Language of document :

Recurs introdus la 29 iulie 2022 de Tirrenia di navigazione SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 18 mai 2022 în cauza T-601/20, Tirrenia di navigazione SpA/Comisia Europeană

(Cauza C-515/22 P)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Tirrenia di navigazione SpA (reprezentanți: B. Nascimbene, F. Rossi Dal Pozzo, A. Moriconi, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

1.    anularea Hotărârii Tribunalului din 18 mai 2022, cauza T-601/20;

2.    declararea nulității Deciziei (UE) 2020/1411 a Comisiei din 2 martie 2020, prin raportare în mod limitativ la articolul 1 alineatul (3) coroborat cu articolul 2;

3.    cu titlu subsidiar față de punctul 2, trimiterea cauzei spre rejudecare unei alte camere a Tribunalului;

4.    obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta contestă Hotărârea Tribunalului din 18 mai 2022 în cauza T-601/20, Tirrenia di navigazione SpA/Comisia, prin care s-a respins cererea sa de anulare a Deciziei (UE) 2020/1411 din 2 martie 2020, prin raportare în mod limitativ la articolul 1 alineatul (3) coroborat cu articolul 2, prin care Comisia a declarat că „[a]jutorul acordat societății Adriatica pentru perioada ianuarie 1992-iulie 1994 în ceea ce privește legătura Brindisi/Corfu/Igoumenitsa/Patras […] este incompatibil cu piața internă” și a fost „pus în aplicare în mod ilegal, cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) TFUE”.

Prin intermediul primului motiv de recurs, recurenta contestă o încălcare de ordin procedural în ceea ce privește termenul de prescripție pentru recuperarea dobânzilor pentru ajutoarele considerate ilegale și incompatibile.

Potrivit recurentei, Tribunalul a săvârșit mai multe erori: (a) considerând că, în ceea ce privește dobânzile nerecuperate pentru perioada 1 ianuarie-26 martie 2007, termenul de prescripție se zece ani nu se împlinise; (b) afirmând că necontestarea acestei încălcări, care a determinat o încălcare vădită a principiului contradictorialității și, în consecință, a dreptului la apărare, nu putea fi invocată de recurentă drept critică, în măsura în care aceasta privea numai statul membru în cauză.

Prin intermediul celui de al doilea motiv de recurs, recurenta contestă calificarea eronată a ajutorului drept ajutor nou și invocă nelegalitatea deciziei care declară ajutorul ca fiind nou și incompatibil cu piața internă, precum și încălcarea obligației de motivare și a principiului proporționalității.

Tribunalul nu a demonstrat în ce mod ar fi remediat Comisia, prin Decizia (UE) 2020/1411 din 2 martie 2020, nelegalitatea contestată, prin Hotărârea Tribunalului din 4 martie 2009, cauzele reunite T-265/04, T-292/04 și T-504/04, în ceea ce privește decizia din 2004 (2005/163/CE).

Tribunalul a reținut în mod eronat că Comisia a remediat lipsa de motivare constatată în 2009 și a demonstrat prin Decizia (UE) 2020/1411 că subvențiile pentru OSP acordate Adriatica sunt ajutoare noi.

Recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, iar motivarea hotărârii atacate este insuficientă în partea în care afirmă că Comisia a calificat în mod corect subvențiile pentru OSP acordate Adriatica în perioada ianuarie 1992-iulie 1994, în ceea ce privește legătura Brindisi/Corfu/Igoumenitsa/Patras, ca fiind incompatibile cu piața internă.

Recurenta consideră că Tribunalul ar fi trebuit să verifice neapărat dacă Comisia, în Decizia (UE) 2020/1411, (a) a definit concret situația de pe piață; (b) a comparat în mod corect obiectul măsurii de ajutor și obiectul înțelegerii; (c) a explicat corect în ce mod denaturarea concurenței cauzată de măsura de ajutor s-a amplificat prin asocierea acestei măsuri (altfel considerată compatibilă) și participarea la un cartel și, așadar, (d) a motivat raportul de la cauză la efect în ceea ce privește existența unor obstacole în calea schimburilor comerciale intracomunitare care au rezultat de aici.

În plus, recurenta consideră că concluziile la care ajunge Tribunalul sunt contrare principiului general al proporționalității.

Prin intermediul celui de al treilea motiv de recurs, recurenta invocă încălcarea principiilor securității juridice și bunei administrări în raport cu durata procedurii, precum și a principiului încrederii legitime și a principiului proporționalității.

Recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, iar motivarea hotărârii atacate este insuficientă în partea în care se afirmă că, în ansamblul său, procedura care a determinat adoptarea Deciziei (UE) 2020/1411 din 2 martie 2020 nu a avut o durată excesivă și că, prin urmare, nu au fost încălcate principiile securității juridice, bunei administrări și proporționalității.

Recurenta susține, în plus, că, în conformitate cu principiul încrederii legitime și în raport cu articolele 16 și 17 din Carta drepturilor fundamentale, Decizia (UE) 2020/1411 din 2 martie 2020 nu ar fi putut impune recuperarea ajutorului.

Pentru recurentă, Tribunalul, întrucât nu a reținut încălcarea de către Comisie a principiilor generale menționate anterior, precum și a Cartei drepturilor fundamentale, a săvârșit o eroare de drept.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv de recurs, recurenta critică omisiunea Tribunalului de a include un element de probă în dosarul de cercetare judecătorească.

Recurenta susține că nu a putut depune în dosarul cauzei, în sensul articolului 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, Decizia Comisiei din 30 septembrie 2021 privind măsurile SA.32014, SA.32015, SA.32016 (2011/C) (ex 2011/NN) pe care Italia și regiunea Sardinia le-au aplicat în favoarea Saremar [C(2021) 6990 final], pe care recurenta a obținut-o din partea Comisiei în urma unei cereri de acces la documente.

Pentru recurentă, ținând seama de relevanța deciziei Saremar, nedepunerea unui astfel de element de probă suplimentar la dosar a viciat hotărârea Tribunalului, fie ca urmare a faptului că s-au încălcat astfel Regulamentul de procedură al Tribunalului și obligația de motivare care se impune instituțiilor Uniunii, fie pentru că a implicat o încălcare evidentă a dreptului la apărare al recurentei.

____________