Cauza T‑88/13 P

(publicare în extras)

Z

împotriva

Curții de Justiție a Uniunii Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Imparțialitatea Tribunalului Funcției Publice – Cerere de recuzare a unui judecător – Schimbare a repartizării – Interesul serviciului – Regula corespondenței dintre grad și post – Articolul 7 alineatul (1) din statut – Procedură disciplinară – Dreptul la apărare”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera de recursuri) din 19 iunie 2015

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Decizie de respingere a unei reclamații – Respingere pură și simplă – Act de confirmare – Inadmisibilitate

[Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (1)]

2.      Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Reclamație îndreptată împotriva unui act care face obiectul unei acțiuni contencioase – Lipsă de incidență asupra obligației de examinare de către administrație

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

3.      Curtea de Justiție a Uniunii Europene – Obligația de independență a judecătorilor Uniunii – Conținut – Exercitarea funcțiilor referitoare la administrarea internă a instituției – Admisibilitate

(Statutul Curții de Justiție, art. 4)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 141)

2.      În ceea ce privește procedura reclamației instituită prin articolul 90 din statut, reclamantul trebuie să poată cere controlarea de către instanța Uniunii a legalității deciziei de respingere a reclamației, nu numai a celei a actului inițial care face obiectul reclamației.

Astfel, interesul reclamantului ca procedura reclamației să se desfășoare legal și, prin urmare, ca decizia de respingere a reclamației sale să fie anulată în caz de nelegalitate trebuie să fie apreciat în mod autonom, iar nu în legătură cu eventuala acțiune introdusă împotriva actului inițial, obiect al reclamației. Dacă situația ar fi diferită, persoana interesată nu ar putea invoca niciodată neregularitățile procedurii reclamației, fiind totuși privată de beneficiul unei reexaminări precontencioase legale a deciziei administrației, de fiecare dată când o acțiune contencioasă este îndreptată împotriva actului inițial împotriva căruia este îndreptată reclamația. Așadar, el ar pierde beneficiul unei proceduri care are ca obiect să permită și să favorizeze o soluționare amiabilă a diferendului apărut între funcționar și administrație și să impună autorității de care depinde funcționarul reexaminarea deciziei sale, cu respectarea normelor, în lumina eventualelor obiecții ale acestuia.

(a se vedea punctele 144-146)

3.      Articolul 4 primul paragraf din Statutul Curții, potrivit căruia judecătorii nu pot exercita nicio funcție politică sau administrativă, urmărește să asigure independența judecătorilor, atât în timpul, cât și după exercitarea atribuțiilor lor, în raport în special cu statele membre sau cu celelalte instituții ale Uniunii. Celelalte paragrafe ale articolului 4 din Statutul Curții traduc și ele această preocupare de a menține independența judecătorilor.

Totuși, nu se poate deduce din articolul 4 primul paragraf din Statutul Curții o imposibilitate de exercitare a unor atribuții privind administrația internă a instituției. Or, exercitarea de către judecători a unor atribuții administrative interne în cadrul instituției nu aduce atingere independenței lor și permite asigurarea autonomiei administrative a instituției.

(a se vedea punctul 167)