și practice decât același instrument fără cuțit, în special dacă cuțitul în sine este un produs de calitate superioară de o anumită dimensiune, cum este cazul produselor intervenientei), cât și sub aspect financiar (costul suplimentar considerabil al articolelor multifuncționale, în raport cu simplul accesoriu) sau inclusiv sub aspectul imaginii (un fumător sau un jucător de golf care nu este interesat de produse de cuțitărie nu se va gândi la produsele intervenientei pentru a se aproviziona cu articole pentru fumători sau pentru golf, ci se va îndrepta către producători specializați din aceste sectoare).

68      Prin urmare, este necesar să se respingă argumentul OAPI întemeiat pe faptul că sectoarele de activitate ale unei persoane juridice sunt definite în primul rând de piețele cărora le sunt destinate produsele sau serviciile lor. Astfel, produsele multifuncționale comercializate de intervenientă nu se adresează în mod special unui public care nu are legătură cu publicul țintă al produselor care țin de sectorul cuțităriei, ci unui public de fumători sau de jucători de golf care sunt deopotrivă amatori ai respectivelor produse. În această privință, trebuie arătat că, contrar a ceea ce camera de recurs a susținut la punctele 96 și 97 din decizia atacată, faptul că articolele multifuncționale comercializate de intervenientă au fost vândute nu numai de distribuitori de produse de cuțitărie, ci și de armurieri și de tutungerii, de magazine de papetărie, de magazine de „cadouri – arta aranjării mesei”, magazine universale și alte întreprinderi nu este susceptibil să modifice caracterul acestor articole ca produse care fac parte din sectorul cuțităriei.

69      În al șaselea rând, în ceea ce privește activitatea „fabricarea și vânzarea oricăror [...] articole pentru cadouri și suveniruri” menționată în obiectul social al intervenientei, este adevărat că, în principiu, toate produsele comercializate de aceasta pot servi drept cadou sau suvenir, astfel cum reclamantul a susținut în mod întemeiat. În plus, așa cum s‑a amintit la punctul 60 de mai sus, cel puțin o parte dintre produsele intervenientei sunt livrate în ambalaje cadou, fapt care tinde să confirme posibila lor destinație drept cadouri. Rezultă că intervenienta este efectiv activă în domeniul comercializării articolelor pentru cadouri.

70      Cu toate acestea, trebuie arătat că intervenienta nu a demonstrat că ar produce sau ar comercializa articole pentru cadouri sau suveniruri care țin de domeniul cuțităriei sau al tacâmurilor. Activitatea sa în materie de cadouri și suveniruri se limitează, în mod evident, la a oferi produsele sale obișnuite, din sectorul cuțităriei sau tacâmurilor, în ambalaje de cadou. În consecință, este necesar să se constate că, deși intervenienta a dovedit că a desfășurat o activitate în domeniul „fabricării și vânzării oricăror articole pentru cadouri și suveniruri”, această activitate se limitează la cadouri și suveniruri care țin de sectoarele cuțităriei sau tacâmurilor.

71      În consecință, este necesar să se constate că, contrar celor considerate de camera de recurs la punctul 93 din decizia atacată, o diversificare a activităților intervenientei către alte sectoare decât cel al cuțităriei, înainte de 20 noiembrie 2001, nu era demonstrată pentru „produse de șlefuire”, „arta aranjării mesei” – cu excepția cuțităriei –, „arta aranjării casei”, „universul vinului”, articole pentru fumători, articole pentru jucători de golf, articole pentru vânători, produse de agrement sau accesorii, precum cutii pentru cadou, etuiuri și cutii.

72      În schimb, trebuie constatat că o diversificare a activităților intervenientei către alte sectoare decât cel al cuțităriei este demonstrată pentru „tacâmuri” în care intră „tecile”, menționate în lista de prețuri din 1 ianuarie 2001, precum și pentru „articole pentru cadouri si suveniruri”, în măsura în care este vorba despre produse din sectoarele cuțităriei sau tacâmurilor. Astfel, numai în raport cu aceste activități poate revendica intervenienta protecția denumirii sale sociale față de marca LAGUIOLE.

73      În consecință, se impune anularea deciziei atacate în măsura în care camera de recurs a constatat prin aceasta un risc de confuzie în sensul articolului L. 711‑4 din CPI, în ceea ce privește „produsele de șlefuire” și „orice articole legate de arta aranjării mesei”, precum și „orice [...] articole pentru cadouri și suveniruri”, în măsura în care este vorba despre articole care nu intră în sectoarele cuțităriei sau tacâmurilor.

74      În consecință, examinarea care urmează a riscului de confuzie în sensul articolului L. 711‑4 din CPI ar privi numai activitățile de fabricare și de vânzare a oricăror articole din sectoarele cuțităriei sau tacâmurilor, precum și al cadourilor și suvenirurilor, în măsura în care este vorba despre produse din sectoarele menționate.

 Cu privire la riscul de confuzie

75      Trebuie amintit cu titlu introductiv că, conform jurisprudenței citate la punctul 29 de mai sus, condiția potrivit căreia semnul trebuie să confere titularului său dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente trebuie apreciată din perspectiva criteriilor stabilite de dreptul care reglementează semnul anterior invocat, și anume dreptul francez.

76      În temeiul articolului L. 711‑4 din CPI (reprodus la punctul 36 de mai sus), titularul unei denumiri sociale anterioare are dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente, cu condiția să „existe risc de confuzie în percepția publicului”.

77      Astfel cum OAPI arată în mod întemeiat, ținând seama de natura produselor desemnate de marca LAGUIOLE, publicul relevant este marele public francez dotat cu un nivel de atenție mediu.

78      Potrivit jurisprudenței franceze, aprecierea riscului de confuzie depinde de mai mulți factori, printre care gradul de asemănare (vizuală, fonetică și conceptuală) între semnele în cauză, gradul de similitudine între sectoarele economice vizate de aceste semne și puterea distinctivă mai mare sau mai mică a semnului anterior (CA Versailles, hotărârea din 25 octombrie 2001, Flex’cible/SOS Flexibles și Sofirop și TGI Paris, hotărârea din 8 iulie 2011, RG 09/11931).

79      Riscul de confuzie este cu atât mai ridicat cu cât denumirea socială anterioară are o putere distinctivă mai mare, în special ca urmare a cunoașterii sale de către public. Prejudiciul născut din riscul de confuzie nu rezultă numai dintr‑o deturnare a clientelei. Poate fi vorba deopotrivă despre o atingere adusă creditului sau reputației (CA Paris, hotărârea din 13 octombrie 1962, Ann. propr. ind. 1963, p. 228).

80      Întrucât soluția conflictului dintre o marcă și o denumire socială anterioară depinde de existența unui risc de confuzie, în cazul în care marca este depusă pentru mai multe produse sau servicii de natură diferită, anularea sa va avea un caracter distributiv și va interveni doar pentru produsele sau serviciile pentru care se va fi constatat un risc de confuzie cu activitatea persoanei juridice (CA Paris, hotărârea din 28 ianuarie 2000, Revue Dalloz 2001, p. 470).

 Cu privire la similitudinea dintre sectoarele economice acoperite de denumirea socială Forge de Laguiole și de marca LAGUIOLE

81      Potrivit jurisprudenței franceze, pentru a determina dacă sectoarele economice acoperite de denumirea socială Forge de Laguiole și de marca LAGUIOLE sunt similare, trebuie să se ia în considerare toți factorii pertinenți ce caracterizează raportul dintre acestea. Factorii menționați includ în special natura, destinația, utilizarea, precum și caracterul concurent sau complementar al acestora (TGI Paris, hotărârea din 25 noiembrie 2009, RG 09/10986).

82      În speță, camera de recurs a considerat că produsele desemnate de marca LAGUIOLE coincideau în mare măsură cu sectoarele de activitate ale intervenientei sau se situau în sectoare de activitate conexe, apreciere care a fost detaliată la punctele 107-114 din decizia atacată.

83      Această considerație decurge totuși dintr‑o examinare care ține seama de toate sectoarele de activitate enunțate în obiectul social al intervenientei. Or, astfel cum s‑a arătat la punctele 71-74 de mai sus, trebuie să fie luate în considerare, pentru riscul de confuzie, numai activitățile intervenientei din sectoarele cuțităriei sau tacâmurilor, precum și al cadourilor și suvenirurilor, în măsura în care este vorba despre produse din sectoarele cuțităriei sau tacâmurilor.

84      În aceste condiții, constatările camerei de recurs de la punctele 107-114 din decizia atacată trebuie reexaminate în lumina acestei restricții a sectoarelor de activitate protejate de denumirea socială Forge de Laguiole.

–       Cu privire la raportul între „ferăstraie, aparate de ras, lame pentru aparate de ras; pile și clești de unghii, forfecuțe de unghii”, precum și „truse de manichiură, truse de bărbierit”, din clasa 8, „cuțite de tăiat hârtie”, din clasa 16, și „pămătufuri de bărbierit, produse necesare pentru toaletă”, din clasa 21, și activitățile intervenientei

85      În ceea ce privește „ferăstraiele, aparatele de ras, lamele pentru aparate de ras; pilele și cleștii de unghii, forfecuțele de unghii”, din clasa 8, precum și „cuțitele de tăiat hârtie”, din clasa 16, în mod întemeiat a considerat camera de recurs că era vorba despre obiecte tăioase, care făceau parte din sectorul „cuțităriei”, vizat de obiectul social al intervenientei. Produsele menționate și activitățile intervenientei sunt foarte similare. De asemenea „trusele de manichiură, trusele de bărbierit”, din clasa 8, precum și „pămătufurile de bărbierit, produsele necesare pentru toaletă”, din clasa 21, sunt complementare sau accesorii obiectelor tăioase menționate, întrucât sunt utilizate împreună și sunt în general vândute împreună în același tip de magazine și aceleiași clientele. Aceste produse și activitățile intervenientei sunt, așadar, similare.

–       Cu privire la „scule și instrumente de mână acționate manual” și la „șurubelnițe”, din clasa 8

86      În ceea ce privește „sculele și instrumentele de mână acționate manual”, din clasa 8, desemnate de marca LAGUIOLE, trebuie arătat că această definiție include cuțitele.

87      Această concluzie nu este infirmată de argumentele invocate de reclamant și de intervenientă în observațiile lor complementare scrise prezentate la 9 și, respectiv, la 8 aprilie 2014.

88      În primul rând, faptul că modul de redactare a titlului clasei 8 din Clasificarea de la Nisa este „scule și instrumente de mână acționate manual; cuțite, furculițe și linguri; arme albe; aparate de ras” nu înseamnă că aceste categorii diferite nu prezintă nicio suprapunere între ele. Astfel, Clasificarea de la Nisa nu are decât un scop administrativ și urmărește doar să faciliteze redactarea și prelucrarea cererilor de înregistrare a mărcilor, propunând anumite clase și categorii de produse și de servicii. În schimb, titlurile claselor nu constituie un sistem în care ar fi exclus ca un produs sau un serviciu cuprins într‑o clasă sau într‑o categorie să poată face parte de asemenea dintr‑o altă clasă sau categorie, astfel cum rezultă printre altele din norma 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189).

89      Astfel, în decizia sa din 14 mai 2003 privind marca LAGUIOLE, examinatorul OAPI a putut reține în mod întemeiat că „[era] cert că o armă albă [era] «o armă de mână a cărei acțiune [rezulta] dintr‑o parte din metal» și că „acest termen [includea], așadar, cuțitele”, în timp ce aceste două categorii de produse figurau în titlul clasei 8 din Clasificarea de la Nisa.

90      În al doilea rând, reclamantul se întemeiază pe decizia examinatorului OAPI din 14 mai 2003, în măsura în care acesta a efectuat o distincție între „arme albe”, pe care le‑a asimilat cuțitelor și pentru care a refuzat înregistrarea mărcii menționate în temeiul caracterului său descriptiv, și „scule și instrumente de mână acționate manual” pentru care a înregistrat această marcă.

91      Trebuie arătat, în această privință, că decizia examinatorului OAPI din 14 mai 2003 nu poate fi obligatorie pentru Tribunal în aprecierea produselor care intră sub incidența categoriei menționate (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 26 aprilie 2007, Alcon/OAPI, C‑412/05 P, Rec., p. I‑3569, punctul 65, și Hotărârea ARTHUR ET FELICIE, punctul 21 de mai sus, punctul 71). Pe de altă parte, trebuie arătat că reclamantul cunoștea, încă din cursul procedurii de declarare a nulității în fața OAPI, că cuțitele ar putea face parte din categoria „scule și instrumente de mână acționate manual” deoarece și‑a exprimat în mai multe rânduri disponibilitatea pentru a preciza modul de redactare a listei de produse care făceau parte în special din clasa 8, desemnate de marca LAGUIOLE, după cum urmează: „scule și instrumente de mână acționate manual, cu excepția cuțitelor”. Cu toate acestea, deciziile diviziei de anulare și camerei de recurs s‑au întemeiat pe motive care nu necesitau examinarea acestui aspect și reclamantul nu a precizat efectiv în acest mod lista de produse.

92      Prin urmare, este necesar să se concluzioneze că „sculele și instrumentele de mână acționate manual”, în măsura în care este vorba de cuțite, sunt identice cu activitățile intervenientei în sectorul cuțităriei – și nu numai cu modelul „Laguiole du routard”, astfel cum a considerat camera de recurs.

93      În schimb, contrar aspectelor pe care le‑a putut considera camera de recurs, „șurubelnițele”, din clasa 8, nu prezintă nicio similitudine cu modelul „Laguiole du routard”, comercializat de intervenientă, care nu este nimic mai mult decât un briceag fără accesorii.

–       Cu privire la „linguri”, din clasa 8

94      În ceea ce privește „lingurile”, din clasa 8, acestea fac parte dintre „tacâmuri”, comercializate de intervenientă (a se vedea punctele 62 și 72 de mai sus) și, prin urmare, aparțin unui sector economic identic cu unul dintre sectoarele economice acoperite de denumirea socială Forge de Laguiole.

–       Cu privire la „ustensile și articole de bucătărie din sticlă, porțelan și ceramică; articole de bucătărie din alte materiale decât metale prețioase; tirbușoane; desfăcătoare de sticle, cutii de metal pentru distribuirea prosoapelor de hârtie; cronometre”, din clasa 21, și la „ustensile și recipienți pentru menaj și bucătărie din metale prețioase, veselă din metale prețioase”, din clasa 14

95      În ceea ce privește aceste produse, camera de recurs le‑a asociat cu„arta aranjării mesei” și a dedus de aici că se suprapuneau activităților intervenientei în acest domeniu.

96      În această privință, trebuie amintit că, astfel cum s‑a arătat la punctul 63 de mai sus, categoria „artei aranjării mesei” este prea largă și imprecisă pentru a servi drept punct de referință în vederea stabilirii existenței unui risc de confuzie. În consecință, contrar constatărilor efectuate de camera de recurs, produsele menționate nu prezintă similitudini în raport cu sectoarele economice acoperite de denumirea socială Forge de Laguiole.

97      Cu toate acestea, „tirbușoanele; desfăcătoarele de sticle” prezintă o similitudine ridicată în raport cu modelul „Sommelier”, care include un tirbușon și un desfăcător de capace, în comparație cu celelalte modele de cuțite care includ un tirbușon, comercializate de intervenientă. Astfel, chiar dacă comercializarea acestor produse, ca „derivate” ale unor produse din sectorul cuțităriei, nu poate demonstra o diversificare a activităților intervenientei către „arta aranjării mesei” sau „universul vinului”, astfel cum s‑a arătat la punctele 65 și 69 de mai sus, rămâne valabil faptul că aceste produse luate izolat sunt echivalente, din punctul de vedere al funcționalității, cu „tirbușoane; desfăcătoare de sticle”, desemnate de marca LAGUIOLE. Acest fapt, pe lângă comercializarea în aceleași magazine, este suficient pentru a concluziona că produsele respective aparțin unui sector economic identic cu unul dintre sectoarele economice acoperite de denumirea socială Forge de Laguiole.

–       Cu privire la „metale prețioase și aliajele lor”, „pietre prețioase” și „cutii, sfeșnice”, din clasa 14

98      În ceea ce privește „metalele prețioase și aliajele lor” și „pietrele prețioase”, din clasa 14, camera de recurs a considerat că aceste produse erau „foarte apreciate”, pentru șlefuirea fină și pentru numeroase obiecte care se încadrează în domeniul „veselei” și, prin urmare, prezentau o complementaritate puternică cu activitățile intervenientei. În plus, „cutiile, sfeșnicele”, din clasa 14, ar fi vândute în același tip de unități dedicate „artei aranjării mesei și decorațiunilor” precum anumite articole comercializate de intervenientă.

99      În această privință, mai întâi, trebuie amintit că, în speță, „produsele de șlefuire” și domeniul „artei aranjării mesei” nu fac parte dintre sectoarele economice acoperite de denumirea socială Forge de Laguiole (a se vedea punctele 73 și 74 de mai sus). În continuare, simplul fapt că metalele și pietrele prețioase pot fi utilizate pentru activitățile intervenientei legate de cuțitărie nu permite concluzia că fac parte dintr‑un sector economic similar cu unul dintre sectoarele economice acoperite de denumirea socială Forge de Laguiole, în percepția consumatorului francez. Astfel, pe de o parte, metalele și pietrele prețioase sunt esențial destinate industriei manufacturiere, iar nu consumatorilor finali precum produsele de cuțitărie. Pe de altă parte, utilizarea unor astfel de materii pentru un cuțit nu s‑ar face în principiu decât în scopuri decorative, fără legătură cu funcționalitatea unui cuțit.

–       Cu privire la „piele și imitații de piele” și la „cufere, geamantane și valize”, din clasa 18, precum și la „cutii”

100    În ceea ce privește „pielea și imitațiile de piele” și „geamantanele și valizele”, din clasa 18, camera de recurs a arătat că acestea erau utilizate în mod obișnuit la fabricarea de etuiuri, teci și cutii, comercializate de intervenientă, sau puteau fi utilizate pentru ambalarea și transportul unor produse din sectorul cuțităriei, mai ales în cazul produselor de lux, destinate a fi oferite ca „obiecte pentru cadou”. Aceasta a concluzionat că respectivele produse erau complementare activităților intervenientei și „erau în concordanță cu dezvoltarea gamei sale de accesorii”.

101    În această privință, în primul rând, trebuie amintit că, în speță, „articolele cadou” fac parte din sectoarele economice acoperite de denumirea socială Forge de Laguiole doar în măsura în care este vorba despre produse de cuțitărie sau tacâmuri (a se vedea punctele 71‑74 de mai sus). În al doilea rând, faptul că „pielea și imitațiile de piele” pot fi utilizate ca materii prime pentru fabricarea de etuiuri și teci comercializate de intervenientă împreună cu anumite cuțite ale sale nu este suficient pentru a crea o legătură de similitudine în raport cu activitățile intervenientei în sectorul cuțităriei, în special întrucât materiile prime se adresează producătorilor, în timp ce produsele de cuțitărie vizează consumatorul final. În al treilea rând, în ceea ce privește în special „cutiile” pretins a fi comercializate de intervenientă, trebuie amintit că înscrisurile pe care camera de recurs și‑a întemeiat constatările cu privire la activitățile intervenientei la 20 noiembrie 2001 (a se vedea punctul 59 de mai sus) nu atestă astfel de articole și că, în orice caz, fiind concepute exclusiv să conțină produsele de cuțitărie ale intervenientei, nu pot avea decât un caracter accesoriu, mai exact de ambalaj, în raport cu activitățile intervenientei în sectorul cuțităriei.

102    În consecință, „pielea și imitațiile de piele” și „cuferele, geamantanele și valizele”, din clasa 18, nu sunt similare cu activitățile intervenientei din sectorul cuțităriei.

–       Cu privire la „rechizite școlare; cuțite de tăiat hârtie; creioane, creioane mecanice, radiere; plicuri; clasoare; albume, cărți, almanahuri, broșuri, caiete, cataloage; calendare, litografii, afișe”, din clasa 16

103    În ceea ce privește aceste produse, camera de recurs a afirmat că erau de obicei vândute în magazine pentru articole de scris și erau utilizate în același context ca și „cuțitele de tăiat hârtie” ale intervenientei, și anume pentru scris și citit, și, astfel, se suprapuneau acestui sector de activitate al intervenientei. În plus, toate aceste produse ar fi utilizate în mod obișnuit în comerț pentru comunicarea dintre o societate și clienții săi și pentru relațiile de afaceri ale acesteia sau oferite în special sub formă de cadouri corporative. În măsura în care imprimatele desemnând marca LAGUIOLE ar putea genera, ca urmare a conținutului lor, un risc de confuzie cu denumirea socială Forge de Laguiole, ar trebui să fie declarată nulitatea mărcii respective.

104    În această privință, trebuie arătat în primul rând că, spre deosebire de ceea ce a constatat camera de recurs, raportul respectivelor produse cu „cuțitele de tăiat hârtie” comercializate de intervenientă este prea nesemnificativ pentru a putea da naștere unei similitudini. Astfel, pe de o parte, singura legătură constituită de identitatea parțială a punctelor de vânzare nu este suficientă pentru a face cuțitele de tăiat hârtie similare cu un ansamblu de produse care provin mai degrabă din sectorul papetăriei, deoarece magazinele de articole de scris oferă, în general, o mare varietate de produse diferite, care se adresează unui public nespecializat. Pe de altă parte, utilizarea cuțitelor de tăiat hârtie comercializate de intervenientă este în mod normal limitată la deschiderea plicurilor. Acest lucru poate duce doar la o slabă legătură de similitudine, ca urmare a unei utilizări complementare, cu „plicurile”, dar nu cu celelalte produse menționate la punctul 103 de mai sus. În al doilea rând, simplul fapt că toate aceste produse sunt utilizate în mod comun pentru comunicarea dintre o societate și clienții săi și pentru relațiile de afaceri ale acesteia sau oferite în special sub formă de cadouri corporative nu ar antrena nicio similitudine cu activitățile intervenientei în sectorul cuțităriei, dat fiind că, prin destinația lor, acestea sunt total diferite de respectivele activități. În al treilea rând, afirmația camerei de recurs cu privire la riscul de confuzie care poate fi generat de imprimatele desemnând marca LAGUIOLE va fi analizată la punctul 165 de mai jos, în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie.

–       Cu privire la diferitele produse calificate drept „articole de cadou”, din clasele 14, 18 și 20

105    În ceea ce privește „articolele de bijuterie, bijuteriile, pietrele prețioase; casetele pentru bijuterii din metale prețioase; instrumentele de cronometrare, butonii de manșetă, acele de cravată, acele de parură, brelocurile; portmoneele din metale prețioase; ceasurile și curelele de ceas”, din clasa 14, „bastoanele; gențile de mână; gențile de plajă; gențile, trusele și cuferele de voiaj; portofelele; portcardurile (portofele), mapele pentru documente; servietele (marochinărie); etuiurile pentru chei (marochinărie); portmoneele din alte materiale decât metale prețioase”, din clasa 18, și „ramele, obiectele de artă sau de ornament din lemn, plută, trestie, stuf, răchită, corn, os, fildeș, fanoane de balenă, solzi, ambră, sidef, spumă de mare și înlocuitori ai tuturor acestor materiale sau din material plastic”, din clasa 20, camera de recurs s‑a limitat la constatarea potrivit căreia era vorba despre „articole de cadou” în mod obișnuit întâlnite in toate tipurile de magazine sau oferite drept cadouri corporative și la concluzia că puteau, prin urmare, să se găsească în aceleași unități ca și cele în care intervenienta comercializa propriile produse.

106    În această privință, trebuie amintit, pe de o parte, că activitatea de „fabricare și de vânzare [de] articole de cadou” a intervenientei face parte dintre sectoarele economice acoperite de denumirea socială Forge de Laguiole doar în măsura în care este vorba despre produse de cuțitărie sau tacâmuri (a se vedea punctele 71-74 de mai sus). Or, produsele menționate la punctul anterior nu țin de cuțitărie sau tacâmuri, nici nu sunt legate de acest domeniu. Pe de altă parte, chiar presupunând că produsele menționate sunt vândute drept cadouri în același magazin cu produsele de cuțitărie comercializate de intervenientă, acest fapt nu este de natură să creeze o similitudine între ele și acestea din urmă, dat fiind că magazinele de cadouri oferă o mare varietate de produse eterogene, care se adresează publicului larg.

–       Cu privire la „mănuși de golf” și „articole de sport”, din clasa 28, „etuiuri pentru trabucuri”, din clasa 14, și „chibrituri, brichete pentru fumători; cutii de trabucuri și tabachere din alte materiale decât metale prețioase; clești pentru trabucuri; perii de curățat pipe”, din clasa 34

107    În ceea ce privește „mănușile de golf” și „articolele de sport”, din clasa 28, „etuiurile pentru trabucuri”, din clasa 14, și „articolele pentru fumători; chibriturile, brichetele pentru fumători; cutiile de trabucuri și tabacherele din alte materiale decât metale prețioase; pipele”, din clasa 34, camera de recurs a considerat că se adresau aceleiași clientele, ar fi cumpărate în aceleași magazine și ar fi utilizate în același context precum anumite „articole de cadou” dezvoltate de intervenientă. Aceasta ar fi situația, cu titlu de exemplu, pentru modelul „Couteau du golfeur”, comercializat de intervenientă, în raport cu „mănușile de golf” sau cu alte „articole de sport”, pentru modelul „Calumet” (cu racletă, insignă și butucel de pipe) și cleștii pentru trabucuri, comercializați de intervenientă, în raport cu „etuiurile pentru trabucuri” și „chibriturile, brichetele pentru fumători; cutiile de trabucuri și tabachere; pipele”, desemnate de marca LAGUIOLE.

108    Este suficient să se amintească, în această privință, că activitatea de „fabricare și de vânzare [de] articole de cadou” a intervenientei face parte dintre sectoarele economice acoperite de denumirea socială Forge de Laguiole doar în măsura în care este vorba despre produse de cuțitărie sau tacâmuri (a se vedea punctele 71-74 de mai sus), ceea ce nu este cazul produselor menționate la punctul 107 de mai sus.

109    Totuși, „cleștii pentru trabucuri” și „periile de curățat pipe”, din clasa 34, prezintă o similitudine în raport cu „cleștii pentru trabucuri” și, respectiv, cu modelul „Calumet” (cu racletă, insignă și butucel de pipe), comercializat de intervenientă. Astfel, chiar dacă comercializarea acestor modele, drept „derivate” ale produselor de cuțitărie, nu poate demonstra o diversificare a activităților intervenientei către „produse pentru fumători” în general, astfel cum s‑a arătat la punctele 65-68 și 71 de mai sus, rămâne valabil faptul că aceste produse luate izolat, din punctul de vedere al funcționalității, sunt echivalente cu „cleștii pentru trabucuri” și cu „periile de curățat pipe” desemnate de marca LAGUIOLE. Acest fapt, pe lângă comercializarea în aceleași magazine, este suficient pentru a concluziona că există o similitudine puternică.

110    În schimb, „mănușile de golf”, din clasa 28, nu prezintă nicio similitudine în raport cu modelul „couteau du Golfeur” (cu marker pentru golf) comercializat de intervenientă. Desigur, acesta poate fi utilizat în combinație cu „mănușile de golf” desemnate de marca LAGUIOLE. Cu toate acestea, nu este vorba aici despre un raport de complementaritate care întemeiază o similitudine, dat fiind că aceste produse pot fi folosite separat și sunt concepute independent unul de altul și nu în funcție de criterii care decurg dintr‑o utilizare combinată – spre deosebire de ceea ce ar putea fi luat în considerare, cu titlu de exemplu, pentru mănușile de golf în raport cu crosele de golf.

–       Cu privire la serviciile din clasa 38

111    În ceea ce privește serviciile în materie de „telecomunicații” și din sectoare conexe, din clasa 38, camera de recurs a constatat, la punctul 114 din decizia atacată, că nu prezentau nicio similitudine în raport cu activitățile intervenientei. Această constatare favorabilă reclamantului și necontestată de intervenientă nu face parte de fapt din obiectul prezentului litigiu, astfel încât nu trebuie examinată de Tribunal.

–       Concluzie cu privire la similitudinea dintre sectoarele economice acoperite de denumirea socială Forge de Laguiole și de marca LAGUIOLE

112    În concluzie, trebuie constatată, în primul rând, o identitate, în raport cu sectoarele acoperite de denumirea socială Forge de Laguiole, pentru „scule și instrumente de mână acționate manual” și „linguri”, din clasa 8, precum și un grad ridicat de similitudine în raport cu activitățile intervenientei pentru „ferăstraie, șurubelnițe, aparate de ras, lame pentru aparate de ras; pile și clești de unghii, forfecuțe de unghii”, din clasa 8, „cuțite de tăiat hârtie”, din clasa 16, „tirbușoane; desfăcătoare de sticle”, din clasa 21, și „clești pentru trabucuri” și „perii de curățat pipe”, din clasa 34.

113    În al doilea rând, există o similitudine medie în raport cu sectoarele acoperite de denumirea socială Forge de Laguiole, pentru „truse de manichiură, truse de bărbierit”, din clasa 8, precum și pentru „pămătufuri de bărbierit, produse necesare pentru toaletă”, din clasa 21.

114    În al treilea rând, există o similitudine scăzută în raport cu sectoarele acoperite de denumirea socială Forge de Laguiole pentru „plicuri”, din clasa 16.

115    În sfârșit, în al patrulea rând, trebuie să se concluzioneze că nu există similitudine în raport cu sectoarele acoperite de denumirea socială Forge de Laguiole pentru toate celelalte produse și servicii desemnate de marca LAGUIOLE.

 Cu privire la similitudinea semnelor în conflict

116    Camera de recurs a considerat că termenul „laguiole”, deși descriptiv și nedistinctiv pentru cuțite, astfel cum constatase Curtea de Apel din Paris în hotărârea din 3 noiembrie 1999 (G.T.I.‑G.I.L. Technologies internationales/Commune de Laguiole et Association Le couteau de Laguiole), era totuși elementul dominant sau cel puțin codominant al denumirii sociale Forge de Laguiole, chiar și atunci când aceasta din urmă era utilizată pentru cuțite. În consecință, în opinia sa, într‑o apreciere globală, semnele în conflict ar prezenta o anumită similitudine pe plan fonetic, vizual și conceptual, care nu ar putea fi compensată prin simpla adăugare a expresiei generice „forge de”.

117    Reclamantul observă, în esență, că semnele în conflict prezintă diferențe vizuale, fonetice și conceptuale.

118    OAPI susține că termenul „laguiole” este dominant în cuprinsul denumirii sociale Forge de Laguiole, în pofida caracterului său generic. Dat fiind că marca LAGUIOLE este reprodusă integral în denumirea socială menționată, gradul de similitudine dintre cele două semne ar fi ridicat.

119    Intervenienta susține că semnele în conflict prezintă asemănări vizuale, fonetice și conceptuale.

120    Cu titlu introductiv, trebuie analizat dacă, astfel cum a considerat camera de recurs, urmată de OAPI și de intervenientă, termenul „laguiole” constituie elementul dominant al denumirii sociale Forge de Laguiole, în pofida caracterului său descriptiv, respectiv generic pentru cuțite, constatat de Curtea de Apel din Paris în hotărârea din 3 noiembrie 1999 (punctul 116 de mai sus), precum și a caracterului său descriptiv cu privire la sediul intervenientei și la locul fabricării produselor sale.

121    În primul rând, este adevărat că camera de recurs a afirmat la punctul 119 din decizia atacată că caracterul descriptiv și nedistinctiv al termenului „laguiole” pentru cuțite nu înseamnă în mod necesar că acest termen este deopotrivă descriptiv și nedistinctiv pentru alte produse decât cuțitele.

122    Trebuie amintit totuși, în această privință, că prezenta examinare a riscului de confuzie privește numai activitățile de fabricare și de vânzare a produselor de cuțitărie și de tacâmuri, precum și ale cadourilor și suvenirurilor, în măsura în care este vorba despre produse de cuțitărie sau tacâmuri (a se vedea punctul 74 de mai sus). Astfel, activitățile efectiv desfășurate de intervenientă se concentrează aproape exclusiv în domeniul cuțităriei, cu includerea anumitor articole care încorporează alte funcții, în plus față de cele de cuțite, și că comercializarea altor produse – în special, tacâmuri – rămâne accesorie, respectiv marginală. Aceasta reiese dintr‑o examinare a produselor care figurează în lista de prețuri a intervenientei din 1 ianuarie 2001, precum și din lectura diferitor articole de presă cuprinse în „pressbook”, prezentată de intervenientă – în măsura în care acestea se referă în mod clar la o perioadă de dinainte de 20 noiembrie 2001 – în care intervenienta se prezintă sistematic ca un profesionist în domeniul cuțităriei specializat în producția de cuțite de tip „Laguiole”, fără menționarea desfășurării altor activități. Deși este adevărat că o parte dintre aceste articole evocă intențiile de diversificare a activităților din partea conducerii intervenientei, aceasta din urmă nu a demonstrat, după cum s‑a menționat mai sus, că aceste intenții au fost puse în aplicare înainte de 20 noiembrie 2001.

123    În aceste condiții, trebuie să se concluzioneze că termenul „Laguiole” prezintă un caracter descriptiv, respectiv generic pentru toate activitățile intervenientei, relevante în vederea examinării riscului de confuzie.

124    În al doilea rând, camera de recurs trebuie aprobată în măsura în care a amintit că un element descriptiv al unui semn ar putea fi încă un element dominant sau codominant, în cazul în care, cu titlu de exemplu, celelalte elemente erau de asemenea descriptive sau erau la fel de slabe sau chiar mai slabe. În această privință, este adevărat că elementul „Forge de” prezintă în sine un caracter descriptiv, cu privire la activitățile din sectoarele cuțităriei și tacâmurilor desfășurate de intervenientă. Cu toate acestea, contrar considerațiilor camerei de recurs, acest element nu este „semantic subordonat numelui «Laguiole», care identifică forja specifică despre care este vorba”. Astfel, elementul descriptiv al locului – și al activităților desfășurate – nu este preponderent în raport cu cel descriptiv în ceea ce privește natura unității. În aceste împrejurări, nu este posibil să se identifice un element dominant în cadrul denumirii sociale Forge de Laguiole, compus în întregime din elemente de natură descriptivă sau generică, în raport cu activitățile și/sau cu sediul unității intervenientei.

125    În al treilea rând, în ceea ce privește compararea vizuală, denumirea socială Forge de Laguiole este compusă din trei cuvinte care formează un set de cincisprezece litere, în timp ce marca LAGUIOLE are doar opt litere. Elementul „Laguiole” este, desigur, prezent în fiecare dintre semnele în conflict; acesta se situează totuși la sfârșitul denumirii sociale respective, astfel încât elementul „forge de” în prim‑plan atenuează impresia vizuală creată de această identitate parțială. Pentru acest motiv, trebuie să se concluzioneze că există o similitudine vizuală medie a semnelor în conflict.

126    În al patrulea rând, pe plan fonetic, este necesar să se arate că denumirea socială Forge de Laguiole are cinci, respectiv șase silabe, în timp ce marca LAGUIOLE are două, respectiv trei, în funcție de pronunțarea termenului „laguiole”. În ceea ce privește impactul identității parțiale a semnelor în conflict, considerațiile privind similitudinea vizuală se aplică mutatis mutandis, prin urmare, este necesar să se concluzioneze că există o similitudine fonetică medie.

127    În al cincilea rând, în ceea ce privește comparația conceptuală, denumirea socială Forge de Laguiole evocă un atelier din comuna Laguiole (Franța), astfel cum reclamantul a susținut în mod întemeiat, dar de asemenea și în același timp un atelier care produce cuțite de tip Laguiole. Marca LAGUIOLE, la rândul său, evocă atât comuna menționată, cât și cuțitul de tip Laguiole. În consecință, camera de recurs a constatat în mod întemeiat că, în măsura în care semnele în conflict făceau trimitere la aceleași concepte, și anume orașul sau cuțitul, acestea erau similare pe plan conceptual. Tribunalul consideră chiar că gradul de similitudine conceptuală trebuie să fie calificat drept ridicat.

 Cu privire la caracterul distinctiv ridicat al denumirii sociale Forge de Laguiole, în temeiul cunoașterii acesteia de către public

128    Camera de recurs a considerat, la punctul 130 din decizia atacată, că denumirea socială Forge de Laguiole avea un puternic caracter distinctiv ca urmare a prestigiului său, respectiv a reputației de care beneficia intervenienta în Franța și în străinătate pentru calitatea cuțitelor sale.

129    Reclamantul consideră că niciun element din dosar nu demonstrează pretinsa notorietate a denumirii sociale Forge de Laguiole și că renumit este cuțitul de tip Laguiole, iar nu denumirea „Forge de Laguiole”.

130    OAPI susține că denumirea socială Forge de Laguiole a dobândit o reputație în domeniul cuțităriei și intervenienta afirmă că beneficiază de o mare notorietate în Franța și în străinătate.

131    Cu titlu introductiv, trebuie amintit că dreptul francez al mărcilor este guvernat de directivele de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci [Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 1989, L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92), înlocuită prin Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 299, p. 25)]. În consecință, principiul potrivit căruia riscul de confuzie este cu atât mai ridicat cu cât caracterul distinctiv se dovedește mai important și potrivit căruia, prin urmare, mărcile care au un caracter distinctiv ridicat, fie intrinsec, fie datorită faptului că sunt cunoscute pe piață, se bucură de o protecție mai extinsă decât cele al căror caracter distinctiv este mai redus (Hotărârea Curții din 11 noiembrie 1997, SABEL, C‑251/95, Rec., p. I‑6191, punctul 24, Hotărârea Curții din 29 septembrie 1998, Canon, C‑39/97, Rec., p. I‑5507, punctul 18, și Hotărârea Curții din 22 iunie 1999, Lloyd Schuhfabrik Meyer, C‑342/97, Rec., p. I‑3819, punctul 20), este deopotrivă aplicabil în dreptul francez al mărcilor. Astfel cum reiese din jurisprudența citată la punctul 79 de mai sus, acest principiu este deopotrivă aplicat în dreptul francez atunci când se pune problema aprecierii riscului de confuzie în raport cu o denumire socială, încă dinainte de intrarea în vigoare a directivelor de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci.

132    Astfel, trebuie să se considere că existența unui caracter distinctiv mai ridicat decât în mod obișnuit, datorită cunoașterii de către public a unei mărci de pe piață, presupune în mod necesar ca această marcă să fie cunoscută de cel puțin o parte importantă a publicului vizat, fără a fi necesar ca aceasta să fie în mod obligatoriu de notorietate în sensul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94. Nu se poate stabili la modul general că o marcă are un caracter distinctiv ridicat, spre exemplu prin recurgerea la procente determinate legate de gradul de cunoaștere de către public a mărcii în mediile avute în vedere. Cu toate acestea, trebuie să se recunoască o anumită interdependență între cunoașterea unei mărci de către public și caracterul distinctiv al acesteia, în sensul că cu cât marca este mai cunoscută de către publicul‑țintă, cu atât caracterul distinctiv al acesteia este mai puternic. Pentru a examina dacă o marcă are un caracter distinctiv ridicat datorită cunoașterii de către public, trebuie luate în considerare toate elementele relevante în speță, și anume în special cota de piață deținută de marcă, intensitatea, întinderea geografică și durata utilizării acestei mărci, importanța investițiilor realizate de întreprindere pentru a o promova, proporția mediilor interesate care, datorită mărcii, identifică produsele sau serviciile ca provenind de la o întreprindere determinată, precum și declarațiile din partea camerelor de comerț și industrie sau a altor asociații profesionale (a se vedea prin analogie Hotărârea VITACOAT, punctul 23 de mai sus, punctele 34 și 35 și jurisprudența citată).

133    În aceste condiții, pentru a demonstra în speță cunoașterea de către public a denumirii sociale Forge de Laguiole, este necesar să se dovedească că o parte semnificativă a publicului relevant – și anume consumatorul mediu francez – cunoaște respectiva denumire socială.

134    Pentru a constata caracterul puternic distinctiv al denumirii sociale Forge de Laguiole ca urmare a prestigiului său, respectiv a reputației de care beneficia intervenienta în Franța, camera de recurs s‑a întemeiat pe elemente ale dosarului procedurii prezentat înaintea sa, expuse la punctele 63-66 din decizia atacată.

135    Este vorba, în primul rând, despre un articol apărut într‑o revistă economică franceză în octombrie 2004 și intitulat „Laguiole – Une production traditionnelle devenue tendance”.

136    În această privință, este suficient să se constate că perioada relevantă pentru aprecierea cunoașterii de către public a denumirii sociale Forge de Laguiole este data depunerii cererii de înregistrare a mărcii LAGUIOLE, și anume 20 noiembrie 2001. Or, articolul în cauză, datând din 2004, nu conține nici o informație care să demonstreze că respectiva denumire socială beneficia de o cunoaștere specială din partea publicului înainte de 20 noiembrie 2001.

137    În al doilea rând, camera de recurs face trimitere la o scrisoare din 9 martie 1999, desemnată în mod eronat ca datând din 20 martie 1999. În această scrisoare, directorul intervenientei confirmă un „acord pentru realizarea unei noi matrițe care să permită o producție mai mare și piese de calitate mai bună”, precizând condițiile financiare.

138    Pe de o parte, trebuie arătat că destinatarul scrisorii din 9 martie 1999 nu este identificat în mod clar. Pe de altă parte, în măsura în care camera de recurs a făcut trimitere la această scrisoare în susținerea constatării sale potrivit căreia intervenienta a inițiat o colaborare cu un restaurator cunoscut, este necesar să se constate că există doar menționarea unei reuniuni „cu participarea domnilor [B. și C.]”, ceea ce nu este suficient pentru a identifica restauratorul în cauză sau a atesta colaborarea efectivă a acestuia cu intervenienta sau forma acestei colaborări.

139    În consecință, scrisoarea din 9 martie 1999 nu poate servi pentru a demonstra, fie și indirect, cunoașterea de către public a denumirii sociale Forge de Laguiole.

140    În al treilea rând, camera de recurs afirmă, la punctul 65 din decizia atacată, că produsele intervenientei au câștigat numeroase premii și distincții la nivel european și la nivel internațional în anul 1992 și în anul 1996. Ca răspuns la o întrebare scrisă a Tribunalului, OAPI a declarat că camera de recurs s‑a întemeiat, în această privință, pe mențiunile care figurau în articolul menționat la punctul 135 de mai sus, cu privire la o prezentare a „strategiei de creație” a intervenientei, extrasă în anul 2005 de pe site‑ul său internet (pagina 234 din dosarul de procedură în fața OAPI), și pe alte publicații referitoare la intervenientă (pagina 169 din dosarul de procedură în fața OAPI).

141    Pagina 169 din dosarul de procedură în fața OAPI conține un extras dintr‑un articol nedatat în italiană care menționează faptul că cuțitul conceput de un creator celebru face parte din colecția de design a Muzeului de Artă Modernă din New York (MoMA), și că modelul „Sommelier” a obținut premiul „Design plus” al expoziției „Ambiente” din Frankfurt, în anul 1996.

142    Lista mai completă a premiilor si distincțiilor se află pe extrasul de pe site‑ul internet care figurează la pagina 234 din dosarul de procedură în fața OAPI, care menționează, pe lângă cuțitul prezentat la MoMA și premiul „Design plus” în anul 1996, „Grand prix français de l’objet design” din anul 1991 (fără a preciza pentru ce obiect a fost acordat), „Blade Magazine Award” din anul 1992 pentru un model creat de un arhitect cunoscut și Premiul european de design 1992 „pentru abordare[a] creativă” a intervenientei, toate citate de asemenea în decizia atacată.

143    Tribunalul consideră că aceste premii și distincții sunt un indiciu al cunoașterii de către public a produselor intervenientei și, prin urmare, al cunoașterii denumirii sale sociale, deoarece atribuirea de premii și distincții unei întreprinderi pentru produsele sale este de natură să atragă atenția publicului larg asupra acestei întreprinderi. Cu toate acestea, trebuie să se țină seama de asemenea de faptul că publicitatea generată de astfel de premii rămâne limitată la un public interesat în mod deosebit de design și că impactul acesteia asupra publicului larg francez, singurul relevant în speță (a se vedea punctul 77 de mai jos de mai sus), este limitat. Această observație se aplică cu atât mai mult în privința „Blade Magazine Award”, decernat de o revistă de specialitate din Statele Unite și care va fi cunoscut doar de către consumatorii francezi interesați în mod special de colecția de cuțite.

144    În al patrulea rând, camera de recurs face trimitere la „catalogul” care figurează în „înscrisul 21”, prezentat de intervenientă în fața OAPI, ca dovadă a faptului că a făcut eforturi continue pentru a se diferenția prin calitatea și prin imaginea produselor sale, în special prin angajarea de personal cu înaltă calificare și prin colaborări cu desenatori și creatori de prestigiu. Respectivul înscris menționează efectiv modele desenate de doi parteneri cunoscuți sau create în colaborare cu aceștia.

145    Or, reiese din dosar, precum și din răspunsul intervenientei la o întrebare scrisă a Tribunalului că „înscrisul 21” grupează de fapt trei documente diferite, și anume un prospect difuzat începând din anul 1997, un document promoțional difuzat începând din anul 2004 și un catalog difuzat în anul 2000.

146    Având în vedere că o trimitere la un restaurator cunoscut se găsește doar în documentul promoțional din anul 2004, nu și în celelalte două documente, această trimitere nu poate fi utilizată pentru a demonstra existența unei colaborări cu acesta la 20 noiembrie 2001.

147    În schimb, referirile la un creator celebru se regăsesc în catalogul din anul 2000, care atestă, așadar, o colaborare cu el datând dinainte de 20 noiembrie 2001. Pe de altă parte, reiese din elementele examinate la punctul 142 de mai sus că o cooperare a avut loc, anterior acestei date, cu un arhitect cunoscut.

148    Trebuie să se considere că aceste colaborări cu parteneri care dispun ei înșiși de un anumit prestigiu și de o reputație sunt susceptibile de a genera în favoarea intervenientei și a denumirii sale sociale, sub care sunt comercializate aceste produse, atenție cel puțin din partea acelui grup al publicului care cunoaște partenerii în cauză. Cu toate acestea, acest lucru nu este suficient pentru a demonstra că respectiva denumire socială era cunoscută de publicul larg în general.

149    În al cincilea rând, camera de recurs citează un articol apărut într‑o revistă franceză în decembrie 1999, intitulat „Péril sur le mythe du couteau Laguiole”.

150    Camera de recurs a considerat că acest articol era „deosebit de elocvent cu privire la reputația dobândită de denumirea [socială] Forge de Laguiole înainte de depunerea [mărcii LAGUIOLE]”, deoarece se recomanda în cuprinsul acestuia, pentru a alege un cuțit Laguiole, încrederea în marcă. Articolul citează apoi trei „mărci” ca fiind cele mai cunoscute, printre care denumirea socială a intervenientei, a cărei istorie și dezvoltare sunt schițate pe scurt în continuare.

151    Este necesar să se constate că acest articol constituie cu siguranță un indiciu al cunoașterii de către public a denumirii sociale Forge de Laguiole, dar nu este suficient în sine pentru a o demonstra. Astfel, trebuie să se țină cont de faptul că acest articol nu face decât să o citeze pe intervenientă, cu alți doi producători, ca fiind mai renumită decât alții. Cu toate acestea, opinia autorului articolului nu permite, cel puțin, să se extragă concluzii cu privire la gradul de cunoaștere de către publicul larg a respectivei denumiri sociale, în lipsa în special a unor indicații cu privire la tirajul și difuzarea revistei în care a apărut.

152    În al șaselea rând, camera de recurs citează un articol apărut într‑o revistă franceză gratuită, în februarie 1999, intitulat „L’Aveyron: un terroir en ébullition”, în care s‑ar afirma că „Laguiole, făcut în Laguiole, a cărui piață a crescut de 20 de ori, începe să își confecționeze o reputație frumoasă în străinătate”.

153    Trebuie arătat, în această privință, în primul rând, că fraza în cauză, citată incomplet de camera de recurs, are de fapt următorul cuprins: „Laguiole «made in Laguiole», a cărui piață a crescut de 20 de ori după apariția unor mici ateliere locale, începe să își confecționeze o reputație frumoasă în străinătate.” Rezultă că, deși intervenienta este prezentată în mod expres în acest articol, fraza raportată de camera de recurs privește totuși întreaga producție de cuțite în comuna Laguiole și nu numai produsele intervenientei. În al doilea rând, fraza în cauză se pronunță cu privire la reputația în străinătate a cuțitelor fabricate în respectiva comună, iar nu cu privire la cunoașterea de către publicul francez a denumirii sociale Forge de Laguiole, singurul aspect care este relevant în speță (a se vedea punctul 133 de mai sus).

154    În aceste condiții, este necesar să se constate că articolul în cauză constituie în primul rând un indiciu cu privire la reputația cuțitelor de tip Laguiole fabricate „la fața locului” – ar trebui să se aibă în vedere faptul, constatat de jurisprudența citată la punctul 116 de mai sus, că cuțitele de acest tip sunt deopotrivă fabricate, de mult timp și în mod tradițional, în comuna Thiers (Franța) – și, în mai mică măsură, a denumirii sociale Forge de Laguiole.

155    În concluzie, trebuie constatat că înscrisurile prezentate de camera de recurs relevă cu siguranță anumite eforturi de publicitate și de comunicare din partea intervenientei pentru a se face cunoscută publicului larg francez și pentru a se demarca de concurenții săi printr‑o imagine de calitate sau de lux. Dat fiind că aceste eforturi s‑au menținut pe parcursul mai multor ani, nu ar fi exclus ca denumirea socială Forge de Laguiole să poată să fi dobândit o anumită cunoaștere din partea publicului, în domeniul cuțitelor de tip Laguiole.

156    Cu toate acestea trebuie de asemenea să se țină cont de faptul că o parte dintre elementele pe care camera de recurs s‑a întemeiat privesc cuțitele Laguiole în general mai degrabă decât denumirea socială a intervenientei.

157    În plus, articolele de presă la care camera de recurs a făcut trimitere ca indicii ale cunoașterii de către public a denumirii sociale Forge de Laguiole privesc fie mass‑media de specialitate – precum articolul menționat la punctul 135 de mai sus care se adresează profesioniștilor în managementul afacerilor, și „Blade Magazine”, care se adresează colecționarilor de cuțite în principal americani –, fie mass‑media, a căror întindere a difuzării nu este demonstrată – precum articolul menționat la punctul 149 de mai sus –, fie chiar reviste cu caracter esențial publicitar care, prin urmare, sunt mai puțin susceptibile de a atrage atenția cititorului – precum articolul menționat la punctul 152 de mai sus. Această împrejurare diferențiază de altfel prezenta cauză de cea în care s‑a pronunțat Hotărârea Tribunalului din 16 decembrie 2010, Rubinstein și L’Oréal/OAPI – Allergan (BOTOLIST și BOTOCYL), T‑345/08 și T‑357/08, nepublicată în Repertoriu, invocată de OAPI în cadrul răspunsului său la întrebările scrise ale Tribunalului. Astfel, deși este adevărat că, la punctele 50-53 din această hotărâre, Tribunalul s‑a întemeiat pe articole de presă pentru a stabili existența unei vaste acoperiri mediatice a produsului în cauză, era vorba de fapt despre mass‑media cu difuzare pe scară largă și care beneficia de o reputație la nivel internațional.

158    În consecință, deși elementele luate în considerare de camera de recurs constituie cu siguranță indicii ale unei anumite cunoașteri de către public a denumirii sociale Forge de Laguiole, acestea nu sunt suficiente pentru a se demonstra cu certitudine această cunoaștere. Trebuie subliniat, în această privință, că nu efortul de publicitate al intervenientei, pentru a‑și crește notorietatea în rândul publicului, este decisiv în cele din urmă, ci cunoașterea efectivă de către public care rezultă din acest efort, măsurată prin intermediul criteriilor stabilite de jurisprudența VITACOAT, citată la punctul 132 de mai sus.

159    Or, decizia atacată nu conține nicio indicație care să demonstreze existența, în speță, a acestor criterii, în special referitor la partea publicului francez care ar avea cunoștință de denumirea socială Forge de Laguiole, la cota de piață deținută de intervenientă pe piața produselor de cuțitărie, în general, sau pe cea, mai restrânsă, a cuțitelor de tip Laguiole, la importanța investițiilor realizate de intervenientă pentru a promova cunoașterea denumirii sale sociale de către public, la proporția mediilor interesate care identifică produsele sau serviciile ca provenind de la intervenientă datorită denumirii sale sociale sau la declarațiile camerelor de comerț și industrie sau ale altor asociații profesionale independente de intervenientă. Astfel de indicații nu reies nici din celelalte înscrisuri din dosar, nici în special din elementele prezentate de intervenientă.

160    În aceste împrejurări, în mod eronat a concluzionat camera de recurs că, la 20 noiembrie 2001, denumirea socială Forge de Laguiole dobândise în ceea ce privește cuțitele un caracter distinctiv mai ridicat decât în mod obișnuit, datorită cunoașterii sale de către publicul francez.

 Concluzie cu privire la riscul de confuzie

161    În concluzie, semnele în conflict prezintă o anumită similitudine vizuală și fonetică și o similitudine conceptuală ridicată. Trebuie să se țină cont de faptul că denumirea socială Forge de Laguiole prezintă un caracter distinctiv intrinsec slab, deoarece este compusă exclusiv din elemente descriptive cu privire la activitățile intervenientei. Acest caracter distinctiv slab nu este compensat printr‑o cunoaștere dobândită de publicul vizat.

162    Având în vedere identitatea în raport cu activitățile intervenientei a „sculelor și instrumentelor de mână acționate manual” și a „lingurilor”, din clasa 8, precum și gradul ridicat de similitudine în raport cu activitățile intervenientei al „ferăstraielor, șurubelnițelor, aparatelor de ras, lamelor pentru aparate de ras; pilelor și cleștilor de unghii, forfecuțelor de unghii”, din clasa 8, a „cuțitelor de tăiat hârtie”, din clasa 16, a „tirbușoanelor; desfăcătoarelor de sticle”, din clasa 21, și a „cleștilor pentru trabucuri” și a „periilor de curățat pipe”, din clasa 34, desemnate de marca LAGUIOLE, trebuie constatat că există un risc de confuzie între aceasta din urmă și denumirea socială Forge de Laguiole, întrucât publicul vizat ar putea să creadă că aceste produse au aceeași origine comercială ca și produsele de cuțitărie și tacâmurile comercializate de intervenientă.

163    De asemenea, având în vedere gradul mediu de similitudine, în raport cu activitățile intervenientei, al „truselor de manichiură, truselor de bărbierit”, din clasa 8, precum și al „pămătufurilor de bărbierit, produselor necesare pentru toaletă”, din clasa 21, desemnate de marca LAGUIOLE, trebuie constatat că există un risc de confuzie între aceasta din urmă și denumirea socială Forge de Laguiole, întrucât publicul vizat ar putea să creadă că aceste produse au aceeași origine comercială ca și produsele de cuțitărie și tacâmurile comercializate de intervenientă.

164    În schimb, dat fiind gradul scăzut de similitudine, în raport cu activitățile intervenientei, al „plicurilor”, din clasa 16, desemnate de marca LAGUIOLE, trebuie constatat că nu există un risc de confuzie în această privință, întrucât publicul vizat nu va considera că aceste produse pot avea aceeași origine comercială cu produsele de cuțitărie sau tacâmurile comercializate de intervenientă.

165    De asemenea, având în vedere lipsa de similitudine în raport cu activitățile intervenientei pentru toate celelalte produse și servicii desemnate de marca LAGUIOLE, trebuie constatat că nu există un risc de confuzie în această privință. În special, camera de recurs a constatat în mod eronat, la punctul 111 din decizia atacată, că imprimatele (albume, cărți, almanahuri, broșuri, caiete, cataloage; calendare, litografii, afișe din clasa 16), desemnate de marca menționată, ar putea genera, „ca urmare a conținutului lor”, un risc de confuzie cu denumirea socială Forge de Laguiole. Astfel, nu reiese cum „imprimatele” desemnate de această marcă, indiferent de natura și conținutul lor, ar putea crea impresia, în rândul publicului vizat, că ar avea aceeași origine comercială cu produsele de cuțitărie și tacâmurile comercializate de intervenientă, cu excepția ipotezei în care astfel de imprimate ar avea ca suport în mod specific produsele intervenientei. Or, o astfel de situație specifică și excepțională nu poate întemeia un risc de confuzie cu privire la o întreagă categorie de produse. Alternativ, desemnarea „imprimatelor” de o marcă ce prezintă similitudini cu alta trebuie considerată ca prezentând un risc de confuzie în raport cu orice produs desemnat de această altă marcă.

166    Rezultă că motivul unic trebuie admis și decizia atacată trebuie anulată în măsura în care camera de recurs a constatat un risc de confuzie între denumirea socială Forge de Laguiole și marca LAGUIOLE pentru alte produse decât „scule și instrumente de mână acționate manual; linguri; ferăstraie, șurubelnițe, aparate de ras, lame pentru aparate de ras; truse de bărbierit; pile și clești de unghii, forfecuțe de unghii; truse de manichiură”, din clasa 8, „cuțite de tăiat hârtie”, din clasa 16, „tirbușoane; desfăcătoare de sticle” și „pămătufuri de bărbierit, produse necesare pentru toaletă”, din clasa 21, și „clești pentru trabucuri” și „perii de curățat pipe”, din clasa 34.

167    Acțiunea trebuie respinsă cu privire la restul motivelor.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

168    Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Pe de altă parte, potrivit alineatului (3) primul paragraf din aceeași dispoziție, Tribunalul poate să repartizeze cheltuielile de judecată dacă părțile cad în pretenții cu privire la unul sau la mai multe capete de cerere.

169    În speță, OAPI și intervenienta cad în pretenții în parte, în măsura în care se impune anularea în parte a deciziei atacate, în conformitate cu concluziile reclamantului. Cu toate acestea, reclamantul nu a solicitat obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată, ci obligarea intervenientei.

170    În aceste împrejurări, se impune obligarea intervenientei să suporte o pătrime din cheltuielile de judecată ale reclamantului, precum și trei pătrimi din propriile cheltuieli de judecată. Reclamantul suportă o pătrime din cheltuielile de judecată efectuate de intervenientă și, respectiv, de OAPI, precum și trei pătrimi din propriile cheltuieli de judecată. În sfârșit, OAPI suportă trei pătrimi din propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera întâi)

declară și hotărăște:

1)      Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 1 iunie 2011 (cauza R 181/2007‑1) în măsura în care prin aceasta se declară nulitatea mărcii comunitare verbale LAGUIOLE, pentru alte produse decât „scule și instrumente de mână acționate manual; linguri; ferăstraie, șurubelnițe, aparate de ras, lame pentru aparate de ras; truse de bărbierit; pile și clești de unghii, forfecuțe de unghii; truse de manichiură”, din clasa 8, „cuțite de tăiat hârtie”, din clasa 16, „tirbușoane; desfăcătoare de sticle” și „pămătufuri de bărbierit, produse necesare pentru toaletă”, din clasa 21, și „clești pentru trabucuri” și „perii de curățat pipe”, din clasa 34.

2)      Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

3)      Forge de Laguiole SARL suportă o pătrime din cheltuielile de judecată ale reclamantului, precum și trei pătrimi din propriile cheltuieli de judecată.

4)      Domnul Gilbert Szajner suportă o pătrime din cheltuielile de judecată efectuate de Forge de Laguiole și o pătrime din cheltuielile de judecată efectuate de OAPI, precum și trei pătrimi din propriile cheltuieli de judecată.

5)      OAPI suportă trei pătrimi din propriile cheltuieli de judecată.

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 21 octombrie 2014.

Semnături

Cuprins

Istoricul cauzei

Concluziile părților

În drept

1. Cu privire la înscrisurile prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului

2. Cu privire la fond

Cu privire la întinderea protecției conferite de denumirea socială Forge de Laguiole

Cu privire la activitățile efectiv desfășurate de intervenientă înainte de data depunerii mărcii LAGUIOLE

Cu privire la riscul de confuzie

Cu privire la similitudinea dintre sectoarele economice acoperite de denumirea socială Forge de Laguiole și de marca LAGUIOLE

– Cu privire la raportul între „ferăstraie, aparate de ras, lame pentru aparate de ras; pile și clești de unghii, forfecuțe de unghii”, precum și „truse de manichiură, truse de bărbierit”, din clasa 8, „cuțite de tăiat hârtie”, din clasa 16, și „pămătufuri de bărbierit, produse necesare pentru toaletă”, din clasa 21, și activitățile intervenientei

– Cu privire la „scule și instrumente de mână acționate manual” și la „șurubelnițe”, din clasa 8

– Cu privire la „linguri”, din clasa 8

– Cu privire la „ustensile și articole de bucătărie din sticlă, porțelan și ceramică; articole de bucătărie din alte materiale decât metale prețioase; tirbușoane; desfăcătoare de sticle, cutii de metal pentru distribuirea prosoapelor de hârtie; cronometre”, din clasa 21, și la „ustensile și recipienți pentru menaj și bucătărie din metale prețioase, veselă din metale prețioase”, din clasa 14

– Cu privire la „metale prețioase și aliajele lor”, „pietre prețioase” și „cutii, sfeșnice”, din clasa 14

– Cu privire la „piele și imitații de piele” și la „cufere, geamantane și valize”, din clasa 18, precum și la „cutii”

– Cu privire la „rechizite școlare; cuțite de tăiat hârtie; creioane, creioane mecanice, radiere; plicuri; clasoare; albume, cărți, almanahuri, broșuri, caiete, cataloage; calendare, litografii, afișe”, din clasa 16

– Cu privire la diferitele produse calificate drept „articole de cadou”, din clasele 14, 18 și 20

– Cu privire la „mănuși de golf” și „articole de sport”, din clasa 28, „etuiuri pentru trabucuri”, din clasa 14, și „chibrituri, brichete pentru fumători; cutii de trabucuri și tabachere din alte materiale decât metale prețioase; clești pentru trabucuri; perii de curățat pipe”, din clasa 34

– Cu privire la serviciile din clasa 38

– Concluzie cu privire la similitudinea dintre sectoarele economice acoperite de denumirea socială Forge de Laguiole și de marca LAGUIOLE

Cu privire la similitudinea semnelor în conflict

Cu privire la caracterul distinctiv ridicat al denumirii sociale Forge de Laguiole, în temeiul cunoașterii acesteia de către public

Concluzie cu privire la riscul de confuzie

Cu privire la cheltuielile de judecată

* Limba de procedură: franceza.