ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)
26 iunie 2009
Cauza T‑114/08 P
Luigi Marcuccio
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Termen rezonabil pentru introducerea unei cereri de despăgubiri – Tardivitate – Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”
Obiectul: Recurs introdus împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 14 decembrie 2007, Marcuccio/Comisia (F‑21/07, nepublicată încă în Repertoriu), având ca obiect anularea acestei ordonanțe
Decizia: Respinge recursul. Domnul Luigi Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Comunităților Europene în cadrul prezentei proceduri.
Sumarul ordonanței
1. Funcționari – Acțiune – Cadru procedural – Articolul 236 CE și articolele 90 și 91 din Statutul funcționarilor – Termene
(art. 236 CE; Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
2. Funcționari – Acțiune – Termene – Cerere de despăgubiri adresată unei instituții – Respectarea unui termen rezonabil – Criterii de apreciere
(Statutul Curții de Justiție, art. 46; Statutul funcționarilor, art. 90)
3. Procedură – Decizie adoptată prin ordonanță motivată – Condiții – Acțiune vădit inadmisibilă sau vădit lipsită de orice temei juridic
1. Un litigiu între un funcționar și o instituție de care depinde sau depindea, prin care se urmărește repararea unui prejudiciu, atunci când își are originea în raportul de muncă ce leagă persoana interesată de instituție, intră în domeniul de aplicare al articolului 236 CE și al articolelor 90 și 91 din statut și se află, în special în ceea ce privește admisibilitatea, în afara domeniului de aplicare atât al articolului 235 CE și al articolului 288 al doilea paragraf CE, cât și al articolului 46 din Statutul Curții. Rezultă de aici că acțiunile întemeiate pe articolul 236 CE sunt supuse termenelor stabilite la articolele 90 și 91 din statut, oricare ar fi obiectul lor, anulare sau despăgubire.
(a se vedea punctul 12)
Trimitere la: Curte 22 octombrie 1975, Meyer‑Burckhardt/Comisia, 9/75, Rec., p. 1171, punctul 7; Curte 17 februarie 1977, Reinarz/Comisia și Consiliul, 48/76, Rec., p. 291, punctul 10; Curte 4 iulie 1985, Amman și alții/Consiliul, 174/83, Rec., p. 2133, punctul 12; Curte 4 iulie 1985, Culmsee și alții/CES, 175/83, Rec., p. 2149, punctul 12; Curte 1 aprilie 1987, Dufay/Parlamentul European, 257/85, Rec., p. 1561, punctul 21; Curte 7 octombrie 1987, Schina/Comisia, 401/85, Rec., p. 3911, punctul 9
2. Determinarea termenului de introducere a unei acțiuni este o problemă de drept. Reglementarea aplicabilă nu prevede un termen precis pentru introducerea unei cereri de despăgubiri care decurg din raportul de muncă dintre un funcționar și instituția de care depinde. Dimpotrivă, termenul de introducere a unei cereri de despăgubiri este determinat în raport cu împrejurările speței, potrivit principiului respectării unui termen rezonabil, și anume, în special, miza litigiului pentru persoana interesată, complexitatea cauzei, comportamentul părților și, cu titlu indicativ, trimiterea la termenul de la articolul 46 din Statutul Curții, considerat drept plafon. În această privință, deși Tribunalul Funcției Publice constată și apreciază în mod suveran faptele relevante, sub rezerva cazului denaturării acestora, le califică ulterior din punct de vedere juridic în raport cu principiul respectării unui termen rezonabil, sub controlul Tribunalului de Primă Instanță.
(a se vedea punctele 25-27)
3. Posibilitatea prevăzută la articolul 111 din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță de pronunțare pe calea unei ordonanțe motivate cu privire la o acțiune care este vădit inadmisibilă sau vădit lipsită de orice temei juridic poate fi utilizată chiar înainte de depunerea memoriului în apărare, iar temeinicia utilizării sale nu se apreciază în lumina unui criteriu care se referă la numărul de puncte invocate în ordonanța adoptată.
(a se vedea punctul 50)