Cauza T‑17/12

Moritz Hagenmeyer

și

Andreas Hahn

împotriva

Comisiei Europene

„Protecția consumatorilor – Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 – Mențiuni de sănătate înscrise pe produsele alimentare – Refuzare a autorizării unei mențiuni privind reducerea riscului de îmbolnăvire – Desemnarea unui factor de risc – Legalitatea procedurii de autorizare a mențiunilor privind reducerea riscului de îmbolnăvire – Acțiune în anulare – Interesul de a exercita acțiunea – Afectare directă și individuală – Admisibilitate – Proporționalitate – Obligația de motivare”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 30 aprilie 2014

1.      Acțiune în anulare – Interesul de a exercita acțiunea – Necesitatea existenței unui interes născut și actual – Acțiune având ca obiect anularea unei decizii de respingere a cererii individuale de autorizare a unei mențiuni privind reducerea riscului de îmbolnăvire – Admisibilitate

[art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 14 alin. (1) lit. (a) și art. 15; Regulamentul nr. 1170/2011 al Comisiei, anexa]

2.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Regulament al Comisiei de respingere a cererii individuale de autorizare formulată în conformitate cu procedura prevăzută pentru o mențiune privind reducerea riscului de îmbolnăvire – Acțiune introdusă de solicitantul autorizării menționate – Admisibilitate

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 15; Regulamentul nr. 1170/2011 al Comisiei, anexa)

3.      Apropierea legislațiilor – Mențiuni nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare – Regulamentul nr. 1924/2006 – Mențiune privind reducerea riscului de îmbolnăvire – Cerere de autorizare a unei mențiuni – Obligația solicitantului de desemnare a unui factor de risc de îmbolnăvire

[Regulamentul nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (2) pct. 6 și art. 14 alin. (1) lit. (a) și alin. (2)]

4.      Procedură – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate

[Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]

5.      Apropierea legislațiilor – Mențiuni nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare – Regulamentul nr. 1924/2006 – Mențiune privind reducerea riscului de îmbolnăvire – Procedură de autorizare – Încălcarea principiului proporționalității – Inexistență

[Regulamentul nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 10 alin. (1), art. 14 alin. (1) lit. (a) și art. 17 alin. (1)]

6.      Apropierea legislațiilor – Mențiuni nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare – Regulamentul nr. 1924/2006 – Mențiune privind reducerea riscului de îmbolnăvire – Cerere de autorizare a unei mențiuni – Caracter individual și general – Forma juridică a deciziei lăsată la aprecierea Comisiei

[Regulamentul nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 17 alin. (1)-(4)]

7.      Apropierea legislațiilor – Mențiuni nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare – Regulamentul nr. 1924/2006 – Mențiune privind reducerea riscului de îmbolnăvire – Procedură de autorizare – Repartizarea competențelor între autoritățile Uniunii și autoritatea națională competentă

[Regulamentul nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 16 alin. (1) a doua teză]

8.      Apropierea legislațiilor – Mențiuni nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare – Regulamentul nr. 1924/2006 – Mențiune privind reducerea riscului de îmbolnăvire – Procedură de autorizare – Depășirea unui termen – Efect asupra legalității deciziei – Condiții

[Regulamentul nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 15 alin. (2) lit. (a) pct. (i), art. 16 alin. (1) și art.17 alin. (1)]

9.      Apropierea legislațiilor – Mențiuni nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare – Regulamentul nr. 1924/2006 – Mențiune privind reducerea riscului de îmbolnăvire – Procedură de autorizare – Dreptul solicitantului de a prezenta observații la instituția responsabilă de eliberarea autorizației – Domeniu de aplicare

[Regulamentul nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 16 alin. (6) al doilea paragraf]

10.    Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie a Comisiei de respingere a unei cereri de autorizare privind utilizarea unei mențiuni de sănătate

(art. 296 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1170/2011 al Comisiei)

1.      În măsura în care o parte care introduce o acțiune trebuie să justifice un interes născut și actual în anularea actului și nu poate invoca, cu acest titlu, situații viitoare și incerte, persoana care a formulat, cu respectarea normelor aplicabile în această privință și făcând doar referire, la modul general, la solicitanți, o cerere de autorizare a unei mențiuni de reducere a riscului de îmbolnăvire are în mod evident un interes să solicite anularea unei decizii de respingere a autorizării corespunzătoare.

(a se vedea punctele 38, 39, 44 și 45)

2.      Potrivit articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, orice persoană fizică sau juridică, care nu este destinatarul unui act, poate formula o acțiune împotriva acestuia cu condiția să o privească direct și individual. În această privință, un regulament al Comisiei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, vizând respingerea definitivă a unei cereri de autorizare în temeiul procedurii de autorizare a unei mențiuni privind reducerea riscului de îmbolnăvire, în conformitate cu Regulamentului nr. 1924/2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare, afectează în mod direct solicitantul dat fiind că legiuitorul a urmărit să permită oricărei persoane fizice sau juridice să formuleze o cerere de autorizare, conform articolului 15 din Regulamentul nr. 1924/2006, și că decizia definitivă de respingere referitoare la cererea de autorizare figurează în regulamentul atacat, care constituie punctul final al procedurii de autorizare. În plus, regulamentul menționat îl privește individual pe solicitant din moment ce acesta a formulat o cerere individuală de autorizare.

(a se vedea punctele 50, 51, 56 și 61)

3.      Autorizarea unei mențiuni privind reducerea riscului de îmbolnăvire, în sensul articolului 2 alineatul (2) punctul 6 din Regulamentul nr. 1924/2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare, impune, așadar, în primul rând, pe lângă desemnarea unei boli, desemnarea unui factor de risc în dezvoltarea acestei boli, care ar fi, potrivit solicitantului, redusă semnificativ. Astfel, legiuitorul a recunoscut la articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006 că o boală are factori de risc multipli. Potrivit acestei dispoziții, etichetarea sau, în cazul în care nu există etichetare, prezentarea sau publicitatea sunt însoțite de o mențiune care indică faptul că boala la care se referă mențiunea are factori de risc multipli și că modificarea unuia dintre acești factori de risc poate sau nu poate să aibă un efect benefic. În consecință, fără desemnarea de către solicitant a unei boli și a factorului de risc concret, Comisia nu este în măsură să aprecieze ce factor de risc în dezvoltarea cărei boli ar fi redus semnificativ prin comportamentul alimentar care face obiectul mențiunii. Este suficient ca desemnarea factorului de risc să rezulte, cel puțin implicit, din textul propus al mențiunii respective sau din documentele care însoțesc cererea de autorizare.

(a se vedea punctele 73 și 75)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 99 și 122)

5.      Articolul 10 alineatul (1), articolul 14 alineatul (1) litera (a) și articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1924/2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare nu sunt vădit inadecvate în raport cu obiectivele pe care instituțiile le urmăresc și, în consecință, aceste dispoziții nu sunt nelegale din cauza unei încălcări a principiului proporționalității.

În special, nu rezultă că măsurile adoptate în temeiul regimului prevăzut de Directiva 2000/13 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și la prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora, care prevala până la adoptarea Regulamentului nr. 1924/2006, în domeniul mențiunilor privind reducerea riscului de îmbolnăvire ar fi, raportat la obiectivele urmărite, mai ales protecția sănătății, la fel de adecvate ca și dispozițiile în cauză ale regulamentului menționat.

(a se vedea punctele 113 și 121)

6.      Din termenii utilizați în articolul 17 din Regulamentul nr. 1924/2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare rezultă că această dispoziție are în vedere diferitele etape ale procedurii pe care Comisia trebuie să le urmeze pentru a adopta o decizie finală asupra unei cereri de autorizare a unei mențiuni în temeiul articolului 14 din regulamentul amintit. În schimb, nu se precizează nimic cu privire la forma juridică a acestei decizii, alegerea ei fiind lăsată la aprecierea Comisiei, care trebuie să decidă în mod pozitiv sau negativ asupra cererii în cauză.

În această privință, adoptarea unui regulament cu o aplicabilitate generală nu contravine economiei procedurii în cauză. Deși este adevărat că procedura de autorizare are ca obiect o cerere individuală, totuși, conform articolului 17 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1924/2006, mențiunile de sănătate autorizate de Comisie pot fi folosite de orice operator din sectorul alimentar. Având în vedere că această dispoziție prevede efecte erga omnes, procedura de autorizare în cauză are, așadar, un caracter dual, respectiv un caracter individual și general.

(a se vedea punctele 127, 130 și 131)

7.      Faptul că autoritatea națională competentă s‑a pronunțat, în cursul procedurii administrative, asupra cerințelor referitoare la validitatea cererii de autorizare a unei mențiuni nu constituie o neregularitate procedurală. Astfel, din articolul 16 alineatul (1) prima teză din Regulamentul nr. 1924/2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare rezultă că răspunderea privind existența unei cereri valabile, care să îndeplinească cerințele de formă și de fond prevăzute de regulamentul menționat și în special cerința desemnării unui factor de risc, revine, cel puțin în mod egal, autorității naționale competente.

(a se vedea punctele 136 și 138)

8.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 160)

9.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 165)

10.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 173, 175 și 177-179)