Acțiune introdusă la 9 septembrie 2010 - Villeroy & Boch/Comisia

(Cauza T-382/10)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Villeroy & Boch (Paris, Franța) (reprezentanți: J. Philippe și K. Blau-Hansen, avocați, și A. Villette, Solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

Declararea nulității deciziei atacate, în măsura în care o privește pe reclamantă;

în subsidiar, reducerea în consecință a amenzii aplicate reclamantei prin decizia atacată:

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită, în principal, anularea în parte a Deciziei C(2010) 4185 final a Comisiei din 23 iunie 2010 privind o procedură inițiată în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind Spațiul Economic European (denumit în continuare "SEE") (cazul COMP/39092 - Instalații sanitare) privind o înțelegere pe piețele belgiană, germană, franceză, italiană, olandeză și austriacă de instalații sanitare pentru baie, având ca obiect coordonarea prețurilor de vânzare și schimbul de informații comerciale sensibile.

În sprijinul acțiunii sale, reclamanta invocă șapte motive întemeiate:

pe o încălcare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE prin calificarea încălcării ca fiind o încălcare unică, complexă și continuă, întrucât pârâta și-a încălcat astfel obligația de apreciere juridică a comportamentelor individuale ale destinatarilor deciziei atacate;

pe o încălcare a obligației de motivare prevăzute la articolul 296 al doilea paragraf TFUE, întrucât pârâta nu a oferit o definire suficient de precisă a piețelor relevante în decizia atacată;

pe lipsa unor probe suficiente privind participarea reclamantei la încălcări în Franța;

pe o încălcare a principiului nulla poena sine lege consacrat la articolul 49 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "carta"), precum și a principiului proporționalității dintre pedepse și infracțiuni consacrat la articolul 49 alineatul (3) din cartă, coroborat cu articolul 48 alineatul (1) din cartă și cu articolul 23 din Regulamentul nr. 1/2003¹, întrucât pârâta a obligat-o pe reclamantă la plata unei amenzi în solidar cu societatea-mamă a acesteia din urmă;

pe o calculare eronată a amenzii, întrucât pârâta a inclus cifre de afaceri ale reclamantei care nu au legătură cu obiecțiile formulate cu ocazia calculării amenzii;

pe o încălcare a articolului 41 din cartă, întrucât durata excesiv de lungă a procedurii nu a fost luată în considerare cu ocazia calculării amenzii;

pe o încălcare a principiului proporționalității sancțiunilor și pe erori de apreciere cu ocazia calculării amenzii, întrucât cuantumul de bază a fost stabilit la 15 %, iar valoarea absolută a amenzii depășește limita de 10 % din cifra de afaceri a reclamantei.

____________

¹ - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 TFUE] și [102 TFUE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).