Recurs introdus la 8 ianuarie 2024 de Sonasurf Internacional - Shipping, Lda (Zona Franca da Madeira), Mastshipping - Shipping, Sociedade Unipessoal, Lda (Zona Franca da Madeira) și Latin Quarter - Serviços Marítimos Internacionais, Lda (Zona Franca da Madeira) împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a cincea) din 27 octombrie 2023 în cauzele T-718/22 și T-723/22, Eutelsat Madeira/Comisia (Zona Franca de Madeira)
(Cauza C-9/24 P)
Limba de procedură: portugheza
Părțile
Recurente: Sonasurf Internacional - Shipping, Lda (Zona Franca da Madeira), Mastshipping - Shipping, Sociedade Unipessoal, Lda (Zona Franca da Madeira), Latin Quarter - Serviços Marítimos Internacionais, Lda (Zona Franca da Madeira) (reprezentante: S. Fernandes Martins și M. Mendonça Saraiva, avocate)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentelor
i. anularea Ordonanței Tribunalului (Camera a cincea) din 27 octombrie 2023, T-723/22, și, în locul acestei instanțe, anularea Deciziei (UE) 2022/1414 a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare SA.21259 (2018/C) (ex 2018/NN) pusă în aplicare de Portugalia pentru Zona Franca da Madeira1
și, în măsura în care se admite cererea anterioară,
ii. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
1. Primul motiv: eroare de apreciere în ordonanța atacată în ceea ce privește respectarea noțiunii de „creare de locuri de muncă”:
⎯ contrar celor susținute de Tribunal, Comisia a impus statului portughez să aplice metoda UMA/ENI – a se vedea în acest sens considerentele (173)-(179) și (216) ale deciziei Comisiei;
⎯ din decizia în litigiu reiese că, în opinia Tribunalului, atât deciziile din 2007 și 2013, cât și însăși rațiunea care stă la baza autorizării regimului III pledează în favoarea utilizării imperative a metodei UMA/ENI. Recurentele consideră că un astfel de raționament nu are niciun temei juridic, întrucât nici deciziile din 2007 și 2013, nici secțiunea 5 din OASR 2007-2013 – aplicabile ajutoarelor de exploatare, categorie din care face parte regimul III – nu includ vreo trimitere la metoda UMA/ENI;
⎯ această metodă poate fi găsită numai la nota de subsol 52 din secțiunea 4 din OASR 2007-2013, care se aplică numai ajutoarelor pentru investiții, categorie care nu intră sub incidența regimului III;
⎯ întrucât nota de subsol 52 din OASR 2007-2013 nu este aplicabilă și nu există o definiție a „creării de locuri de muncă” aplicabilă transversal în dreptul european, aceasta trebuie completată în lumina dreptului național în scopul aplicării regimului III, respectându-se astfel principiile proporționalității și subsidiarității, care, în materia competenței partajate, limitează intervenția legislativă a Uniunii la ceea ce este indispensabil pentru atingerea obiectivelor tratatelor;
⎯ nu există nicio contradicție între legislația portugheză a muncii și normele dreptului Uniunii, în special normele aplicabile în materia ajutoarelor publice, care ar justifica abaterea de la cele dintâi;
⎯ aplicarea legislației portugheze a muncii nu conduce la rezultate în mod necesar abuzive și nu împiedică stabilirea timpului de lucru efectiv în condițiile propuse de Comisie;
⎯ aplicarea generalizată a criteriului UMA/ENI este neconformă cu dreptul portughez, în măsura în care nu ia în considerare situații de vulnerabilitate cărora acesta le conferă protecție precum calitatea de părinte și boala;
⎯ Tribunalul avea obligația să justifice, printr-un raționament deductiv, abaterea de la dreptul național prin aplicarea preferențială a unei metode stabilite în dreptul european, ceea ce nu s-a întâmplat, ordonanța atacată fiind nelegală, astfel încât trebuie anulată și înlocuită cu o alta care anulează integral Decizia (UE) 2022/1414 a Comisiei din 4 decembrie 2020.
2. Al doilea motiv: eroare de apreciere în ordonanța atacată prin faptul că s-a considerat că Decizia (UE) 2022/1414 a Comisiei din 4 decembrie 2020 nu încalcă principiile securității juridice și încrederii legitime:
⎯ nici deciziile din 2007 și din 2013, nici OASR 2007-2013 nu definesc metoda aplicabilă pentru a respecta noțiunea de „creare de locuri de muncă”, fiind cert că examinarea atât a practicii obișnuite a Comisiei, cât și a scopului și a structurii regimului III ar conduce la o concluzie în sensul inaplicabilității metodologiei de definire a locurilor de muncă în UMA/ENI. Astfel, dacă se consideră, astfel cum a statuat Tribunalul, că cerința în cauză nu poate fi interpretată decât în termenii propuși de Comisie, trebuie să se constate lipsa de claritate a regimului juridic în cauză;
⎯ Tribunalul a considerat în mod eronat că inerția prelungită (de cel puțin 8 ani) a Comisiei este inofensivă, deși lipsa stabilirii unei durate maxime pentru controlul efectuat de această entitate nu este de natură să facă o astfel de inerție lipsită de consecințe juridice;
⎯ recurentele aveau convingerea că regimul III era perfect compatibil cu piața internă, convingere care decurgea din faptul că a fost autorizat de Comisie și, astfel, că succedă unui regim cu totul similar – regimul II – cu privire la care nu a au existat îndoieli referitoare la compatibilitatea cu dreptul european;
⎯ punerea la dispoziția Comisiei în mod periodic de către statul portughez a unor elemente care să permită controlul aplicării acestor ajutoare, coroborată cu lipsa oricărei pronunțări publice din partea Comisiei în ceea ce privește nelegalitatea lor, constituie asigurări precise cu privire la legalitatea aplicării ajutorului de către statul portughez, care au dat naștere unor așteptări legitime în acest sens pentru beneficiarii regimului III;
⎯ nu este credibil să se concluzioneze că „beneficiarul mediu” al ajutorului (în sensul noțiunii juridice de „persoană obișnuită”), plasat în poziția recurentelor, ar aplica, având în vedere inerția Comisiei și lipsa unor trimiteri explicite în acest sens, noțiunea de „creare de locuri de muncă” în sensul notei de subsol 52 din OASR 2007-2013 – cu alte cuvinte utilizând metoda UMA/ENI – sau chiar ar preconiza că aceasta ar fi noțiunea care trebuie aplicată, întrucât nimic nu pledează în acest sens;
⎯ rezultă astfel o eroare de apreciere în ordonanța atacată constând în faptul că s-a considerat că principiile securității juridice și încrederii legitime nu sunt încălcate, impunându-se anularea acesteia.
____________
1 JO 2022, L 217, p. 49.