Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 18 de august de 2023 — Lear Corporation Hungary Autóipari Gyártó Kft. / Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága
(Cauza C-532/23, Lear Corporation Hungary)
Limba de procedură: maghiara
Instanța de trimitere
Fővárosi Törvényszék
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Lear Corporation Hungary Autóipari Gyártó Kft.
Pârâtă: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága
Întrebările preliminare
Articolul 183 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (Directiva TVA), precum și principiile echivalenței și efectivității trebuie interpretate în sensul că, în cazul în care un contribuabil solicită o rambursare a taxei pe valoarea adăugată (TVA) pe care anterior nu o putea solicita din cauza aplicării unei condiții legale care a fost declarată contrară dreptului comunitar printr-o hotărâre a Curții, trebuie să se considere că, într-un astfel de caz, cererea de rambursare constituie în același timp o cerere de dobânzi de întârziere, având în vedere caracterul accesoriu al dobânzilor și faptul că cererea de dobânzi de întârziere este reglementată de aceeași dispoziție națională care reglementează cererea de rambursare a TVA-ului a cărui rambursare tardivă a determinat întârzierea în îndeplinirea obligației?1
Este compatibilă cu principiile echivalenței și efectivității și, în special, cu principiul neutralității fiscale practica unui stat membru potrivit căreia, în cadrul unei proceduri administrative fiscale, o cerere ulterioară de dobânzi de întârziere a unui contribuabil este respinsă, în temeiul principiului disponibilității, pentru motivul că prima sa cerere de dobânzi de întârziere, care a dus la inițierea procedurii, nu includea perioada suplimentară indicată în cererea ulterioară, cu consecința că aceasta din urmă este calificată drept o nouă cerere și declarată prescrisă, deși administrația fiscală însăși nu s-a considerat în niciun fel ținută de prima cerere a contribuabilului prin principiul disponibilității, ci a invocat acest principiu numai în ceea ce privește dobânzile de întârziere solicitate pentru o perioadă care nu era cunoscută încă la data formulării cererii care a dat naștere procedurii, întrucât această perioadă a fost definită de jurisprudență în timpul procedurii respective?
Se poate considera, având în vedere principiile echivalenței, efectivității și neutralității fiscale, că o cerere ulterioară formulată în cadrul unei proceduri administrative fiscale în temeiul jurisprudenței instanțelor judecătorești constituie fie o completare a primei cereri care a dat naștere procedurii, fie o modificare a acestei prime cereri, în cazul în care cele două cereri diferă între ele numai în ceea ce privește termenul de plată a dobânzilor?
Este compatibilă cu principiile echivalenței, efectivității și neutralității fiscale practica unui stat membru potrivit căreia o cerere formulată după expirarea termenului de prescripție este declarată prescrisă fără a se analiza dacă există circumstanțe admisibile care ar fi putut suspenda sau întrerupe termenul de prescripție, având în vedere, în special, prima cerere formulată de reclamantă în anul 2014, precum și faptul că, deși legislația în vigoare nu a fost modificată în termenul de prescripție, totuși, întrucât această legislație stabilea doar condițiile pentru cererea de rambursare a TVA-ului, Kúria (Curtea Supremă, Ungaria) și Curtea de Justiție, în lipsa unei legislații în acest sens, au definit în jurisprudență condițiile pentru solicitarea dobânzilor de întârziere printr-o interpretare extensivă a acestei legislații, astfel încât, pentru o parte decisivă a termenului de prescripție de cinci ani, normele care reglementează cererea de dobânzi de întârziere nu numai că nu erau cunoscute și clare pentru contribuabili, dar nici măcar nu existau sub forma unei dispoziții legale?
____________
1 JO 2006, L 347, p. 1.