Acțiune introdusă la 13 iunie 2012 - Hautau/Comisia

(Cauza T-256/12)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Hautau GmbH (Helpsen, Germania) (reprezentant: C. Peter, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea Deciziei contestate C(2012) 2069 final a Comisiei Uniunii Europene din 28 martie 2012 în cauza COMP/39452 - Mecanisme de deschidere pentru ferestre și pentru ferestre-uși - în măsura în care o privește pe reclamată;

cu titlu subsidiar, reducerea amenzii aplicate reclamantei;

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă 9 motive.

Primul motiv, decizia de aplicare a amenzii este nelegală întrucât se întemeiază pe o încălcare a articolului 101 TFUE. O astfel de încălcare nu ar exista întrucât discuțiile au avut loc în deplină cunoștință de cauză și la inițiativa celorlalți competitori pe piață.

Al doilea motiv, decizia de aplicare a amenzii este nelegală pentru că se prezumă că alte tipuri de mecanisme de închidere decât cele de tipul "basculare/pivotare" ar fi făcut obiectul discuțiilor între societățile participante.

Al treilea motiv, chiar dacă s-ar fi încălcat articolul 101 TFUE, decizia de aplicare a amenzii este oricum nelegală deoarece prezumă că au fost afectate alte mecanisme speciale de închidere printr-o conduită anticoncurențială.

Al patrulea motiv, este eronată prezumția că reclamanta a participat la astfel de acorduri coluzive în afara teritoriului Republicii Federale Germania. S-ar putea avea cel mult în vedere, în ceea ce o privește pe reclamantă, o încălcare a articolului 101 alineatul (1) TFUE în legătură cu piața italiană și cu cea grecească pentru anul 2007.

Al cincilea motiv, reclamanta invocă în subsidiar, în continuarea celui de al doilea-al patrulea motiv de recurs că la calculul amenzii s-a luat în mod greșit în considerare cifra de afaceri privind mecanismele de deschidere, respectiv mecanismele speciale de deschidere, precum și cifra de afaceri realizată în afara teritoriului Germaniei. Prin includerea unor astfel de operațiuni, cifra de afaceri avută în vedere de pârâtă la stabilirea amenzii de bază a fost în mod clar prea mare. S-a încălcat în acest fel articolul 23 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003.

Al șaselea motiv, reclamanta invocă cu titlu mai subsidiar, modul greșit de calcul al amenzii în raport cu gravitatea încălcării și cu cuantumul ridicat pentru descurajare (așa-numita "taxă de intrare"). Procentajul aplicat pentru gravitate și, respectiv, pentru descurajare în ceea ce o privește pe reclamantă a fost prea ridicat. De asemenea, aceasta a constituit și o încălcare a articolului 23 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003.

Al șaptelea motiv, reclamanta invocă cu titlu și mai subsidiar încălcarea articolului 23 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 pentru motivul că nu s-a avut în vedere cifra de afaceri realizată de reclamantă împreună cu alți membri ai cartelului.

Al optulea motiv, decizia este viciată grav prin nemotivare. Decizia în cauză trebuie anulată ca urmare a încălcării articolului 296 TFUE și, în consecință, a dreptului la apărare al reclamantei, indiferent dacă reclamanta a luat sau nu a luat parte la acorduri care încalcă articolul 101 TFUE. Acoperirea unui astfel de viciu nu este posibilă pe parcursul procedurii.

Al nouălea motiv, în sfârșit, Comisia a săvârșit o eroare prezumând că reclamanta a participat la înțelegeri (aparent) anticoncurențiale începând cu 16 noiembrie și până în 3 iulie 2007. Imputarea unei încălcări unice și continue în perioada 16 noiembrie 1999-3 iulie 2007 nu se putea întemeia totuși pe stabilirea în mod autonom a prețurilor în anul 2001, precum și pe inexistența unei înțelegeri în anul 2002. Astfel, decizia ar putea cel mult include perioada începând cu 2003. Cu toate acestea, în ceea ce privește aserțiunea referitoare la comportamentul anticoncurențial al reclamantei în afara pieței germane, s-ar putea avea în vedere cel mult o încălcare a articolului 101 TFUE pentru anul 2007. Reclamanta este în consecință de părere că nu este admisibil să i se impute o încălcare continuă de 7 ani și 7 luni.

____________