HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șasea)

15 iulie 2015(*)

„Concurență – Înțelegeri – Piața europeană a oțelului pentru precomprimare – Stabilirea prețurilor, împărțirea pieței și schimbul de informații comerciale sensibile – Încălcare unică, complexă și continuă – Contract de agenție – Imputabilitatea comportamentului ilicit al agentului în sarcina comitentului – Necunoașterea de către comitent a comportamentului ilicit al agentului – Participarea la o componentă a încălcării și cunoașterea planului de ansamblu – Orientările din 2006 privind calcularea amenzilor – Proporționalitate – Principiul individualizării pedepselor și a sancțiunilor – Fond”

În cauza T‑418/10,

voestalpine AG, cu sediul în Linz (Austria),

voestalpine Wire Rod Austria GmbH, fostă voestalpine Austria Draht GmbH, cu sediul în Sankt Peter‑Freienstein (Austria),

reprezentate de A. Ablasser‑Neuhuber, de G. Fussenegger, de U. Denzel și de M. Mayer, avocați,

reclamante,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de R. Sauer, de V. Bottka și de C. Hödlmayr, în calitate de agenți, asistați de R. Van der Hout, avocat,

pârâtă,

având ca obiect o cerere de anulare și de reformare a Deciziei C(2010) 4387 final a Comisiei din 30 iunie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/38344 – Oțel pentru precomprimare), modificată prin Decizia C(2010) 6676 final a Comisiei din 30 septembrie 2010 și prin Decizia C(2011) 2269 final a Comisiei din 4 aprilie 2011,

TRIBUNALUL (Camera a șasea),

compus din domnii S. Frimodt Nielsen (raportor), președinte, F. Dehousse și A. M. Collins, judecători,

grefier: domnul J. Palacio González, administrator principal,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 2 octombrie 2014,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Obiectul litigiului

1        Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei C(2010) 4387 final a Comisiei din 30 iunie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/38344 – Oțel pentru precomprimare) (denumită în continuare „decizia inițială”) prin care a fost sancționată o înțelegere între furnizorii de oțel pentru precomprimare (denumit în continuare „OPC”) care au participat la operațiuni de stabilire a cotelor, de alocare a clienților, de stabilire a prețurilor și de schimb de informații comerciale sensibile privind prețul, volumul și clienții, la nivel european, regional și național.

2        Decizia inițială a fost adresată de Comisia Europeană către:

–        ArcelorMittal SA;

–        ArcelorMittal Wire France SA;

–        ArcelorMittal Fontaine SA;

–        ArcelorMittal Verderio Srl;

–        Emesa‑Trefilería, SA (denumită în continuare „Emesa”);

–        Industrias Galycas, SA (denumită în continuare „Galycas”);

–        ArcelorMittal España, SA;

–        Trenzas y Cables de Acero PSC, SL (denumită în continuare „Tycsa”);

–        Trefilerías Quijano, SA (denumită în continuare „TQ”);

–        Moreda‑Riviere Trefilerías, SA (denumită în continuare „MRT”);

–        Global Steel Wire, SA (denumită în continuare „GSW”);

–        Socitrel – Sociedade Industrial de Trefilaria, SA (denumită în continuare „Socitrel”);

–        Companhia Previdente – Sociedade de Controle de Participações Financeiras, SA (denumită în continuare „Companhia Previdente”);

–        voestalpine Austria Draht GmbH, devenită voestalpine Wire Rod Austria GmbH, a doua reclamantă (denumită în continuare „Austria Draht”);

–        voestalpine AG, prima reclamantă;

–        Fapricela Industria de Trefilaria, SA (denumită în continuare „Fapricela”);

–        Proderac – Productos Derivados del Acero, SA (denumită în continuare „Proderac”);

–        Westfälische Drahtindustrie GmbH (denumită în continuare „WDI”);

–        Westfälische Drahtindustrie Verwaltungsgesellschaft mbH & Co. KG (denumită în continuare „WDV”);

–        Pampus Industriebeteiligungen GmbH & Co. KG (denumită în continuare „Pampus”);

–        Nedri Spanstaal BV (denumită în continuare „Nedri”);

–        Hit Groep BV;

–        DWK Drahtwerk Köln GmbH și Saarstahl AG (denumite în continuare, împreună, „DWK”);

–        Ovako Hjulsbro AB;

–        Ovako Dalwire Oy AB;

–        Ovako Bright Bar AB;

–        Rautaruukki Oyj;

–        Italcables SpA (denumită în continuare „ITC”);

–        Antonini SpA;

–        Redaelli Tecna SpA (denumită în continuare „Redaelli”);

–        CB Trafilati Acciai SpA (denumită în continuare „CB”);

–        ITAS – Industria Trafileria Applicazioni Speciali SpA (denumită în continuare „Itas”);

–        Siderurgica Latina Martin SpA (denumită în continuare „SLM”);

–        Ori Martin SA;

–        Emme Holding SpA, fostă, iar ulterior denumită din nou Trafilerie Meridionali SpA (denumită în continuare „Trame”).

3        Decizia inițială a fost modificată de Comisie de două ori.

4        În primul rând, la 30 septembrie 2010, Comisia a adoptat Decizia C(2010) 6676 final de modificare a deciziei inițiale (denumită în continuare „prima decizie de modificare”). În esență, prima decizie de modificare a avut ca efect reducerea cuantumului amenzilor impuse următoarelor societăți: ArcelorMittal Verderio, ArcelorMittal Fontaine și ArcelorMittal Wire France, ArcelorMittal España, WDI și WDV.

5        Prima decizie de modificare a fost adresată tuturor destinatarilor deciziei inițiale.

6        În al doilea rând, la 4 aprilie 2011, Comisia a adoptat Decizia C(2011) 2269 final de modificare a deciziei inițiale (denumită în continuare „a doua decizie de modificare”). În esență, a doua decizie de modificare a avut ca efect, printre altele, reducerea cuantumului amenzilor impuse următoarelor societăți: pe de o parte, ArcelorMittal, ArcelorMittal Verderio, ArcelorMittal Fontaine și ArcelorMittal Wire France, iar pe de altă parte, SLM și Ori Martin. Doar aceste societăți au fost destinatare ale celei de a doua decizii de modificare.

7        La inițiativa Tribunalului, după caz, tuturor societăților care au introdus acțiune împotriva deciziei inițiale le‑a fost comunicată a doua decizie de modificare.

8        voestalpine și Austria Draht au fost întrebate de Tribunal cu privire la efectele care pot rezulta din aceste modificări ale deciziei inițiale asupra conținutului argumentației lor, iar acestea au avut posibilitatea să își adapteze concluziile pentru a lua în considerare aceste efecte eventuale.

9        În acest fel, decizia inițială, astfel cum a fost modificată prin prima și prin a doua decizie de modificare, constituie, în vederea soluționării prezentei acțiuni, „decizia atacată”.

10      Împotriva deciziei inițiale, a primei decizii de modificare, a celei de a doua decizii de modificare sau a scrisorilor adresate de Comisie ca urmare a cererilor formulate de anumiți destinatari ai deciziei inițiale cu privire la o nouă apreciere a capacității lor de plată au fost introduse 28 de acțiuni (cauza T‑385/10, ArcelorMittal Wire France și alții/Comisia, cauza T‑388/10, Productos Derivados del Acero/Comisia, cauza T‑389/10, SLM/Comisia, cauza T‑391/10, Nedri Spanstaal/Comisia, cauza T‑393/10, Westfälische Drahtindustrie și alții/Comisia, cauza T‑398/10, Fapricela/Comisia, cauza T‑399/10, ArcelorMittal España/Comisia, cauza T‑406/10, Emesa‑Trefilería și Industrias Galycas/Comisia, cauza T‑413/10, Socitrel/Comisia, cauza T‑414/10, Companhia Previdente/Comisia, cauza T‑418/10, voestalpine și voestalpine Wire Rod Austria/Comisia, cauza T‑419/10, Ori Martin/Comisia, cauza T‑422/10, Trafilerie Meridionali/Comisia, cauza T‑423/10, Redaelli Tecna/Comisia, cauza T‑426/10, Moreda‑Riviere Trefilerías/Comisia, cauza T‑427/10, Trefilerías Quijano/Comisia, cauza T‑428/10, Trenzas y Cables de Acero/Comisia, cauza T‑429/10, Global Steel Wire/Comisia, cauza T‑436/10, Hit Groep/Comisia, cauza T‑575/10, Moreda‑Riviere Trefilerías/Comisia, cauza T‑576/10, Trefilerías Quijano/Comisia, cauza T‑577/10, Trenzas y Cables de Acero/Comisia, cauza T‑578/10, Global Steel Wire/Comisia, cauza T‑438/12, Global Steel Wire/Comisia, cauza T‑439/12, Trefilerías Quijano/Comisia, cauza T‑440/12, Moreda‑Riviere Trefilerías/Comisia, cauza T‑441/12, Trenzas y Cables de Acero/Comisia, și cauza T‑409/13, Companhia Previdente și Socitrel/Comisia).

 Istoricul cauzei

I –  Sectorul care face obiectul procedurii

A –  Produsul

11      Înțelegerea sancționată de Comisie a privit OPC. Această expresie desemnează cabluri metalice și toroane din bare și tije laminate la cald, în rulouri cu spire nearanjate (fil machine) și în special, pe de o parte, oțelul pentru beton pretensionat, acesta din urmă fiind destinat realizării balcoanelor, a piloților de fundație sau a conductelor și, pe de altă parte, oțelul pentru beton postcomprimat, acesta din urmă fiind destinat arhitecturii industriale, arhitecturii subterane sau construirii podurilor [decizia atacată, considerentul (2)].

12      Gama de produse din OPC cuprinde mai multe tipuri de cabluri unifilare (de exemplu, cablurile netede, sârma albă sau galvanizată, cablurile cu amprentă, cu nervuri), precum și mai multe tipuri de toroane (de exemplu, toroane galvanizate, cu amprentă, acoperite cu polietilenă sau metalice). Toroanele din OPC sunt compuse din trei sau din șapte fire. OPC se vinde în mai multe diametre. Cu toate acestea, Comisia nu a luat în considerare toroanele speciale – cu alte cuvinte, toroanele galvanizate sau acoperite, lubrifiate sau văcsuite, și hobanele, adică toroanele galvanizate acoperite și cablurile galvanizate utilizate în construcția de poduri [decizia atacată, considerentele (3) și (4)].

13      În decizia atacată, s‑a arătat de asemenea că, în numeroase țări, este necesar un agrement tehnic eliberat de autoritățile naționale. Procedurile de certificare necesită aproximativ șase luni [decizia atacată, considerentul (5)].

B –  Structura ofertei

14      Luați în considerare în ansamblu și potrivit deciziei atacate, membrii înțelegerii controlau aproximativ 80 % din vânzările în cadrul Spațiului Economic European (SEE). În majoritatea țărilor, mai mulți dintre cei mai mari producători erau prezenți alături de câțiva producători locali. Majoritatea acestor cei mai mari producători făceau parte din grupuri metalurgice care produceau și bare, și tije laminate la cald, în rulouri cu spire nearanjate (fil machine), o materie primă a OPC, care constituie principalul element de cost. În timp ce întreprinderile neintegrate erau obligate să cumpere propriile materii prime de pe piață, întreprinderile integrate se bazau în general pe aprovizionările existente în cadrul grupului lor. În întreaga perioadă a înțelegerii constatate în decizia atacată, industria a declarat supracapacități substanțiale și durabile de OPC [decizia atacată, considerentele (98) și (99)].

15      În anul 2001, valoarea vânzărilor de OPC în cadrul SEE s‑a ridicat la aproximativ 365 de milioane de euro pentru un volum total de aproximativ 600 000 de tone în cursul aceluiași an. Aceste vânzări au fost constituite, între 20 % și 25 %, din fir de OPC și între 75 % și 80 %, din toron de OPC, aceste valori medii prezentând câteva diferențe în funcție de fiecare țară. Italia a fost țara în care consumul de OPC a fost cel mai mare (aproximativ 28 % din vânzările de OPC în cadrul SEE). Alte mari țări consumatoare au fost Spania (16 %), precum și Țările de Jos, Franța, Germania și Portugalia (8 %-10 % fiecare) [decizia atacată, considerentul (100)].

C –  Structura cererii

16      Potrivit deciziei atacate, structura cererii de OPC era foarte eterogenă. Producătorii de materiale de construcție prefabricate și întreprinderile de inginerie specializate utilizau OPC, de exemplu, în construcții de stabilizare a clădirilor sau a podurilor. Clientela se compunea dintr‑un număr foarte mic de clienți mari – de exemplu, Addtek International Oy AB (denumită în continuare „Addtek”), devenită ulterior Consolis Oy AB, care reprezenta între 5 % și 10 % din consumul de OPC în Uniunea Europeană – și un număr mare de clienți mai mici [decizia atacată, considerentele (101) și (102)].

17      Modelele comerciale variau de la un stat membru la altul. Producătorii de OPC și clienții lor încheiau adesea contracte‑cadru de șase sau de douăsprezece luni. Prin urmare, în funcție de cererea acestora, clienții comandau cantități exprimate în tone care se înscriau în intervalul de volum convenit la prețul convenit. Contractele erau prelungite în mod regulat, în urma altor negocieri [decizia atacată, considerentul (103)].

D –  Schimburile comerciale în cadrul Uniunii Europene și al SEE

18      Potrivit celor relatate în decizia atacată, volumele vânzărilor de OPC în perioada relevantă pentru înțelegere arată că schimburile comerciale dintre statele membre ale Uniunii erau intense. OPC a fost produs și comercializat în întregul SEE [decizia atacată, considerentul (104)].

II –  voestalpine și Austria Draht

19      Austria Draht este un producător austriac de toroane. În intervalul 24 februarie 1988-3 decembrie 2002, capitalul acesteia a fost deținut în proporție de 95 % de Voest‑Alpine Stahl Gesellschaft GmbH și în proporție de 5 % de Donauländische Baugesellschaft GmbH. În urma unei restructurări interne, la 3 decembrie 2002, voestalpine Bahnsysteme GmbH, succesorul legal universal al Voest‑Alpine Stahl Gesellschaft, a dobândit 99,95 % din capitalul Austria Draht. Atât Voest‑Alpine Stahl Gesellschaft, cât și voestalpine Bahnsysteme sunt filiale deținute integral de societatea austriacă voestalpine [decizia atacată, considerentele (44) și (45)].

20      În Italia, Austria Draht a încredințat vânzarea OPC unui agent, societatea italiană Studio Crema CAP Srl (denumită în continuare „Studio Crema”), care era administrată și reprezentată de domnul G. Această persoană nu era autorizată să semneze contractele încheiate cu clienții Austria Draht, care erau încheiate întotdeauna în mod direct de Austria Draht [decizia atacată, considerentul (46)].

21      În cursul exercițiului fiscal 1 aprilie 2001-31 martie 2002, voestalpine a realizat o cifră de afaceri de aproximativ 18,27 milioane de euro în cadrul SEE în sectorul OPC luat în considerare de Comisie. Această cifră de afaceri a rezultat exclusiv din vânzările realizate de Austria Draht. În cursul exercițiului fiscal 1 aprilie 2009-31 martie 2010, cifra de afaceri mondială consolidată a voestalpine a fost de 8,55 miliarde de euro [decizia atacată, considerentul (47)].

III –  Procedura administrativă

22      La 9 ianuarie 2002, Bundeskartellamt (autoritatea germană de concurență) a transmis Comisiei documente privind o cauză aflată pe rolul unei instanțe locale germane competente în materia litigiilor de muncă, referitoare la concedierea unui fost angajat al WDI. Acest angajat a afirmat că fusese implicat într‑o încălcare a articolului 101 TFUE privind OPC. În acest context, el a întocmit o listă cu întreprinderile implicate și a furnizat primele informații cu privire la încălcare [decizia atacată, considerentul (105)].

A –  Prima cerere de clemență și de imunitate acordată DWK

23      La 18 iunie 2002, DWK a prezentat Comisiei un memorandum referitor la o încălcare a articolului 101 TFUE privind OPC, în care erau implicate atât ea, cât și alte întreprinderi. În acest context, DWK a precizat că spera să beneficieze de Comunicarea Comisiei din 19 februarie 2002 privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri (JO C 45, p. 3, denumită în continuare „Comunicarea privind clemența”) [decizia atacată, considerentul (106)].

24      La 3 iulie 2002, reprezentanții DWK au avut o întâlnire cu Comisia și au avut discuții cu privire la procedura de clemență. La 19 iulie 2002, Comisia a acordat DWK imunitate condiționată la amendă în temeiul punctului 8 litera (b) din Comunicarea privind clemența, întrucât a fost prima care a furnizat elemente de probă ce îi permiteau Comisiei să constate o încălcare a articolului 101 TFUE referitoare la o înțelegere prezumată între producătorii de OPC în întreaga Uniune [decizia atacată, considerentul (107)].

B –  Inspecțiile și solicitările de informații

25      La 19 și la 20 septembrie 2002, în conformitate cu articolul 14 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 17 al Consiliului din 6 februarie 1962, Primul regulament de punere în aplicare a articolelor [101 TFUE] și [102 TFUE] (JO 1962, 13, p. 204, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 3), Comisia a efectuat verificări, printre altele, în incintele DWK, WDI, Nedri, Tréfileurope, Tycsa, Redaelli, CB, Itas, ITC, SLM și Edilsider (societate care aparține domnului V., un agent de vânzări al Tréfileurope Italia Srl, devenită ArcelorMittal Verderio), precum și la filialele fiecăreia dintre acestea sau la întreprinderile aflate în legătură cu acestea [decizia atacată, considerentul (108)].

26      Începând cu 19 septembrie 2002, în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul nr. 17 și cu articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 TFUE] și [102 TFUE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediție specială, 08/vol. 4, p. 269), Comisia a adresat mai multe solicitări de informații întreprinderilor destinatare ale deciziei inițiale, societăților‑mamă ale acestora, altor întreprinderi, anumitor persoane (un salariat pensionar al Redaelli, ulterior consilier comercial, și un agent de vânzări al Tréfileurope Italia, prin intermediul Edilsider) și anumitor asociații profesionale [decizia atacată, considerentul (109)].

27      La 7 și la 8 iunie 2006, în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul nr. 1/2003, Comisia a efectuat o inspecție la biroul („studio”) unui membru de familie a unui fost salariat al Redaelli [decizia atacată, considerentul (114)].

C –  Alte cereri de clemență și răspunsurile date de Comisie

28      Printre destinatarii deciziei atacate, anumite societăți precum ITC, Nedri, SLM, Redaelli și WDI au introdus cereri oficiale de clemență în temeiul comunicării privind clemența. Tycsa a confirmat existența unor acorduri anticoncurențiale, însă nu a solicitat clemența [decizia atacată, considerentul (110)].

29      ITC a solicitat clemența la 21 septembrie 2002, prezentând elemente de probă contemporane referitoare la reuniunile dintre producătorii de OPC care s‑au desfășurat între anii 1979 și 2002. La 11 noiembrie 2002, ITC a prezentat de asemenea o declarație de întreprindere. La 10 ianuarie 2003, Comisia a acordat ITC o reducere provizorie a cuantumului amenzilor, de ordinul a 30 %-50 %, cu condiția ca aceasta să continue să respecte cerințele prevăzute la punctul 21 din Comunicarea privind clemența [decizia atacată, considerentul (111)].

30      La 17 octombrie 2002, Tycsa a răspuns la o solicitare de informații, recunoscând faptele și furnizând probe care o incriminau. La 21 octombrie 2002, răspunzând la o solicitare de informații, Redaelli a prezentat probe care o incriminau și, la 20 martie 2003, a solicitat oficial să beneficieze de Comunicarea privind clemența. La 23 octombrie 2002, răspunzând la o solicitare de informații, Nedri a prezentat probe, solicitând de asemenea să beneficieze de aplicarea Comunicării privind clemența. La 30 octombrie 2002, răspunzând la o solicitare de informații, SLM a solicitat o reducere a cuantumului amenzilor. La 4 noiembrie 2002 și, ulterior, la 6 martie 2003 și la 11 iunie 2003, Tréfileurope a furnizat informații autoincriminatoare în răspunsul la o solicitare de informații, precum și o declarație de întreprindere pentru a beneficia de aplicarea Comunicării privind clemența. La 17 martie 2004, Galycas a răspuns la o solicitare de informații, recunoscând faptele și făcând anumite declarații incriminatoare. La 19 mai 2004, WDI a prezentat o declarație de întreprindere pentru a beneficia de aplicarea Comunicării privind clemența. La 28 iunie 2007, între alte contacte cu Comisia, ArcelorMittal a depus o cerere de clemență care cuprinde în principal notele olografe contemporane, care acoperă perioada cuprinsă între anii 1992 și 2002, ale unui fost salariat al Emesa (denumite în continuare „notele Emesa”) [decizia atacată, considerentul (112)].

31      Admițând cererile de clemență, Comisia a adresat ArcelorMittal, Nedri și WDI o scrisoare, datată 19 septembrie 2008, prin care le‑a informat cu privire la indisponibilitatea imunității la amenzi și la intenția acesteia, în temeiul punctului 26 din Comunicarea privind clemența, de a aplica o reducere a cuantumului amenzii în limitele prevăzute la punctul 23 litera (b) din această comunicare. În aceeași zi, Comisia a adresat o scrisoare către Redaelli și către SLM prin care a respins cererea de clemență a acestora [decizia atacată, considerentul (113)].

D –  Deschiderea procedurii și comunicarea privind obiecțiunile

32      La 30 septembrie 2008, Comisia a adoptat o comunicare privind obiecțiunile care a vizat mai multe societăți, printre care voestalpine și Austria Draht.

33      Toți destinatarii comunicării privind obiecțiunile au depus observații scrise în răspunsurile la obiecțiunile formulate de Comisie.

E –  Accesul la dosar, audierea și capacitatea de plată

34      Destinatarii comunicării privind obiecțiunile au putut să obțină accesul la dosarul Comisiei sub forma unei copii pe un DVD. În paralel, aceste societăți au primit și o listă în care au fost enumerate documentele cuprinse în dosarul investigației și în care s‑a menționat gradul de acces la fiecare document. Acestea au fost informate că DVD‑ul le dădea acces integral la toate documentele pe care Comisia a putut să le obțină în cursul investigației, cu excepția documentelor sau a părților din documente care conțineau secrete comerciale și alte informații confidențiale. Accesul la documentele aferente clemenței a fost acordat la sediul Comisiei.

35      La 11 și la 12 februarie 2009 a avut loc audierea. La aceasta au participat toate întreprinderile destinatare ale comunicării privind obiecțiunile, cu excepția HIT Groep, a Emesa și a Galycas.

36      14 întreprinderi au invocat de asemenea o incapacitate de plată în sensul punctului 35 din Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003 (JO 2006, C 210, p. 2, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 264, denumite în continuare „Orientările din 2006”). Ele au prezentat justificări în susținerea acestei cereri.

F –  Solicitările suplimentare de informații

37      Ulterior, Comisia a adresat solicitări de informații către GSW, MRT, Tycsa, TQ, Companhia Previdente și Socitrel pentru a clarifica anumite aspecte referitoare, printre altele, la structura întreprinderilor acestora. Societățile respective au răspuns între 6 martie 2009 și 15 aprilie 2009.

38      De asemenea, Comisia a adresat solicitări de informații tuturor destinatarilor deciziei inițiale pentru a stabili valoarea vânzărilor de produse relevante, precum și cifra de afaceri a grupurilor. Toți destinatarii au răspuns la aceste solicitări.

IV –  Decizia atacată

39      Decizia atacată privește o înțelegere între furnizorii de OPC care au participat la operațiuni de stabilire a cotelor, de alocare a clientelei, de stabilire a prețurilor și de schimb de informații comerciale sensibile privind prețul, volumul și clienții, la nivel european (Clubul din Zürich, Clubul Europa etc.), regional și național (Clubul Italia, Clubul España). Potrivit considerentului (1) al deciziei atacate, aceste întreprinderi au săvârșit în acest mod o încălcare unică și continuă a articolului 101 alineatul (1) TFUE și, începând cu 1 ianuarie 1994, a articolului 53 alineatul (1) din Acordul privind SEE. Acțiunile ilicite au avut loc cel puțin de la începutul anului 1984 și au continuat până la 19 septembrie 2002.

40      Investigația a implicat 18 întreprinderi. În considerentele (122)-(133) ale deciziei atacate, acordurile din cadrul înțelegerii care face obiectul procedurii sunt descrise în termeni generali, reproduși la punctul 67 și următoarele de mai jos.

41      Atât în sarcina voestalpine, cât și în sarcina Austria Draht, se stabilește răspunderea pentru participarea acestora la încălcare în perioada cuprinsă între 15 aprilie 1997 și 19 septembrie 2002 (decizia atacată, articolul 1).

42      Pentru această încălcare, voestalpine și Austria Draht au fost sancționate în solidar cu o amendă de 22 de milioane de euro (decizia atacată, articolul 2).

 Procedura și concluziile părților

43      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 15 septembrie 2010, voestalpine și Austria Draht au introdus prezenta acțiune.

44      Prin decizia din 29 octombrie 2010, Tribunalul (Camera întâi) a informat reclamantele că aveau posibilitatea să își adapteze motivele și concluziile pentru a ține seama de modificările aduse prin prima decizie de modificare.

45      În cadrul replicii pe care au depus‑o la 1 iunie 2011, voestalpine și Austria Draht nu au prezentat observații cu privire la prima decizie de modificare.

46      Prin decizia din 6 iunie 2011, Tribunalul a solicitat Comisiei să îi furnizeze unele documente.

47      La 29 iunie 2011, Comisia a comunicat a doua decizie de modificare.

48      La 1 august 2011, voestalpine și Austria Draht și‑au prezentat observațiile cu privire la a doua decizie de modificare.

49      Prin scrisoarea din 14 octombrie 2011, care a fost atașată la dosar la 8 noiembrie 2011, voestalpine și Austria Draht au depus o scrisoare la care au anexat, în temeiul articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 2 mai 1991, documente care conțineau o dezvoltare a propunerilor de probe în susținerea explicațiilor cuprinse în cererea introductivă.

50      Este vorba în special despre declarații care au fost redactate și transmise după depunerea memoriului în replică, prin care un responsabil din cadrul Redaelli, un responsabil din cadrul SLM și un responsabil din cadrul ITC arată că domnul G. nu ar fi reprezentat reclamantele în cadrul reuniunilor Clubului Italia.

51      Prin scrisoarea sus‑menționată din 14 octombrie 2011, voestalpine și Austria Draht solicită de asemenea adoptarea unei măsuri de cercetare judecătorească în sensul articolului 68 alineatul (1) din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991, în sensul ca responsabilii sus‑menționați din cadrul Redaelli și al SLM să fie audiați în calitate de martori.

52      Procedura scrisă a fost declarată inițial terminată la 20 octombrie 2011, odată cu depunerea către Comisie în limba de procedură a duplicii, precum și a remarcilor acesteia asupra observațiilor prezentate de voestalpine și de Austria Draht cu privire la a doua decizie de modificare.

53      La 24 noiembrie 2011, Comisia și‑a prezentat observațiile cu privire la scrisoarea din 14 octombrie 2011 a voestalpine și a Austria Draht, atașată la dosar la 8 noiembrie 2011, care determinase redeschiderea procedurii scrise.

54      La 24 februarie 2012, Comisia a depus un corrigendum la duplică.

55      Întrucât compunerea Tribunalului a fost modificată începând cu 23 septembrie 2013, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a șasea, căreia, în consecință, i‑a fost atribuită prezenta cauză.

56      Raportul preliminar prevăzut la articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991 a fost comunicat Camerei a șasea la 19 martie 2014.

57      La 28 aprilie 2014, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii adoptate în temeiul articolului 64 din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991, Tribunalul a solicitat părților să răspundă la o serie de întrebări, iar Comisiei să depună documente, printre care o copie a dosarului comunicat reclamantelor în cadrul procedurii administrative.

58      La 13 iunie 2014, părțile au depus răspunsurile la aceste solicitări.

59      La 16 iulie 2014, în cadrul unor măsuri de cercetare judecătorească adoptate în temeiul articolului 65 din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991, Tribunalul a dispus depunerea de către Comisie a documentelor pe care refuzase să le depună în răspunsul la măsurile de organizare a procedurii adoptate la 28 aprilie 2014.

60      La 23 iulie 2014, Comisia a depus documentele solicitate, la care reclamantele au avut acces înainte de ședință.

61      Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările scrise și orale adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 2 octombrie 2014.

62      voestalpine și Austria Draht solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate;

–        cu titlu subsidiar, reducerea cuantumului amenzii care le‑a fost aplicată și care este stabilită la articolul 2 din decizia atacată;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

63      Comisia solicită Tribunalului:

–        respingerea în totalitate a acțiunii;

–        obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

64      În esență, voestalpine și Austria Draht impută Comisiei faptul de a le fi sancționat cu o amendă de 22 de milioane de euro deoarece au participat la o încălcare unică, complexă și continuă, și anume „un ansamblu de acorduri și de practici concertate în sectorul [OPC] pe piața internă” (denumită în continuare „înțelegerea” sau „încălcarea unică”), ce a constat, în ceea ce le privește:

–        pe de o parte și în special, în participarea Austria Draht la Clubul Italia, unul dintre acordurile regionale ale înțelegerii, prin intermediul agentului acesteia în Italia, domnul G., care își desfășura activitatea și pe seama altui membru al înțelegerii (CB);

–        pe de altă parte, în implicarea sporadică, demonstrată prin indicii clare, a Austria Draht în discuțiile anticoncurențiale la nivel european, care i‑au permis să ia cunoștință despre acest nivel al înțelegerii într‑un stadiu timpuriu.

65      În acest context, reclamantele critică, în cadrul primului motiv, imputarea, în sarcina comitentului, a comportamentului sancționabil al agentului Austria Draht în Italia, pentru motivul că o asemenea imputare ar încălca articolul 101 TFUE și articolul 53 din Acordul privind SEE și, în cadrul celui de al doilea motiv, constatarea potrivit căreia Austria Draht ar fi participat la o încălcare unică. Astfel, dincolo de faptul că Austria Draht nu ar fi avut niciodată cunoștință despre comportamentul sancționabil al agentului său în cadrul Clubului Italia, în egală măsură aceasta nu ar fi avut cunoștință despre dimensiunea paneuropeană a înțelegerii, Austria Draht nu ar fi fost niciodată asociată la acordurile paneuropene ale înțelegerii, față de care, în orice ipoteză, s‑ar fi distanțat întotdeauna.

66      Aceste observații cu privire la încălcarea unică determină reclamantele să conteste, în cadrul celui de al treilea motiv, amenda și cuantumul acesteia. În special, reclamantele susțin că amenda este disproporționată, din moment ce nu ar fi avut niciodată cunoștință despre comportamentul sancționabil al agentului Austria Draht în Italia (Clubul Italia) și că nu au participat la alte componente ale înțelegerii (Clubul din Zürich, Clubul Europa, Clubul España, alocarea clientului Addtek etc.). În orice caz, valoarea vânzărilor care trebuie luată în considerare pentru a stabili cuantumul amenzii nu ar putea fi, așadar, valoarea vânzărilor europene de OPC ale reclamantelor.

I –  Observații introductive

A –  Conținutul deciziei atacate

67      Din articolul 1 din decizia atacată reiese că voestalpine și Austria Draht au încălcat articolul 101 TFUE și, începând cu 1 ianuarie 1994, articolul 53 din Acordul privind SEE prin participarea, între 15 aprilie 1997 și 19 septembrie 2002, la un „ansamblu de acorduri și de practici concertate în sectorul OPC pe piața internă și, începând cu 1 ianuarie 1994, în cadrul SEE”.

1.     Componentele încălcării și caracterizarea încălcării unice

68      În considerentul (122) al deciziei atacate, înțelegerea este descrisă ca fiind „un acord paneuropean constând într‑o fază cunoscută sub numele din Zürich și o fază cunoscută sub numele de europeană și/sau în acorduri naționale/regionale, după caz”. Considerentele (123)-(135) ale deciziei atacate prezintă pe scurt aceste diferite acorduri și practici concertate care sunt în continuare expuse în detaliu și examinate în lumina articolului 101 alineatul (1) TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE.

69      Pentru a schematiza, înțelegerea cuprinde următoarele acorduri:

–        Clubul din Zürich, și anume prima fază a acordului paneuropean. Acest acord a durat de la 1 ianuarie 1984 până la 9 ianuarie 1996 și a privit stabilirea cotelor în funcție de țară (Germania, Spania, Franța, Italia, Austria și Benelux), alocarea clienților, prețurile și schimbul de informații comerciale sensibile. Membrii acestuia au fost Tréfileurope, Nedri, WDI, DWK și Redaelli, care reprezenta mai multe întreprinderi italiene cel puțin începând cu anii 1993 și 1995, la care s‑au alăturat ulterior Emesa, în anul 1992, și Tycsa, în anul 1993;

–        Clubul Italia, un acord național care a durat de la 5 decembrie 1995 până la 19 septembrie 2002. Acest acord a privit stabilirea cotelor în Italia, precum și exporturile din această țară către restul Europei. Membrii acestuia au fost întreprinderile italiene Redaelli, ITC, CB și Itas, cărora li s‑au alăturat ulterior Tréfileurope și Tréfileurope Italia (la 3 aprilie 1995), SLM (la 10 februarie 1997), Trame (la 4 martie 1997), Tycsa (la 17 decembrie 1996), DWK (la 24 februarie 1997) și Austria Draht (la 15 aprilie 1997);

–        Acordul din Sud, un acord regional negociat și încheiat în anul 1996 de întreprinderile italiene Redaelli, ITC, CB și Itas cu Tycsa și cu Tréfileurope pentru a stabili cota de penetrare a fiecărui participant în țările din sud (Belgia, Spania, Franța, Italia și Luxemburg) și pentru a cuprinde un angajament din partea acestora de a negocia cotele împreună cu ceilalți producători din Europa de Nord;

–        Clubul Europa, și anume a doua fază a acordului paneuropean. Acest acord a fost încheiat în luna mai 1997 de Tréfileurope, de Nedri, de WDI, de DWK, de Tycsa și de Emesa (denumite în continuare „membrii permanenți” sau „cei șase producători”) și a încetat în luna septembrie 2002. Acordul a urmărit depășirea crizei Clubului din Zürich, împărțirea unor noi cote (calculate în perioada cuprinsă între al patrulea trimestru al anului 1995 până în primul trimestru al anului 1997), alocarea clientelei și stabilirea prețurilor. Cei șase producători au adoptat reguli de coordonare care includ numirea coordonatorilor responsabili pentru punerea în aplicare a acordurilor în mai multe țări și pentru coordonarea cu alte întreprinderi interesate, care își desfășoară activitatea în țările respective sau care privesc aceiași clienți. Reprezentanții acestora s‑au reunit în mod regulat la diferite niveluri pentru a monitoriza punerea în aplicare a acordurilor. Aceștia au schimbat informații comerciale sensibile. În caz de îndepărtare de la comportamentul comercial convenit, se aplica un sistem adecvat de compensare;

–        coordonarea privind clientul Addtek. În cadrul acestui acord paneuropean, cei șase producători, cărora li s‑au alăturat ocazional producătorii italieni și Fundia, au întreținut și contacte bilaterale (sau multilaterale) și au participat la stabilirea prețurilor și la alocarea clientelei pe bază ad‑hoc, dacă aveau un interes. De exemplu, Tréfileurope, Nedri, WDI, Tycsa, Emesa, CB și Fundia și‑au coordonat toate prețurile și volumele în privința clientului Addtek. Aceste proiecte vizau în principal Finlanda, Suedia și Norvegia, dar și Țările de Jos, Germania, statele baltice și Europa Centrală și de Est;

–        discuțiile dintre Clubul Europa și Clubul Italia. În perioada cuprinsă între, cel puțin, luna septembrie 2000 și luna septembrie 2002, cei șase producători, ITC, precum și CB, Redaelli, Itas și SLM s‑au reunit în mod regulat cu scopul de a integra întreprinderile italiene în Clubul Europa în calitate de membri permanenți. Întreprinderile italiene doreau să majoreze cota italiană în Europa, în timp ce Clubul Europa susținea statu‑quoul. În acest scop, au avut loc reuniuni în cadrul Clubului Italia pentru a defini o poziție uniformă, reuniuni în cadrul Clubului Europa pentru a examina această poziție și pentru a defini o poziție proprie și reuniuni între participanții la Clubul Europa și reprezentanți italieni pentru a se ajunge la un acord cu privire la împărțirea cotei italiene pe o piață specifică. Întreprinderile implicate au schimbat informații comerciale sensibile. Pentru necesitățile redistribuirii cotei europene în vederea includerii producătorilor italieni, aceste întreprinderi au convenit să utilizeze o nouă perioadă de referință (30 iunie 2000-30 iunie 2001). Aceste întreprinderi au ajuns de asemenea la un acord privind volumul exportului global al întreprinderilor italiene în Europa pe care acestea și‑l împărțeau în funcție de țară. În paralel, ele au discutat cu privire la prețuri, membrii Clubului Europa încercând să adopte la nivel european mecanismul de stabilire a prețurilor aplicat în cadrul Clubului Italia;

–        Clubul España. În paralel cu acordul paneuropean și cu Clubul Italia, 5 întreprinderi spaniole (Trefilerías Quijano, Tycsa, Emesa, Galycas și Proderac, aceasta din urmă începând cu luna mai 1994) și 2 întreprinderi portugheze (Socitrel, începând cu luna aprilie 1994, și Fapricela, începând cu luna decembrie 1998) au convenit, în privința Spaniei și a Portugaliei, pentru o perioadă cuprinsă cel puțin între luna decembrie 1992 și luna septembrie 2002, să își mențină stabilă cota de piață și să stabilească cote, să aloce clienți, inclusiv în cazul achizițiilor publice de lucrări, și să stabilească prețurile și condițiile de plată. În plus, acestea au schimbat informații comerciale sensibile.

70      În opinia Comisiei, toate acordurile descrise la punctul 69 de mai sus prezintă caracteristicile unei încălcări unice a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE [decizia atacată, considerentele (135) și (609), precum și secțiunea 12.2.2].

71      În special, Comisia a apreciat că acordurile citate anterior contribuiau la un plan global de stabilire a direcțiilor de acțiune a membrilor înțelegerii în toate zonele geografice și că „aceste întreprinderi și‑au restrâns comportamentul comercial individual pentru a atinge un obiectiv anticoncurențial unic și un scop comercial anticoncurențial unic, respectiv denaturarea sau eliminarea condițiilor de concurență normală pe piața OPC în cadrul SEE și instituirea unui echilibru global, în special prin stabilirea prețurilor și a cotelor, prin alocarea clienților și prin schimbul de informații comerciale sensibile” [decizia atacată, considerentul (610) și secțiunea 9.3].

72      Comisia a precizat următoarele:

„Planul la care au subscris DWK, WDI, Tréfileurope, Tycsa, Emesa, Fundia, Austria Draht, Redaelli, CB, ITC, Itas, SLM; Trame, Proderac, Fapricela, Socitrel, Galycas și Trefilerías Quijano (nu toate în același timp) a fost dezvoltat și pus în aplicare pe o perioadă de cel puțin 18 ani prin intermediul unui ansamblu de acorduri coluzive, al unor acorduri specifice și/sau al unor practici concertate. Obiectivul său unic și comun a constat în restrângerea concurenței dintre participanți prin utilizarea mecanismelor similare pentru a urmări acest obiectiv (a se vedea secțiunea 9.3.1). Chiar dacă un acord ridica o problemă, alte acorduri continuau să funcționeze în mod normal.” [decizia atacată, considerentul (612)]

2.     Elementele reținute în privința Austria Draht și a voestalpine

73      Participarea Austria Draht și a voestalpine la înțelegerea vizată la articolul 1 din decizia atacată a fost reținută pentru perioada cuprinsă între 15 aprilie 1997 și 19 septembrie 2002.

74      Principalele elemente care permit dovedirea acestei participări sunt următoarele.

a)     Contractul cu domnul G.

75      Din decizia atacată reiese că, începând cu anul 1984, Austria Draht și‑a încredințat activitatea de marketing și de vânzare din Italia unui agent, Studio Crema, care era administrată și reprezentată de domnul G. Acesta nu era autorizat să semneze contractele care erau încheiate întotdeauna în mod direct între Austria Draht și client prin confirmarea expresă a tuturor comenzilor transmise domnului G. [decizia atacată, considerentul (46)].

b)     Clubul Italia (de la 15 aprilie 1997 până la 19 septembrie 2002)

76      Comisia a considerat că Austria Draht a participat la Clubul Italia între 15 aprilie 1997 și 19 septembrie 2002 [decizia atacată, considerentele (124) și (385) și următoarele, precum și considerentele (479)-(483) din secțiunea 9.2.1.8, intitulată „Participarea individuală la Clubul Italia”].

77      În special, din decizia atacată reiese că „[n]umeroase documente contemporane și declarații de confirmare date de ITC, de Redaelli, de Itas, de CB, de SLM, de Tréfileurope și de DWK arată că, între cel puțin începutul anului 1995 și datele la care Comisia și‑a desfășurat inspecțiile, la 19 și la 20 septembrie 2002, […], CB, ITC, Itas, Redaelli, Tréfileurope și Tréfileurope Italia, Tycsa, SLM, Trame și producătorii paneuropeni DWK și Austria Draht au participat la reuniuni anticoncurențiale în cursul cărora s‑au angajat la: 1) dezvăluirea și schimbul de informații sensibile din punct de vedere comercial privind în special clientela, prețurile și volumele de vânzări, 2) împărțirea pieței prin stabilirea de cote atât pe piața italiană, cât și pentru exporturile din Italia către restul Europei […], 3) stabilirea prețurilor ca reacție la dezvoltarea costurilor materiilor prime, inclusiv stabilirea unor prețuri minime/a unor majorări de prețuri în Italia și în alte țări europene (în funcție de client) și a unei suprataxe («supliment») […] și 4) alocarea clientelei”. Pe de altă parte, „[u]n sistem de monitorizare prin intermediul unui terț independent, […], precum și un mecanism de compensare au fost puse de asemenea efectiv în aplicare […]” [decizia atacată, considerentul (385)].

78      Pentru a dovedi participarea sa individuală la Clubul Italia, Comisia a arătat că dispune de probe că Austria Draht „a participat sistematic la mai mult de 40 de reuniuni ale Clubului Italia între 15 aprilie 1997 și 19 septembrie 2002 și că, în mai multe rânduri, absența acesteia a fost menționată în mod formal, ceea ce denotă că prezența sa la reuniuni era așteptată” [decizia atacată, considerentul (479)].

79      Într‑o notă de subsol inserată în decizia atacată, Comisia a menționat în special două serii de reuniuni: pe de o parte, „cel puțin” 14 reuniuni în care domnul G. a fost prezent și în care a fost discutat cazul Austria Draht și, pe de altă parte, „alte 16 reuniuni” în care se discută cazul Austria Draht în absența domnului G. În această privință, Comisia a arătat următoarele:

„Anexa 3 la decizie: la minimum 14 reuniuni, domnul [G.] este prezent și este discutat cazul Austria Draht, în special la 15.4.1997 (alocarea de cote/a clientelei și stabilirea prețurilor), la 24.6.1997 (identificarea unui «echilibru de piață» și schimbul de informații cu privire la prețuri), la 11.3.1998 (discuții privind alocarea cotelor și stabilirea prețurilor, Austria Draht este menționată, însă fără intrare), la 30.3.1998 (discuții privind alocarea cotelor), la 18.5.1998 (discuții privind alocarea cotelor și stabilirea prețurilor), la 19.10.1998 (alocarea clientelei), la 18.1.1999 (discuții privind alocarea cotelor și stabilirea prețurilor), la 14.12.1999 (discuții privind alocarea cotelor), la 12.1.2000 (discuții privind alocarea cotelor), la 19.9.2000 (discuții privind alocarea cotelor), la 10.6.2001 (alocarea cotelor), la 23.10.2001 (Austria Draht este menționată, însă fără intrare), la 11.1.2002 (schimb de informații privind anul anterior și încercare de alocare a cotelor pentru anul 2002), la 30.4.2002 (se menționează expres că domnul [G.] trebuie să garanteze cantitatea, în lipsa acesteia [Austria Draht] va fi «înlăturată» din acest moment până la vară); în probele privind celelalte 16 reuniuni, prezența [domnului G.] nu este menționată (în câteva reuniuni, este declarat explicit absent), însă datele privind Austria Draht sunt totuși discutate: la 7.4.1997 (alocarea de cote, schimb de informații), la 13.5.1997 (schimb de informații, și anume că domnul [G.] a oferit un preț special unui client (citat nominal) ca urmare a unei comenzi speciale provenite de la Austria Draht), la 14.10.1997 (discuții privind alocarea cotelor), la 16.12.1997 (discuții privind alocarea cotelor, schimb de informații), la 22.12.1997 și la 14.1.1998 (tabele care conțin date detaliate ale Austria Draht, cotele și clientela […]), la 16.7.1998 (Austria Draht este menționată, însă fără intrare concretă), la 6.5.1999 (telefax referitor la alocarea clientelei și a cotelor în privința, în special, a Austria Draht), la 13.5.1999 (schimb de informații), la 31.5.1999 (discuții privind alocarea cotelor), la 10.7.2000 (discuții privind alocarea cotelor), la 27.9.2000 (schimb de informații), la 13.7.2001 (e‑mail care conține o listă Excel detaliată cu alocările cotelor și cu clientela în funcție de întreprindere în privința toronului în anul 2001) și la 4.2.2002 (e‑mail care conține o listă Excel detaliată cu alocările cotelor și cu clientela în funcție de întreprindere în privința toronului în anul 2002), la 23.7.2001 (discuții privind alocarea cotelor), la 25.7.2001 (discuții privind alocarea cotelor/schimb de informații).”

80      Această notă de subsol amintește de asemenea o a treia serie de reuniuni sau de note interne:

„În cursul a 9 reuniuni (sau în notele interne), domnul [G.] este menționat explicit în calitate de reprezentant al Austria Draht: 15.4.1997, 12.5.1997, 13.5.1997, 24.6.1997, 22.10.1997, 11.3.1998, 18.5.1998, 29.11.1999 și 17.1.2000. Austria Draht este declarată explicit absentă din nou, arătând că prezența sa era așteptată la reuniunile din 7.9.1998 și din 12.7.1999, la reuniunea din 14.10.1997, absența domnului [G.] a fost considerată nejustificată, iar în cursul reuniunii din 15.5.2002, s‑a solicitat în mod special domnului [G.] să fie prezent la reuniunile din 5-6.6.2002. De reținut de asemenea reuniunile în care s‑a declarat că trebuia luată legătura cu Austria Draht: 20.9.1999 și vara anului 2002.”

81      În ceea ce privește începutul participării individuale a Austria Draht la Clubul Italia, Comisia a arătat următoarele:

„În anul 1996 și anterior, potrivit unui proces‑verbal al unei reuniuni din 13 februarie 1996 […], Austria Draht nu ar fi participat la acordul italian. Comisia dispune însă de probe clare că Austria Draht a început să participe la Clubul Italia din anul 1997 și cel mai târziu din 15 aprilie 1997, dată la care a fost declarată explicit prezentă prin intermediul agentului său de vânzări, [domnul G.] […] În cursul acestei reuniuni, a fost alocată o cotă pentru Austria Draht și s‑a declarat în mod special că Austria Draht se va abține să aprovizioneze un grup specific de clienți (citați nominal) […] Această reuniune trebuie examinată în contextul reuniunilor care s‑au desfășurat cu puțin timp înainte și cu puțin timp după: 1) cu ocazia reuniunii din 17 decembrie 1996, a fost distribuit un tabel care indică alocarea tonelor în funcție de client și desemnarea unor furnizori principali pentru un număr de clienți pe piața italiană în anul 1997. Deși coloanele referitoare la Austria Draht au rămas necompletate, luarea în considerare a Austria Draht este un indiciu că, cel puțin, erau avute în vedere discuții între părți; 2) această situație este confirmată prin reuniunea din 4 martie 1997, în cursul căreia au fost schimbate informații privind volumul Austria Draht pe piața italiană; 3) chiar dacă Austria Draht nu a fost declarată prezentă la 7 aprilie 1997, Comisia constată că un volum concret a fost alocat Austria Draht; 4) un raport al unei vizite efectuate de Tréfileurope la CB la 24 iunie 1997 confirmă că erau în curs de desfășurare discuții anticoncurențiale cu Austria Draht și că aceasta era reprezentată «de [domnul G.]». În acest context, Comisia consideră 15 aprilie 1997 drept data de început a participării Austria Draht la Clubul Italia” [decizia atacată, considerentul (480)].

82      În ceea ce privește imputarea comportamentului domnului G. în sarcina Austria Draht, în considerentele (481)-(483) ale deciziei atacate, Comisia a precizat următoarele:

„(481) Faptul că Austria Draht a participat la reuniunile Clubului Italia prin intermediul reprezentantului său, domnul [G.], este confirmat de declarațiile date de DWK și de ITC și prin documente contemporane obținute de la ITC și de la Tréfileurope. De asemenea, Austria Draht era percepută de participații la înțelegere ca făcând parte integrantă din înțelegeri prin intermediul domnului [G.] […]

(482) Austria Draht admite că a încredințat întreaga sa politică comercială pe piața italiană către Studio Crema (care era reprezentată de directorul său general, domnul [G.]), începând cu anul 1984. Domnul [G.] avea față de Austria Draht o obligație solidă de informare și nu trebuia să suporte un risc financiar pentru operațiunile și pentru acțiunile întreprinse, Austria Draht fiind exclusiv răspunzătoare pentru toate riscurile asociate în special lipsei livrărilor, livrărilor defectuoase și insolvenței clientului, retribuindu‑l pe domnul [G.] pe baza unui procent fix stabilit în raport cu volumul (în funcție de client) pe care aceasta îl vânduse. [Domnul G.] avea obligația de a prezenta lunar Austria Draht un raport privind activitățile sale și, în special, activitățile concurenților acesteia, precum și «vânzările și relațiile comerciale» în domeniul său de reprezentare (Italia). Toate elementele de mai sus arată în mod clar controlul total al Austria Draht asupra activităților agentului său, [domnul G.] […]

(483) Având în vedere raporturile de reprezentare strictă și participarea regulată a [domnului G.] la reuniunile Clubului Italia consacrate cotelor, prețurilor și clientelei […], este clar că [domnul G.] a comunicat informații comerciale sensibile privind poziția Austria Draht altor participanți la Clubul Italia și a obținut în cursul reuniunilor informații în beneficiul Austria Draht. Comisia consideră, așadar, că Austria Draht a participat la Clubul Italia între15 aprilie 1997 și 19 septembrie 2002.”

c)     Clubul Europa și sistemul paneuropean

83      Pentru a dovedi natura unică și continuă a încălcării reținute în sarcina voestalpine și a Austria Draht, în special „convingerea individuală a unei participări la un sistem mai global” (a se vedea titlul secțiunii 12.2.2.4 al deciziei atacate), Comisia a arătat următoarele:

„(652)      Austria Draht admite că a participat la câteva reuniuni ale Clubului Europa, însă susține că aceste reuniuni nu au determinat nicio discuție anticoncurențială. Comisia arată că nu stabilește în sarcina Austria Draht răspunderea pentru o participare directă la Clubul din Zürich sau la Clubul Europa […] Totuși, există indicii clare care sugerează că Austria Draht a fost implicată sporadic în discuții anticoncurențiale la nivel paneuropean și că, prin urmare, a avut cunoștință dintr‑un stadiu timpuriu despre nivelul paneuropean al înțelegerii.

(653)      În primul rând, deja în anii 1995-1996, adică înainte de data reținută de Comisie drept punct de plecare al participării Austria Draht la încălcare (15 aprilie 1997), aceasta a asistat la reuniuni ale Clubului din Zürich cu ocazia cărora s‑a discutat, printre altele, despre posibila organizare a unui nou acord european privind cotele. Mai mult, cu ocazia reuniunii Clubului Italia din 16 decembrie 1997, s‑a menționat că Austria Draht «nu participa la acest club (Europa), însă dorea să fie informată». Cu ocazia altor reuniuni ulterioare ale Clubului Italia la care a asistat [domnul G.], reprezentantul Austria Draht, participanții au fost informați despre discuțiile și despre acordurile din cadrul Clubului Europa […] În plus, Austria Draht admite că a participat la mai multe reuniuni ale Clubului Europa […] în cursul cărora, cel puțin în cazul reuniunii din 28 februarie 2000, a fost abordată chestiunea volumelor și a prețurilor. Cu ocazia reuniunii din 27 septembrie 2001, Austria Draht a fost invitată să se alăture Clubului Europa extins. Mai multe indicii sugerează că, în perioada de extindere paneuropeană […], Austria Draht a fost implicată în discuții privind împărțirea cotelor și a clienților în anumite țări și a asistat, prin persoana domnului [G.], la cel puțin 6 reuniuni consacrate extinderii Clubului Europa, inclusiv la cea din 6 noiembrie 2001, la care domnul [G.] a fost, în plus, desemnat posibil coordonator național pentru Italia, alături de domnul [A.] (Itas) și de domnul [C.] (CB).

(654)      Din aceste împrejurări, Comisia concluzionează că, prin participarea la Clubul Italia, Austria Draht cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că această coluziune în cadrul clubului respectiv contribuia la un plan global de stabilizare a pieței OPC și de evitare a unei scăderi a prețurilor, plan pe care Clubul Italia îl partaja cu acordurile paneuropene.”

3.     Destinatarii deciziei atacate și durata individuală a răspunderii

84      Pentru a defini răspunderea societăților în cauză, în considerentele (769)-(789) ale deciziei atacate, Comisia face distincție între situația Austria Draht și cea a voestalpine, fără a avea în vedere situația Studio Crema.

a)     Situația Austria Draht

85      Pentru a defini răspunderea Austria Draht, Comisia a considerat că această societate a participat direct la Clubul Italia, prin intermediul agentului său în Italia, între 15 aprilie 1997 și 19 septembrie 2002 [decizia atacată, considerentul (769)].

86      Pentru a dovedi această afirmație, mai întâi, Comisia a înlăturat argumentația prezentată de Austria Draht, potrivit căreia domnul G., agentul său în Italia, nu o reprezenta la reuniunile înțelegerii. Austria Draht s‑a prevalat în acest context de o declarație a acestui agent, care neagă că a reprezentat Austria Draht la reuniunile Clubului Italia, precum și de o declarație a agentului Tréfileurope Italia, domnul V., care consideră că Austria Draht nu era membru al acestui club și că la reuniunile la care a participat domnul V., domnul G. nu a participat la acordurile aferente înțelegerii în numele Austria Draht, împrejurare care ar fi fost clară pentru ceilalți participanți. Austria Draht a arătat de asemenea că, în cazul a doar 5 din cele peste 60 de reuniuni ale Clubului Italia menționate de Comisie, s‑a precizat că domnul G. acționase în numele Austria Draht și că la alte reuniuni domnul G. a fost prezentat drept reprezentant al CB (fără referire la Austria Draht) sau nu s‑a precizat întreprinderea reprezentată [decizia atacată, considerentul (770)].

87      În răspunsul la această argumentație, Comisia a arătat că „implicarea Austria Draht în discuțiile anticoncurențiale prin intermediul agentului său de vânzări, domnul G., [era] totuși suficient demonstrată: în primul rând, cele două declarații prezentate de Austria Draht nu sunt credibile: declarația domnului G. este dată post factum și a fost pregătită, în esență, în contextul răspunsului dat de Austria Draht la comunicarea privind obiecțiunile; în ceea ce privește declarația domnului V., aceasta reprezintă doar reflectarea opiniei sale personale, limitată la reuniunile la care a participat. Pe de altă parte, cele două declarații sunt contrazise de probe” [decizia atacată, considerentul (771)].

88      În opinia Comisiei, probele menționate sunt următoarele [decizia atacată, considerentul (772)]:

–        doi solicitanți de clemență (DWK și ITC) confirmă că Austria Draht a participat la reuniunile înțelegerii prin intermediul agentului său de vânzări, domnul G.;

–        această situație este confirmată de un număr foarte mare de probe contemporane;

–        cazul Austria Draht a fost discutat în mod regulat și i‑au fost alocate cote și clienți pe întreaga perioadă a încălcării până la data inspecțiilor. Astfel, domnul G. a fost prezent la cel puțin 14 reuniuni în care s‑a discutat cazul Austria Draht; domnul G. a fost absent la alte 16 reuniuni, însă datele Austria Draht au fost totuși examinate și, în sfârșit, la 9 reuniuni domnul G. a fost prezentat explicit drept participant în numele Austria Draht;

–        ceilalți participanți la înțelegere au perceput deopotrivă în mod clar Austria Draht ca fiind parte la înțelegere prin intermediul domnului G. și au insistat asupra necesității „respectării” înțelegerii de către Austria Draht;

–        faptul că domnul G. reprezenta și CB la anumite sau la mai multe din reuniunile enumerate în anexa 3 la decizia atacată nu alterează probele potrivit cărora acesta reprezenta și Austria Draht. Trebuie să se observe că, la majoritatea reuniunilor, însăși CB a participat cu proprii angajați, astfel încât rolul domnului G. în calitate de reprezentant al CB poate fi considerat că este mai puțin important decât rolul său de reprezentant al Austria Draht, care nu participa direct, ci încredința domnului G. întreaga sa activitate comercială în Italia.

89      Pentru a respinge argumentația Austria Draht care a susținut în continuare că nu i se putea stabili răspunderea pentru comportamentul domnului G. deoarece nu exista o entitate economică între ei, domnul G. fiind un agent de vânzări independent și neexclusiv asupra căruia Austria Draht nu avea nicio posibilitate de control, în decizie, Comisia a arătat următoarele [decizia atacată, considerentul (774)]:

–        din contractul de agenție și din declarația dată de Austria Draht reiese că domnul G. era un agent propriu‑zis al acesteia;

–        riscurile financiare erau foarte limitate pentru domnul G. În primul rând, contractele erau încheiate numai între Austria Draht și clientul acesteia, Austria Draht putând să accepte sau să respingă comenzile negociate de agent. În al doilea rând, Austria Draht era singura răspunzătoare pentru riscurile asociate, în special, lipsei livrării, livrărilor defectuoase și insolvenței clientului. În al treilea rând, remunerarea era efectuată pe baza unui procent fix prin referire la volumul vândut fiecărui client (se face astfel trimitere la punctul 133 din Hotărârea din 11 decembrie 2003, Minoan Lines/Comisia, T‑66/99, Rec., denumită în continuare „Hotărârea Minoan Lines”, EU:T:2003:337);

–        în lipsa unui risc financiar sau comercial ori în prezența unor riscuri limitate, domnul G. sau Studio Crema trebuie considerate un organ auxiliar care face parte din întreprinderea Austria Draht. Urmând modelul unui angajat comercial, aceștia constituie o unitate economică cu această întreprindere (se face astfel trimitere la punctul 480 din Hotărârea din 16 decembrie 1975, Suiker Unie și alții/Comisia, 40/73-48/73, 50/73, 54/73-56/73, 111/73, 113/73 și 114/73, Rec., denumită în continuare „Hotărârea Suiker Unie”, EU:C:1975:174);

–        această situație se conformează Comunicării Comisiei din 13 octombrie 2000 – Linii directoare privind restricțiile verticale (JO C 291, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 3, p. 178, denumite în continuare „Liniile directoare privind restricțiile verticale”);

–        în consecință, în sarcina Austria Draht trebuie să se stabilească răspunderea pentru participarea domnului G. la reuniunile înțelegerii.

90      În ceea ce privește faptul că domnul G. acționa și în numele unui alt participant la înțelegere, CB, și că agenția nu era exclusivă în sens strict, Comisia a considerat că încheierea acesteia nu era afectată, ci, dimpotrivă era consolidată [decizia atacată, considerentul (775)].

91      În acest sens, Comisia a arătat următoarele:

„(775)      Astfel, potrivit jurisprudenței constante, faptul că intermediarul «se angajează, în calitate de comerciant independent, în operațiuni de o amploare considerabilă pe piața produsului sau serviciului în discuție» nu pledează în favoarea unei asemenea exclusivități și, prin urmare, nici în favoarea ideii unei unități economice cu comitentul [se face astfel trimitere la punctul 544 din Hotărârea Suiker Unie]. Această situație nu se regăsește în speță. Domnul [G.] nu își desfășura activitatea personal pe piața respectivă și, așadar, nu s‑a angajat în operațiuni de o amploare considerabilă din propria voință în calitate de agent independent [acesta nu suporta riscuri financiare considerabile], ci reprezenta mai degrabă doi concurenți simultan în reuniunile înțelegerii.

(776)      În opinia Comisiei, faptul că cei doi concurenți au recurs la același reprezentant în reuniunile înțelegerii constituie un factor de îmbunătățire a coordonării, care facilitează mai degrabă comportamentul înțelegerii decât să descarce comitenții de răspunderea lor. O concluzie diferită ar permite întreprinderilor care participă la o înțelegere prin intermediul unui agent să aibă la dispoziție un mijloc facil de a se exonera de răspundere doar prin partajarea agentului său cu un alt participant la înțelegere. În orice caz, în speță, trebuie să se rețină de asemenea că CB era, în general, prezentă personal la reuniunile înțelegerii și că domnul [G.]/[Studio Crema] acționa, așadar, în general, în calitate de reprezentant al Austria Draht.”

92      În sfârșit, Comisia a arătat că „lipsa controlului, nerespectarea sau lipsa aprobării (retroactive) a participării la înțelegere a agentului său, invocată de Austria Draht, nu pot fi argumente valabile pentru exonerarea de răspundere” [decizia atacată, considerentul (777)].

93      În acest sens, Comisia a invocat următoarele argumente:

–        Austria Draht constituie, cu agentul său, o unitate economică [decizia atacată, considerentele (697), (480) și (481)] și, prin urmare, este răspunzătoare pentru participarea la înțelegere a acestuia independent de cunoașterea, de controlul sau de aprobarea Austria Draht (ori de nerespectarea sau de lipsa acestora) [se face astfel trimitere la punctul 54 din Hotărârea din 15 iunie 2005, Tokai Carbon și alții/Comisia, T‑71/03, T‑74/03, T‑87/03 și T‑91/03, EU:T:2005:220, și la Hotărârea din 10 septembrie 2009, Akzo Nobel și alții/Comisia, C‑97/08 P, Rep., EU:C:2009:536] [decizia atacată, considerentul (777)];

–        mai mult, dacă o întreprindere decide să își delege activitatea comercială într‑o anumită țară sau pe o anumită piață unui agent propriu‑zis, are obligația de a institui mecanismele necesare pentru a‑i garanta controlul [decizia atacată, considerentul (777)];

–        în plus, „chiar dacă nu există o dovadă directă din instrucțiuni/din debriefing în raport cu reuniunile anticoncurențiale dintre Austria Draht și domnul [G.], comportamentul Austria Draht a fost influențat de participarea agentului său la reuniunile anticoncurențiale”. Comisia consideră că, „[a]stfel, domnul [G.] a participat în mod regulat la reuniunile înțelegerii Clubului Italia, în care furniza concurenților, printre altele, informații comerciale sensibile privind cotele, prețurile și clienții Austria Draht și primea informații comerciale la fel de sensibile din partea concurenților săi sau ajungea la acorduri cu acești concurenți privind prețurile, alocarea clientelei și alocarea cotelor”. Comisia adaugă că „[aceste] informații trebuie să fi influențat funcționarea comercială a Austria Draht în Italia (prin intermediul domnului [G.]” și că, „[î]n plus, rezultă în mod clar din contractul de agenție și din raporturile interne prezentate de Austria Draht că domnul [G.] a informat în mod regulat Austria Draht cu privire la evoluțiile de pe piața italiană, în special în ceea ce privește concurenții, vânzările și relațiile de piață în Italia”. În sfârșit, Comisia arată că „se poate, așadar, aștepta ca domnul [G.] să fi transmis Austria Draht un minimum de informații comerciale sensibile pertinente, obținute în timpul reuniunilor înțelegerii” [decizia atacată, considerentul (778)].

94      În consecință, Comisia a apreciat că „domnul [G.] și Austria Draht trebuie considerate o entitate economică unică, iar Austria Draht trebuie considerată răspunzătoare pentru participarea la înțelegere a domnului [G.]” [decizia atacată, considerentul (779)].

95      Pe de altă parte, în răspunsul transmis Austria Draht, care a contestat în general participarea sa la reuniunile înțelegerii, Comisia a subliniat că probele disponibile evidențiau în mod suficient că Austria Draht fusese implicată în Clubul Italia în mod continuu și neîntrerupt, după cum s‑a explicat în considerentul (772) și în anexa 3 la decizia atacată [decizia atacată, considerentul (780)].

96      Astfel, Comisia a arătat că, în intervalul cuprins între luna septembrie 1998 și vara anului 2002, Austria Draht a fost declarată explicit absentă în mai multe rânduri, ceea ce presupunea că prezența sa era așteptată de ceilalți participanți la înțelegere [decizia atacată, considerentul (780)].

97      De asemenea, Comisia a menționat că, în cadrul reuniunii din 30 aprilie 2002, participanții la înțelegere au amenințat să „excludă” Austria Draht din înțelegere dacă aceasta refuza să garanteze volumul „din acest moment până la vară (2002)”, arătând în mod clar că Austria Draht participa încă la înțelegere [decizia atacată, considerentul (780)].

98      În plus, în răspunsul dat Austria Draht, care observase, în primul rând, că majoritatea documentelor contemporane care priveau cotele, prețurile și clienții în cadrul Clubului Italia menționau principalii actori italieni, însă nu și pe aceasta, și că cele care o menționau nu ar denota implicarea sa în mod concludent, în al doilea rând, că era posibil ca referirile la livrările sale în documentele din dosar să fi fost pure estimări făcute de alte părți, informații care priveau livrările sale anterioare, informații provenite de la clienți și date extrase din informații publice, în special pentru că transparența pieței era pretins ridicată și că cifrele referitoare la Austria nu puteau decât să o vizeze, deoarece era unicul producător austriac și, în al treilea rând, că nu exista o dovadă că domnul P. ar fi controlat cifrele Austria Draht, Comisia „[a recunoscut] că documentele asociate Clubului Italia nu evidenția[u] întreaga implicare a Austria Draht”. În opinia Comisiei, „aceasta poate fi explicată cu ușurință prin faptul că Austria Draht nu era un membru‑cheie al acestui club, având aceeași pondere ca Redaelli, ITC, CB și Itas […] și, prin urmare, a participat la reuniunile Clubului Italia mai puțin regulat decât participanții‑cheie”. Comisia a considerat însă că „participarea la înțelegere a Austria Draht nu a fost niciodată întreruptă între 15 aprilie 1997 și 19 septembrie 2002” [decizia atacată, considerentele (781) și (782)].

99      Pe de altă parte, Comisia a arătat că nu era credibil să se susțină că informațiile schimbate referitoare la Austria Draht erau publice sau erau pure estimări, având în vedere caracterul exact, confidențial și recent al acestor informații schimbate pe întreaga perioadă de participare a Austria Draht la înțelegere. În opinia Comisiei, „[a]semenea informații nu puteau, așadar, să provină decât în mod direct de la Austria Draht sau prin intermediul agentului său de vânzări, [domnul G.]” [decizia atacată, considerentul (782)].

100    În sfârșit, Comisia a considerat că „lipsa unui control exercitat de domnul [P. (un salariat pensionar al Redaelli, ulterior consilier comercial, a se vedea punctul 26 de mai sus)] nu p[utea] fi considerat un factor important, chiar determinant, pentru a nega participarea Austria Draht la reuniuni, în lumina tuturor probelor disponibile împotriva Austria Draht și a faptului că Austria Draht nu a fost considerată un membru‑cheie al Clubului Italia, astfel încât controalele exercitate de domnul [P.] pot să fi fost considerate mai puțin importante pentru aceasta” [decizia atacată, considerentul (782)].

101    În concluzie, Comisia a decis că „Austria Draht trebui[a] considerată răspunzătoare pentru activitățile sale în cadrul înțelegerii și, în special, pentru participarea sa la Clubul Italia între 15 aprilie 1997 și 19 septembrie 2002” [decizia atacată, considerentul (783)].

b)     Situația voestalpine

102    În ceea ce privește voestalpine, Comisia a considerat că această societate era răspunzătoare în solidar cu Austria Draht pentru perioada încălcării cuprinsă între 15 aprilie 1997 și 19 septembrie 2002, din moment ce a exercitat o influență decisivă asupra filialei sale [decizia atacată, considerentele (784)-(789)], situație care nu este contestată de părțile din prezenta cauză.

4.     Calculul cuantumului amenzii aplicate voestalpine și Austria Draht

103    Cu titlu introductiv, Comisia amintește că la calcularea cuantumului amenzii au fost luate în considerare Orientările din 2006 [decizia atacată, considerentul (918) și următoarele]. În ceea ce privește voestalpine și Austria Draht, amenda de 22 de milioane a fost calculată în modul următor.

104    În primul rând, în sarcina voestalpine și a Austria Draht s‑a stabilit răspunderea pentru o înțelegere globală pe piața OPC în cadrul SEE. În consecință, pentru a stabili cuantumul de bază al amenzii, Comisia a arătat că a luat în considerare, conform punctului 13 din Orientările din 2006, „valoarea vânzărilor de bunuri și servicii, realizate de întreprindere, care au legătură cu încălcarea, în sectorul geografic din teritoriul SEE” în cursul ultimului exercițiu complet al participării sale la încălcare [decizia atacată, considerentul (929) și următoarele].

105    În cazul Austria Draht, valoarea vânzărilor luată în considerare a fost de 18 207 306 euro (prima decizie de modificare, punctul 5). Este vorba despre valoarea vânzărilor de OPC referitoare la zona geografică vizată de încălcare, și anume perioada reținută în cazul voestalpine și a Austria Draht: Germania, Franța, Italia, Țările de Jos, Belgia, Luxemburg, Spania, Austria, Portugalia, Danemarca, Suedia, Finlanda și Norvegia [decizia atacată, considerentele (931) și (932)].

106    În al doilea rând, procentul care trebuia aplicat valorii vânzărilor calculate în acest mod depinde de gravitatea încălcării în sine. În această privință, Comisia a ținut seama, printre numeroasele împrejurări relevante din cauză, de natura încălcării, de cota de piață cumulată a tuturor întreprinderilor în cauză, de sfera geografică a încălcării și de săvârșirea sau de lipsa săvârșirii încălcării [decizia atacată, considerentul (936) și următoarele].

107    În ceea ce privește natura încălcării, Comisia a ținut seama de faptul că întreaga înțelegere prevedea împărțiri ale piețelor, alocări ale clientelei și acorduri orizontale privind prețurile [decizia atacată, considerentul (939)].

108    Comisia a ținut seama de asemenea de faptul că întreprinderile implicate în încălcare dețineau o cotă de piață cumulată de aproximativ 80 % [decizia atacată, considerentul (946)] și că încălcarea se întindea pe o parte substanțială a SEE. Cu privire la acest aspect, Comisia a arătat că, spre deosebire de cele susținute de Austria Draht, cifra de afaceri a acesteia în Portugalia și în Spania nu trebuia exclusă din valoarea vânzărilor pentru motivul că nu era activă în Clubul España, dat fiind că aceste două țări făceau parte din sfera geografică a Clubului Italia [decizia atacată, considerentele (947) și (948)]. Totuși, în cazul Socitrel, Proderac, Fapricela și Fundia, întreprinderi care au participat numai la Clubul España (care acoperea doar Spania și Portugalia) sau, în cazul ultimei întreprinderi, numai la coordonarea referitoare la Addtek și în privința cărora cunoașterea încălcării unice și continue a putut fi demonstrată numai într‑un stadiu foarte tardiv al încălcării (17 mai 2001 în cazul Socitrel, Proderac și Fapricela și 14 mai 2001 în cazul Fundia), Comisia a ținut seama de sfera geografică mai limitată, stabilind partea din valoarea vânzărilor. În opinia Comisiei, situația a fost diferită în cazul celorlalți participanți la Clubul España (Emesa și Galycas, Tycsa și Trefilerías Quijano), care au participat simultan la diferite niveluri ale înțelegerii sau în cazul cărora cunoașterea încălcării unice și continue a putut fi demonstrată într‑un stadiu net mai timpuriu. De asemenea, în cazul participanților la Clubul Italia, situația a fost diferită de cea a Socitrel, Proderac și Fapricela, dat fiind că sfera geografică a Clubului Italia coincidea în mod larg cu cea a acordurilor paneuropene și depășea astfel sfera geografică a Clubului España (Spania și Portugalia) [decizia atacată, considerentul (949)].

109    În ceea ce privește aplicarea acordurilor, Comisia a considerat că, deși acestea nu au fost în întregime reușite, în cele din urmă ele au fost aplicate [decizia atacată, considerentul (950)].

110    Ținând seama de împrejurările specifice cauzei și de criteriile menționate anterior, Comisia a apreciat că partea vânzărilor care trebuie luate în considerare era de 16 % în cazul Fundia, de 18 % în cazul Socitrel, Fapricela și Proderac, și de 19 % în cazul tuturor celorlalte întreprinderi, printre care și reclamantele [decizia atacată, considerentul (953)].

111    În al treilea rând, în privința voestalpine și a Austria Draht, durata încălcării a fost stabilită la cinci ani și cinci luni, respectiv de la 15 aprilie 1997 până la 19 septembrie 2002 [decizia atacată, considerentul (956)].

112    În al patrulea rând, în ceea ce privește procentul care trebuia inclus în cuantumul de bază, independent de durata participării unei întreprinderi la încălcare, Comisia a considerat că era adecvat un cuantum de 16 % în cazul Fundia, de 18 % în cazul Socitrel, Fapricela și Proderac, și de 19 % în cazul tuturor celorlalte întreprinderi, printre care și reclamantele [decizia atacată, considerentul (962)].

113    În răspunsul dat Austria Draht, care a susținut că, întrucât nu avea cunoștință despre acordul paneuropean global, Comisia nu trebuia să aplice în cazul său cuantumul suplimentar sau, în cazul în care ar fi procedat astfel, trebuia să aplice doar un multiplicator stabilit la pragul inferior (15 %), Comisia a arătat că aceasta avea cunoștință despre întregul acord paneuropean [decizia atacată, considerentele (652)-(654)] și că participase, de asemenea, la Clubul Italia cu ocazia reuniunilor în cursul cărora fuseseră stabilite prețuri, fuseseră alocați clienți și fuseseră alocate cote [decizia atacată, considerentul (478) și următoarele], astfel încât procentul aplicabil Austria Draht nu trebuia să fie diferit de cel aplicabil altor întreprinderi care au participat la practici similare [decizia atacată, considerentele (958) și (959)].

114    În al cincilea rând, Comisia a respins circumstanțele atenuante invocate în cursul procedurii administrative de voestalpine și de Austria Draht. A fost vorba în special despre argumente referitoare la neglijență [decizia atacată, considerentul (976)], despre rolul minor avut de reclamante în înțelegere [decizia atacată, considerentul (982) și următoarele], despre participarea acestora doar la o parte a înțelegerii [decizia atacată, considerentele (996)-(998)], despre lipsa aplicării acordurilor [decizia atacată, considerentul (1013) și următoarele, în special considerentele (1016) și (1018)-(1022)] și despre incriminarea doar a comitentului, din cauza agentului, fără ca acesta din urmă să fie incriminat [decizia atacată, considerentul (1034)].

115    În lipsa vreunei circumstanțe atenuante, Comisia a considerat că nu existau motive să se îndepărteze de cuantumul de bază calculat pe baza metodologiei definite în Orientările din 2006, care conducea la o amendă de 22 de milioane de euro [decizia atacată, considerentul (1057), precum și considerentul (1072) în ceea ce privește aplicarea limitei de 10 %].

B –  Evocarea principiilor

1.     Dovada existenței și a duratei încălcării

116    În primul rând, trebuie amintit că din jurisprudență rezultă că revine Comisiei sarcina de a dovedi nu numai existența înțelegerii, ci și durata acesteia. În mod special, în ceea ce privește administrarea probei unei încălcări a articolului 101 alineatul (1) TFUE, Comisia trebuie să facă dovada încălcărilor pe care le constată și să stabilească elementele de probă de natură să demonstreze, corespunzător cerințelor legale, existența faptelor constitutive ale unei încălcări. Orice dubiu al instanței trebuie interpretat în favoarea întreprinderii căreia îi este adresată decizia de constatare a unei încălcări. Prin urmare, instanța nu poate concluziona că existența încălcării în cauză a fost dovedită de Comisie la un standard juridic corespunzător dacă există încă o îndoială cu privire la acest aspect, în special în cazul unei acțiuni în anulare sau în reformare a unei decizii de aplicare a unei amenzi. Astfel, în această ultimă situație, este necesar să se țină seama de principiul prezumției de nevinovăție, care face parte dintre drepturile fundamentale protejate în ordinea juridică a Uniunii și care a fost consacrat de articolul 48 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Având în vedere natura încălcării în discuție, precum și natura și gradul de severitate ale sancțiunilor aferente acestora, principiul prezumției de nevinovăție se aplică în special procedurilor referitoare la încălcările normelor de concurență aplicabile întreprinderilor, care pot conduce la aplicarea unor amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu. Astfel, Comisia trebuie să furnizeze dovezi precise și concordante pentru a crea convingerea fermă că încălcarea pretinsă a fost săvârșită (a se vedea Hotărârea din 17 mai 2013, Trelleborg Industrie și Trelleborg/Comisia, T‑147/09 și T‑148/09, Rep., EU:T:2013:259, punctul 50 și jurisprudența citată).

117    Pe de altă parte, activitățile pe care le presupun acordurile anticoncurențiale se desfășoară de obicei în mod clandestin, reuniunile se țin în secret și documentația care le este aferentă este redusă la minimum. Rezultă că, chiar în cazul în care Comisia descoperă elemente care atestă în mod explicit un contact nelegal între operatori precum procesele‑verbale ale unor reuniuni, de regulă, acestea nu vor fi decât fragmentare și disparate, astfel încât adesea este necesar ca anumite detalii să fie reconstituite prin deducții. În consecință, în majoritatea cazurilor, existența unei practici sau a unui acord anticoncurențial trebuie să fie dedusă din anumite coincidențe și indicii care, privite în ansamblu, pot constitui, în lipsa unei alte explicații coerente, dovada încălcării normelor de concurență (a se vedea Hotărârea Trelleborg Industrie și Trelleborg/Comisia, punctul 116 de mai sus, EU:T:2013:259, punctul 52 și jurisprudența citată).

118    În plus, jurisprudența impune ca, în lipsa unor elemente de probă susceptibile de a stabili în mod direct durata unei încălcări, Comisia să se întemeieze cel puțin pe elemente de probă având legătură cu fapte suficient de apropiate în timp, astfel încât să se poată admite în mod rezonabil că această încălcare s‑a desfășurat fără întrerupere între două date precise (Hotărârea Trelleborg Industrie și Trelleborg/Comisia, punctul 116 de mai sus, EU:T:2013:259, punctul 53 și jurisprudența citată).

2.     Noțiunea de încălcare unică, în sensul de încălcare complexă

119    În al doilea rând, tot potrivit unei jurisprudențe constante, o încălcare a articolului 101 alineatul (1) TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE poate rezulta nu numai dintr‑un act izolat, ci și dintr‑o serie de acte sau dintr‑un comportament continuu, deși chiar unul sau mai multe elemente ale acestei serii de acte sau ale comportamentului continuu ar putea constitui ele însele și privite izolat o încălcare a dispoziției menționate. Astfel, în ipoteza în care diferitele acțiuni se înscriu într‑un „plan de ansamblu”, din cauza obiectului identic al acestora constând în denaturarea concurenței în cadrul pieței interne, Comisia are dreptul să stabilească răspunderea pentru aceste acțiuni în funcție de participarea la încălcare, privită în ansamblu (Hotărârea din 8 iulie 1999, Comisia/Anic Partecipazioni, C‑49/92 P, Rec., EU:C:1999:356, punctul 81, Hotărârea din 7 ianuarie 2004, Aalborg Portland și alții/Comisia, C‑204/00 P, C‑205/00 P, C‑211/00 P, C‑213/00 P, C‑217/00 P și C‑219/00 P, Rec., EU:C:2004:6, punctul 258, și Hotărârea din 6 decembrie 2012, Comisia/Verhuizingen Coppens, C‑441/11 P, Rep., EU:C:2012:778, punctul 41).

120    O întreprindere care a participat la o asemenea încălcare unică și complexă prin comportamente proprii, care intrau în sfera de aplicare a noțiunilor de acord sau de practică concertată având un obiect anticoncurențial, în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE, și care aveau drept scop să contribuie la realizarea încălcării în ansamblul său, poate fi astfel în egală măsură răspunzătoare, pentru toată perioada participării sale la încălcarea menționată, pentru comportamentele altor întreprinderi în cadrul aceleiași încălcări. O asemenea situație se regăsește atunci când se stabilește că întreprinderea în cauză intenționa să contribuie prin propriul comportament la obiectivele comune urmărite de toți participanții și că avea cunoștință despre comportamentele ilicite urmărite sau puse în aplicare de alte întreprinderi pentru atingerea acelorași obiective sau că putea să le prevadă în mod rezonabil și că era pregătită să accepte riscul ce decurge din acestea (Hotărârea Comisia/Anic Partecipazioni, punctul 119 de mai sus, EU:C:1999:356, punctele 83, 87 și 203, Hotărârea Aalborg Portland și alții/Comisia, punctul 119 de mai sus, EU:C:2004:6, punctul 83, și Hotărârea Comisia/Verhuizingen Coppens, punctul 119 de mai sus, EU:C:2012:778, punctul 42).

121    Astfel, o întreprindere poate să fi participat în mod direct la toate comportamentele anticoncurențiale care compun încălcarea unică și continuă, caz în care Comisia are dreptul să stabilească în sarcina sa răspunderea pentru toate aceste comportamente și, prin urmare, pentru încălcarea menționată în totalitate. De asemenea, este posibil ca o întreprindere să nu fi participat în mod direct decât la o parte din comportamentele anticoncurențiale care compun încălcarea unică și continuă, dar să fi cunoscut toate celelalte comportamente ilicite urmărite sau puse în aplicare de ceilalți participanți la înțelegere pentru atingerea acelorași obiective sau să fi putut să le prevadă în mod rezonabil și să fi fost pregătită să accepte riscul ce decurge din acestea. Într‑un asemenea caz, Comisia are de asemenea dreptul să stabilească în sarcina acestei întreprinderi răspunderea pentru toate comportamentele anticoncurențiale care compun o asemenea încălcare și, prin urmare, pentru aceasta în totalitate (Hotărârea Comisia/Verhuizingen Coppens, punctul 119 de mai sus, EU:C:2012:778, punctul 43).

122    În schimb, dacă o întreprindere a participat în mod direct la unul sau la mai multe dintre comportamentele anticoncurențiale care compun o încălcare unică și continuă, dar nu s‑a stabilit că, prin propriul comportament, aceasta intenționa să contribuie la ansamblul obiectivelor comune urmărite de ceilalți participanți la înțelegere și că aceasta cunoștea toate celelalte comportamente ilicite urmărite sau puse în aplicare de ceilalți participanți la înțelegere pentru atingerea acelorași obiective sau că putea să le prevadă în mod rezonabil și era pregătită să accepte riscul ce decurge din acestea, Comisia nu are dreptul să stabilească în sarcina sa răspunderea decât pentru comportamentele la care a participat în mod direct și pentru comportamentele urmărite sau puse în aplicare de ceilalți participanți pentru atingerea acelorași obiective ca cele pe care ea le urmărea și cu privire la care s‑a dovedit că aceasta le cunoștea sau putea să le prevadă în mod rezonabil și era pregătită să accepte riscul ce decurge din acestea (Hotărârea Comisia/Verhuizingen Coppens, punctul 119 de mai sus, EU:C:2012:778, punctul 44).

123    Acest lucru nu poate totuși să conducă la exonerarea răspunderii acestei întreprinderi pentru comportamentele despre care este cert că a luat parte la acestea sau pentru care poate fi considerată efectiv răspunzătoare. Cu toate acestea, o decizie a Comisiei prin care aceasta califică o înțelegere globală drept încălcare unică și continuă poate fi divizată numai dacă, pe de o parte, întreprinderii în cauză i s‑a oferit posibilitatea, în cursul procedurii administrative, să înțeleagă că îi era imputat fiecare dintre comportamentele care o compun și, prin urmare, să se apere cu privire la acest aspect și dacă, pe de altă parte, respectiva decizie este suficient de clară în această privință (Hotărârea Comisia/Verhuizingen Coppens, punctul 119 de mai sus, EU:C:2012:778, punctele 45 și 46).

124    În sfârșit, faptul că o întreprindere nu a participat la toate elementele constitutive ale unei înțelegeri sau că aceasta a avut un rol minor în aspectele în care a fost implicată trebuie luat în considerare la aprecierea gravității încălcării și, după caz, la stabilirea cuantumului amenzii (Hotărârea Comisia/Anic Partecipazioni, punctul 119 de mai sus, EU:C:1999:356, punctul 90, Hotărârea Aalborg Portland și alții/Comisia, punctul 119 de mai sus, EU:C:2004:6, punctul 86, și Hotărârea Comisia/Verhuizingen Coppens, punctul 119 de mai sus, EU:C:2012:778, punctul 45).

3.     Noțiunea de distanțare în cazul participării la o reuniune

125    În al treilea rând, reiese deopotrivă dintr‑o jurisprudență constantă că este suficient să se demonstreze de către Comisie că întreprinderea în cauză a participat la reuniuni în cursul cărora au fost încheiate acorduri de natură anticoncurențială, fără să se fi opus în mod vădit, pentru a dovedi în mod suficient participarea întreprinderii respective la înțelegere. Atunci când participarea la asemenea reuniuni a fost stabilită, această întreprindere are obligația să prezinte indicii de natură să demonstreze că participarea sa la acele reuniuni era lipsită de orice spirit anticoncurențial, dovedind astfel că le comunicase concurenților săi că participa la acele reuniuni având o optică diferită de a lor (a se vedea Hotărârea Aalborg Portland și alții/Comisia, punctul 119 de mai sus, EU:C:2004:6, punctul 81 și jurisprudența citată).

126    Rațiunea care stă la baza acestui principiu de drept este că, prin participarea la reuniunea respectivă fără a se distanța în mod public de conținutul acestora, întreprinderea a dat de înțeles celorlalți participanți că era de acord cu rezultatul reuniunilor și că i s‑ar conforma. În această privință, aprobarea tacită a unei inițiative nelegale, fără a se distanța în mod public de conținutul acesteia sau fără a o denunța entităților administrative, are ca efect să încurajeze continuarea încălcării și să compromită descoperirea sa. Această complicitate constituie un mod pasiv de participare la încălcare, care, așadar, este de natură de angajeze răspunderea întreprinderii în cadrul unui acord unic (Hotărârea Aalborg Portland și alții/Comisia, punctul 119 de mai sus, EU:C:2004:6, punctele 82 și 84).

127    Mai mult, împrejurarea că o întreprindere nu dă curs rezultatelor unei reuniuni având un obiect anticoncurențial nu este de natură să înlăture răspunderea sa pentru participarea la o înțelegere, cu excepția cazului în care se distanțează în mod public de conținutul acesteia. Faptul că o întreprindere nu a participat la toate elementele constitutive ale unei înțelegeri sau că aceasta a avut un rol minor în aspectele cu privire la care a participat nu este relevant pentru stabilirea existenței unei încălcări în privința sa. Aceste elemente trebuie luate în considerare numai la aprecierea gravității încălcării și, dacă este cazul, la stabilirea cuantumului amenzii (Hotărârea Aalborg Portland și alții/Comisia, punctul 119 de mai sus, EU:C:2004:6, punctele 85 și 86).

128    Atunci când răspunderea întreprinderilor pentru comportamente anticoncurențiale rezultă, potrivit Comisiei, din participarea acestora la reuniuni având ca obiect asemenea comportamente, Tribunalul trebuie să verifice că aceste întreprinderi au avut ocazia, atât în cursul procedurii administrative, cât și în fața sa, să conteste concluziile care au fost întemeiate în acest mod și, eventual, să demonstreze existența unor împrejurări care să pună într‑o lumină diferită faptele stabilite de Comisie și care să permită substituirea prin altă explicație plauzibilă a faptelor celei reținute de această instituție (Hotărârea Aalborg Portland și alții/Comisia, punctul 119 de mai sus, EU:C:2004:6, punctul 87).

129    Argumentele părților, care au fost expuse în detaliu în raportul de ședință comunicat de Tribunal, trebuie examinate având în vedere conținutul deciziei atacate și luând în considerare principiile prezentate mai sus.

II –  Cu privire la primul motiv, întemeiat pe faptul că, în mod greșit, Comisia ar fi considerat că reclamantele au participat la o componentă a încălcării unice prin intermediul agentului lor în Italia

130    În cadrul primului motiv, voestalpine și Austria Draht susțin că, deși nu au participat la înțelegerea descrisă de Comisie, li s‑a aplicat o amendă de 22 de milioane de euro pentru motivul că agentul lor în Italia, domnul G., era prezent la anumite reuniuni ale Clubului Italia. Această unică împrejurare nu ar permite însă Comisiei să considere că, prin intermediul acestui agent, ele au încălcat articolul 101 TFUE și articolul 53 din Acordul privind SEE.

131    În susținerea acestui motiv, reclamantele amintesc, în primul rând, rolul avut de domnul G., care realiza partea esențială a activităților sale pentru CB, în al doilea rând, declarațiile date de domnul G., de domnul V. (Tréfileurope) și de mai multe societăți implicate în încălcare, care ar permite să se demonstreze că Austria Draht nu participa la Clubul Italia, în al treilea rând, diferitele elemente invocate pentru a dovedi participarea Austria Draht la Clubul Italia prin intermediul domnului G., care nu ar fi concludente, în al patrulea rând, imputarea comportamentului domnului G. în sarcina Austria Draht, deși nu ar forma o unitate economică și niciun element nu ar permite să se demonstreze că Austria Draht avea cunoștință despre actele nelegale săvârșite de agentul său, și, în al cincilea rând, cu titlu subsidiar, durata încălcării reținute de Comisie, din moment ce, în orice caz, participarea reclamantelor la Clubul Italia nu ar putea fi demonstrată înainte de anul 2000.

A –  Imputarea comportamentului agentului în sarcina comitentului

132    Pentru a defini răspunderea Austria Draht, Comisia a considerat că această societate a participat direct la Clubul Italia prin intermediul agentului său în Italia între 15 aprilie 1997 și 19 septembrie 2002. Procedând astfel, Comisia a respins în decizia atacată observațiile prezentate de reclamante privind lipsa unei unități economice între agent și comitent, asumarea riscului economic de către agent, lipsa exclusivității agentului în sens strict și necunoașterea de către comitent a comportamentului ilicit al agentului. La finalul analizei, în considerentul (779) al deciziei atacate, Comisia a apreciat că „domnul [G.] și Austria Draht trebui[au] considerați o entitate economică unică și [că] Austria Draht trebui[a] considerată răspunzătoare pentru participarea la înțelegere a domnului [G.]” (a se vedea punctele 85-94 de mai sus).

133    Tocmai în lumina acestui raționament trebuie să se examineze dacă, în vederea aplicării articolului 101 TFUE sau a articolului 53 din Acordul privind SEE, Comisia are dreptul să concluzioneze că Austria Draht trebuie să își asume răspunderea pentru comportamentul agentului său în Italia.

1.     Condiții privind imputabilitatea comportamentului agentului în sarcina comitentului

134    Reiese dintr‑o jurisprudență constantă că noțiunea de întreprindere, plasată într‑un context de dreptul concurenței, trebuie să fie înțeleasă în sensul că desemnează o unitate economică din punctul de vedere al obiectului acordului în cauză, chiar dacă, din punct de vedere juridic, această unitate economică este constituită din mai multe persoane fizice sau juridice (Hotărârea din 12 iulie 1984, Hydrotherm Gerätebau, 170/83, Rec., EU:C:1984:271, punctul 11, și Hotărârea Minoan Lines, punctul 89 de mai sus, EU:T:2003:337, punctul 121).

135    O asemenea entitate economică constă într‑o organizare unitară de elemente personale, materiale și imateriale, care urmărește în mod durabil un scop economic determinat, organizare ce poate contribui la săvârșirea unei încălcări avute în vedere de articolul 101 alineatul (1) TFUE sau de articolul 53 alineatul (1) din Acordul privind SEE. Așadar, atunci când un grup de societăți constituie una și aceeași întreprindere, în mod întemeiat Comisia stabilește răspunderea unei încălcări săvârșite de întreprinderea menționată și aplică o amendă societății care răspunde pentru acțiunea grupului în cadrul încălcării (a se vedea în acest sens Hotărârea Minoan Lines, punctul 89 de mai sus, EU:T:2003:337, punctul 122).

136    În vederea aplicării normelor de concurență, nu este determinantă separarea formală dintre două societăți, rezultată din personalitatea lor juridică distinctă, importantă fiind existența sau inexistența unui comportament unitar al acestora pe piață (Hotărârea Minoan Lines, punctul 89 de mai sus, EU:T:2003:337, punctul 123).

137    Așadar, poate fi necesar să se stabilească dacă două societăți cu personalitate juridică distinctă formează sau reprezintă una și aceeași întreprindere sau entitate economică ce manifestă un comportament unic pe piață (Hotărârea Minoan Lines, punctul 89 de mai sus, EU:T:2003:337, punctul 124).

138    Jurisprudența arată că o asemenea situație nu se limitează la cazuri în care societățile au relații ca de la societatea‑mamă la societatea‑filială, ci are în vedere deopotrivă, în anumite împrejurări, relațiile dintre o societate și agentul sau intermediarul acesteia. Astfel, în privința aplicării articolului 101 TFUE sau a articolului 53 din Acordul privind SEE, problema dacă un comitent și agentul sau intermediarul acestuia formează o unitate economică, al doilea fiind un organ auxiliar integrat în întreprinderea primului, este importantă pentru a stabili dacă un comportament se încadrează în domeniul de aplicare al acestor articole. Astfel, s‑a statuat că dacă un intermediar desfășoară o activitate în beneficiul comitentului său, acesta poate fi considerat, în principiu, un organ auxiliar integrat în întreprinderea acestuia, obligat să urmeze instrucțiunile comitentului și formând astfel cu această întreprindere, similar modelului angajatului comercial, o unitate economică (a se vedea în acest sens Hotărârea Suiker Unie și alții/Comisia, punctul 89 de mai sus, EU:C:1975:174, punctul 480, și Hotărârea Minoan Lines, punctul 89 de mai sus, EU:T:2003:337, punctul 125).

139    În ceea ce privește societățile care întrețin o relație verticală, precum cea existentă între un comitent și agentul sau intermediarul acestuia, au fost reținute două elemente drept parametri de referință principali în stabilirea existenței unei unități economice: pe de o parte, asumarea sau neasumarea de către intermediar a unui risc economic și, pe de altă parte, caracterul exclusiv sau neexclusiv al serviciilor furnizate de intermediar (Hotărârea Minoan Lines, punctul 89 de mai sus, EU:T:2003:337, punctul 126).

140    În ceea ce privește asumarea riscului economic, s‑a statuat deja că un intermediar nu putea fi considerat un organ auxiliar integrat în întreprinderea comitentului atunci când convenția încheiată cu comitentul îi conferea sau îi acorda un mandat care se apropie din punct de vedere economic de cel al unui comerciant independent, din cauză că prevedea asumarea de către intermediar a riscurilor financiare asociate vânzării sau executării contractelor încheiate cu terți (Hotărârea Suiker Unie, punctul 89 de mai sus, EU:C:1975:174, punctul 482, și Hotărârea Minoan Lines, punctul 89 de mai sus, EU:T:2003:337, punctul 127).

141    În ceea ce privește caracterul exclusiv al serviciilor furnizate de intermediar, s‑a statuat de asemenea că nu pleda în favoarea ideii de unitate economică faptul că, în paralel cu activitățile desfășurate pentru comitent, intermediarul se angaja, în calitate de comerciant independent, în operațiuni de o amploare considerabilă pe piața produsului sau a serviciului relevant (Hotărârea Suiker Unie, punctul 89 de mai sus, EU:C:1975:174, punctul 544, și Hotărârea Minoan Lines, punctul 89 de mai sus, EU:T:2003:337, punctul 128).

2.     Contractul de agenție și asumarea riscului economic

142    Reclamantele invocă, în esență, faptul că, întrucât domnul G. reprezenta atât CB, cât și Austria Draht și că activitățile desfășurate pentru CB erau mai importante în termeni de venituri decât cele desfășurate pentru Austria Draht, elementul asociat exclusivității serviciilor furnizate nu ar fi îndeplinit. Din această cauză, în lipsa celui de al doilea element amintit în Hotărârea Minoan Lines, punctul 89 de mai sus (EU:T:2003:337), nu se poate concluziona în sensul existenței unei unități economice.

143    Totuși, pentru a stabili existența unei unități economice între domnul G. și Austria Draht și astfel cum aceasta rezultă din jurisprudența citată anterior, trebuie mai întâi să se cunoască în ce măsură agentul suportă riscurile financiare asociate vânzării sau executării contractelor încheiate cu terții în ceea ce privește activitățile pentru care a fost desemnat de comitent. Primul element amintit în Hotărârea Minoan Lines, punctul 89 de mai sus (EU:T:2003:337), nu poate fi ignorat.

144    În această privință, trebuie amintit că contractul încheiat între Austria Draht și Studio Crema prevede că, în conformitate cu instrucțiunile date de Austria Draht, domnul G. este însărcinat să vândă OPC produs de Austria Draht în Italia, „în numele și pe seama” acesteia. Acest contract îi solicită în special domnului G. să nu realizeze afaceri „pe seama sa” și să „respecte cu strictețe orientările, prevederile în materie de prețuri, precum și condițiile de plată, de vânzare și de livrare” ale Austria Draht. Contractul precizează de asemenea că „marfa va fi livrată și facturată” de Austria Draht. Potrivit acestui contract, vânzarea este încheiată astfel numai între Austria Draht și client, iar nu între domnul G. și acest client [decizia atacată, considerentul (774), și contractul de agenție, articolul 2].

145    Acest contract se analizează ca un contract de agenție. El prevede un caz în care „o persoană fizică sau juridică (agentul) este împuternicită să negocieze și/sau să încheie contracte pe seama altei persoane (comitentul) […] în vederea vânzării de bunuri sau servicii furnizate de comitent” (a se vedea în acest sens definiția contractului de agenție prevăzută la punctul 12 din Liniile directoare privind restricțiile verticale, în privința aprecierii acordurilor verticale în lumina articolului 101 TFUE).

146    Mai mult, astfel cum Comisia arată în considerentul (774) al deciziei atacate, din contract nu reiese că domnul G. suportă „riscurile asociate, printre altele, lipsei livrării, livrărilor defectuoase și insolvenței clientului” în ceea ce privește activitățile pentru care a fost desemnat de Austria Draht. De asemenea, nicio dispoziție din contract nu face posibil să se considere că domnul G. suportă finanțarea stocurilor și că acesta trebuie să facă investiții specifice pentru a reprezenta Austria Draht în Italia. Partea substanțială a riscului economic asociat vânzărilor negociate de domnul G. și încheiate cu Austria Draht în Italia este, așadar, în sarcina comitentului, iar nu a agentului acestuia.

147    În fața Tribunalului, reclamantele nu contestă o asemenea apreciere a riscului economic. Ele se limitează să invoce asumarea de către domnul G. a anumitor cheltuieli (cheltuieli de consiliere și de deplasare, cheltuieli asociate obligațiilor anexate legate de încheierea contractelor, cheltuieli cu traducerea etc.) care pot fi considerate accesorii în raport cu activitățile încredințate sau acoperite prin caracterul forfetar al remunerației plătite de Austria Draht sub forma unui comision. Asemenea cheltuieli nu sunt în măsură să demonstreze că domnul G. suportă un risc economic, altul decât neglijabil sau limitat pe baza activităților încredințate de Austria Draht.

148    În speță, Comisia are temei să considere că, în conformitate cu cele deduse din jurisprudența citată anterior, atunci când domnul G. acționa pe seama Austria Draht în Italia, această activitate era desfășurată fără a‑și asuma un risc economic precum cel din contractul încheiat cu această societate, care i‑ar conferi sau i‑ar acorda un mandat care se apropie din punct de vedere economic de cel al unui comerciant independent.

3.     Efectul dublei reprezentări exercitate de agent

149    În ceea ce privește al doilea element invocat în Hotărârea Minoan Lines, punctul 89 de mai sus (EU:T:2003:337), în considerentul (775) al deciziei atacate, Comisia recunoaște că împrejurarea că domnul G. acționa și în numele altui participant la înțelegere, CB, avea ca efect neexclusivitatea agenției în sens strict.

150    În acest sens, astfel cum arată Comisia și spre deosebire de cele sugerate de reclamante, particularitățile prezentei cauze nu pot determina de la bun început negarea oricărei posibilități de a demonstra existența unei unități economice între domnul G. și Austria Draht în ceea ce privește activitățile care i‑au fost încredințate în temeiul contractului de agenție.

151    În această privință, deși este adevărat că, în paralel cu activitățile desfășurate pe seama Austria Draht, domnul G. desfășura și activități pe seama CB, Comisia are temei să rețină că, în prezenta cauză, „domnul [G.] nu își desfășura activitatea personal pe piața respectivă și, așadar, nu s‑a angajat în operațiuni de o amploare considerabilă din propria voință în calitate de agent independent” [decizia atacată, considerentul (775)] (a se vedea prin analogie Hotărârea Suiker Unie, punctul 89 de mai sus, EU:C:1975:174, punctul 544, și Hotărârea Minoan Lines, punctul 89 de mai sus, EU:T:2003:337, punctul 128).

152    Astfel, în loc să reprezinte un comitent pe plan comercial, domnul G. reprezenta doi comitenți, și anume, în principal, pe CB, care genera partea substanțială a veniturilor Studio Crema (aproximativ 75 % pe durata încălcării imputate reclamantelor), dar și pe Austria Draht, care genera deopotrivă o parte a acestor venituri care nu era neglijabilă (aproximativ 25 % pe aceeași durată).

153    Într‑o asemenea situație, pentru a stabili existența unei unități economice între agent și unul dintre comitenții săi, trebuie să se cunoască dacă acest agent este capabil, în ceea ce privește activitățile care i‑au fost încredințate de comitent, să se comporte ca un comerciant independent liber să își stabilească propria strategie comercială. Dacă agentul nu este capabil să se comporte într‑un asemenea mod, mandatul exercitat de acesta pe seama acelui comitent face parte integrantă din activitățile acestuia din urmă.

154    În acest mod, după cum Comisia arată în considerentul (774) al deciziei atacate, elementul decisiv pentru a stabili existența unei unități economice între domnul G. și Austria Draht rezidă în aprecierea riscurilor financiare asociate vânzării sau executării contractelor încheiate cu terții prin intermediul domnului G. Dacă acesta acționează ca expresie a Austria Draht, acesta poate fi astfel asimilat unui „organ auxiliar care face parte din întreprinderea Austria Draht, urmând modelul unui angajat comercial”, situație care nu ar apărea dacă acesta ar acționa în calitate de comerciant independent.

155    Or, în speță, s‑a stabilit deja că contractul de agenție încheiat de domnul G. cu Austria Draht nu îi dădea posibilitatea să acționeze, în sensul dreptului concurenței, în calitate de comerciant independent în ceea ce privește activitățile pentru care fusese desemnat.

156    Pe de altă parte, în ceea ce privește natura raportului dintre domnul G. și CB, tot din dosar reiese că comportamentul domnului G. nu poate fi asimilat, prin prisma articolului 101 alineatul (1) TFUE și al articolului 53 alineatul (1) din Acordul privind SEE, cu cel al unui comerciant independent de OPC produs de CB. Astfel, domnul G. îndeplinea pe seama CB un mandat apropiat de cel al unui director de vânzări. Lipsa unui contract de agenție în formă scrisă între domnul G. și CB nu permite să se demonstreze că activitățile care îi erau încredințate de această societate erau desfășurate de un comerciant independent, iar nu pe seama și pe riscul CB. Dimpotrivă, se poate considera că era vorba, așadar, despre un organ auxiliar, integrat în această întreprindere. Ca dovadă, astfel cum au arătat reclamantele, domnul G. s‑a prezentat cu ocazia audierii la Comisie în calitate de membru al echipei care a reprezentat CB.

157    Reiese din cele de mai sus că, deși prezenta cauză se diferențiază de situațiile examinate mai sus în jurisprudență, în special în Hotărârea Minoan Lines, punctul 89 de mai sus (EU:T:2003:337), în care exclusivitatea reprezentării agentului comitentului reieșea din contract și din executarea acestuia (punctele 131 și 132 din această hotărâre), dubla reprezentare exercitată de domnul G. în privința, pe de o parte, a CB și, pe de altă parte, a Austria Draht nu este de natură să pună în discuție concluzia potrivit căreia, în ceea ce privește activitățile încredințate domnului G. de Austria Draht, acesta nu era în măsură să își exercite mandatul apropiindu‑se din punct de vedere economic de cel al unui comerciant independent.

158    În concluzie, după cum s‑a arătat în decizia atacată, domnul G. sau Studio Crema pe care o reprezintă își pierde calitatea de operator economic independent atunci când este vorba de aprecierea, în raport cu dreptul concurenței, a conținutului contractului de agenție încheiat cu Austria Draht, din moment ce domnul G. nu suportă sau suportă foarte puțin riscurile financiare rezultate din contractele de vânzare încheiate prin intermediul său de Austria Draht și din moment ce acționează de facto ca un organ auxiliar ce face parte integrantă din această societate.

159    Niciun argument prezentat de reclamante în legătură cu acest aspect nu este de natură să repună în discuție o asemenea concluzie. Astfel, o mare parte a acestei argumentații urmărește să evoce conținutul Hotărârilor Suiker Unie, punctul 89 de mai sus (EU:C:1975:174), și Minoan Lines, punctul 89 de mai sus (EU:T:2003:337), care nu pot fi pur și simplu extinse în speță pentru a se afirma că, pentru simplul fapt că nu există un raport exclusiv în sens strict între domnul G. și Austria Draht, nu putea exista o unitate economică între aceștia.

160    Tot astfel, faptul că domnul G. își desfășoară activitatea și pentru CB și că activitățile desfășurate pentru CB reprezintă cea mai mare parte a veniturilor realizate de Studio Crema în comparație cu cele generate cu Austria Draht nu poate fi suficient pentru a demonstra independența comercială a domnului G. După cum s‑a arătat deja, domnul G. putea fi considerat că formează atât o unitate economică cu CB, cât și o unitate economică cu Austria Draht. Reciproca este valabilă în cazul CB și al Austria Draht numai în privința și în măsura activităților care i‑au fost încredințate de cele două societăți.

161    Totuși, pentru acest motiv, Comisia nu poate considera că, „în orice caz, în speță, trebuie să se rețină de asemenea că CB era, în general, prezentă personal la reuniunile înțelegerii și că domnul [G.]/[Studio Crema] acționa, așadar, în general în calitate de reprezentant al Austria Draht” [decizia atacată, partea finală a considerentului (776)]. În lipsa unor elemente de probă care să facă posibilă demonstrarea unei asemenea afirmații, prezența domnului G. la o reuniune a Clubului Italia nu poate semnifica altceva decât faptul că la această reuniune era prezentă o persoană care, pe de o parte, exercita un mandat care putea fi asimilat celui al unui director de vânzări la CB și, pe de altă parte, era agentul în Italia al Austria Draht. Având în vedere dubla reprezentare exercitată de domnul G., care îi permitea să aibă acces la informații sensibile din punct de vedere comercial provenite de la două surse, tocmai pe acest temei Comisia a arătat că această particularitate constituia un factor de îmbunătățire a coordonării în cadrul înțelegerii [decizia atacată, partea introductivă a considerentului (776)].

162    În ceea ce privește practica decizională invocată de reclamante, cu referire la Decizia C(2006) 5700 final a Comisiei din 29 noiembrie 2006 privind o procedură de aplicare a articolului [101 TFUE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.638 – Cauciuc butadienic și cauciuc stiren‑butadienic fabricat prin polimerizare în emulsie) și la Decizia C(2008) 5476 final a Comisiei din 1 octombrie 2008 privind o procedură în temeiul articolului [101 TFUE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.181 – Ceară de lumânări), nici o asemenea practică nu este capabilă să demonstreze că nu ar putea să fi existat o unitate economică între domnul G. și Austria Draht în prezenta cauză. Dimpotrivă, datele din aceste cauze se înscriu în logica expusă mai sus de Hotărârea Minoan Lines, punctul 89 de mai sus (EU:T:2003:337), în care, în mod similar în ceea ce privește aceste cauze, Tribunalul a evidențiat caracterul exclusiv al reprezentării în discuție, fără însă ca aceasta să împiedice luarea în considerare, astfel cum procedează Comisia în prezenta cauză, a situației dublei reprezentări care este specifică domnului G.

163    În consecință, Comisia a considerat în mod întemeiat în prezenta cauză, având în vedere în principal contractul de agenție, că domnul G. acționa pe seama Austria Draht, care își asuma riscul economic al acestei reprezentări. În speță, domnul G. trebuie considerat efectiv un organ auxiliar care face parte din întreprinderea Austria Draht (sau din ansamblul Austria Draht și voestalpine) și, după modelul unui angajat comercial, constituie cu această întreprindere o entitate economică unică.

4.     Lipsa cunoașterii, a controlului și a aprobării

164    În acest stadiu, reclamantele susțin că situația obiectivă care tocmai a fost definită nu este suficientă pentru ca acest comportament ilicit al agentului să poată fi imputat comitentului. Ar trebui de asemenea să se stabilească în ce măsură comitentul era sau ar fi putut fi informat cu privire la acest comportament.

165    În această privință și în primul rând, Comisia a considerat că, în opinia sa, nu era necesar să se pronunțe cu privire la „lipsa controlului, nerespectarea sau lipsa aprobării (retroactive) a participării la înțelegere a agentului”, din moment ce asemenea argumente „nu pot fi argumente valabile pentru exonerarea de răspundere” [decizia atacată, considerentul (777)]. Comisia a arătat deopotrivă că, întrucât „Austria Draht constitui[a], cu agentul său, o unitate economică”, „e[ra], așadar, răspunzătoare pentru participarea la înțelegere a acestuia, independent de luarea la cunoștință, de controlul sau de aprobarea Austria Draht (ori de nerespectarea sau de lipsa acestora” [decizia atacată, considerentul (777)].

166    În al doilea rând, Comisia a completat analiza de mai sus, evidențiind că, „chiar dacă nu exist[a] o dovadă directă din instrucțiuni/din debriefing în raport cu reuniunile anticoncurențiale” între domnul G. și Austria Draht, rezulta „în mod clar din contractul de agenție și din raporturile interne prezentate de Austria Draht [în răspuns la o solicitare de informații a Comisiei] că domnul [G.] a informat în mod regulat Austria Draht cu privire la evoluțiile de pe piața italiană” și, prin urmare, se putea, așadar, „aștepta ca domnul [G.] să fi transmis Austria Draht un minimum de informații comerciale sensibile pertinente, obținute în timpul reuniunilor înțelegerii” [decizia atacată, considerentul (778)].

167    Cu privire la acest aspect, reclamantele invocă soluția izvorâtă din Hotărârea Minoan Lines, punctul 89 de mai sus (EU:T:2003:337). Astfel, această hotărâre nu înlătură de la bun început, ci răspunde în mod detaliat și aprofundat la o argumentație asemănătoare celei a reclamantelor din prezenta cauză, comitentul prevalându‑se în fața instanței de o pretinsă necunoaștere a activităților întreprinse de agent, precum și de lipsa autorizării sau a aprobării unor asemenea activități (Hotărârea Minoan Lines, punctul 89 de mai sus, EU:T:2003:337, punctul 139).

168    În această hotărâre, Tribunalul a verificat, în primul rând, dacă actele sancționabile imputate agentului se încadrau în domeniul activităților încredințate de comitent, în al doilea rând, dacă comitentul fusese informat în mod regulat despre activitățile încredințate agentului, inclusiv despre actele sancționabile imputate acestui agent, și, în a treilea rând, dacă comitentul interzisese agentului să întreprindă asemenea acte (Hotărârea Minoan Lines, punctul 89 de mai sus, EU:T:2003:337, punctele 140-146).

169    În răspunsul la argumentația comitentului privind necunoașterea sau lipsa aprobării actelor îndeplinite de agentul său, la punctul 147 din Hotărârea Minoan Lines, punctul 89 de mai sus (EU:T:2003:337), Tribunalul a concluzionat că, din considerațiile expuse în speță, rezulta că stabilirea tarifelor și a condițiilor aplicabile în ceea ce privește navele comitentului care asigură liniile internaționale aparținea sferei activităților agentului său, că, în mod regulat, comitentul era informat despre activitățile întreprinse de agent, inclusiv despre contactele menținute cu alte societăți în privința cărora agentul încerca să obțină o autorizație prealabilă sau ulterioară și, în sfârșit, că comitentul avea posibilitatea să interzică agentului să întreprindă acțiuni determinate, chiar dacă le‑a efectuat numai după verificările Comisiei.

170    Trebuie de asemenea să se arate că, în concluzia sa generală referitoare la criticile privind aplicarea eronată a articolului 101 alineatul (1) TFUE [la acel moment, articolul 81 alineatul (1) CE], în sensul că acțiunile agentului ar fi fost imputate comitentului în mod eronat, Tribunalul a asociat constatarea existenței unei unități economice cu rezultatul examinării anterioare (Hotărârea Minoan Lines, punctul 89 de mai sus, EU:T:2003:337, punctul 148), constatând că, din examinarea telexurilor schimbate între agent și comitent și între agent și celelalte societăți care participaseră la încălcare, din răspunsurile comitentului la solicitările de informații ale Comisiei și din alte împrejurări examinate în hotărâre reieșea că agentul acționa pe piață în privința terților, a agenților subsecvenți și a concurenților comitentului în calitate de organ auxiliar al acestuia și că două societăți formau, așadar, o unică și aceeași unitate economică sau întreprindere, în perspectiva aplicării articolului 81 CE. Din aceste împrejurări, Tribunalul a dedus că Comisia avea dreptul să impute comitentului comportamentele contrare articolului 81 CE sancționate prin decizia în litigiu și în care agentul avusese un rol important.

171    Având în vedere această analiză, Comisia nu poate să menționeze, pe de o parte, că „nu există o dovadă directă din instrucțiuni/din debriefing în raport cu reuniunile anticoncurențiale” între domnul G. și Austria Draht și să arate, pe de altă parte, că rezultă „în mod clar din contractul de agenție și din raporturile interne prezentate de Austria Draht [în răspuns la o solicitare de informații a Comisiei] că domnul [G.] a informat în mod regulat Austria Draht cu privire la evoluțiile de pe piața italiană” pentru a concluziona că se poate „aștepta ca domnul [G.] să fi transmis Austria Draht un minimum de informații comerciale sensibile pertinente, obținute în timpul reuniunilor înțelegerii” (a se vedea punctul 166 de mai sus).

172    În principiu, Comisia ar fi trebuit să poată să identifice, printre rapoartele scrise lunare pe care domnul G. le‑a comunicat Austria Draht în legătură cu condițiile generale de vânzare și de piață, inclusiv în ceea ce privește activitățile concurenților în domeniul reprezentării, care au fost transmise Comisiei de Austria Draht în răspunsul la o solicitare de informații, pe de o parte, atât diferitele informații sensibile din punct de vedere comercial pe care domnul G. a putut să le comunice Austria Draht, ci și, pe de altă parte, informațiile care să permită Austria Draht să înțeleagă că domnul G. participa în numele și pe seama sa la practici anticoncurențiale privind cote, prețuri și clienți cu ocazia diferitor reuniuni la care a participat.

173    În lipsa unor asemenea elemente și în timp ce înțelegerea nu fusese încă denunțată și existau în cadrul Clubului Italia numeroase documente contemporane ale faptelor pentru a prezenta funcționarea acestuia, nu este posibil să se prezume, astfel cum procedează Comisia, că domnul G. a raportat Austria Draht conținutul a tot ceea ce putea să cunoască și să acționeze în cadrul Clubului Italia. Pentru a ajunge la o asemenea concluzie, ar fi necesar ca rapoartele scrise lunare ale agentului să cuprindă mențiuni în acest sens. Prin urmare, dacă, după ce a examinat aceste documente, Comisia concluzionează, astfel cum a procedat în decizia atacată, că „nu există o dovadă directă din instrucțiuni/din debriefing în raport cu reuniunile anticoncurențiale”, aceasta nu poate să refuze să deducă efectele dintr‑o asemenea afirmație, susținând că este încă posibil să se concluzioneze în sens contrar.

174    În acest context, trebuie să se constate că niciun element de probă nu permite să se demonstreze că Austria Draht a putut avea, prin intermediul domnului G., o minimă informație privind comportamentul anticoncurențial al agentului său cu ocazia diferitor reuniuni ale Clubului Italia la care a participat. De altfel, acest fapt a fost recunoscut de Comisie în ședință. Prin urmare, Comisia nu poate să prezume o cunoaștere pe care nu a demonstrat‑o.

175    Cu toate acestea, în împrejurări precum cele din speță, în care agentul acționează în numele și pe seama comitentului fără să își asume riscul economic al activităților care i‑au fost încredințate, comportamentul anticoncurențial al acestui agent în cadrul activităților respective poate fi imputat comitentului, similar imputării posibile în cazul unui angajator în ceea ce privește actele sancționabile săvârșite de unul dintre angajații săi, chiar în lipsa dovedirii cunoașterii de către comitent a comportamentului anticoncurențial al agentului.

176    Astfel, după cum s‑a arătat mai sus, din contractul de agenție reiese că Austria Draht a încredințat în deplină cunoștință de cauză comercializarea produselor sale în Italia domnului G., care acționa deja în calitate de intermediar al CB, unul dintre principalii operatori italieni. De asemenea, Austria Draht și‑a asigurat mijloacele pentru a controla rezultatele obținute de domnul G., din moment ce acesta nu putea fi considerat un comerciant independent și că, în orice ipoteză, vânzările pe care le negocia puteau fi încheiate numai de Austria Draht.

177    În asemenea împrejurări, chiar în lipsa oricărei cunoașteri a actelor sancționabile săvârșite de domnul G. prin activitățile care îi fuseseră încredințate, Austria Draht rămânea principalul beneficiar al acestora, astfel cum reclamantele au recunoscut în ședință.

178    Reiese din cele de mai sus că, în speță, Comisia are dreptul, pe de o parte, să concluzioneze în sensul existenței unei unități economice între agent și comitent în ceea ce privește activitățile care au fost încredințate domnului G. de Austria Draht și, pe de altă parte, să considere că, din cauza acestei unități economice, este posibil să i se impute comitentului actele sancționabile săvârșite de domnul G. pe seama Austria Draht în cadrul activităților care i‑au fost încredințate, fără a fi necesar să se demonstreze că comitentul a avut cunoștință despre acestea.

179    Trebuie să se stabilească, prin urmare, conținutul actelor sancționabile săvârșite de domnul G. pe seama Austria Draht în cadrul activităților care i‑au fost încredințate.

B –  Elemente de probă referitoare la comportamentul ilicit al agentului

180    Cu titlu introductiv, aprecierea conținutului actelor sancționabile care pot fi imputate Austria Draht trebuie să se limiteze doar la elementele de probă referitoare la Clubul Italia, singura componentă a încălcării în privința căreia participarea Austria Draht, prin intermediul domnului G., a fost menționată expres în decizia atacată [decizia atacată, considerentele (769)-(783)]. Elementele de probă referitoare la alte componente ale încălcării, în special cele referitoare la Clubul Europa, dintre care unele au fost amintite de Comisie în cadrul prezentului motiv, vor fi examinate în principal în cadrul celui de al doilea motiv, în ceea ce privește calificarea de încălcare unică reținută în sarcina reclamantelor.

181    Pentru a demonstra participarea Austria Draht la Clubul Italia, Comisia arată că dispune de probe că aceasta „a participat sistematic la mai mult de 40 de reuniuni ale Clubului Italia între 15 aprilie 1997 și 19 septembrie 2002 și că, în mai multe rânduri, absența acesteia a fost menționată în mod formal, ceea ce denotă că prezența sa la reuniuni era așteptată” [decizia atacată, considerentul (479)]. Aceste probe sunt menționate în decizia atacată (a se vedea punctele 78-81 de mai sus), ca și combaterea de către Comisie a argumentelor prezentate de reclamante în procedura administrativă pentru a contesta faptul că fusese reprezentată de domnul G. cu ocazia acestor reuniuni (a se vedea punctele 86-88 de mai sus) sau pentru a susține în general lipsa participării Austria Draht la aceste reuniuni (a se vedea punctele 95-100 de mai sus).

182    În fața Tribunalului, reclamantele susțin, în esență, că referirile din decizia atacată la o participare a Austria Draht la reuniuni ale Clubului Italia nu permit să se concluzioneze în sensul participării acesteia la înțelegere. În special, reclamantele susțin, pe de o parte, că faptul de a discuta despre cazul Austria Draht în cadrul a 14 reuniuni, în prezența domnului G. și a altor persoane, nu constituie dovada participării Austria Draht la înțelegere, participarea domnului G. nefiind echivalentă participării Austria Draht, și, pe de altă parte, că, în general, nu ar fi posibil să știe ceea ce i s‑ar imputa Austria Draht.

183    Ca răspuns la această argumentație, de la bun început, trebuie amintit că din cele de mai sus reiese că, în speță, Comisia are dreptul să impute Austria Draht actele sancționabile săvârșite de domnul G. în cadrul activităților care i‑au fost încredințate.

184    Așadar, trebuie să se cunoască modul în care comportamentul domnului G. cu ocazia diferitor reuniuni ale Clubului Italia la care a participat poate fi considerat contrar articolului 101 alineatul (1) TFUE și articolului 53 din Acordul privind SEE. În această privință și astfel cum susțin reclamantele, acest exercițiu este mai dificil, deoarece domnul G. reprezenta și CB, unul dintre principalii actori ai Cubului Italia. Cu privire la acest aspect, Comisia s‑a preocupat totuși să arate că, în privința celor mai caracteristice 14 reuniuni pentru participarea domnului G. la înțelegere pe seama Austria Draht, discuțiile s‑au desfășurat nu numai în prezența domnului G., ci s‑a amintit și cazul „Austria Draht” [decizia atacată, nota sub considerentul (479)].

185    Întrucât reclamantele susțin că, în cazul celor 14 reuniuni în discuție, Comisia nu și‑ar îndeplini obligația de dovedire și de motivare, în special în ceea ce privește ceea ce ar trebui să se știe despre faptele care i‑ar fi imputate Austria Draht în acest sens, trebuie să se examineze succesiv diferitele elemente de probă amintite în decizia atacată pentru a se demonstra comportamentul ilicit al domnului G. în cadrul activităților încredințate de Austria Draht.

1.     Cu privire la reuniunea din 15 aprilie 1997

186    Prima din cele 14 reuniuni amintite de Comisie în decizia atacată este cea din 15 aprilie 1997, care a privit „alocarea de cote/a clientelei și stabilirea prețurilor” [decizia atacată, nota sub considerentul (479)]. În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 3 la decizia atacată, Comisia a arătat că au fost reprezentate Redaelli, CB, Itas, ITC, Tréfileurope, SLM, Tycsa, DWK și Austria Draht (prin intermediul domnului G.).

187    În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 3 la decizia atacată, Comisia prezintă aspectele care au făcut obiectul reuniunii din 15 aprilie 1997, după cum urmează:

–        „[stabilirea] prețurilor materiilor prime și a prețurilor de vânzare în Franța, Spania și Germania”;

–        „discuții referitoare la vânzările realizate de Redaelli către un anumit număr de clienți și la ofertele către clienți făcute de SLM și de CB, clienți și cote de vânzare”;

–        „s‑a declarat de asemenea ca Austria Draht să nu efectueze livrări către un anumit grup de clienți [și a intervenit un] schimb de informații cu privire la prețurile facturate de [domnul G.] anumitor clienți”;

–        „trecere în revistă detaliată a vânzărilor efectuate de întreprinderile Redaelli, Itas, CB, ITC, Tréfileurope, Tycsa, Trame, SLM, DWK, Austria Draht [și] discuție referitoare la o alocare a cotelor (cu indicarea unui procent corect) în cazul acelorași întreprinderi”;

–        „[d]iscuție referitoare la posibilitatea de a aplica suplimente, studiu de import și o chestiune referitoare la exporturi”.

188    Aceste informații provin în mod substanțial de la ITC, care a comunicat un proces‑verbal contemporan reuniunii din 15 aprilie 1997, cu excepția ultimei informații, care provine de la Tréfileurope și care reia conținutul unei afirmații succinte făcute în legătură cu această reuniune în cererea de clemență (a se vedea anexa G.3 la răspunsul Comisiei la măsurile de organizare a procedurii, în privința ITC, anexa H.1 la răspunsul Comisiei la măsurile de cercetare judecătorească, în privința Tréfileurope).

189    Privite în ansamblu, informațiile care provin din procesul‑verbal al ITC, care este deosebit de pertinent deoarece a fost redactat într‑un moment în care înțelegerea nu fusese încă descoperită, precum și declarația dată de Tréfileurope care confirmă sensul acestora, permit efectiv să se stabilească punctul de plecare al participării Austria Draht la Clubul Italia prin intermediul domnului G.

190    În primul rând, în general, participarea domnului G. la această reuniune i‑a permis să asiste la discuții al căror conținut anticoncurențial reiese în mod clar din procesul‑verbal al ITC. Astfel, este vorba despre informații referitoare la „[stabilirea] prețurilor materiilor prime și a prețurilor de vânzare în Franța, în Spania și în Germania” (a se vedea prima liniuță a punctului 187 de mai sus) și la „discuții referitoare la vânzările realizate de Redaelli către un anumit număr de clienți și la ofertele către clienți făcute de SLM și de CB, [referitoare la] clienți și [referitoare la] cote de vânzare” (a se vedea a doua liniuță a punctului 187 de mai sus). Asemenea informații au putut să permită domnului G. să își coordoneze activitățile, în special cele încredințate de Austria Draht în Italia, cu cele ale întreprinderilor reprezentate la reuniunea din 15 aprilie 1997.

191    În al doilea rând, în ceea ce privește în special Austria Draht, procesul‑verbal al ITC permite mai întâi să se stabilească faptul că reprezentanții ITC au considerat că domnul G. participa la reuniune pe seama Austria Draht, iar nu pe seama CB, care era reprezentată de domnul [C.].

192    În al treilea rând, tot din acest proces‑verbal reiese că participanții la reuniune au discutat despre cantitățile referitoare la diferite întreprinderi amintite cu ocazia acestei reuniuni, inclusiv Austria Draht (a se vedea a patra liniuță a punctului 187 de mai sus). Desigur, gradul de precizie corespunzător unei anumite întreprinderi într‑un tabel cuprins în procesul‑verbal al ITC nu este același, din moment ce datele economice comunicate în cazul primului grup de participanți (Redaelli, CB, Itas și ITC) și în cazul celui de al doilea grup de participanți care a fost adăugat (Tréfileurope și Tycsa) sunt exacte, în timp ce, în cazul unui al treilea grup de întreprinderi (Trame, absentă la această reuniune, SLM, DWK și Austria Draht), datele sunt rotunjite. Nu este mai puțin adevărat că din acest tabel reiese că a fost amintit cazul Austria Draht, întrucât, cu 2 000 de tone, Austria Draht reprezenta 2,6 % din cele 78 000 de tone care au făcut obiectul discuțiilor acestei reuniuni.

193    În al patrulea rând, procesul‑verbal al ITC a evidențiat de asemenea faptul că la reuniunea din 15 aprilie 1997 discuția a privit situația specială a Austria Draht (a se vedea a treia liniuță a punctului 187 de mai sus). În această privință, se poate considera în mod rezonabil că domnul G., în calitate de agent al Austria Draht în Italia, a participat la această discuție.

194    În ceea ce privește mențiunea potrivit căreia Austria Draht nu a aprovizionat un anumit grup de clienți, se poate considera, astfel cum susțin reclamantele, că acest fapt se explică prin lipsa lor de lichidități. Nu este necesar ca operatorul care efectuează sau care solicită unor organisme specializate o apreciere a informațiilor contabile disponibile să fi putut să își dea seama de această situație. O asemenea explicație, invocată de reclamante fără a fi demonstrată, pare la fel de posibil de luat în considerare ca cea sugerată de Comisie, potrivit căreia această lipsă a livrărilor ar evidenția un comportament anticoncurențial, situație ce nu reiese în mod clar din procesul‑verbal, care nu prezintă un motiv pentru lipsa aprovizionării clienților menționați.

195    Îndoiala în legătură cu acest aspect trebuie să fie în favoarea reclamantelor.

196    În schimb, în ceea ce privește mențiunea potrivit căreia ar fi intervenit un schimb de informații referitor la prețurile facturate de domnul G. anumitor clienți, trebuie să se constate că procesul‑verbal al ITC evidențiază în mod clar numele domnului G., care, în opinia ITC, reprezenta Austria Draht la această reuniune, deasupra numelor mai multor clienți (printre care clientul „PAMA”), însoțit de mențiuni cifrice care corespund aparent prețului facturat fiecăruia dintre acești clienți. Asemenea informații permit să se demonstreze participarea directă a domnului G. la activități anticoncurențiale cu ocazia acestei reuniuni.

197    În concluzie, din elementele de probă referitoare la reuniunea Clubului Italia din 15 aprilie 1997 reiese, pe de o parte, că domnul G. poate fi considerat în mod rezonabil persoana care a divulgat participanților la această reuniune informații cu privire la prețurile facturate unora dintre clienții săi și, pe de altă parte, că, prin prezența sa la această reuniune, domnul G. a putut să obțină informații referitoare la operatorii principali din Italia, care priveau îndeosebi alocarea de cote și stabilirea unor prețuri.

198    Aceste elemente de probă permit să se demonstreze corespunzător cerințelor legale începutul participării Austria Draht la Clubul Italia prin intermediul domnului G.

2.     Cu privire la reuniunea din 24 iunie 1997

199    A doua reuniune este cea din 24 iunie 1997, care a privit „identificarea unui «echilibru de piață» și schimbul de informații cu privire la prețuri” [decizia atacată, nota sub considerentul (479)]. În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 3 la decizia atacată, Comisia a arătat că domnii [C.], tată și fiu, au fost prezenți pentru CB, ca și doi reprezentanți ai Tréfileurope, și că domnul G. s‑a alăturat participanților la finalul reuniunii.

200    Conținutul acestei reuniuni este raportat în modul următor de Tréfileurope într‑un document redactat la 2 iulie 1997 pentru a descrie o vizită efectuată la CB (a se vedea anexa B.6 la apărare):

„Raport privind o vizită a domnului [Th. (din cadrul Tréfileurope)] la CB: «[…] domnul [C. (din cadrul CB)] nu a apreciat demersul de la începutul anului, care a determinat o reducere a volumului în cazul întreprinderii sale [ITC], căreia i‑a declarat război. El i‑a solicitat agentului său să viziteze toți clienții și, ca urmare a acestui fapt, au existat reduceri de prețuri foarte joase, determinând prăbușirea speranței noastre la 1 100 de lire. El crede încă posibilă găsirea unui echilibru pe piața italiană și lucrează în acest sens cu ITAS, cu SLM și cu AUSTRIA (via domnul [G.]) și dorește să lase [ITC] în exterior. Ni se solicită să ne asociem. Am răspuns că eram favorabili acestei abordări, însă că decizia aparținea direcției noastre generale. Domnul [G.] (agent de vânzări al [C.] + Austria) ni s‑a alăturat la finalul reuniunii. Prețurile [CB] se situează între 1 000 și 1 050 de lire. Domnul [C.] dorește să le majoreze cu 50 de lire pentru a acoperi majorarea FM. În prezent, 1 050 de lire i se pare un preț corect. Piața franceză constituie obiectivul său. De șase luni sunt omologate toroanele groase, însă nu a vândut încă. Tocmai a lansat omologarea pentru firul crestat și pentru toroanele mici de T 5,2−2060 – Estimează că o cotă de piață trebuie să fie de 2000 T. […]» [Domnul Th. (din cadrul Tréfileurope)]”.

201    Acest document, redactat într‑un moment în care înțelegerea nu era încă descoperită, permite să se stabilească natura raporturilor pe care domnul G. le putea avea cu CB. Din acest document reiese astfel în mod clar că aceste raporturi sunt evidențiate de domnul C. din cadrul CB față de Tréfileurope pentru a arăta că CB ar putea să coordoneze comportamentul mai multor actori de pe piață, printre care Austria Draht, pentru care domnul G. acționa în egală măsură. Deși conversația referitoare la prețuri a privit doar prețurile CB, iar nu cele ale Austria Draht, s‑a menționat de asemenea posibilitatea de a găsi un echilibru pe piața italiană la un anumit nivel împreună cu Austria Draht, prin intermediul domnului G., în pofida războiului prețurilor declanșat de ITC.

202    Având în vedere acest document, se poate concluziona că domnul G. era pregătit sau, în orice caz, nu s‑a opus să acționeze împreună cu domnul C. din cadrul CB în Clubul Italia, atât în calitate de reprezentant al CB, cât și în calitate de reprezentant al Austria Draht.

3.     Cu privire la reuniunea din 11 martie 1998

203    A treia reuniune este cea din 11 martie 1998. Aceasta a avut ca obiect „discuții privind alocarea cotelor și stabilirea prețurilor”, precizându‑se că „Austria Draht este menționată, însă fără intrare” [decizia atacată, nota sub considerentul (479)]. În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 3 la decizia atacată, Comisia a arătat că au fost reprezentate Redaelli, CB (prin intermediul domnului G.), Itas, ITC (trei persoane) și Austria Draht (prin intermediul domnului G.).

204    În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 3 la decizia atacată, Comisia prezintă aspectele care au făcut obiectul reuniunii din 11 martie 1998, după cum urmează:

–        „[p]articipanții discută din nou despre prețul pentru al doilea trimestru, care ar trebui să crească până la 1150 de lire pe kilogram”;

–        „[e]valuarea necesităților anumitor clienți”;

–        „[s]chimbul de informații cu privire la cantitățile în tone livrate în ianuarie și în februarie de ITC, de Redaelli, de AFT, de Itas, de CB, de Austria Draht, de SLM, de Trame și de Tycsa”.

205    Aceste informații provin dintr‑un document ridicat de la ITC, precum și dintr‑un document furnizat de ITC. Este vorba despre două procese‑verbale diferite ale reuniunii din 11 martie 1998 (a se vedea anexele A.19 și A.20 la cererea introductivă).

206    Având în vedere aceste documente, se evidențiază mai întâi că, la un moment dat, termenul „Austria” este menționat lângă numele clientului în privința căreia se menționează o aprovizionare efectuată de SLM, care nu era reprezentată la această reuniune. Această mențiune este însoțită de un semn de întrebare. Pentru acest motiv, o asemenea mențiune nu poate fi, în sine, determinantă, dat fiind că domnul G. ar fi putut să înlăture cu siguranță cea mai mică îndoială în ceea ce privește chestiunea dacă acest client era aprovizionat de Austria Draht.

207    În mod identic, în ceea ce privește discuțiile privind „alocarea cotelor și stabilirea prețurilor”, datele referitoare la acest aspect al reuniunii nu sunt foarte concludente în cazul Austria Draht. Astfel, după cum arată deja Comisia, nu este menționată nicio dată pe rândul alocat Austria Draht în procesul‑verbal pertinent al ITC. Aceeași situație se prezintă și în cazul altor operatori precum Tréfileurope, Itas sau CB, în privința cărora rândurile corespunzătoare sunt redactate „fără intrare”. Această împrejurare sugerează că situația Austria Draht a fost amintită în reuniunea din 11 martie 1998 fără ca unul dintre participanții la această reuniune, așadar, inclusiv domnul G., să fie în măsură sau să fi dorit să dea informații în acest sens.

208    Totuși, în general, examinarea proceselor‑verbale ale ITC permite să se constate că participanții la reuniunea din 11 martie 1998 au discutat despre livrările efectuate și despre prețul propus anumitor clienți și că aceștia au amintit un preț dorit pentru al doilea trimestru al anului 1998. Participarea la această reuniune a domnului G., care reprezenta, printre altele, Austria Draht în Italia, i‑a dat, așadar, posibilitatea să cunoască aceste informații, ceea ce face posibil, în lipsa altor elemente de probă de natură să repună în discuție o asemenea apreciere, să se considere că era în măsură să acționeze luând în considerare asemenea informații referitoare la clientelă și la prețuri în favoarea întreprinderilor pe care le reprezenta.

4.     Cu privire la reuniunea din 30 martie 1998

209    A patra reuniune este cea din 30 martie 1998. Aceasta a avut ca obiect „discuții privind alocarea cotelor” [decizia atacată, nota sub considerentul (479)]. În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 3 la decizia atacată, Comisia a arătat că au fost reprezentate Redaelli, CB (prin intermediul domnilor C. și G.), Itas, ITC, Tréfileurope și Tycsa. În partea introductivă a acestei anexe, Comisia a precizat însă că o referire la domnul G. în ceea ce privește Clubul Italia trebuia înțeleasă în lumina faptului că acesta reprezenta atât CB, cât și Austria Draht.

210    În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 3 la decizia atacată, Comisia prezintă aspectele care au făcut obiectul reuniunii din 30 martie 1998, după cum urmează:

–        „participanții discută din nou să majoreze prețul de la 1 100 la 1 150 de lire pe kilogram”;

–        „următoarea reuniune cu SLM (domnul [Ch.]) stabilită pentru 17 aprilie. Discuție privind o alocare de volum (în tone) către CB, ITC, Tréfileurope, Itas, Redaelli, Tycsa, SLM și A(ustria Draht). S‑a reținut că Tycsa își majorează prețul”;

–        „[r]euniune privind piața italiană”.

211    Aceste informații provin, în ceea ce o privește pe cea menționată la prima liniuță a punctului 210 de mai sus, dintr‑un proces‑verbal redactat de ITC în perioada săvârșirii faptelor, în ceea ce privește informațiile menționate la a doua liniuță a aceluiași punct, dintr‑un proces‑verbal redactat de Itas în perioada săvârșirii faptelor și, în ceea ce privește informația menționată la a treia liniuță a aceluiași punct, dintr‑un tabel care indică reuniunile, atașat cererii de clemență formulate de Tréfileurope, care se limitează în acest context să prezinte o afirmație succintă și vagă în legătură cu reuniunea din 30 martie 1998 (a se vedea anexele G.2 și G.3 la răspunsul Comisiei la măsurile de organizare a procedurii, în privința ITC, anexa H.3 la răspunsul Comisiei la măsura de cercetare judecătorească, în privința Tréfileurope).

212    Având în vedere procesele‑verbale redactate de ITC și de Itas, trebuie să se constate că la această reuniune discuțiile au privit efectiv prețul propus anumitor clienți, un acord privind prețurile, precum și cantitățile referitoare la diferiți clienți. Prețul de 1150 de lire pe kilogram a fost de asemenea vizat ca fiind un obiectiv pentru luna aprilie 1998.

213    Pe de altă parte, din procesul‑verbal al ITC reiese că a fost avută în vedere o listă de clienți cu identificarea, în cazul fiecărui client, a uneia sau a mai multe cantități în raport cu numărul de furnizori.

214    În această listă, termenii „+ Austria”, care se referă probabil la Austria Draht, sunt menționați alături de clientul „PAMA”, în privința căruia cantitățile menționate sunt „350/+350”.

215    Chiar dacă este vorba despre singura mențiune referitoare la implicarea Austria Draht în aceste discuții, ea se înscrie într‑un cadru mai general în care au fost schimbate numeroase informații referitoare la clienți și la prețuri, ceea ce face posibil să se considere că domnul G., care reprezenta, printre altele, Austria Draht în Italia, a participat la reuniunea din 30 martie 1998 la discuții al căror conținut încalcă articolul 101 alineatul (1) TFUE, precum și articolul 53 din Acordul privind SEE.

5.     Cu privire la reuniunea din 18 mai 1998

216    A cincea reuniune este cea din 18 mai 1998. Aceasta a avut ca obiect „discuții privind alocarea cotelor și stabilirea prețurilor” [decizia atacată, nota sub considerentul (479)]. În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 3 la decizia atacată, Comisia a arătat că au fost reprezentate Redaelli, CB (prin intermediului domnului G.), Itas, ITC, Tréfileurope, Tycsa și Austria Draht (prin intermediul domnului G.).

217    În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 3 la decizia atacată, Comisia prezintă aspectele care au făcut obiectul reuniunii din 18 mai 1998, după cum urmează:

–        „[s]chimb de informații cu privire la livrările către cei zece clienți principali ai fiecărui producător”;

–        „participanții discută cu privire la prețurile facturate și care urmează să fie facturate în cont (nu mai puțin de 1100 de lire pe kilogram) și cu privire la prețul oferit de DWK unui client”;

–        „[d]iscuție cu privire la alocarea cotelor între Tréfileurope, Tycsa, ITC, Itas, CB, Redaelli și Austria Draht (cantitatea în tone concretă adăugată)”;

–        „[e]ste întocmit un tabel care menționează 20 de clienți împărțiți între CB, Itas, Redaelli, ITC, Tycsa și Tréfileurope”.

218    Aceste informații provin din trei surse: un proces‑verbal al ITC, redactat în perioada săvârșirii faptelor, un proces‑verbal al Itas, redactat la același moment, și un tabel care menționează reuniunile, anexat la cererea de clemență formulată de Tréfileurope, care se limitează să expună o afirmație succintă și vagă în ceea ce privește reuniunea din 18 mai 1998 (a se vedea anexele G.4 și G.5 la răspunsul Comisiei la măsurile de organizare a procedurii, în privința ITC și a Itas, anexa H.3 la răspunsul Comisiei la măsura de cercetare judecătorească, în privința Tréfileurope).

219    Având în vedere procesele‑verbale redactate de ITC și de Itas, trebuie să se arate că, în această reuniune, discuțiile au privit efectiv prețul și livrările pentru diferiți clienți. Procesul‑verbal al ITC menționează un tabel detaliat privind clientela, cu informații precise referitoare la CB, la Itas, la Redaelli, la ITC, la Tycsa și la Tréfileurope. Nu se face nicio mențiune în această privință la Austria Draht, în special când este vorba să se amintească situația clientului „PAMA”.

220    La rândul său, procesul‑verbal al Itas expune, în cadrul unei prezentări a cantităților vândute în luna aprilie, date exacte privind Tréfileurope, Tycsa, ITC, Itas, CB și Redaelli, care, însumate, reprezintă 5 456 de tone. Alături de această prezentare figurează, mai întâi și în mod izolat, mențiunea „Austr 100” și, în continuare, alte date rotunjite referitoare la cele 6 întreprinderi sus‑menționate care, însumate, reprezintă 5 600 de tone. Așadar, mențiunea referitoare la Austria Draht care a fost făcută în acest proces‑verbal nu are, în mod clar, aceeași natură cu cele care au fost făcute, de exemplu, în ceea ce privește CB.

221    În pofida naturii imprecise și a caracterului unic ale datei disponibile referitoare la Austria Draht, nu este mai puțin adevărat că, prin prezența sa la reuniunea din 18 mai 1998, domnul G. a putut să obțină informații de natură anticoncurențială cu privire la prețuri și la clienți, furnizate de principalii producători care își desfășurau activitatea în Italia.

6.     Cu privire la reuniunea din 19 octombrie 1998

222    A șasea reuniune este cea din 19 octombrie 1998. Aceasta a privit „alocarea clientelei” [decizia atacată, nota sub considerentul (479)]. În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 3 la decizia atacată, Comisia a arătat că au fost reprezentați Redaelli, Itas, ITC, Tréfileurope și „[domnul G.]”. Astfel cum s‑a arătat deja, în partea introductivă a acestei anexe, Comisia a precizat că referirea la domnul G. trebuia înțeleasă în lumina faptului că reprezenta atât CB, cât și Austria Draht.

223    Potrivit elementelor de probă invocate de Comisie, reuniunea din 19 octombrie 1998 a determinat o „[d]iscuție referitoare la clienți și la furnizorii acestora (fiind citat fiecare client, între Redaelli, SLM, CB, Itas, SLM, Trame, AFT, «TY» (Tycsa), «AD» (Austria Draht)” Informațiile în această privință provin dintr‑un proces‑verbal al ITC redactat în perioada săvârșirii faptelor (a se vedea anexele B.10 la cererea introductivă, pagina 201 și următoarele).

224    Din prima pagină a acestui proces‑verbal reiese că, în lista referitoare la numeroși clienți, inițialele „AD”, probabil pentru Austria Draht, sunt menționate lângă clientul „RDB centro”, însoțite de mențiunea „1005 totale” sau „1095 totale”, pagina următoare cuprinzând mențiunea „RDB centro Itas 1100 B”.

225    Fie că este vorba despre referire la cantități furnizate sau, după toate aparențele, la prețurile practicate, mențiunea referitoare la Austria Draht are ca origine, în mod logic, pe domnul G.

226    În orice caz, prin participarea la reuniunea din 19 octombrie 1998, domnul G. a putut avea acces la informații detaliate referitoare la anumiți clienți ce au fost aprovizionați și la prețul practicat de concurenții societăților pe care le reprezintă, fapt care aduce atingere articolului 101 alineatul (1) TFUE, precum și articolului 53 din Acordul privind SEE.

7.     Cu privire la reuniunea din 18 ianuarie 1999

227    A șaptea reuniune este cea din 18 ianuarie 1999. Aceasta a avut ca obiect o „discuție privind alocarea cotelor și stabilirea prețurilor” [decizia atacată, nota sub considerentul (479)]. În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 3 la decizia atacată, Comisia a arătat că au fost reprezentate Redaelli, CB (prin intermediul domnului G.), Itas, ITC, Tréfileurope, Tycsa și Trame. Astfel cum s‑a arătat deja în partea introductivă a acestei anexe, Comisia a precizat însă că referirea la domnul G. trebuie înțeleasă în lumina faptului că acesta reprezenta atât CB, cât și Austria Draht.

228    În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 3 la decizia atacată, Comisia prezintă aspectele care au făcut obiectul reuniunii din 18 ianuarie 1999, după cum urmează:

–        „[d]iscuții referitoare la clienți și la prețuri (inclusiv majorarea) pentru primul semestru. Participanții subliniază necesitatea de a stabili prețul pentru anul 1999 la 1130 de lire pe kilogram, plus un supliment în funcție de diametru”;

–        „[d]iscuție referitoare la cote (exprimate în procente): este remis un tabel detaliat din 18 ianuarie 1999 (provenit de la Redaelli Tecna), care menționează cote și o diferență pentru Redaelli, Itas, CB, ITC «N», ITC «S», TE (=Tréfileurope)”;

–        „[u]n volum (exprimat în tone) este comunicat de asemenea către A(ustria) D(raht), Tycsa, Trame, DWK, SLM”.

229    Aceste informații provin, pe de o parte, dintr‑un proces‑verbal al ITC redactat în perioada săvârșirii faptelor și, pe de altă parte, din două documente descoperite la Redaelli (a se vedea anexa C.1 la replică, pagina 35, în privința ITC, și anexa G.13 la răspunsul Comisiei la măsurile de organizare a procedurii, în privința Redaelli).

230    În ceea ce privește procesul‑verbal al ITC, examinarea acestuia nu permite să se demonstreze o legătură directă cu Austria Draht, din moment ce nu există nicio referire la această societate. Totuși, datele preluate în procesul‑verbal precum, de exemplu, mențiunea referitoare la prețul „1130 + majorarea” pentru primul semestru sunt suficiente pentru a permite să se concluzioneze că prezența domnului G. la această reuniune i‑a permis să obțină informații de natură anticoncurențială de care putea beneficia Austria Draht, pe care o reprezenta în Italia.

231    În cadrul examinării celor două documente descoperite la Redaelli, mai întâi este posibil să se constate că operatorii principali care își desfășurau activitatea pe piața italiană, și anume Redaelli, CB, Itas, ITC și Tréfileurope, și‑au împărțit o „cotă” de 100 %, ce reprezintă 64 713 tone. Termenul „cotă” are în vedere, în realitate, vânzările totale efectuate în anul 1998, astfel cum reiese din primul document și este confirmat prin precizarea datelor prezentate în tabelul de împărțire a acestui 100 %.

232    Aceste două documente permit deopotrivă să se arate că, sub această împărțire a 100 %, au fost făcute adnotări olografe pentru a fi adăugați alți operatori, denumiți „outsiders”, în primul document. A fost vorba inițial despre Austria Draht și despre Tycsa, ulterior, după corecturi olografe, despre Tycsa, Austria Draht, Trame, SLM și DKW. Cantitățile adăugate permit trecerea de la 64 713 tone la 84 000 de tone. În această privință, trebuie să se arate că volumul alocat Austria Draht în acest exercițiu, ca și volumul alocat Tycsa este exact și nerotunjit ca în cazul Trame, al SLM și al DKW. Cifra menționată în cazul Austria Draht a trecut astfel inițial de la „607” la „1 812”, după o corectură olografă.

233    Ținând seama de prezența domnului G. la această reuniune, se poate considera în mod rezonabil că acesta se află la originea modificărilor aduse volumului livrat de Austria Draht în anul 1998.

8.     Cu privire la reuniunea din 14 decembrie 1999

234    A opta reuniune este cea din 14 decembrie 1999. Aceasta a avut ca obiect „discuții privind alocarea cotelor” [decizia atacată, nota sub considerentul (479)]. În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 3 la decizia atacată, Comisia a arătat că au fost reprezentate Redaelli, CB (prin intermediul domnului F. și al domnului G.), Itas, ITC, Tréfileurope și SLM. Astfel cum s‑a arătat deja în partea introductivă a acestei anexe, Comisia a precizat însă că referirea la domnul G. trebuia înțeleasă în lumina faptului că acesta reprezenta atât CB, cât și Austria Draht.

235    Potrivit elementelor de probă invocate de Comisie, reuniunea din 14 decembrie 1999 a constat într‑o „[r]euniune de discuții [în legătură cu] clienți și alocarea de tone pentru «Red(aelli)», «Italc(ables)», «CB», «Itas», SLM» și «A(ustria) D(raht)»”.

236    Aceste informații provin, pe de o parte, dintr‑un proces‑verbal al SLM redactat în perioada săvârșirii faptelor și, pe de altă parte, dintr‑un proces‑verbal al ITC redactat la același moment, care nu aduce informații suplimentare în afară de identificarea întreprinderilor și a reprezentanților acestora (a se vedea anexa B.10 la apărare, pagina 215, în privința SLM, și anexa C.1 la replică, pagina 41, în privința ITC).

237    În cazul Austria Draht, examinarea documentului provenit de la SLM permite să se constate că acesta cuprinde mențiunea „AD 400” printre trei alte mențiuni „RE 4 000”, „SLM 300” și „Itas 300”. Această mențiune permite să se demonstreze că, în privința unui client specific, s‑a evidențiat alocarea sus‑menționată, ceea ce confirmă discuții referitoare la alocarea cotelor în special în cazul Austria Draht. Alte mențiuni de acest tip sunt făcute în documentul provenit de la SLM, însă fără referire la Austria Draht, aspect atestat deopotrivă de o discuție între persoanele prezente în legătură cu unii clienți ai acestora.

9.     Cu privire la reuniunea din 12 ianuarie 2000

238    A noua reuniune este cea din 12 ianuarie 2000. Aceasta a avut ca obiect „discuții privind alocarea cotelor” [decizia atacată, nota sub considerentul (479)]. În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 3 la decizia atacată, Comisia a arătat că au fost reprezentați ITC, Itas, Tréfileurope și domnul G. Astfel cum s‑a arătat deja în partea introductivă a acestei anexe, Comisia a precizat însă că referirea la domnul G. trebuia înțeleasă în lumina faptului că acesta reprezenta atât CB, cât și Austria Draht.

239    În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 3 la decizia atacată, Comisia prezintă aspectele care au făcut obiectul reuniunii din 12 ianuarie 2000, după cum urmează:

–        „[t]abel detaliat al vânzărilor efectuate de «Red(aelli)», «ITC», «CB», «Itas», «TE» (Tréfileurope), «SLM», «TM» (Trame), «TY» (Tycsa), «DWK» și «AD» (Austria Draht)”;

–        „[d]iscuție între producătorii prezenți cu privire la regulile de împărțire între ei a clienților și a cotelor. Regulile trebuiau să se aplice și în privința SLM, Trame, Tycsa, DWK și A(ustria) D(raht). Un client care nu este alocat unei întreprinderi nu poate fi contactat de această întreprindere, în lipsa opiniei prealabile solicitate întreprinderii căreia i‑a fost alocat clientul. Regulile menționează de asemenea că orice producător care și‑a depășit cota în cursul unui anumit trimestru va avea cota diminuată în trimestrul următor. Sunt discutate deopotrivă, ca posibilitate, penalități pentru nerespectarea cotelor”;

–        „CB confirmă că reuniunea a avut ca obiect alocarea și reechilibrarea cotelor”;

–        „Tréfileurope confirmă reuniunea referitoare la piața italiană”.

240    Aceste informații provin, în esență, din notele olografe ale ITC redactate în perioada săvârșirii faptelor și din declarațiile date de CB și de Tréfileurope după inspecții (a se vedea anexa B.10 la apărare, paginile 216 și 217, în privința ITC).

241    Examinarea notelor olografe ale ITC referitoare la această reuniune fac efectiv posibilă constatarea că pe prima pagină este prezentat un tabel care conține, în privința diferitor operatori care își desfășoară activitatea în Italia, date cifrice referitoare la trei mențiuni („1”, „2” și „3”), ultimul rând prezentând totalul. În cazul coloanei care corespunde Austria Draht, se precizează, astfel, „300” pentru mențiunea „1”, „=” pentru mențiunea „2” și „600” pentru mențiunea „3”. Aceste date sunt mai puțin exacte decât cele referitoare la alți operatori, însă sunt plasate la același nivel în acest tabel, iar nu în alt loc care ar putea sugera o diferențiere sau o separare.

242    Patru nume figurează în acest tabel, printre care numele domnului G. Există de asemenea o mențiune „RDB 1080 Base!” care se poate referi la prețul care urmează să fie aplicat. A doua pagină a acestui document conține regulile menționate de Comisie (a doua liniuță a punctului 239 de mai sus). Și în aceasta este menționată expres AD.

243    Acest document permite, așadar, să susțină constatările Comisiei din decizia atacată în legătură cu reuniunea din 12 ianuarie 2000, și anume, în ceea ce privește Austria Draht, și, în plus, schimbul de informații sensibile din punct de vedere comercial, participarea efectivă, prin intermediul domnului G., la definirea anumitor reguli referitoare la alocarea clienților și, probabil, la stabilirea unui preț în cazul unui client.

10.  Cu privire la reuniunea din 19 septembrie 2000

244    A zecea reuniune este cea din 19 septembrie 2000. Aceasta a avut ca obiect „discuții privind alocarea cotelor” [decizia atacată, nota sub considerentul (479)]. În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 3 la decizia atacată, Comisia a arătat că au fost reprezentate Redaelli, CB (domnul C. și domnul G.), ITC, Itas, Tréfileurope și SLM. Astfel cum s‑a arătat deja în partea introductivă a acestei anexe, Comisia a precizat însă că referirea la domnul G. trebuia înțeleasă în lumina faptului că acesta reprezenta atât CB, cât și Austria Draht.

245    În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 3 la decizia atacată, Comisia prezintă aspectele care au făcut obiectul reuniunii din 19 septembrie 2000, după cum urmează:

–        „[c]ontrol stabilit între 2 și 7 octombrie”;

–        „[s]chimb de informații referitoare la exporturi. SLM dorește să rămână în afara Clubului Europa. Aprobare în Franța într‑o lună și în Europa, în 6 luni. Germania imediat”;

–        „[l]istă propusă de [domnul V.] [Tréfileurope]: alocare în detaliu a cotelor de vânzare (exprimate în tone și în procente) către Redaelli, ITC, Itas, CB, AFT, SLM, Trame, Tycsa, DK, A(ustria) D(raht) și TE (Tréfileurope)”;

–        „CB confirmă reuniunea: împărțirea clienților pe piața italiană”;

–        „Tréfileurope confirmă de asemenea”.

246    Aceste informații provin, în esență, dintr‑un proces‑verbal al ITC, redactat în perioada săvârșirii faptelor, și din declarații date de CB și de Tréfileurope după inspecții (a se vedea anexa B.10 la apărare, pagina 218, în privința ITC, și paginile 16113-16116 din dosarul administrativ).

247    Având în vedere acest proces‑verbal, rezultă efectiv că, în afara unei discuții cu privire la dezvoltarea comercială a SLM, discuțiile purtate în această reuniune au privit în special o propunere de împărțire a 120 000 de tone făcută de domnul V., din care reiese că, în cazul Austria Draht, cota avută în vedere se ridica la 2 400 de tone, respectiv 2,4 % din această cantitate. Acest document validează, așadar, aspectele relatate în decizia atacată (a se vedea a treia liniuță a punctului 245 de mai sus).

11.  Cu privire la reuniunea din 10 iunie 2001

248    A unsprezecea reuniune este cea din 10 iunie 2001. Aceasta a privit „alocarea cotelor” [decizia atacată, nota sub considerentul (479)]. În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 3 la decizia atacată, Comisia a arătat că au fost reprezentați Redaelli, ITC, Itas, Tréfileurope, SLM și domnul G. Astfel cum s‑a arătat deja, referirea la domnul G. trebuie înțeleasă în lumina faptului că acesta reprezenta atât CB, cât și Austria Draht.

249    Potrivit elementelor de probă invocate de Comisie, reuniunea din 10 iunie 2001 a avut ca obiect un „[t]abel care menționează cota de piață în tone și în procente a ITC, a Redaelli, a CB, a SLM, a Itas, [Tréfileurope], pe de o parte ([respectiv] 89 % sau 106 800 de tone), și a Trame, [a Tycsa], a DWK și a Austria [Draht], pe de altă parte (13 200 de tone = 11 %)”.

250    Aceste informații provin dintr‑un document descoperit la ITC, care menționează efectiv datele arătate mai sus. Mențiunea „Austria”, probabil pentru „Austria Draht”, apare în acest tabel cu referința „1 920” de tone (sau „2 000” într‑o altă ipoteză), ceea ce ar reprezenta 1,6 % din cantitățile amintite (120 000 de tone). Acest document validează datele menționate în decizia atacată (a se vedea anexa B.10 la apărare, pagina 220).

12.  Cu privire la reuniunea din 23 octombrie 2001

251    A douăsprezecea reuniune este cea din 23 octombrie 2001. Cu această ocazie, „Austria Draht este menționată, însă fără intrare” [decizia atacată, nota sub considerentul (479)]. În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 3 la decizia atacată, Comisia a arătat că au fost reprezentați Redaelli, CB, ITC, Itas, Tréfileurope, SLM și domnul G. Astfel cum s‑a arătat deja, referirea la domnul G. trebuie înțeleasă în lumina faptului că acesta reprezenta atât CB, cât și Austria Draht.

252    Potrivit elementelor de probă invocate de Comisie, reuniunea din 23 octombrie 2001 a avut ca obiect „[c]ote de vânzare stabilite de producătorii italieni” și „[c]omparația cu vânzările reale la 30 septembrie 2001 (74 814 tone)”, această informație fiind însoțită de un „[s]emn de întrebare în privința Trame, Spagnia, Austria și DWK”. Aceste informații provin dintr‑un document descoperit la ITC (a se vedea dosarul administrativ, paginile 5106 și 5107).

253    Având în vedere acest document, rezultă că mențiunea „Austria”, probabil pentru „Austria Draht”, într‑un tabel care prezintă vânzările la 30 septembrie 2001 având un total de 74 814 tone și în care se efectuează o comparație între vânzările care au fost prevăzute și vânzările realizate este însoțită de un semn de întrebare, ca și în cazul Trame, al DWK și al Spagnia.

254    Așadar, această reuniune nu poate fi invocată pentru a demonstra că, prin prezența sa, domnul G., care reprezenta, printre altele, Austria Draht în Italia, a avut acces la informații anticoncurențiale, printre care cele menționate mai sus cu privire la stadiul vânzărilor efectuate de Redaelli, de CB, de Itas, de ITC, de Tréfileurope și de SLM, precum și la alte informații privind prețul practicat de anumiți operatori care își desfășoară activitatea în Italia, ce figurează în egală măsură în procesul‑verbal al ITC, susceptibil să îi influențeze comportamentul pe piață.

13.  Cu privire la reuniunea din 11 ianuarie 2002

255    A treisprezecea reuniune este cea din 11 ianuarie 2002, care a avut ca obiect un „schimb de informații privind anul anterior și o încercare de alocare a cotelor pentru anul 2002” [decizia atacată, nota sub considerentul (479)].

256    În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 3 la decizia atacată, Comisia a arătat că au fost reprezentați: CB, ITC, Itas, Tréfileurope, SLM și domnul G. Astfel cum s‑a arătat deja, referirea la domnul G. trebuie înțeleasă în lumina faptului că acesta reprezenta atât CB, cât și Austria Draht.

257    În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 3 la decizia atacată, Comisia prezintă aspectele care au făcut obiectul reuniunii din 11 ianuarie 2002, după cum urmează:

–        „[d]iscuții privind clienții”;

–        „[s]chimb de informații detaliate privind volumele vândute de producători (producătorii italieni: Red, Itas, CB, ITC, SLM, [Tréfileurope (AFT)] și străini, Austria [Draht], DWK și Tycsa) în Italia în anul 2001”;

–        „[d]iscuție referitoare la Trame”;

–        „[î]n ceea ce privește producătorii, volumele prevăzute și reale și diferențele între cele două categorii în cazul ITC, Redaelli, CB, SLM, Itas, AFT. Următoarea reuniune la 22 ianuarie, propunere concretă: reducere pe cât posibil a numărului de clienți partajați”.

258    Aceste informații provin dintr‑un proces‑verbal al ITC, redactat în perioada săvârșirii faptelor, și dintr‑un proces‑verbal al SLM, redactat la același moment (a se vedea anexele G.8 și G.9 la răspunsul Comisiei la măsurile de organizare a procedurii în privința ITC și SLM).

259    După examinarea acestor documente pot fi făcute două serii de observații.

260    În primul rând, având în vedere procesul‑verbal al ITC, reiese că reuniunea a avut ca obiect cantitățile vândute în anul 2001, respectiv 112 522 de tone (a se vedea a doua liniuță a punctului 257 de mai sus). În această privință, se poate constata că acele cantități referitoare la anumiți operatori situați într‑o coloană la stânga a tabelului cuprins în acest proces‑verbal, și anume Redaelli, Itas, CB, ITC, Tréfileurope (AFT) și SLM, sunt menționate în mod exact, spre deosebire de cele referitoare la alți operatori situați într‑o coloană la dreapta a aceluiași tabel, și anume Trame, Austria (probabil Austria Draht, cu 1 300 de tone) și DWK, în privința cărora cantitățile sunt rotunjite și sunt însoțite de semne de întrebare. În ceea ce privește Tycsa, numele acesteia, care inițial era plasat la dreapta, a fost șters și plasat la stânga aceluiași tabel, fiind menționată aceeași cantitate (4 200 de tone). Această diferență între primii 6 operatori și ceilalți este confirmată de faptul că procesul‑verbal al ITC prezintă și un tabel referitor la cantitățile pe trei ani (1999, 2000 și 2001) în care figurează numai Itas, CB, ITC, Tréfileurope (AFT), SLM (fără date aferente anului 1999) și Redaelli (a se vedea a patra liniuță a punctului 257 de mai sus). Observațiile de mai sus pot fi făcute în egală măsură la lecturarea procesului‑verbal al SLM.

261    Având în vedere aceste documente, este, așadar, posibil să se constate că operatorii a căror situație a fost discutată în cadrul Clubului Italia erau împărțiți în două categorii. Pe de o parte, o categorie principală, compusă din Redaelli, CB, Itas și ITC, precum și Tréfileurope și, cel puțin cu începere din anul 2000, SLM. În cazul operatorilor din această categorie, participanții la reuniunea din 11 ianuarie 2002 erau în măsură să aibă date exacte referitoare la trei ani. Pe de altă parte, o categorie secundară, compusă din Trame, Austria Draht și DWK, în privința cărora datele propuse sunt vizibil estimate și par să fi fost amintite doar în scopul aprecierii valorii totale a cantităților vândute în anul 2001, odată ce au fost prezentate datele referitoare la operatorii principali.

262    În al doilea rând, la lecturarea conținutului discuției referitoare la clienți, prezentată în procesele‑verbale ale ITC și SLM (a se vedea prima liniuță a punctului 257 de mai sus), pot fi identificate referiri la observațiile formulate de SLM și de Redaelli. De asemenea, în aceste procese‑verbale, numele domnului G. este menționat în legătură cu această discuție, în special în ceea ce privește clientul „FIORONI × Algeria”, în cazul căruia este menționat un preț („1 115 lire”). Dacă se poate considera că acest client poate fi un client al CB, iar nu al Austria Draht, nu este mai puțin adevărat că, prin prezența sa la reuniunea din 11 ianuarie 2002 și prin intervențiile sale, domnul G. a participat la discuții cu conținut anticoncurențial de care pot beneficia entitățile pe care le reprezintă.

263    Analizate în ansamblu, elementele de probă invocate de Comisie fac posibilă demonstrarea aspectelor relatate în decizia atacată, precizându‑se totodată că gradul de exactitate a informațiilor schimbate cu ocazia acestei reuniuni nu a fost același în funcție de categoria de operatori vizată, informațiile privind Redaelli, CB, Itas, ITC, Tréfileurope și SLM fiind mai exacte și mai numeroase decât cele privind, cel puțin, Trame, Austria Draht și DWK.

14.  Cu privire la reuniunea din 30 aprilie 2002

264    A paisprezecea reuniune este cea din 30 aprilie 2002. Cu această ocazie, „se menționează expres că domnul [G.] trebuie să garanteze cantitatea, în lipsa acesteia [Austria Draht] va fi «înlăturată» din acest moment până la vară” [decizia atacată, nota sub considerentul (479)]. În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 3 la decizia atacată, Comisia a arătat că au fost reprezentați Redaelli, ITC, Itas, Tréfileurope, SLM și domnul G. Astfel cum s‑a arătat deja, referirea la domnul G. trebuie înțeleasă în lumina faptului că acesta reprezenta atât CB, cât și Austria Draht.

265    Potrivit elementelor de probă invocate de Comisie, reuniunea din 30 aprilie 2002 a privit „situația importurilor în Italia (descrierea unor «pericole») și plecarea SLM din club”. În cadrul reuniunii a fost amintită o „amenințare de expulzare a Austria Draht din înțelegere în cazul în care aceasta ar omite să garanteze un volum «pentru vară (2002)»”.

266    Aceste informații provin dintr‑un proces‑verbal al ITC, redactat în perioada săvârșirii faptelor. Din acesta reiese că, în ceea ce privește „Austria”, probabil Austria Draht, se menționează: „[Domnul G.] deve garantire quantità altrimenti entro l’estate lo liquidano”. Această mențiune este cuprinsă în cadrul enumerării diferitor pericole („pericolo”) (a se vedea anexa A.16 la cererea introductivă).

267    Expresiile menționate anterior determină o dezbatere între părți.

268    În opinia reclamantelor, care arată că nu au avut ocazia să se exprime înainte de adoptarea deciziei atacate cu privire la prezentarea faptelor reținută de Comisie, nu ar fi fost luat în considerare contextul. Reclamantele se întreabă astfel de ce un membru al înțelegerii ar trebui să fie exclus atunci când volumul convenit nu este important. Mențiunea referitoare la Austria Draht nu ar permite să se concluzioneze în sensul unei amenințări de excludere a acesteia, termenul „lo” raportându‑se la „[domnul G.]”, iar traducerea termenului „liquidare” prin „înlăturare” fiind inexactă. Pentru participanții la această reuniune, „Austria” era un „pericol” și nu putea fi considerată membru al Clubului Italia.

269    În opinia Comisiei, interesul participanților la reuniune ar fi evident în sensul de a stabiliza cotele și nivelul prețurilor prin evitarea unei oferte excesive în Italia. În speță, ar fi rezonabil să se considere că, în ceea ce privește reprezentarea Austria Draht de către domnul G., acesta trebuia să respecte cota care îi fusese acordată.

270    În speță, este plauzibil să se considere că participanții la reuniune au solicitat domnului G., în calitate de reprezentant al Austria Draht în Italia, să procedeze în așa fel încât să respecte cota care îi fusese acordată. În general, această reuniune poate fi menționată și pentru a demonstra că, prin prezența sa, domnului G. i s‑a oferit posibilitatea să ia cunoștință despre pericolele percepute de principalii operatori din Italia, ceea ce i‑a permis să acționeze în consecință.

271    Rezumând, în primul rând, din cele de mai sus reiese că încă din examinarea documentelor referitoare la 14 reuniuni ale Clubului Italia citate în decizia atacată, în care a fost demonstrată prezența domnului G., este posibil să se constate participarea acestei persoane la acorduri anticoncurențiale în numele și pe seama Austria Draht, inclusiv în ceea ce privește discuțiile referitoare la volume și la prețuri.

272    În al doilea rând, trebuie de asemenea arătat că din aceste documente reiese că Austria Draht era percepută ca fiind un operator secundar, al cărui comportament trebuia evaluat, ceea ce determina uneori estimări ale cantităților comercializate sau a unor semne de întrebare în această privință, fără însă ca această societate să fi fost asociată, ca atare, la coordonarea pusă în aplicare de operatorii principali de pe piața italiană. Rolul avut de Austria Draht în cadrul Clubului Italia nu este, așadar, strict asimilabil celui avut de operatorii principali de pe această piață precum Redaelli, CB, Itas, ITC, Tréfileurope și, ulterior, SLM.

273    În al treilea rând, în pofida rolului marginal avut de Austria Draht în calitate de operator pe piața italiană, unde era perceput ca operator secundar, reiese că, în mai multe rânduri în perioada în care a fost săvârșită încălcarea, operatorii principali pe această piață au luat notă sau au evidențiat faptul că Austria Draht era reprezentată de domnul G., care reprezenta și CB în cadrul Clubului Italia. Așadar, această dublă reprezentare constituia un avantaj, atât pentru acești operatori, care puteau influența un factor de concurență, cât și pentru domnul G., care putea acționa luând în considerare informațiile detaliate pe care le obținea cu ocazia participării sale la reuniunile Clubului Italia.

15.  Cu privire la celelalte reuniuni și documente citate în decizia atacată

274    Concluziile de mai sus sunt întărite prin examinarea documentelor aferente celorlalte reuniuni citate în decizia atacată, și anume cele în care a fost discutat cazul Austria Draht fără să fi fost menționată prezența domnului G. sau cele în care este menționată prezența domnului G. și în care se precizează chiar că reprezenta Austria Draht, fără însă ca discuțiile să fi privit în mod specific situația Austria Draht.

275    Cu titlu de exemplu, trebuie arătat că, în reuniunea din 22 decembrie 1997, în care a fost prezentă cel puțin ITC, astfel cum se menționează în rubrica referitoare la această reuniune din anexa 3 la decizia atacată, a fost comunicată o serie de tabele referitoare la cantitățile „attrib” (în mod plauzibil, atribuite) unor clienți diferiți de către furnizori diferiți, printre care și „Austria” (în mod plauzibil, Austria Draht). Un tabel redactat cu ocazia acestei reuniuni corespunde clienților ai căror furnizori erau Redaelli, ITC, Itas, Tréfileurope, SLM, Trame și Austria Draht.

276    În tabelul referitor la Austria Draht, este posibil să se observe cantitatea care a fost furnizată de acest operator, precum și de ceilalți operatori în discuție către nouă clienți identificați, numele altor doi clienți fiind adăugate olograf, cu menționarea, în cazul fiecăruia („PAMA” și „RDB”), a cantității furnizate de Austria Draht („200” de tone). Aceste tabele diferite demonstrează că membrii Clubului Italia dispuneau de informații foarte exacte cu privire la cantitățile furnizate și la operatorii utilizați, de la cel mai mare la cel mai mic, de către diferiții clienți italieni (a se vedea anexa B.10 la apărare, paginile 180 și 181, și dosarul administrativ, paginile 5333 și 5340-5346).

277    De asemenea, mai multe documente din dosar ilustrează faptul că membrii Clubului Italia aveau cunoștință despre informații exacte privind cantitățile vândute de Austria Draht și de alții clienților lor italieni (a se vedea de exemplu anexa 3 la decizie și anexa 10 la apărare, paginile 188-197, tabelele „Trefolo 2001”, preluate de asemenea la paginile 221-229). Aceste informații permiteau diferitor membri ai Clubului Italia să cunoască ce cotă trebuie alocată Austria Draht.

278    Privite în ansamblu, aceste documente demonstrează difuzarea continuă în cadrul Clubului Italia de informații exacte referitoare la cantitățile vândute de aceștia diferitor clienți, printre altele, și în ceea ce privește Austria Draht.

279    În consecință, corespunzător cerințelor în materie de probe, din toate documentele menționate mai sus reiese că Austria Draht a participat, prin intermediul domnului G. și în privința activităților care i‑au fost încredințate, la diferite practici care au fost decise în cadrul Clubului Italia.

C –  Cu privire la diferitele declarații invocate de părți

280    Declarațiile invocate de reclamante, fie că este vorba despre declarații date ca urmare a comunicării privind obiecțiunile, fie în cadrul cererilor prin care s‑a solicitat imunitatea sau reducerea amenzii, nu pot fi suficiente pentru a repune în discuție concluzia formulată la punctul 279 de mai sus, care se întemeiază, în esență, pe examinarea datelor contemporane înțelegerii în litigiu, rezultate din procesele‑verbale ale diferitor reuniuni la care au asistat participanții la această înțelegere.

281    Aceste date contemporane permit să se demonstreze că domnul G. era perceput de ceilalți membri ai Clubului Italia drept o persoană care reprezenta Austria Draht în Italia. Ele permit de asemenea să se considere că, în calitate de agent al Austria Draht în Italia, domnul G. a transmis membrilor Clubului Italia informații referitoare la activitățile sale și că, în orice caz, a obținut informații detaliate privind activitatea concurenților Austria Draht pe piața italiană.

282    Mai mult, după cum arată Comisia, aceste date sunt confirmate de declarațiile date de ITC și de DWK în cadrul cererii lor de clemență. Astfel, ITC, care a furnizat multe documente referitoare la Clubul Italia, arată în mod clar că domnul G. a participat la aceste reuniuni pentru CB, însă și în calitate de „reprezentant al Austria Draht în Italia”. De asemenea, atunci când se referă la domnul G., DWK precizează că acesta este „reprezentantul [CB] și al Austria Draht în Italia” (a se vedea anexele B.4 și B.5 la apărare).

283    Conținutul declarației domnului G, care arată, în esență, că a participat pentru CB la reuniunile Clubului Italia și că nu a desfășurat niciodată activități anticoncurențiale pe seama Austria Draht sau că nu i‑a comunicat niciodată informațiile obținute cu ocazia reuniunilor Clubului Italia, și al declarației domnului V. (Tréfileurope), din care reiese că domnul G. nu a participat niciodată la acordurile înțelegerii în numele Austria Draht, nu este, așadar, suficient pentru a repune în discuție ceea ce se poate deduce din elementele de probă sus‑menționate în privința unei mari părți contemporane a faptelor. Confruntate cu aceste elemente, declarațiile respective sunt, în sine, insuficiente pentru a contrazice ceea ce se poate deduce din alte documente din dosar. În special, cu privire la acest aspect, trebuie să se facă trimitere la ceea ce reiese din elementele de probă disponibile în ceea ce privește reuniunea din 24 iunie 1997 (a se vedea punctele 199-202 de mai sus), care arată că CB a prezentat pe domnul G. Tréfileurope, indicându‑i că acesta reprezenta Austria Draht și că, îndeosebi prin intermediul său, ar fi posibil să se găsească un echilibru pe piața italiană (a se vedea anexele A.2 și A.3 la cererea introductivă și anexa B.6 la apărare).

284    Aceeași concluzie rezultă și din conținutul celor trei declarații furnizate de reclamante la 14 octombrie 2011, și anume declarația unui responsabil al ITC și declarația unui responsabil al Redaelli, din 27 iulie 2011, și declarația unui responsabil al SLM, din 18 iulie 2011, în care se afirmă, în esență, că domnul G. a intervenit cu ocazia reuniunilor înțelegerii numai în numele și pe seama CB și că, deși cele trei persoane cunoșteau că domnul G. reprezenta și Austria Draht, acesta nu a furnizat niciodată informații privind societatea menționată. Declarațiile respective, date în stadiul procedurii contencioase, nu sunt suficiente pentru a repune în discuție ceea ce se poate deduce din alte elemente din dosar. Chiar dacă aceste declarații permit deopotrivă să se demonstreze că reprezentanții celor 3 întreprinderi aveau cunoștință de faptul că domnul G. era reprezentantul Austria Draht în Italia, afirmațiile pe care le conțin, prin care se susține că domnul G. a intervenit numai pe seama CB, nu se opun faptului că simpla prezență a acestei persoane la reuniunile Clubului Italia i‑a permis să ia cunoștință de informații de natură anticoncurențială referitoare la clienți și la prețuri. În plus, din dosar reiese că, în mai multe rânduri și în lipsa oricărei alte explicații rezonabile, se poate considera că persoana care a comunicat o informație referitoare la situația specială a Austria Draht este domnul G.

285    În ceea ce privește declarațiile date în numele altor întreprinderi care au participat la Clubul Italia, care au fost menționate de părți, reiese că, deși CB nu a menționat Austria Draht în calitate de membru al Clubului Italia, aceasta se explică prin faptul că domnul G. reprezenta în principal CB, iar nu Austria Draht, și că acesta era considerat că făcea parte din CB (a se vedea, de exemplu, prezența sa la audierea de la Comisie în cadrul delegației care a reprezentat CB). Totuși, din situația de fapt, în special din raportul întocmit de Tréfileurope cu privire la reuniunea din 24 iunie 1997, reiese că domnul G. era prezentat de CB drept o persoană care reprezintă atât CB, cât și Austria Draht, situație din care acesta putea obține un avantaj. În ceea ce privește SLM, Redaelli și Trame, nici faptul că aceste întreprinderi nu menționează expres Austria Draht printre diferiții membri ai Clubului Italia nu poate fi suficient pentru a repune în discuție ceea ce se poate deduce din celelalte elemente din dosar. Această lipsă a unei referiri întărește însă impresia generală ce rezultă din elementele de probă prezentate mai sus, potrivit căreia, în orice situație, Austria Draht era considerată un operator secundar în ceea ce privește piața italiană.

D –  Durata încălcării imputate Austria Draht

286    În privința Clubului Italia, din dosar reiese în mod corespunzător cerințelor în materia probelor că participarea Austria Draht la înțelegere a început cu ocazia reuniunii din 15 aprilie 1997 și a încetat la 19 septembrie 2002, atunci când Comisia a efectuat verificări în special în incintele Redaelli, CB, Itas, ITC și Tréfileurope.

287    Prin urmare, din dosar reiese în mod corespunzător cerințelor în materia probelor că, între 15 aprilie 1997 și 19 septembrie 2002, Austria Draht și, în consecință, voestalpine au participat la Clubul Italia, prin intermediul domnului G., căruia Austria Draht îi încredințase comercializarea în Italia a OPC pe care îl fabrica.

E –  Concluzie cu privire la primul motiv

288    Reiese din cele de mai sus că, în mod corespunzător cerințelor în materia probelor, Comisia a stabilit motivele pentru care comportamentul domnului G. în cadrul Clubului Italia putea fi imputat Austria Draht și voestalpine în ceea ce privește activitățile care îi fuseseră încredințate în Italia.

289    Prin urmare, primul motiv trebuie respins.

III –  Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe faptul că, în mod eronat, Comisia ar fi considerat că reclamantele au participat la o încălcare unică ce a reunit în special Clubul Italia și Clubul Europa

290    În cadrul celui de al doilea motiv, voestalpine și Austria Draht susțin că, și în ipoteza în care Comisia poate imputa Austria Draht comportamentul ilicit în Clubul Italia al agentului său în Italia, totuși Comisia nu poate să îi impute participarea la o încălcare unică ce reunește Clubul Italia și alte acorduri anticoncurențiale, astfel cum a procedat în decizia atacată. În special, reclamantele susțin că Austria Draht nu a participat la acorduri paneuropene și că aceasta nu a avut și nici nu putea avea cunoștință despre planul de ansamblu.

291    De la bun început, trebuie înlăturat argumentul reclamantelor potrivit căruia lipsa participării Austria Draht la Clubul din Zürich, la Acordul din Sud sau la Clubul Europa ar trebui să fie suficientă pentru a se concluziona că nu au participat la încălcarea unică. Astfel, din jurisprudență reiese că unei întreprinderi i se poate imputa o asemenea încălcare dacă se demonstrează că intenționa să contribuie prin propriul comportament la obiectivele comune urmărite de toți participanții și că cunoștea comportamentele ilicite urmărite sau puse în aplicare de alte întreprinderi pentru atingerea acelorași obiective sau că putea să le prevadă în mod rezonabil și că era pregătită să accepte riscul ce decurge din acestea. Astfel, este posibil ca o întreprindere să nu fi participat în mod direct decât la o parte din comportamentele anticoncurențiale care compun încălcarea unică, dar să fi cunoscut toate celelalte comportamente ilicite sau să fi putut să le prevadă în mod rezonabil și să fie pregătită să accepte riscul ce decurge din acestea, caz în care Comisia are dreptul să stabilească în sarcina acestei întreprinderi răspunderea pentru toate comportamentele anticoncurențiale care compun o asemenea încălcare (a se vedea în acest sens punctele 119-124 de mai sus).

292    Or, în speță, aceasta este abordarea reținută de Comisie, care impută Austria Draht participarea sa la încălcarea unică, pe de o parte și în special, din cauza participării sale la Clubul Italia prin intermediul domnului G., agentul său în Italia, și, pe de altă parte, din cauza a numeroase indicii care sugerează că Austria Draht a fost implicată sporadic în discuții anticoncurențiale la nivel european care i‑au permis să ia cunoștință despre acest nivel al înțelegerii într‑un stadiu timpuriu (a se vedea punctul 64 de mai sus).

293    În această privință, chiar dacă reiese că obiectivele Clubului Italia și ale Clubului Europa nu coincideau și puteau fi chiar contradictorii, din moment ce operatorii principali din Clubul Europa au încercat îndeosebi să își coordoneze acțiunile pentru a combate exporturile efectuate către nordul Europei de operatorii principali din Clubul Italia, care, la rândul lor, încercau să faciliteze aceste exporturi pentru a‑și distribui producția, nu este mai puțin adevărat că, astfel cum se evidențiază în mod întemeiat în decizia atacată, planul de ansamblu care caracterizează încălcarea unică definită de Comisie constă în urmărirea unui obiectiv comun tuturor acestor operatori, acela de a restrânge concurența pe piața OPC, indiferent dacă restrângerea se efectua la nivel european sau la nivel național. Prin acest plan de ansamblu se intenționa să se determine realizarea și respectarea unui echilibru general între diferitele acorduri care compuneau încălcarea unică, printre acestea fiind cele discutate în cadrul Clubului Europa și cele discutate în cadrul Clubului Italia [decizia atacată, considerentele (610)-(621)].

294    Odată făcută această observație, trebuie să se examineze argumentele părților referitoare la diferitele elemente reținute de Comisie în decizia atacată pentru a caracteriza participarea reclamantelor la o încălcare unică.

A –  Participarea la o componentă a încălcării unice

295    Pentru a demonstra participarea reclamantelor la o încălcare unică, mai întâi, Comisia a arătat că Austria Draht a „participat în mod direct la Clubul Italia, prin intermediul agentului său de vânzări în Italia, […], [domnul G.], între 15 aprilie 1997 și 19 septembrie 2002” [decizia atacată, considerentul (769)] (a se vedea punctele 76-82 de mai sus).

296    Din examinarea primului motiv rezultă că, deși Comisia nu ar dispune în prezenta cauză de elemente de probă care să îi permită să demonstreze că Austria Draht ar fi putut avea, prin intermediul domnului G., o minimă informație privind comportamentul anticoncurențial al agentului său cu ocazia diferitor reuniuni ale Clubului Italia la care a participat, Comisia ar avea cel puțin dreptul, pentru motivele invocate în decizia atacată în legătură cu acest aspect, să concluzioneze în sensul existenței unei unități economice între agent și comitent în ceea ce privește activitățile pe care Austria Draht i le‑a încredințat (a se vedea punctele 167-178 de mai sus).

297    Totuși, această necunoaștere de către Austria Draht a comportamentului anticoncurențial al agentului său nu produce efecte nici în ceea ce privește caracterizarea participării Austria Draht la Clubul Italia, nici în ceea ce privește îndeplinirea condiției legate de participarea la o componentă a încălcării unice atunci când este vorba despre demonstrarea participării întreprinderii respective la o asemenea încălcare. Și într‑un caz, și în celălalt, trebuie să se considere că, din moment ce domnul G. și Austria Draht s‑au reunit într‑o unitate economică, comitentul este răspunzător, prin prisma dreptului concurenței, pentru comportamentul ilicit al agentului avut în cadrul activităților care i‑au fost încredințate.

298    Atunci când domnul G. a intervenit în Clubul Italia pe seama Austria Draht, cu alte cuvinte în cadrul activităților care i‑au fost încredințate, se consideră că acesta a acționat în numele Austria Draht și angajează astfel răspunderea comitentului său.

B –  Cunoașterea nivelului paneuropean al înțelegerii

299    Trebuie să se arate că, în decizia atacată, Comisia menționează expres că „nu stabilește în sarcina Austria Draht răspunderea pentru o participare directă la Clubul din Zürich sau la Clubul Europa” [decizia atacată, considerentul (652)].

300    Examinarea situației de fapt confirmă, de altfel, temeinicia unei asemenea aprecieri, din moment ce din dosar nu rezultă că, în privința unor teritorii, altele decât Italia, în care Austria Draht comercializa OPC, Comisia a fost în măsură să impute reclamantelor comportamente de aceeași natură ca cele pe care Comisia le poate imputa Austria Draht, prin intermediul domnului G., în privința Clubului Italia. Astfel, deși este posibilă, având în vedere elementele de probă invocate în cadrul primului motiv, identificarea numelor clienților italieni ai Austria Draht și observarea numelui Austria Draht (sau cel puțin a inițialelor „AD”) în tabelele de repartizare a cotelor pentru Italia, asemenea mențiuni apar numai în ceea ce privește teritoriul italian.

301    Totuși, întrucât arată că Austria Draht nu este considerată răspunzătoare pentru o participare directă la Clubul din Zürich (care a încetat înainte de 15 aprilie 1997) sau la Clubul Europa, Comisia menționează deopotrivă „indicii clare care sugerează că Austria Draht a fost implicată sporadic în discuții anticoncurențiale la nivel paneuropean și că, prin urmare, a avut cunoștință dintr‑un stadiu timpuriu despre nivelul paneuropean al înțelegerii” [decizia atacată, considerentul (652)] (a se vedea punctul 83 de mai sus).

1.     Elemente de probă invocate în decizia atacată

302    Pentru a demonstra „convingerea individuală a participării acestei societăți la un sistem mai global”, Comisia a prezentat mai multe elemente de probă în ceea ce privește Austria Draht (a se vedea punctul 83 de mai sus).

303    În primul rând, Comisia a arătat că, deja în anii 1995-1996, adică înainte de 15 aprilie 1997, data reținută ca punct de plecare a participării Austria Draht la încălcare, aceasta asistase la reuniuni ale Clubului din Zürich evocând un eventual nou acord referitor la cote. În acest sens, Comisia a invocat ca exemplu procesul‑verbal al reuniunilor din 28 mai 1995 și din 9 ianuarie 1996 [decizia atacată, considerentul (653)].

304    În al doilea rând, potrivit Comisiei, Austria Draht a admis că a participat la câteva reuniuni ale Clubului Europa, despre care a susținut că nu aveau conținut anticoncurențial. Este vorba despre reuniunile din 14 octombrie 1998, din 9 noiembrie 1998, din 28 februarie 2000 și din 27 septembrie 2001. În această privință, Comisia a considerat că, cel puțin în cazul reuniunii din 28 februarie 2000, a fost abordată chestiunea volumelor și a prețurilor. De asemenea, în decizia atacată, se menționează că la reuniunea din 27 septembrie 2001 un responsabil al Austria Draht fusese invitat de un salariat al DWK să participe la Clubul Europa extins [decizia atacată, considerentele (652) și (653)].

305    În al treilea rând, Comisia a arătat că, la reuniunea Clubului Italia din 16 decembrie 1997 (la care domnul G. nu a fost prezent), s‑a menționat că Austria Draht „nu participa la […] [C]lub[ul Europa], însă dorea să fie informată”. În continuare, Comisia a arătat că, în reuniuni ulterioare ale Clubului Italia la care a asistat domnul G. pentru Austria Draht, participanții au fost informați despre discuțiile și despre acordurile din cadrul Clubului Europa. În sfârșit, Comisia a arătat că mai multe indicii ar sugera că, în perioada de extindere paneuropeană, Austria Draht a fost implicată în discuții privind împărțirea cotelor și a clienților în anumite țări și a asistat, în persoana agentului său în Italia, domnul G., la cel puțin 6 reuniuni consacrate extinderii Clubului Europa [reuniunile din 27 septembrie 2001, din 10 și din 11 octombrie 2001, din 6 noiembrie 2001, la care domnul G. a fost, în plus, desemnat posibil coordonator național pentru Italia, alături de domnul A. (Itas) și de domnul C. (CB), din 5 și din 6 iunie 2002, din 1 iulie 2002 și din 2 iulie 2002] [decizia atacată, considerentul (653)].

306    Având în vedere aceste elemente, Comisia a concluzionat că, prin participarea la Clubul Italia, „Austria Draht cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că această coluziune în cadrul clubului respectiv contribuia la un plan global de stabilizare a pieței OPC și de evitare a unei scăderi a prețurilor, plan pe care Clubul Italia îl partaja cu acordurile paneuropene” [decizia atacată, considerentul (654)].

2.     Analiza elementelor de probă invocate în decizia atacată

a)     Elemente de probă referitoare la Clubul din Zürich

307    În ceea ce privește elementele invocate în legătură cu două reuniuni ale Clubului din Zürich la care ar fi participat Austria Draht, trebuie amintit conținutul acestor elemente.

 Cu privire la reuniunea din 28 mai 1995

308    Conținutul reuniunii Clubului din Zürich din 28 mai 1995 este prezentat în anexa 2 la decizia atacată. Este vorba despre o reuniune care s‑a desfășurat la Barcelona (Spania) în marja unei reuniuni a Eurostress Information Service (ESIS), principala asociație profesională a producătorilor de OPC în Europa, în care Austria Draht era membru.

309    În această privință, trebuie amintit că, în general, Comisia a menționat că reuniunile ESIS, având sediul la Düsseldorf (Germania), nu sunt considerate, în sine, anticoncurențiale. Totuși, Comisia a arătat că participanții la înțelegere s‑au reunit uneori în mod informal, în marja acestor reuniuni ale ESIS, pentru a discuta și pentru a conveni cu privire la cote, la prețuri și la acorduri cu clienții. Pentru a susține această afirmație, Comisia invocă documentele care i‑au fost transmise de Bundeskartellamt, din care rezultă următoarele:

„Dimineața primei zile [a acestor reuniuni ale ESIS] era, în fapt, utilizată de participanți pentru discuții informale. Acestea nu erau deloc neobișnuite, cum erau, de fiecare dată, reuniunile ESIS, care se întindeau pe mai multe zile. Aceste discuții informale aveau drept scop încheierea unor acorduri pentru piața internă […]” [decizia atacată, considerentul (97)].

310    În rubrica referitoare la reuniunea Clubului din Zürich din 28 mai 1995, cuprinsă în anexa 2 la decizia atacată, Comisia a arătat că au fost reprezentate Tréfileurope, Nedri, WDI, DWK, Tycsa și Emesa, cu alte cuvinte membrii permanenți, precum și „Austria”. În opinia Comisiei, mențiunea semnifică Austria Draht, dat fiind că, în răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile, aceasta din urmă și‑a confirmat participarea la reuniunea respectivă.

311    În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 2 la decizia atacată, Comisia prezintă aspectele care au făcut obiectul reuniunii din 28 mai 1995 a Clubului din Zürich, după cum urmează:

–        „[d]eclarația (probabil comunicată [unui reprezentant al Redaelli]) potrivit căreia clubul acceptă reducerea exporturilor [către Italia] și creșterea importurilor (în Europa) provenite din Italia. Acesta adaugă că «Alde» este «considerat import»”;

–        „[c]orectarea cifrelor pentru Austria și Spania”;

–        „[d]iscuție privind Italia. Problema care se ridică este cum pot fi respectate cotele de export solicitate de producătorii italieni. [Un reprezentant al Redaelli] amenință că va pune obstacole pe piețe. Acesta nu dorește să majoreze prețurile și nici să le impună altora”;

–        „Tycsa […] întreabă dacă alți membri ai clubului sunt pregătiți să cedeze. Răspunsul este că nimeni;

–        „[r]ezultă o nouă încercare de stabilire a cotelor pe baza vânzărilor, fiind subliniate volumele vândute de A[ustria] D[raht], WDI, Köln [DWK], Tréfil[europe], Nedri, Tycsa, Eme[sa]. Producătorii italieni sunt menționați separat: [Redaelli] + [ITC] + [domnul C.] (CB) + Itas”;

–        „[r]euniunea se închide prin 1) poziția producătorilor italieni ([un reprezentant al Redaelli] oferă 20 000 [de tone] maximum [și] întreabă când vor accepta CB și Itas?) 2) stabilirea unei noi reuniuni la Amsterdam, la 8 iunie”.

312    Aceste informații provin, pe de o parte, din răspunsul dat de Emesa la 25 octombrie 2002 la o solicitare de informații a Comisiei, în care Emesa a amintit mai multe „reuniuni neoficiale cu membrii ESIS”, care priveau „discuții privind prețurile, cotele și proiectele de contract cu clienții mari”, și, pe de altă parte, din note ale Emesa prezentate de ArcelorMittal la 28 iunie 2007, care conțin un proces‑verbal al acestei reuniuni redactat de domnul P., reprezentantul Emesa (a se vedea anexa A.41 la cererea introductivă, dosarul administrativ, paginile 11491 și 11500, și anexa B.11 la apărare).

313    Deși examinarea documentelor citate anterior face efectiv posibilă constatarea că procesul‑verbal redactat de domnul P. privind reuniunea Clubului din Zürich din 28 mai 1995 cuprinde, în esență, mențiuni care sunt reluate de Comisie în decizia atacată, această constatare nu poate fi suficientă pentru justificarea concluziilor deduse din acesta în ceea ce privește Austria Draht.

314    În primul rând, din răspunsul dat de Emesa la solicitarea de informații a Comisiei reiese că participanții la reuniunea Clubului din Zürich din 28 mai 1995 au fost Tréfileurope, Nedri, WDI, DWK, Tycsa și Emesa, cărora le corespund numele persoanelor citate în acest răspuns în privința acestei reuniuni. Din acest răspuns reiese de asemenea că în niciuna dintre cele 21 de „reuniuni neoficiale cu membrii ESIS”, care sunt menționate de Emesa pentru perioada cuprinsă între 9 iunie 1994 și 27 septembrie 2001, nu este citat numele Austria Draht sau al unuia dintre reprezentanții acesteia printre cele ale participanților.

315    În al doilea rând, din răspunsul reclamantelor la comunicarea privind obiecțiunile reiese că, spre deosebire de cele susținute de Comisie, Austria Draht a confirmat doar prezența la reuniunea ESIS care s‑a desfășurat în luna mai 1995, iar nu la „reuniunea neoficială cu membrii ESIS”, amintită de Emesa. Reclamantele au prezentat de asemenea elemente de probă pertinente pentru a demonstra că reprezentantul Austria Draht la reuniunea ESIS a ajuns la Barcelona la 29 mai, iar nu la 28 mai, data la care s‑a desfășurat reuniunea neoficială amintită de Emesa (anexa A.7 la cererea introductivă, paginile 835-837 ale cererii introductive).

316    Cu privire la acest aspect, Comisia susține că nu s‑ar putea exclude ca reprezentantul „Austria Draht” să fi asistat la „a doua sesiune” avută în vedere în notele Emesa de la data sosirii sale la Barcelona. Totuși, această afirmație nu este însoțită de elemente de probă concludente, având în vedere în special lipsa oricărei referiri la această persoană în procesul‑verbal redactat de domnul P. Mai mult, din decizia atacată reiese că Comisia recunoaște că reuniunile informale care se desfășurau în marja reuniunilor ESIS aveau loc în general „în dimineața primei zile” (a se vedea punctul 299 de mai sus).

317    În al treilea rând, în ceea ce privește conținutul informațiilor extrase din procesul‑verbal redactat de domnul P. pentru reuniunea din 28 mai 1995, care sunt reluate, în esență, în decizia atacată (a se vedea punctul 311 de mai sus), trebuie să se arate că unica referire susceptibilă să implice Austria Draht constă în faptul că în „prima sesiune” a fost realizată o enumerare a cantităților vândute de anumiți operatori și, cu această ocazie, apar inițialele „AD” însoțite de numărul „947”, urmat de numărul „1 500” și de mențiunea „final 1 500” (această ultimă mențiune este reluată incorect sub forma „500” în versiunea transcrisă și tradusă care însoțește notele originale ale domnului P.). Procesul‑verbal redactat de domnul P. conține deopotrivă astfel de mențiuni în privința WDI, a DWK, a Tréfileurope, a Tycsa, a Emesa și a Nedri.

318    Întrebate cu privire la semnificația unei asemenea referiri, reclamantele au susținut că, în plus față de absența reprezentantului Austria Draht la această reuniune informală, trebuie arătat că procesul‑verbal redactat de domnul P. se referă, atunci când amintește cotele exporturilor către restul Europei solicitate de producători situați în Italia, la o cotă estimată la 1,5 pentru „Austria”, ceea ce corespunde cantității „1 500” vândute sau solicitate nu de Austria Draht, ci de producătorii situați în Italia. Comisia nu a fost în măsură să conteste această interpretare, care pare a fi posibilă având în vedere procesul‑verbal.

319    În ceea ce privește mențiunea „domnul T. [reprezentantul DWK] + Austria”, care figurează în procesul‑verbal redactat de domnul P., nu există un motiv specific pentru a considera că acest termen nu ar putea face trimitere doar la Austria, ci ar trebui interpretat ca fiind o referire la Austria Draht. În principiu, o asemenea interpretare ar fi trebuit să reiasă deopotrivă din lista cu participanții la reuniunile neoficiale ale ESIS prezentată de Emesa. În plus, din dosar reiese că reprezentantul DWK acționa frecvent în calitate de coordonator al participanților la înțelegere în ceea ce privea Austria (a se vedea, de exemplu, informațiile referitoare la reuniunea Clubului Europa din 27 septembrie 2001).

320    În concluzie, niciun element de probă citat de Comisie nu permite să se stabilească, cu caracter probant, participarea unui reprezentant al Austria Draht la reuniunea Clubului din Zürich din 28 mai 1995, al cărei conținut nu permite, de altfel, să se considere în mod concludent că Austria Draht a putut participa sau chiar a avut cunoștință despre discuțiile din cadrul Clubului din Zürich referitoare la cotele care urmau a fi acordate producătorilor italieni în vederea reducerii presiunii concurențiale pe care o exercitau în afara Italiei.

 Cu privire la reuniunea din 9 ianuarie 1996

321    Conținutul reuniunii Clubului din Zürich din 9 ianuarie 1996 este prezentat în anexa 2 la decizia atacată. Este vorba despre o reuniune care s‑a desfășurat la Bruxelles (Belgia), în marja unei reuniuni a ESIS.

322    În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 2 la decizia atacată, Comisia a menționat că au fost reprezentate Tréfileurope, Nedri, WDI, DWK, Tycsa și Emesa, precum și Redaelli și Austria Draht. Reclamantele recunosc prezența la reuniunea ESIS a domnului Ro., unul dintre membrii conducerii Austria Draht (a se vedea anexa A.7 la cererea introductivă, pagina 54).

323    În rubrica referitoare la această reuniune, cuprinsă în anexa 2 la decizia atacată, Comisia prezintă aspectele care au făcut obiectul reuniunii Clubului din Zürich din 9 ianuarie 1996, după cum urmează:

–        „[d]iscuție privind Italia. S‑a notat că, în reuniunea din 19 septembrie, producătorii italieni au ajuns la un consens (intern). Se amintește că este timpul să se găsească o soluție comună privind sistemul de cote, potrivit domnului [T.] [din cadrul DWK] «indiferent de semnificație»”;

–        „[d]iscuție între membrii clubului privind viitorul clubului – Tréfileurope (domnul [Pe.]) declară că totul se prăbușește în lipsa unui sistem de cote. În opinia sa, acesta nu este un «război nebun». El observă că sunt încheiate contractele pentru anul 1996 și sugerează să se aștepte «propunerile»”;

–        „NDI, WDI, Austria Draht și Emesa exprimă îndoieli cu privire la posibilitatea de a reinstitui [un sistem de cote], iar Tycsa recomandă să se facă dovadă de profesionalism”;

–        „[p]ar în favoarea unui nou sistem de cote: Tycsa, Emesa, Nedri (NDI), Austria Draht și WDI. Francezii se opun. WDI a declarat de asemenea că nu vede în acest moment rațiunea existenței clubului”;

–        „[t]otuși, a avut loc o discuție privind stabilirea unei alocări provizorii de cote. A fost discutat un tabel (exprimat în procente) în funcție de țară și doar cu titlu de informare [în cazul] DWK + Trefd[Tréfilarbed], FU[Fontainunion], STCO [Sainte Colombe], WDI, NDI, I [Italia], AU [Austria Draht], SP [Spania, cu alte cuvinte grupurile Emesa și Tycsa] pe baza pieței din anul 1994. Țările vizate sunt «D‑F‑I‑NL‑UBL‑SP‑AUS»”.

324    Aceste informații provin, pe de o parte, din răspunsul dat de Emesa la 25 octombrie 2002 la o solicitare de informații a Comisiei, în care Emesa a amintit mai multe „reuniuni neoficiale cu membrii ESIS”, al căror obiect consta în „discuții privind prețurile, cotele și proiectele de contract cu clienții mari”, și, pe de altă parte, din note ale Emesa, prezentate de ArcelorMittal la 28 iunie 2007, care conțin un proces‑verbal al acestei reuniuni redactat de domnul P., reprezentantul Emesa (a se vedea anexa A.41 la cererea introductivă, anexele B.9, B.11 și B.13 la apărare, anexa G.13 la răspunsul Comisiei la măsurile de organizare a procedurii).

325    Având în vedere aceste elemente, în ceea ce privește Austria Draht, trebuie făcute trei observații.

326    În primul rând, participarea Austria Draht la această reuniune nu este contestată. Această constatare este importantă, deoarece numele Austria Draht nu figurează pe lista cu participanții la reuniunile neoficiale ale ESIS prezentată de Emesa. Mai mult, spre deosebire de lista cu participanții la reuniune întocmită de domnul P. în procesul‑verbal al reuniunii din 28 mai 1995, procesul‑verbal redactat de acesta pentru reuniunea din 9 ianuarie 1996 se referă atât la numele reprezentanților întreprinderilor participante, cât și la țările pe care le reprezintă. Se menționează astfel Austria, Țările de Jos, Belgia și Franța, dar și „AD”, „NDI” sau „domnul [P.] [din cadrul Tréfileurope]”.

327    În acest mod, referirea la Austria nu apare nici ca o anomalie sau ca o adăugare a persoanei domnului T., reprezentantul DWK (a se vedea punctul 319 de mai sus), și, în orice caz, participarea Austria Draht la reuniune nu este contestată.

328    În al doilea rând, după cum arată Comisia, este posibil să se considere că la reuniunea din 9 ianuarie 1996 reprezentantul Austria Draht a cunoscut dificultățile avute de Clubul Europa pentru coordonarea acestuia cu Clubul Italia. Trebuie să se arate în acest context că una dintre întreprinderile prezentate cu ocazia acestei reuniuni este Redaelli, care, în acea perioadă a înțelegerii, reprezenta principalii operatori din Clubul Italia în discuțiile lor cu Clubul din Zürich. Reiese astfel din conținutul acestei reuniuni, care este descris într‑un proces‑verbal olograf realizat în perioada săvârșirii faptelor, că, având în vedere aceste dificultăți, s‑ar fi intenționat instituirea unui nou sistem de cote care urmau a fi acordate producătorilor italieni pentru a reduce presiunea concurențială pe care o exercitau în afara Italiei.

329    Această cotă de exporturi constituie unul dintre elementele esențiale ale planului de ansamblu care caracterizează încălcarea unică, deoarece urmărește să coordoneze operatorii prezenți în Clubul din Zürich cu operatorii concurenți prezenți în Clubul Italia.

330    În al treilea rând, astfel cum susțin reclamantele, se poate arăta de asemenea că Austria Draht, ca și alte întreprinderi, a exprimat îndoieli cu privire la instituirea unui sistem de cote. Totuși, aceste îndoieli pot fi nuanțate prin faptul că Austria Draht a părut fi în egală măsură în favoarea unui nou sistem în acest sens.

331    În orice caz, reclamantele susțin că, imediat după reuniunea Clubului din Zürich din 9 ianuarie 1996, cu ocazia unei reuniuni a Clubului Italia din 13 februarie 1996, la care au fost prezenți reprezentanții Redaelli (aceeași persoană ca cea prezentă la reuniunea din 9 ianuarie 1996), CB (domnul C.), ITC și Itas și în care s‑a discutat abordarea viitoare în privința străinilor, s‑a menționat că „Austria Draht nu dorea să intre” (a se vedea rubrica ce corespunde acestei reuniuni din anexa 3 la decizia atacată, anexa A.42 la cererea introductivă). Această afirmație reiese dintr‑un proces‑verbal olograf redactat de reprezentantul ITC la această reuniune.

332    O asemenea mențiune permite să se considere că, cel puțin în cazul reprezentantului Redaelli, care este principalul artizan al coordonării dintre Clubul din Zürich și Clubul Italia, „îndoielile” care ar fi fost exprimate de reprezentantul Austria Draht cu ocazia reuniunii Clubului din Zürich din 9 ianuarie 1996, potrivit celor relatate de reprezentantul Emesa la această reuniune, s‑ar apropia mai mult de o distanțare efectivă față de conținutul discuțiilor de natură anticoncurențială care au putut avea loc în această reuniune.

333    De asemenea, în ceea ce privește tabelul menționat în procesul‑verbal al reuniunii din 9 ianuarie 1996, redactat de domnul P. (a se vedea anexa B.13 la apărare), trebuie să se arate că acesta, despre care se menționează că a fost prezentat „doar cu titlu informativ”, nu face decât să reproducă, în privința coloanei „Aus”, date identice celor reproduse în considerentul (149) al deciziei atacate, referitoare la anul 1994 și în legătură cu care Comisia a arătat, reproducând informațiile furnizate de solicitantul imunității, DWK, că „Austria Draht nu a participat la Clubul din Zürich, însă a fost preluată în tabel doar în «scopul unei depline exhaustivități»”.

334    În plus, reclamantele susțin că, în afară de elementele citate anterior, din dosar reiese că Austria Draht nu a participat la numeroase reuniuni ale Clubului din Zürich sau ale Clubului Europa care au urmat reuniunii din 9 ianuarie 1996.

335    În acest context, se poate considera, astfel cum susțin reclamantele, că, deși reprezentantul Austria Draht la reuniunea ESIS a fost prezent la reuniunea Clubului din Zürich din 9 ianuarie 1996, al cărei conținut este relatat în procesul‑verbal redactat de domnul P., acest reprezentant nu a furnizat nici măcar o minimă informație referitoare la Austria Draht. Se poate considera de asemenea că, deși reprezentantul Austria Draht ar fi putut avea cunoștință despre discuțiile referitoare la cotele ce urmau să fie acordate producătorilor italieni pentru a reduce presiunea concurențială pe care o exercitau în afara Italiei, aspect care nu rezultă în mod clar din înscrisurile din dosar, ar fi menționat cu acea ocazie că Austria Draht nu participa la acest acord.

336    În concluzie, din cele de mai sus reiese că Comisia este în măsură să considere că un reprezentant al Austria Draht a fost prezent la reuniunea Clubului din Zürich din 9 ianuarie 1996 și că în reuniunea respectivă acesta a fost informat despre unul dintre elementele esențiale ale planului de ansamblu care caracterizează încălcarea unică, și anume existența unor discuții între membrii permanenți și principalii operatori italieni, reprezentați de Redaelli, în vederea acordării unei cote acestora din urmă pentru a reduce presiunea concurențială pe care o exercitau în afara Italiei.

337    Deși Comisia nu poate invoca elementele de probă citate anterior pentru a demonstra participarea Austria Draht la Clubul din Zürich, fără a fi procedat, de altfel, în acest mod, ea poate totuși să se refere la aceste elemente, astfel cum a procedat în considerentul (652) al deciziei atacate, în calitate de „indiciu care sugerează că Austria Draht a fost implicată sporadic în discuții anticoncurențiale la nivel paneuropean și că, prin urmare, a avut cunoștință dintr‑un stadiu timpuriu despre nivelul paneuropean al înțelegerii”.

338    Faptul că această cunoaștere precedă începutul perioadei în care a fost săvârșită încălcarea, definită de Comisie în cazul reclamantelor, este irelevantă în această privință.

b)     Elemente de probă referitoare la Clubul Europa

339    În ceea ce privește elementele invocate de Comisie referitoare la reuniunile Clubului Europa la care Austria Draht a participat direct, prin intermediul angajaților săi, iar nu prin intermediul domnului G., agentul său comercial pentru Italia, trebuie amintit conținutul acestor elemente.

340    Cu titlu introductiv, trebuie să se arate că, deși Comisia invocă minimum 4 reuniuni ale Clubului Europa în decizia atacată, și anume reuniunile din 14 octombrie 1998, din 9 noiembrie 1998, din 28 februarie 2000 și din 27 septembrie 2001, aceasta menționează în înscrisurile sale și reuniunea din 25 septembrie 1997 la care ar fi fost prezent un reprezentant al Austria Draht și în care discuțiile ar fi privit un acord privind prețurile, potrivit celor menționate de Nedri în cererea sa de clemență. Totuși, reiese că reclamantele stabilesc în mod probatoriu că, spre deosebire de cele relatate de Nedri în lipsa vreunui element de probă susceptibil să susțină această afirmație, reprezentantul Austria Draht nu putea fi prezent la Düsseldorf pentru a asista la această reuniune, întrucât la acea dată se afla la Salzburg (Austria) (anexa A.7 la cererea introductivă, paginile 46, 815 și 816). Reiese de asemenea că, în rubrica din anexa 2 la decizia atacată, consacrată reuniunii Clubului Europa din 25 septembrie 1997, Comisia nu a menționat prezența unui reprezentant al Austria Draht printre participanți.

341    În acest context, nu există niciun element prin care să se demonstreze în mod concludent că Austria Draht a putut lua parte sau chiar participa la discuțiile Clubului Europa referitoare la un acord privind prețurile, desfășurate cu ocazia reuniunii din 25 septembrie 1997. Trebuie deopotrivă să se constate într‑un mod mai larg, având în vedere elementele prezentate cu privire la acest aspect de Comisie, că declarațiile date de Nedri în cererea sa de clemență în privința Austria Draht nu sunt nici autoincriminatoare, nici coroborate de alte elemente de probă furnizate de această întreprindere.

 Cu privire la reuniunea din 14 octombrie 1998

342    Conținutul acestei reuniuni desfășurate la Düsseldorf este prezentat în anexa 2 la decizia atacată, în care se arată la rubrica ce corespunde acesteia că a privit „evoluția generală a pieței UE în anul 1999” și că „Nedri și Tréfileurope confirmă prezența Austria Draht”.

343    Întreprinderile reprezentate la această reuniune au fost membrii permanenți și Austria Draht.

344    Aceste informații provin, în esență, din cele comunicate de Nedri pe baza cererii sale de clemență, care a menționat numele unui reprezentant al Austria Draht ca fiind persoana prezentă, și, pe de altă parte, din cele prezentate cu același titlu de Tréfileurope, care a menționat prezența „austriecilor” la această reuniune (anexa B.7 la apărare, anexele H.8‑H.10 la răspunsul Comisiei la măsurile de cercetare judecătorească).

345    Având în vedere documentele furnizate Comisiei cu privire la acest aspect, trebuie să se constate însă că informațiile citate anterior, furnizate de întreprinderi care solicită în cazul lor o reducere a sancțiunii după ce au făcut obiectul unei inspecții a Comisiei, nu stabilesc, strict vorbind, elemente susceptibile să fie calificate drept acorduri anticoncurențiale.

346    Pentru Comisie, referirea la o „discuție privind evoluția pieței europene” ar fi un „eufemism” utilizat de Nedri în cererea sa de clemență. Această afirmație făcută în anul 2002 în legătură cu o reuniune care s‑a desfășurat în anul 1998 nu prezintă însă gradul de precizie cerut pentru a se putea deduce din aceasta că Austria Draht a putut avea cunoștință despre planul de ansamblu care caracteriza încălcarea unică.

347    De asemenea, reiese că afirmațiile făcute de Tréfileurope sunt foarte generale. Menționarea prezenței „austriecilor” la Düsseldorf în privința reuniunii din 14 octombrie 1998 nu pot fi suficiente pentru a demonstra că, la acel moment, Austria Draht a participat la o reuniune având un obiect anticoncurențial pentru motivul că, în opinia Tréfileurope, această reuniune se înscria într‑un ansamblu de reuniuni în care ar fi avut loc discuții anticoncurențiale.

348    În sine, prezența Austria Draht la reuniunea din 14 octombrie 1998 nu este determinantă și nu poate fi invocată de Comisie pentru a demonstra corespunzător cerințelor în materia probelor că în acest caz este vorba despre un „indiciu care sugerează că Austria Draht a fost implicată sporadic în discuții anticoncurențiale la nivel paneuropean și că, prin urmare, a avut cunoștință dintr‑un stadiu timpuriu despre nivelul paneuropean al înțelegerii”. Pentru a proceda astfel, Comisia ar fi trebuit să dovedească și natura anticoncurențială a discuțiilor respective cu elemente mai precise decât afirmații generale, puțin clare sau insuficient de precise, făcute de solicitanții clemenței.

 Cu privire la reuniunea din 9 noiembrie 1998

349    Conținutul acestei reuniuni desfășurate la Düsseldorf este prezentat în anexa 2 la decizia atacată, în care se arată la rubrica corespunzătoare că această „reuniune semestrială a ESIS”, potrivit Tréfileurope, a avut ca obiectiv „discutarea evoluției pieței UE în anul 1999”, potrivit Nedri.

350    Ca și informațiile de mai sus, aceste informații provin, în esență, din cererea de clemență formulată de Nedri, care se referă la aceleași persoane precum cele prezentate cu ocazia reuniunii din 14 octombrie 1998 (anexa B.7 la apărare, anexa H.10 la răspunsul Comisiei la măsurile de cercetare judecătorească).

351    În cererea sa de clemență, Tréfileurope a menționat doar existența unei reuniuni semestriale a ESIS, fără a menționa persoanele prezente la această reuniune anexa H.9 la răspunsul Comisiei la măsurile de cercetare judecătorească).

352    În acest cadru, trebuie să se constate că doar prezența unui reprezentant al Austria Draht la o reuniune a ESIS nu poate fi suficientă pentru a demonstra corespunzător cerințelor în materia probelor că este vorba în acest context despre un „indiciu care sugerează că Austria Draht a fost implicată sporadic în discuții anticoncurențiale la nivel paneuropean și că, prin urmare, a avut cunoștință dintr‑un stadiu timpuriu despre nivelul paneuropean al înțelegerii”. Așadar, această reuniune nu este determinantă.

 Cu privire la reuniunea din 28 februarie 2000

353    Conținutul acestei reuniuni desfășurate la Düsseldorf este prezentat în anexa 2 la decizia atacată, în care se arată, în rubrica corespunzătoare acesteia, că reuniunea a avut ca obiect „aplicarea acordului din luna mai 1997” și o „discuție privind vânzările realizate”.

354    Întreprinderile prezente la această reuniune au fost Tréfileurope, Nedri, WDI, DWK și Tycsa, precum și Redaelli, Austria Draht, ITC și Socitrel.

355    Aceste informații provin din cererea de clemență a Nedri din 23 octombrie 2002 (a se vedea dosarul administrativ, pagina 7593).

356    Rubrica din anexa 2 la decizia atacată referitoare la reuniunea Clubului Europa din 28 februarie 2000 menționează de asemenea un proces‑verbal al reuniunii ESIS, pregătit de această asociație, datat „29 februarie 2000” și comunicat Comisiei de Austria Draht (a se vedea anexa A.44 la cererea introductivă), al cărui conținut citat este următorul:

„Domnul [T.] [de la DWK] a observat că, în pofida unei creșteri a volumelor pe piața europeană, nu poate fi obținută nicio majorare a prețurilor pentru OPC. Întrucât această tendință riscă să se răspândească, este absolut necesar să fie combătută. Totuși, pare imposibilă atingerea acestui obiectiv.”

357    Tot în acest context, documentele citate de Comisie nu sunt foarte concludente în ceea ce privește Austria Draht.

358    Pe de o parte, în ceea ce privește „aplicarea acordului din luna mai 1997” și „discuția privind vânzările realizate”, menționate de Nedri, dintr‑un tabel referitor la acest aspect citat în anexa 2 la decizia atacată reiese că se ridica problema vânzărilor realizate trimestrial în anul 1999 de membrii permanenți, și anume Tréfileurope, Nedri, WDI, DWK, Tycsa și Emesa. Austria Draht nu este menționată în acest tabel.

359    În ceea ce privește „acordul din luna mai 1997”, din anexa 2 la decizia atacată reiese că la 12 și la 13 mai 1997 a fost încheiat la Lyon (Franța) un „acord privind cotele” între membrii permanenți, toți prezenți la această reuniune. Potrivit acestui acord, cei șase producători trebuiau să schimbe trimestrial informații privind vânzările lor. Prezența Austria Draht nu este menționată la această reuniune, în privința căreia Comisia dispune de informații provenite de la Nedri, Tréfileurope, Emesa și Arcelor España (în cazul celei din urmă prin intermediul notelor redactate de Emesa, prezentate în anul 2007).

360    Dacă se presupune că un reprezentant al Austria Draht ar fi asistat efectiv la reuniunea menționată de Nedri, prezența sa ar fi permis Austria Draht să fie informată despre existența „acordului din luna mai 1997” și despre conținutul vânzărilor realizate în anul 1999 de fiecare membru permanent al Clubului Europa. Într‑un asemenea caz, reuniunea Clubului Europa din 28 februarie 2000 ar constitui în mod real un „indiciu care sugerează că Austria Draht a fost implicată sporadic în discuții anticoncurențiale la nivel paneuropean și că, prin urmare, a avut cunoștință dintr‑un stadiu timpuriu despre nivelul paneuropean al înțelegerii”.

361    Totuși, întrucât prezența Austria Draht este menționată de doar unul dintre participanții la aceasta, și anume Nedri, trebuie să se considere că, în sine, această afirmație nu poate fi suficientă pentru a demonstra prezența Austria Draht la discuția intervenită între membrii permanenți cu privire la acordul încheiat în luna mai 1997. De asemenea, trebuie să se ridice întrebarea pentru ce motiv informațiile amintite de Nedri au putut fi discutate în fața unei persoane ce reprezintă o societate care nu este parte la acel acord. Pare mai probabil ca discuția respectivă să fi intervenit în afara cadrului oficial al ESIS cu ocazia unei reuniuni neoficiale între cei șase producători din Clubul Europa.

362    Pe de altă parte, având în vedere procesul‑verbal al reuniunii ESIS pregătit de această asociație și depus de reclamante, reiese că lista cu persoanele prezente la reuniunea din 28 februarie 2000 (reuniune menționată de Nedri) și la reuniunea din 29 februarie 2000 (reuniune menționată de ESIS) nu coincide. Potrivit Nedri, a cărei declarație este reluată de Comisie, persoanele ce reprezentau Tréfileurope, Nedri, WDI, DWK și Tycsa, precum și Redaelli, Austria Draht, ITC și Socitrel au fost prezente la reuniunea Clubului Europa din 28 februarie 2000. Potrivit reclamantelor, care citează în această privință procesul‑verbal al ESIS privind reuniunea din 29 februarie 2000, persoanele menționate de Nedri erau prezente la această reuniune, însă au mai fost prezente și alte cinci persoane care nu sunt menționate de Nedri. Reiese de asemenea că domnul K., din cadrul Tréfileurope, care, potrivit Nedri, a fost prezent la reuniunea Clubului Europa din 28 februarie 2000, nu figurează pe lista cu persoanele prezente, potrivit ESIS, la reuniunea din 29 februarie 2000.

363    Aceste diferențe permit deopotrivă să se aibă în vedere ipoteza a două reuniuni distincte, cea neoficială a Clubului Europa și cea oficială și ulterioară a ESIS.

364    În această privință, se poate arăta, astfel cum susțin reclamantele, și că, spre deosebire de alte reuniuni, reprezentantul Austria Draht la această reuniune a ESIS nu era unul dintre reprezentanții săi tradiționali, respectiv un membru al conducerii, ci un angajat al acestei societăți. Această situație se explică, potrivit reclamantelor, prin faptul că reuniunea ESIS în discuție trebuia să fie consacrată în special unui standard tehnic (standardul EN 10138). În acest context, pare tot mai puțin probabil ca reprezentanții membrilor permanenți să decidă să asocieze la discuțiile lor nu o persoană din conducerea Austria Draht, ci pe unul dintre angajații acesteia, pe care nu îl mai întâlniseră anterior.

365    În concluzie, Comisia nu este în măsură să stabilească în mod probatoriu participarea unui reprezentant al Austria Draht la reuniunea Clubului Europa din 28 februarie 2000.

 Cu privire la reuniunea din 27 septembrie 2001

366    Conținutul acestei reuniuni desfășurate la Düsseldorf este prezentat în anexa 2 la decizia atacată. În rubrica din anexa respectivă referitoare la această reuniune, Comisia prezintă aspectele care au făcut obiectul acesteia, după cum urmează:

–        „Nedri […]: reuniune informală în marja reuniunii oficiale a ESIS; discuție despre situația pieței, vânzări (cote) ale producătorilor italieni în Europa și prețuri minim[e] […]”;

–        „Emesa: […] [s]tabilirea de reuniuni cu coordonatorii («capitaines») în Italia la 12, în Franța la 18, în Țările de Jos la 14, în Germania la 10 și în Spania la 2. [Este prezentată de asemenea o listă cu coordonatorii]: [un reprezentant al WDI] – Germania; [un reprezentant al Tréfileurope] – Belgia+Franța; [un reprezentant al Nedri] – Addtek; [un reprezentant al DWK] – Austria; Tycsa – «nu!»”;

–        „[d]iscuție privind vânzările reale în raport cu vânzările propuse («estable v propuestas») în funcție de țară (Țările de Jos, Germania, Austria, Elveția, Belgia, Franța)”;

–        „[un reprezentant al Nedri] furnizează informații privind discuțiile care s‑au desfășurat în Italia, în special la 4 octombrie, pentru a încerca să convingă producătorii italieni să colaboreze. În caz contrar, Nedri și alți producători vor intra în Italia”;

–        „[s]chimb de informații privind situația pieței în Europa, în special Germania. [Un reprezentant al Nedri] notează că ar trebui explorate alte piețe înainte de reducerea prețurilor și semnalează că producătorii italieni au un preț de 11 000 de lire (care le «subvenționează» prețurile la preț mic) și că aceștia încearcă să vândă 60 000 de tone în Europa (14 000 în Țările de Jos, 10 000 în Germania, 18 000 în Franța, 2 000 în Spania etc.)”;

–        „[n]otele descoperite la Emesa și Tycsa: Reuniune a concurenților pentru a încerca să controleze piața din Europa Centrală; (reuniune a Clubului Europa): Discuție privind situația pieței în Germania și în Europa. Prețurile mai multor tipuri de produse în mai multe țări europene au fost discutate în detaliu și au fost stabilite prețuri minim[e] (în euro) pentru anul 2002 pentru Țările de Jos, Belgia, Franța, Austria, Elveția, Germania, Spania și Portugalia pe produs (în funcție de diametru) cu un supliment în Franța și în Belgia în privința celor mai mici clienți. [Explicația] majorării prețului acordat clienților este majorarea prețului pentru fil machine și a costurilor legate de energie. Emesa și Tycsa au remarcat însă că aplicarea reală a prețurilor convenite pentru anul 2002 depinde încă de negocierile pe care Nedri le avea în vedere cu producătorii italieni și maghiari cu privire la acest aspect”;

–        „Tycsa: [un reprezentant al Nedri] este în contact cu producătorii italieni și maghiari în ceea ce privește prețurile care trebuie respectate, iar [un reprezentant al Nedri] va informa pe ceilalți membri ai clubului. S‑a notat că prețurile pentru anul (viitor) vor depinde de rezultatele acestor discuții. Toți participanții sunt de acord că totul este în regulă în Europa Meridională (Spania, Portugalia, Italia și Grecia), că lucrurile nu sunt în regulă în Europa Centrală (Germania, Țările de Jos, Belgia) și că nivelul prețurilor se menține în Scandinavia”;

–        „Tycsa: participanții au discutat de asemenea despre coordonarea dintre ei în privința clientului Addtek: «Addtek a vorbit cu [un alt concurent] pentru a deplânge nivelul redus al prețurilor, despre faptul că [un alt concurent] vindea la prețuri mai mici decât prețul său și a spus că dacă această politică de prețuri ar continua în anul următor, aceștia nu ar mai primi niciun kilogram de la Grupul Addtek»”;

–        „DWK («Octombrie 2001»): reuniune cu alți coordonatori în funcție de țară pentru a discuta despre prețuri în detaliu”.

367    Întreprinderile reprezentate la această reuniune au fost membrii permanenți și Austria Draht.

368    Aceste informații provin din mai multe surse: Nedri, DWK, Tycsa, Emesa și Arcelor España (în privința acesteia din urmă, prin intermediul notelor prezentate de Emesa în anul 2007) (a se vedea anexa A.45 la cererea introductivă, în ceea ce privește un proces-verbal redactat de Tycsa găsit cu ocazia inspecției, dosarul administrativ, paginile 240‑242, în ceea ce privește notele olografe ale DWK, anexa B.15 la apărare și dosarul administrativ, paginile 11660, 28554 și 28555, în ceea ce privește un proces-verbal redactat de Emesa și notele Emesa).

369    Având în vedere aceste elemente, reiese că reuniunea Clubului Europa din 27 septembrie 2001 a avut în mod clar un conținut anticoncurențial. Reiese astfel din procesele‑verbale ale reuniunii din 27 septembrie 2001, întocmite în perioada săvârșirii faptelor de reprezentanții Emesa și ai Tycsa, că, la acel moment, s‑a discutat despre cote de export care urmau a fi atribuite producătorilor italieni, despre vânzări, precum și despre vânzările care urmau a fi efectuate în anul 2002.

370    Reiese de asemenea că, în unul dintre procesele‑verbale redactate de Emesa, precum și în procesul‑verbal redactat de Tycsa, a fost menționată prezența Austria Draht la această reuniune. În această privință, procesul‑verbal redactat de Tycsa, care a fost găsit cu ocazia inspecției, este semnificativ, deoarece în acesta se menționează nu numai numele și mandatul reprezentantului Austria Draht, unul din membrii conducerii acesteia, ci și că, în acest context, anumite persoane au prezentat înlocuitorii acestora și au menționat că ele îi înlocuiau pe predecesorii acestora. Astfel, acest proces‑verbal precizează că „și Austria Draht era acolo pentru prima dată” („Austria Draht tambien ha estado la primera vez alli”), ceea ce subliniază din nou lipsa fiabilității afirmațiilor făcute de Nedri, menționate la punctele 340, 344 și 350 de mai sus și reluate în decizia atacată, în ceea ce privește prezența acestui reprezentant al Austria Draht la reuniunile Clubului Europa din 25 septembrie 1997, din 14 octombrie 1998 și din 9 noiembrie 1998.

371    În răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile și, din nou, în fața Tribunalului, reclamantele au susținut însă că, deși admit prezența reprezentantului Austria Draht, domnul Ro., la această reuniune, ar trebui în egală măsură să se țină seama de faptul că, atunci când domnul T., reprezentantul DWK, l‑a invitat pe domnul Ro. să participe la acorduri anticoncurențiale, acesta ar fi refuzat.

372    Totuși, trebuie să se constate că acest refuz nu reiese din elementele de probă disponibile, spre deosebire, de exemplu, de refuzul ce reiese din procesul‑verbal redactat de domnul P., din cadrul Emesa, atunci când Tycsa a răspuns „NO!” la enumerarea coordonatorilor avută în vedere pentru diferite țări (a se vedea anexa B.15 la apărare, pagina 257).

373    De asemenea, reclamantele susțin că domnul Ro. a participat doar la o parte a reuniunii din 27 septembrie 2001, întrucât a luat avionul pentru Graz (Austria) de la Düsseldorf în ziua acestei reuniuni și că a trebuit să plece după ora 13.45 (plecarea avionului de întoarcere la ora 14.50). Reclamantele contestă, așadar, că subiectele abordate în prezența domnului Ro. ar fi putut să îi dea informații privind înțelegerea și dispozitivul de ansamblu.

374    Totuși, din elementele comunicate de reclamante reiese că acestea recunosc faptul că domnul Ro. putea fi prezent la locul reuniunii (Drahthaus, Düsseldorf), la 27 septembrie 2001, între orele 9.35 și 13.45. Această perioadă este suficientă pentru a‑i fi permis să participe la reuniunea la care prezența sa a fost menționată explicit în procesul‑verbal redactat de Tycsa (a se vedea anexa 7 la cererea introductivă, pagina 51, și dosarul administrativ, paginile 841-845).

375    În definitiv, este necesar să se sublinieze că ceea ce trebuie să se știe în acest context este dacă, având în vedere elementele din dosar, Comisia poate considera că există „indicii care sugerează că Austria Draht a fost implicată sporadic în discuții anticoncurențiale la nivel paneuropean și că, prin urmare, a avut cunoștință […] despre nivelul paneuropean al înțelegerii”.

376    O asemenea situație se regăsește în ceea ce privește reuniunea Clubului Europa din 27 septembrie 2001.

377    Cu toate acestea, Tribunalul nu consideră, similar Comisiei, că există suficiente elemente pentru a demonstra că Austria Draht a participat la Clubul Europa.

378    Astfel, în afara afirmației Tycsa, citată anterior, unul dintre membrii permanenți, care sugerează că este prima dată când un reprezentant al Austria Draht asistă la o reuniune a Clubului Europa (a se vedea punctul 371 de mai sus), din elementele disponibile reiese deopotrivă că Austria Draht nu este avută în vedere în calitate de coordonator pentru Austria și că, potrivit datelor furnizate de reclamante cu privire la acest aspect, prețurile de vânzare minime care urmează a fi aplicate în anul 2002 în diferitele țări menționate cu ocazia reuniunii nu corespund prețurilor de vânzare aplicate de Austria Draht în acel an, care erau clar inferioare.

379    Reiese de asemenea că, astfel cum arată reclamantele, nicio reuniune ulterioară a Clubului Europa nu menționează prezența Austria Draht. Acest aspect trebuie evidențiat din moment ce, în cazul mai multor reuniuni, sunt menționate prezența domnului C. din cadrul CB, precum și prezența domnului G., care lucrau împreună și în mod substanțial pentru CB pe durata încălcării imputate Austria Draht.

380    Astfel, la 10 sau la 11 octombrie 2001, la Malpensa (Italia), patru dintre membrii permanenți ai Clubului Europa (Tréfileurope, Nedri, DWK și Tycsa) au avut o reuniune cu membrii Italia (Redaelli, CB, Itas, ITC, Tréfileurope Italia și SLM), în privința căreia Comisia menționează mai multe surse de informații și al căror obiect a fost „integrarea cu producătorii italieni”.

381    De asemenea, la 6 noiembrie 2001, la Düsseldorf, membrii permanenți ai Clubului Europa au avut o reuniune cu membrii Clubului Italia (Redaelli, CB, Itas, ITC și Tréfileurope Italia), în privința căreia Comisia menționează mai multe surse de informații și al cărei obiect a constat în „negocieri privind cotele cu producătorii italieni” și în „alocarea clienților”. Coordonatorul pentru Austria menționat cu ocazia acestor reuniuni este același cu cel menționat cu ocazia reuniunii din 27 septembrie 2001, și anume un reprezentant al DWK.

382    Din nou, la 5 și la 6 iunie 2002, la Düsseldorf, patru dintre membrii permanenți ai Clubului Europa (Tréfileurope, Nedri, WDI și Tycsa) au avut o reuniune cu membrii Clubului Italia (Redaelli, CB și Tréfileurope Italia), în privința căreia Comisia menționează mai multe surse de informare și al cărei obiect a constat în „negocieri privind cotele cu producătorii italieni”. Reuniuni similare au avut loc la 1 iulie 2002 la Düsseldorf și la 2 iulie 2002 la Milano (Italia), cu participarea domnului C. din cadrul CB, precum și a domnului G.

383    Nicio informație menționată de Comisie în rubricile referitoare la aceste reuniuni în anexa 2 la decizia atacată nu incriminează Austria Draht. Or, dacă Austria Draht ar fi participat la Clubul Europa începând cu participarea sa la reuniunea desfășurată la Düsseldorf la 27 septembrie 2001, fiecare dintre cei șase producători care erau membri permanenți ai Clubului Europa și care au cooperat, toți, cu Comisia în cadrul procedurii administrative ar fi fost în măsură, cu certitudine, să stabilească o asemenea participare, situație care nu se regăsește în speță.

384    Mai mult, nu se poate considera că, atunci când domnul G. era prezent la o reuniune a Clubului Europa alături de domnul C. din cadrul CB pentru a discuta despre cota de exporturi ce urma a fi acordată principalilor producători italieni în vederea reducerii presiunii concurențiale pe care o exercitau în afara Italiei, acesta constituia deopotrivă o unitate economică cu Austria Draht. Astfel, o asemenea chestiune nu relevă cu claritate misiunea de reprezentare încredințată de Austria Draht agentului său din Italia, astfel cum aceasta a fost confirmată în ședință având în vedere răspunsurile părților la întrebările adresate de Tribunal în această privință.

385    În plus, niciun element din dosar nu permite să se demonstreze că domnul G. ar fi transmis Austria Draht o minimă informație privind conținutul discuțiilor la care a participat pe seama CB (a se vedea punctul 171 și următoarele de mai sus).

386    Prin urmare, Comisia arată în mod eronat în considerentul (653) al deciziei atacate că „Austria Draht a asistat, în persoana domnului [G.], la cel puțin 6 reuniuni consacrate extinderii Clubului Europa”, și anume reuniunea din 27 septembrie 2001, în cazul căreia nu este menționată prezența domnului G., ca și în cazul domnului C. din cadrul CB, deși este atestată prezența unei persoane din conducerea Austria Draht (a se vedea punctul 370 de mai sus), reuniunile din 10 și din 11 octombrie 2001, din 6 noiembrie 2001, în care domnul G. a fost desemnat posibil coordonator național pentru Italia, împreună cu domnul A. (Itas) și cu domnul C. (CB), din 5 și din 6 iunie 2002, din 1 iulie 2002 și din 2 iulie 2002 (a se vedea punctul 305 de mai sus).

387    În concluzie, din cele de mai sus reiese că Comisia poate invoca elementele de probă de care dispune în ceea ce privește, pe de o parte, reuniunea Clubului din Zürich din 9 ianuarie 1996 și, pe de altă parte, reuniunea Clubului Europa din 27 septembrie 2001, nu pentru a demonstra participarea Austria Draht la Clubul Europa, aspect pe care, de altfel, nu l‑a reținut, probabil din cauza caracterului punctual și izolat al acestor elemente, ci în calitate de „indicii care sugerează că Austria Draht a fost implicată sporadic în discuții anticoncurențiale la nivel paneuropean și că, prin urmare, a avut cunoștință […] despre nivelul paneuropean al înțelegerii”.

388    Dacă aceste indicii fac posibilă demonstrarea cunoașterii de către Austria Draht a planului de ansamblu și, așadar, a dimensiunii paneuropene a încălcării unice, reiese totuși că acestea nu sunt atât de „numeroase” cum afirmă Comisia în decizia atacată.

c)     Elemente care permit demonstrarea cunoașterii înțelegerii prin intermediul agentului

389    În ultimul rând, reclamantele subliniază că, în cazul în care Tribunalul ar considera că le poate fi imputat comportamentul agentului Austria Draht în Italia, cunoașterea dispozitivului de ansamblu nu ar putea fi luată în considerare în acest mod pentru a demonstra participarea Austria Draht la o încălcare unică.

390    Cu privire la acest aspect, trebuie amintit că, în decizia atacată, Comisia a considerat în mod cu totul eronat că cunoașterea planului de ansamblu putea fi imputată Austria Draht din cauza prezenței domnului G. alături de domnul C. din cadrul CB la mai multe reuniuni ale Clubului Europa în privința cărora, în lipsa unei abilitări contractuale în acest sens, domnul G. nu poate fi considerat că intervine pe seama Austria Draht (a se vedea punctele 379-386 de mai sus).

391    În ceea ce privește reuniunile Clubului Italia în care s‑a discutat despre Clubul Europa, trebuie să se arate, de asemenea, că într‑o mare parte a acestor reuniuni, în special cele în care Redaelli sau Tréfileurope Italia au prezentat membrilor Clubului Italia direcțiile importante ale Clubului Europa (ca în cazul reuniunilor din 16 decembrie 1997, din 26 și din 27 septembrie 2000 sau din 12 iulie 2001), nu este menționată prezența domnului G. Aceasta se poate explica prin faptul că domnul G. era perceput mai degrabă ca un actor care intervine la nivel comercial, iar nu la nivelul decizional cel mai ridicat.

392    Totuși, astfel cum susține Comisia, reiese de asemenea că, în mai multe reuniuni ale Clubului Italia la care domnul G. a intervenit în calitate de agent în Italia pe seama Austria Draht s‑au discutat nu numai aspecte interne ale Clubului Italia, ci și aspectul extern al acestuia, care viza, în cazul principalilor producători italieni, împărțirea unei cote de exporturi către alte țări europene.

393    Cu titlu de exemplu, din elementele de probă referitoare la reuniunea Clubului Italia din 19 septembrie 2000, examinate în cadrul primului motiv, reiese că, deși această reuniune a avut ca obiect împărțirea clienților pe piața italiană, aspect care, potențial, prezenta interes pentru Austria Draht din cauza prezenței la această reuniune a agentului său în Italia, au fost menționate deopotrivă exporturile și faptul că SLM dorea să rămână în afara Clubului Europa (a se vedea punctul 245 de mai sus). În acest context, este de asemenea posibil să i se impute Austria Draht cunoașterea dobândită prin intermediul agentului său în Italia atunci când se înscrie în cadrul unității economice pe care o formează împreună.

394    Într‑o asemenea ipoteză, Comisia nu trebuie să demonstreze că comitentul a cunoscut comportamentul anticoncurențial al agentului. Având în vedere contractul și, ca și în cazul unei filiale controlate integral sau aproape integral de societatea‑mamă a acesteia sau al unui angajat care acționează pe seama angajatorului său, agentul este considerat în acest context că acționează pe seama comitentului și că formează cu acesta o entitate unică.

395    Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se diferențieze între:

–        pe de o parte, reuniunile Clubului Italia în prezența domnului G, în care s‑au discutat nu numai aspecte interne ale Clubului Italia, ci și aspecte paneuropene ale Clubului Italia, în privința cărora domnul G. acționa efectiv atât în calitate de reprezentant al CB, cât și „pe seama” Austria Draht în Italia;

–        pe de altă parte, reuniunile Clubului Europa, ca atare, în care domnul G. nu acționa în calitate de agent al Austria Draht în Italia, ci în mod necesar în calitate de reprezentant al CB, fără ca această împrejurare să permită demonstrarea existenței unei entități economice unice între domnul G. și Austria Draht.

C –  Concluzie cu privire la al doilea motiv

396    În concluzie, Comisia poate considera în mod întemeiat că, în sensul jurisprudenței amintite la punctele 116-128 de mai sus, în special la punctele 120 și 124, Austria Draht a participat la încălcarea unică, în speță complexă, pentru următoarele motive:

–        pe de o parte, Austria Draht a „participat […] la Clubul Italia, prin intermediul agentului său în Italia, […], domnul G., între 15 aprilie 1997 și 19 septembrie 2002” [decizia atacată, considerentul (769)];

–        pe de altă parte, chiar dacă nu se stabilește în sarcina Austria Draht răspunderea pentru o participare directă la Clubul din Zürich sau la Clubul Europa, există anumite indicii „care sugerează că Austria Draht a fost implicată sporadic în discuții anticoncurențiale la nivel paneuropean și că, prin urmare, a avut cunoștință dintr‑un stadiu timpuriu despre nivelul paneuropean al înțelegerii” [decizia atacată, considerentul (652)].

397    Implicarea Austria Draht la nivelul paneuropean al înțelegerii poate fi dedusă atât din participarea directă a unuia dintre reprezentanții săi la reuniunea Clubului din Zürich din 9 ianuarie 1996 și la reuniunea Clubului Europa din 27 septembrie 2001, cât și din cunoștințele dobândite prin intermediul domnului G. cu ocazia reuniunilor Clubului Italia care aveau ca obiect atât aspecte interne ale pieței italiene, cât și anumite aspecte paneuropene ale sectorului OPC avute în vedere din punctul de vedere al actorilor de pe această piață.

398    Deși toate indiciile menționate de Comisie pentru a demonstra cunoașterea dimensiunii paneuropene a înțelegerii nu pot fi considerate, privite individual, suficient de probante, analizate împreună, aceste indicii sunt totuși suficiente pentru a demonstra cunoașterea de către Austria Draht a nivelului paneuropean al înțelegerii, în sensul dat acestei noțiuni de jurisprudența amintită mai sus.

399    Așadar, al doilea motiv trebuie respins.

IV –  Cu privire la al treilea motiv, referitor la elementele care trebuie luate în considerare pentru aprecierea sancțiunii

400    Cu titlu subsidiar, în cazul în care ar reieși că li se poate imputa o încălcare în sensul definit de Comisie, voestalpine și Austria Draht susțin că Comisia a săvârșit erori grave la calculul amenzii care le‑a fost aplicată, în special întrucât nu a ținut seama de caracterul secundar al participării Austria Draht la înțelegere.

401    Prin intermediul acestui motiv, reclamantele prezintă trei serii de critici întemeiate, în primul rând, pe încălcarea principiilor proporționalității și egalității de tratament, în al doilea rând, pe încălcarea anumitor dispoziții ale Orientărilor din 2006, și anume stabilirea eronată a unui cuantum suplimentar și neluarea în considerare a circumstanțelor atenuate determinate de neglijență sau de participarea substanțial redusă la încălcare și, în al treilea rând, încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil.

402    A treia serie de critici trebuie respinsă de la bun început. În această privință, reclamantele susțin că, prin modificarea în două rânduri a deciziei inițiale după încetarea termenului de exercitare a acțiunii, Comisia a adus atingere dreptului lor la apărare și dreptului lor la un proces echitabil. În plus, reclamantele subliniază că, în decizia atacată, Comisia a invocat pentru prima dată o obiecțiune referitoare la o reuniune din 30 aprilie 2002, în legătură cu care ele nu ar mai fi avut posibilitatea să își prezinte observațiile prealabile.

403    Or, pe de o parte, reiese că, în procedura în fața Tribunalului, reclamantele au putut să obțină o copie a deciziilor de modificare și, de asemenea, că au avut posibilitatea să își prezinte observațiile cu privire la acestea, astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 44-48 de mai sus. Prin urmare, reclamantele nu mai sunt în măsură să invoce o încălcare a dreptului lor la apărare și a dreptului lor la un proces echitabil în ceea ce privește modificările aduse la decizia inițială prin prima decizie de modificare și prin a doua decizie de modificare.

404    Pe de altă parte, în ceea ce privește raționamentul reținut în final de Comisie în decizia atacată referitor la conținutul reuniunii din 30 aprilie 2002, trebuie să se constate mai întâi că este vorba, strict vorbind, nu despre o nouă obiecțiune, ci despre o nouă interpretare a unui element de probă care fusese adus deja la cunoștința reclamantelor. Mai mult, modificarea analizei reținute în acest sens de Comisie urmează în egală măsură observațiile prezentate de reclamante cu privire la comunicarea privind obiecțiunile. În plus, trebuie să se arate că reclamantele au putut să își prezinte observațiile privind această nouă interpretare cu ocazia prezentei acțiuni și că, dacă este necesar, Tribunalul poate să se pronunțe asupra valorii probante care trebuie acordată elementelor de probă referitoare la această reuniune. Așadar, cu privire la acest aspect, trebuie să se facă trimitere la punctele 264-270 de mai sus, în care Tribunalul se pronunță asupra argumentelor reclamantelor referitoare la reuniunea din 30 aprilie 2002.

A –  Cu privire la încălcarea principiului proporționalității

405    Reclamantele afirmă că o amendă de 22 de milioane de euro este disproporționată în raport cu ceea ce li se impută. Amenda ar fi aplicată din cauza comportamentului unui agent neexclusiv în cadrul Clubului Italia, despre care Austria Draht nu avea cunoștință, și în condițiile în care nu i se impută că a participat la alte acorduri anticoncurențiale. Mai mult, acest agent, ca și ceilalți participanți la Clubul Italia, ar contesta faptul că Austria Draht ar fi fost reprezentată în clubul menționat și, în orice caz, Austria Draht nu poate fi considerată un membru important al Clubului Italia. Având în vedere această situație, reclamantele nu ar trebui sancționate cu o altă amendă decât una simbolică. În cazul în care o amendă simbolică nu ar fi adecvată, cuantumul amenzii ar trebui să ia în considerare numai vânzările de OPC ale Austria Draht în Italia, iar nu vânzările de OPC în întregul SEE. În speță, partea din amendă aferentă faptului de a fi avut cunoștință despre acorduri la nivel european, în mod izolat și chiar fără să fi aprobat aceste acorduri, ar fi de aproximativ 19 milioane de euro. În plus, Comisia nu ar putea să justifice caracterul proporțional al amenzii observând, pe de o parte, că aprecierea gravității privește numai încălcarea în sine și, pe de altă parte, că situația reclamantelor nu constituie o circumstanță atenuantă în sensul Orientărilor din 2006. Comisia ar trebui să țină seama de comportamentul fiecărei întreprinderi în cauză și de rolul avut în stabilirea practicilor concertate. Dacă reclamantelor le este imputată numai participarea la Clubul Italia, singura piață relevantă pentru calculul amenzii ar fi cel mult Italia (cererea introductivă, punctele 219-233; replică, punctele 79-87, 99 și 100).

406    În opinia Comisiei, deși este adevărat că singura obiecțiune formulată față de Austria Draht este aceea de a fi „membru” al Clubului Italia și, prin urmare, de a fi participat la acordurile încheiate în cadrul acestui club, Austria Draht a asistat și la o serie de reuniuni ale Clubului Europa. Ținând seama de sfera geografică a acordurilor Clubului Italia și a corelării strânse a acestora cu acordurile paneuropene, Austria Draht ar fi „participat” la întreaga înțelegere. Așadar, nu ar fi disproporționat ca stabilirea cuantumului amenzii să se întemeieze pe vânzările de OPC realizate la nivel european, întrucât participarea nu a fost limitată la Italia (apărarea, punctele 93 și 98; duplică, punctele 51-54).

407    Pentru a examina aceste argumente, pare oportun să se amintească principiile care se aplică pentru stabilirea cuantumului amenzii ce trebuie aplicată în vederea sancționării participării individuale a unei întreprinderi la o încălcare a dreptului concurenței.

1.     Proporționalitatea sancțiunii în raport cu ansamblul împrejurărilor

408    Din articolul 49 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale reiese că pedepsele nu trebuie să fie disproporționate față de infracțiune.

409    În această privință, articolul 101 alineatul (1) TFUE și articolul 53 alineatul (1) din Acordul privind SEE declară expres ca incompatibile cu piața internă acordurile și practicile concertate ce constau în stabilirea, direct sau indirect, a prețurilor de cumpărare sau de vânzare sau a oricăror alte condiții de tranzacționare, sau în limitarea ori controlul producției, sau al comercializării. Încălcările de acest tip, în special dacă este vorba despre înțelegeri orizontale, sunt calificate de jurisprudență drept deosebit de grave atunci când au un efect direct asupra parametrilor esențiali ai concurenței pe piața relevantă (Hotărârea din 11 martie 1999, Thyssen Stahl/Comisia, T‑141/94, Rec., EU:T:1999:48, punctul 675).

410    Potrivit articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, Comisia poate aplica amenzi întreprinderilor care participă la o asemenea încălcare, cu condiția ca, pentru fiecare întreprindere care participă la încălcare, amenda să nu depășească 10 % din cifra sa de afaceri totală realizată în cursul exercițiului financiar precedent. Articolul 23 alineatul (3) din regulamentul menționat prevede de asemenea că, la stabilirea valorii amenzii care trebuie aplicată, trebuie să se ia în considerare, în plus față de gravitatea încălcării, și durata acesteia.

411    În acest sens, reiese dintr‑o jurisprudență constantă că, la stabilirea cuantumului amenzilor, trebuie să se țină seama de toate elementele de natură să intre în aprecierea gravității încălcărilor menționate mai sus, cum ar fi, în special, rolul avut de fiecare dintre părți în cadrul încălcării și riscul pe care îl reprezintă încălcări de acest tip pentru obiectivele Uniunii (a se vedea Hotărârea din 15 martie 2000, Cimenteries CBR și alții/Comisia, T‑25/95, T‑26/95, T‑30/95-T‑32/95, T‑34/95-T‑39/95, T‑42/95-T‑46/95, T‑48/95, T‑50/95-T‑65/95, T‑68/95-T‑71/95, T‑87/95, T‑88/95, T‑103/95 și T‑104/95, Rec., EU:T:2000:77, punctul 4949 și jurisprudența citată). Atunci când o încălcare a fost săvârșită de mai multe întreprinderi, trebuie examinată gravitatea relativă a participării fiecăreia dintre ele (a se vedea Hotărârea din 8 iulie 1999, Hercules Chemicals/Comisia, C‑51/92 P, Rec., EU:C:1999:357, punctul 110 și jurisprudența citată).

412    De asemenea, faptul că o întreprindere nu a participat la toate elementele constitutive ale unei înțelegeri sau că aceasta a avut un rol minor în aspectele la care a participat trebuie luat în considerare la aprecierea gravității încălcării și, dacă este cazul, la stabilireas amenzii (Hotărârea Comisia/Anic Partecipazioni, punctul 119 de mai sus, EU:C:1999:356, punctul 90, și Hotărârea Aalborg Portland și alții/Comisia, punctul 119 de mai sus, EU:C:2004:6, punctul 86) (a se vedea punctul 124 de mai sus).

413    În special în prezența unei încălcări unice, în sensul unei încălcări complexe, care reunește un ansamblu de acorduri și de practici concertate pe piețe distincte sau în care autorii încălcării nu sunt toți prezenți sau pot să fi cunoscut doar parțial planul de ansamblu, sancțiunile trebuie individualizate, în sensul că trebuie să se raporteze la comportamentele și la caracteristicile proprii întreprinderilor în cauză (a se vedea prin analogie Hotărârea din 7 iunie 2007, Britannia Alloys & Chemicals/Comisia, C‑76/06 P, Rep., EU:C:2007:326, punctul 44).

414    În acest context, principiul proporționalității presupune ca amenda să fie stabilită în mod proporțional cu elementele care trebuie luate în considerare atât pentru a aprecia gravitatea obiectivă a încălcării, în sine, cât și pentru a aprecia gravitatea relativă a participării la încălcare a întreprinderii sancționate (a se vedea în acest sens și în considerarea diferențierii efectuate de atunci între gravitatea obiectivă a încălcării, în sensul punctelor 22 și 23 din Orientările din 2006, și gravitatea relativă a participării la încălcare a întreprinderii sancționate, apreciată având în vedere circumstanțele proprii acestei întreprinderi în sensul punctului 27 și următoarele din aceste orientări, Hotărârea din 27 septembrie 2006, Jungbunzlauer/Comisia, T‑43/02, Rec., EU:T:2006:270, punctele 226-228 și jurisprudența citată).

415    Astfel, în materia sancțiunii aplicate pentru încălcarea dreptului concurenței referitor la înțelegeri, Comisia trebuie să asigure individualizarea pedepselor în raport cu încălcarea, ținând seama de situația specifică a fiecărui autor al încălcării (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 septembrie 2011, Lucite International și Lucite International UK/Comisia, T‑216/06, EU:T:2011:475, punctele 87 și 88, Hotărârea din 16 septembrie 2013, Hansa Metallwerke și alții/Comisia, T‑375/10, EU:T:2013:475, punctul 80, și Hotărârea din 14 mai 2014, Donau Chemie/Comisia, T‑406/09, Rep., EU:T:2014:254, punctul 92). Astfel, un autor al unei încălcări unice căruia nu i se stabilește răspunderea pentru anumite componente ale acesteia nu poate să fi avut un rol în punerea în aplicare a acestor componente. Din cauza sferei limitate a încălcării reținute în privința sa, încălcarea dreptului concurenței este, în mod necesar, mai puțin gravă decât cea imputată autorilor încălcării care au participat la toate componentele încălcării.

416    În practică, individualizarea pedepsei în funcție de încălcare se poate efectua în diferite stadii ale stabilirii cuantumului amenzii, astfel cum s‑a procedat în decizia atacată.

417    În primul rând, Comisia poate recunoaște particularitatea participării unei întreprinderi la încălcare în stadiul aprecierii gravității obiective a încălcării unice. În speță, elementele pe care le‑a luat în considerare în acest stadiu au fost, pe de o parte, limitarea materială (cazul Fundia, care a participat doar la coordonarea privind Addtek) sau geografică (cazul Socitrel, Fapricela și Proderac, care au participat doar la Clubul España, care afecta doar Spania și Portugalia) a participării la încălcarea unică și, pe de altă parte, luarea la cunoștință tardivă a dimensiunii sale paneuropene (luna mai 2001 în cazul întreprinderilor sus‑menționate).

418    În ceea ce privește Austria Draht, din considerentele (947)-(949) ale deciziei atacate reiese că, atunci când Comisia a apreciat sfera geografică a încălcării unice, aceasta a respins cererea reclamantelor prin care au solicitat să nu se țină seama de valoarea vânzărilor de OPC realizate în Spania și în Portugalia deoarece Austria Draht nu a fost activă în Clubul España, pentru motivul că aceste țări făceau parte și din sfera geografică a Clubului Italia.

419    Raționamentul Comisiei în această privință, în cazul reclamantelor, se întemeiază, astfel cum afirmă în înscrisurile sale, pe aprecierea gravității încălcării în sine, cu alte cuvinte, pe un anumit număr de factori precum natura încălcării unice, cota de piață cumulată a tuturor părților în cauză, sfera geografică și punerea în aplicare sau lipsa punerii în aplicare a înțelegerii globale (a se vedea punctul 22 din Orientările din 2006), iar nu pe aprecierea participării individuale la încălcare a unei anumite întreprinderi.

420    În al doilea rând, Comisia poate recunoaște particularitatea participării unei întreprinderi la încălcare în stadiul aprecierii circumstanțelor atenuante amintite la punctul 29 din Orientările din 2006 pe baza evaluării globale a tuturor circumstanțelor relevante (a se vedea punctul 27 din Orientările din 2006). Deși nicio întreprindere, inclusiv reclamantele, nu a putut face dovada solicitată de Comisie că încălcarea fusese săvârșită din neglijență, Comisia a recunoscut că rolul Proderac și al Trame (Emme) era substanțial mai limitat decât cel al altor participanți la înțelegere, fiind necesar, așadar, să li se acorde o reducere a cuantumului amenzii (în speță, 5 %).

421    În schimb, Comisia a considerat că reclamantele nu au făcut dovada că participarea Austria Draht la încălcarea unică a fost extrem de redusă față de participarea altor întreprinderi. Nivelul de probațiune solicitat de Comisie pentru a îndeplini acest criteriu este deosebit de important, deoarece întreprinderea care revendică beneficiul unei asemenea circumstanțe trebuie să demonstreze că, „în cursul perioadei în care a fost parte la acordurile ilicite, [ea] s‑a sustras efectiv de la aplicarea acestora adoptând un comportament concurențial pe piață”.

422    Cu privire la acest aspect, Comisia a considerat că cifra vânzărilor pentru perioada 1998-2001 (aspectul privind cotele) și pentru perioada 2001-2002 (aspectul privind prețurile) prezentate de Austria Draht nu erau suficiente deoarece erau atestate numai de Austria Draht și că, în orice caz, înșelarea ocazională în legătură cu prețurile stabilite sau cu cotele ori cu clienții alocați nu ar dovedi, în sine, că o parte nu pusese în aplicare acordurile coluzive [decizia atacată, considerentele (1016) și (1018)].

423    În al treilea rând, Comisia poate recunoaște particularitatea participării unei întreprinderi la încălcare într‑un stadiu ulterior celui al aprecierii gravității obiective a încălcării sau a circumstanțelor atenuante invocate de întreprinderile în cauză. Astfel, punctul 36 din Orientările din 2006 prevede că, în anumite cazuri, Comisia poate aplica o amendă simbolică și poate de asemenea, astfel cum prevede punctul 37 din aceste orientări, să se abată de la metodologia generală prezentată pentru stabilirea amenzilor, având în vedere în special particularitățile unei cauze date.

424    În speță, nici în stadiul inițial al aprecierii gravității încălcării în sine, nici în stadiul ulterior al discuției referitoare la circumstanțele atenuante sau în orice alt stadiu Comisia nu a acceptat să ia în considerare situația specifică invocată de reclamante atunci când a stabilit cuantumul amenzii.

425    În consecință, în lipsa unei minime circumstanțe atenuante sau a unei împrejurări specifice, Comisia a aplicat reclamantelor aceeași formulă ca cea utilizată pentru a sancționa întreprinderile care au participat la toate elementele constitutive ale înțelegerii globale, iar nu numai la unele dintre ele. Această formulă este următoarea: 19 % din valoarea vânzărilor de OPC ale întreprinderii în cauză în cadrul SEE (pentru gravitatea încălcării în sine) înmulțit cu numărul de ani și de luni de participare la încălcare (durata participării individuale a Austria Draht la încălcare), la care se adaugă 19 % din valoarea vânzărilor de OPC ale întreprinderii în cauză în SEE (cu titlu de cuantum suplimentar).

426    În cazul reclamantelor, rezultatul acestei formule, și anume o amendă de 22 de milioane de euro, întrucât este inferior pragului de 10 % din cifra de afaceri realizată de întreprinderea în cauză în cursul exercițiului financiar relevant care precede sancțiunii, Comisia a aplicat această sancțiune în decizia atacată.

2.     Cu privire la luarea în considerare a situației specifice a reclamantelor

427    În prezenta cauză, Tribunalul trebuie să stabilească dacă, prin sancționarea reclamantelor cu o amendă în cuantum de 22 de milioane de euro, calculat în special pe baza tuturor vânzărilor de OPC realizate în SEE de Austria Draht, a gravității obiective a încălcării în sine, a duratei participării Austria Draht la Clubul Italia prin intermediul domnului G. și fără indicarea unei minime circumstanțe atenuante (a se vedea punctele 103-115 de mai sus), Comisia a apreciat în mod adecvat împrejurările cauzei și dacă, procedând astfel, a dispus o sancțiune proporțională în raport cu încălcarea unică imputată Austria Draht.

a)     Modalitățile de participare la Clubul Italia

428    În ceea ce privește participarea la Clubul Italia, pentru a aprecia sancțiunea care trebuie aplicată Austria Draht având în vedere cele menționate în cadrul primului motiv, pot fi făcute trei observații.

429    În primul rând, astfel cum susține, de altfel, și Comisia, acordurile încheiate în cadrul Clubului Italia au avut efectiv o sferă geografică care depășește Italia. În afara aspectului italian al acestui club, el a permis atât unui anumit număr de întreprinderi, și anume nucleul dur compus din Redaelli, din CB, din ITC și din Itas (prezente în Italia), precum și Tréfileurope (prezentă în Italia, dar și în restul Europei), cât și altor întreprinderi italiene mai mici (precum SLM) să coordoneze eforturile producătorilor italieni pentru export și, în mod simetric, să definească o politică comună ca reacție la încercările producătorilor din alte țări (precum Tycsa, Nedri și DWK, care interveneau uneori în Italia) de a limita aceste eforturi propunând producătorilor italieni o cotă de export în restul Europei.

430    Totuși, trebuie să se constate că Austria Draht, care nu era un producător italian care exporta către restul Europei, nu a fost și nici nu putea fi implicată în activitățile membrilor Clubului Italia, care vizau coordonarea eforturilor acestora pentru export. Acest element trebuie luat în considerare atunci când este vorba să se aprecieze cuantumul sancțiunii care trebuie aplicată reclamantelor.

431    În al doilea rând, trebuie să se arate că, în orice caz, reprezentantul Austria Draht în cadrul Clubului Italia nu putea acționa pe seama Austria Draht excedând activitatea care îi fusese încredințată, și anume „reprezentarea exclusivă pentru Italia” în ceea ce privește OPC. Din dosar reiese, de altfel, că natura activității încredințate domnului G. de Austria Draht era cunoscută perfect de participanții la Clubul Italia (precum, de exemplu, Tréfileurope, ITC sau CB).

432    Niciun element nu permite să se demonstreze că domnul G. era perceput în sensul că putea să angajeze Austria Draht în afara Italiei.

433    O asemenea limitare trebuie deopotrivă luată în considerare atunci când este vorba să se aprecieze cuantumul sancțiunii care trebuie aplicată reclamantelor, din moment ce și acest element este de natură să restrângă sfera geografică a comportamentului domnului G. în cadrul Clubului Italia. De altfel, trebuie să se rețină că Comisia are cunoștință despre această limită deoarece nu impută Austria Draht, ci numai CB comportamentul domnului G. în cadrul Clubului Italia. Astfel, în partea referitoare la „acordurile paneuropene: Clubul Europa (1997-2002)” din anexa 1.1 la decizia atacată, „numele angajaților implicați” în aceste acorduri sunt cele ale domnului Ra. și domnului Ro. pentru Austria Draht și, prin trimitere, al domnului G., printre alte persoane, pentru CB. Anexa 2 la decizia atacată cuprinde mențiuni similare. În schimb, numele domnului G. este amintit în partea referitoare la „Clubul Italia” din anexa 1.2 la decizia atacată, atât pentru Austria Draht (este vorba despre „agentul pentru Italia” al acesteia), cât și pentru CB (prin intermediul Studio Crema).

434    În al treilea rând, trebuie de asemenea să se arate că, indiferent de intervenția pe care a putut să o aibă domnul G. în cadrul Clubului Italia (pe seama sau nu pe seama Austria Draht), Comisia nu a demonstrat că Austria Draht a avut cunoștință despre aceasta. Niciun element din dosar și, în special după cum a recunoscut Comisia, niciunul dintre documentele care au făcut obiectul corespondenței dintre domnul G. și Austria Draht, prezentate în răspunsul la o solicitare de informații a Comisiei, nu permite să se demonstreze această cunoaștere.

435    Or, deși este posibil să se impute direct Austria Draht comportamentul domnului G. în cadrul Clubului Italia, deoarece acesta se înscrie în cadrul activităților efectuate de agent pe seama Austria Draht, despre care Austria Draht a avut sau nu a avut cunoștință, acest agent poate fi considerat numai un organ auxiliar al CB atunci când nu intervine pe seama Austria Draht.

436    În acest context, trebuie să se considere că, pe plan factual și în vederea stabilirii cuantumului sancțiunii, sfera geografică a comportamentului domnului G. în cadrul Clubului Italia nu poate să depășească Italia, având în vedere, pe de o parte, limitarea contractului său de agenție și, pe de altă parte, lipsa oricărei demonstrări a faptului că, atunci când domnul G. nu acționa pe seama Austria Draht pentru a comercializa produsele acesteia în Italia, i‑ar fi comunicat totuși informațiile pe care putea să le obțină în cadrul Clubului Italia în ceea ce privește aspectele din afara Italiei ale acestui club. Astfel, dacă ar fi existat o asemenea situație, quod non, Austria Draht ar fi fost în măsură să își adapteze comportamentul pe piețele pe care, de altfel, era prezentă (de exemplu, piața austriacă sau piețele belgiană și olandeză).

b)     Lipsa participării la Clubul Europa și la alte acorduri

437    În ceea ce privește efectele care trebuie deduse din implicarea sporadică a Austria Draht în cadrul Clubului Europa, din examinarea celui de al doilea motiv reiese că simplul fapt că Austria Draht a putut avea cunoștință despre dimensiunea paneuropeană a înțelegerii nu poate fi suficient pentru a se demonstra că, în acest mod, poate fi luată în considerare valoarea vânzărilor realizate pe aceste piețe, în privința cărora nu s‑a dovedit că Austria Draht ar fi avut un comportament anticoncurențial.

438    Astfel, din decizia atacată reiese în mod clar că Comisia nu a considerat că Austria Draht a participat la Clubul Europa și nici că, de altfel, aceasta a participat la alte componente ale înțelegerii globale (a se vedea punctele 460-462 de mai sus). O „implicare sporadică” ce rezultă din „indicii”, în definitiv mai puțin numeroase decât consideră Comisia, și care determină concluzia că Austria Draht „a avut cunoștință, așadar, dintr‑un stadiu timpuriu despre nivelul paneuropean al înțelegerii” nu poate echivala cu o participare efectivă și continuă la Clubul Europa. În speță, nu este posibil să se meargă mai departe de afirmația cuprinsă în decizie, potrivit căreia Austria Draht nu a participat la Clubul Europa și, cu atât mai puțin, la Clubul din Zürich, la Clubul España sau la Acordul din Sud.

439    De altfel, această afirmație se poate întemeia pe mai multe elemente din dosar, care evidențiază voința Austria Draht, pe alte piețe decât cea din Italia, pentru care nu recurge la domnul G., de a rămâne în afara oricărei coordonări a comportamentului privind prețurile, cantitățile sau clienții.

440    În această privință, pot fi amintite, printre alte elemente, datele comerciale furnizate de reclamante în răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile pentru a dovedi comportamentul lor concurențial. În speță, în decizia atacată, Comisia a înlăturat de la bun început aceste date, pentru motivul că ar fi atestate numai de Austria Draht [decizia atacată, considerentul (1018)]. Totuși, Comisiei i‑ar fi fost facil, în caz de îndoială cu privire la caracterul veridic al informațiilor prezentate de acuzat pentru a se apăra față de obiecțiunile formulate în privința sa de o autoritate administrativă, să verifice informațiile transmise la diferite alte părți interesate, adresându‑le o solicitare de informații. În general, Comisia a amintit deopotrivă că „înșelarea ocazională în legătură cu prețurile stabilite și/sau cu cotele ori cu clienții alocați nu ar dovedi, în sine, că o parte nu pusese în aplicare acordurile coluzive” [decizia atacată, considerentele (1016) și (1018)]. Totuși, un asemenea motiv nu poate fi suficient pentru a nega orice pertinență a datelor, exacte și în detaliu, care privesc perioade semnificative. Asemenea date sunt pertinente în calitate de elemente de probă care trebuie luate în considerare pentru a se dovedi natura necoluzivă a comportamentului invocat.

441    Constatarea Comisiei, potrivit căreia reclamantele nu au participat la înțelegerea globală în ceea ce privește nu numai și în mod expres Clubul Europa, ci și în mod implicit și necesar celelalte elemente constitutive ale acestei înțelegeri (Clubul din Zürich, Clubul España, Acordul din Sud etc.), constituie un element pe care Comisia ar fi trebuit să îl ia în considerare cu ocazia aprecierii sancțiunii care urma să fie aplicată reclamantelor.

B –  Concluzie cu privire la încălcarea principiului proporționalității

442    În consecință, din cele de mai sus rezultă că sancțiunea aplicată reclamantelor este disproporționată, în lipsa luării în considerare de către Comisie a particularității situației Austria Draht atunci când a sancționat reclamantele cu o amendă în cuantum de 22 de milioane de euro, calculat în special pe baza tuturor vânzărilor de OPC realizate în SEE de Austria Draht, a gravității obiective a încălcării în sine, a duratei participării Austria Draht la Clubul Italia prin intermediul domnului G., fără indicarea unei minime circumstanțe atenuante.

443    În special, sancțiunea aplicată de Comisie reclamantelor nu ține seama nicidecum de faptul că Austria Draht a participat doar la o componentă a încălcării unice (Clubul Italia, prin intermediul domnului G.) și că, în cazul acestei componente, în lipsa unor elemente de probă în această privință, nu se poate considera că atât obiectul, cât și efectele acestei participări au fi putut depăși teritoriul italian.

444    Astfel cum arată reclamantele în mod expres, faptul recunoscut în decizia atacată că Austria Draht nu a participat la toate acordurile sancționate de Comisie nu s‑ar traduce printr‑o amendă mai mică. Dimpotrivă, recunoscând că Austria Draht nu a participat la nivelul paneuropean al înțelegerii și în lipsa unor elemente de probă care să indice un comportament anticoncurențial al Austria Draht în afara teritoriului italian, Comisia le‑a aplicat o amendă calculată pe baza vânzărilor pe care le‑au realizat la nivel european, având ca rezultat că reclamantelor li se aplică o amendă identică celei pe care ar fi trebuit să o suporte în cazul în care le‑a fost imputată participarea Austria Draht la toate componentele încălcării unice.

445    În speță, principiul proporționalității impunea Comisiei să ia în considerare, cu ocazia calculării cuantumului amenzii aplicate reclamantelor, anumite particularități proprii situației Austria Draht precum, în primul rând, limitarea teritorială a contractului de agenție al domnului G., care îl abilita să acționeze pe seama reclamantelor numai în ceea ce privește vânzările în Italia, și, în al doilea rând, lipsa oricărui element de probă care să permită demonstrarea faptului că, deși domnul G. ar fi putut avea cunoștință despre alte elemente decât cele referitoare la vânzările în Italia, acesta le‑ar fi comunicat către Austria Draht, care ar fi putut astfel să își adapteze comportamentul în consecință pe piețele OPC, altele decât piața italiană.

446    Astfel, o întreprindere a cărei participare la încălcarea unică este demonstrată în ceea ce privește mai multe componente ale acestei înțelegeri contribuie mai mult la eficacitatea și la gravitatea acesteia decât o autoare a încălcării care a participat doar la o singură componentă. Prin urmare, prima întreprindere săvârșește o încălcare mai gravă decât cea săvârșită de a doua întreprindere, aspect de care trebuie să se țină seama cu ocazia stabilirii sancțiunii.

447    Articolul 2 punctul 5 din decizia atacată se anulează în măsura în care prin acesta se aplică o sancțiune disproporționată voestalpine și voestalpine Wire Rod Austria.

448    Efectele care trebuie deduse din cele de mai sus vor fi examinate în continuare, prin prisma competenței de fond conferite Tribunalului, a cărei exercitare este solicitată în speță.

449    În aceste împrejurări, nu mai trebuie examinate argumentele părților referitoare la critica întemeiată pe încălcarea principiului egalității de tratament sau la criticile întemeiate pe încălcarea anumitor dispoziții ale Orientărilor din 2006, care, în speță, nu sunt în măsură să repună în discuție rezultatul aprecierii de mai sus.

V –  Cu privire la exercitarea de către Tribunal a competenței sale de fond și cu privire la stabilirea cuantumului amenzii

450    Dincolo de simplul control al legalității sancțiunii, care nu permite decât respingerea acțiunii în anulare sau anularea actului atacat, competența de fond conferită Tribunalului, în temeiul articolului 229 CE, de articolul 31 din Regulamentul nr. 1/2003 îl autorizează să substituie aprecierea Comisiei cu propria apreciere și, în consecință, să reformeze actul atacat, chiar și în lipsa anulării, ținând seama de toate împrejurările de fapt, în special prin modificarea amenzii aplicate atunci când problema cuantumului acesteia este supusă aprecierii sale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 februarie 2007, Groupe Danone/Comisia, C‑3/06 P, Rep., EU:C:2007:88, punctele 61 și 62, și Hotărârea din 3 septembrie 2009, Prym și Prym Consumer/Comisia, C‑534/07 P, Rep., EU:C:2009:505, punctul 86 și jurisprudența citată).

451    În această privință, trebuie să se arate că, prin natura sa, stabilirea unei amenzi de către Tribunal nu este un exercițiu aritmetic exact. Pe de altă parte, Tribunalul nu este legat de calculele Comisiei și nici de orientările acesteia atunci când se pronunță în temeiul competenței sale de fond, ci trebuie să efectueze propria apreciere, ținând seama de toate împrejurările cauzei (a se vedea Hotărârea din 5 octombrie 2011, Romana Tabacchi/Comisia, T‑11/06, Rep., EU:T:2011:560, punctul 266 și jurisprudența citată).

452    În speță, pentru a stabili cuantumul amenzii destinate să sancționeze participarea Austria Draht la încălcarea unică, Tribunalul trebuie să țină seama de următoarele împrejurări.

453    În primul rând, din dosar reiese în mod corespunzător cerințelor în materia probelor că, prin intermediul domnului G., agentul său în Italia, Austria Draht a participat la mai multe reuniuni ale Clubului Italia care au privit alocarea unor cote și stabilirea prețurilor pe piața italiană. Asemenea acorduri se numără, prin însăși natura lor, printre restrângerile cele mai grave ale concurenței. Această participare a început la 15 aprilie 1997 și a continuat, fără o întrerupere semnificativă, până la data la care Comisia a efectuat verificări în incintele CB, cealaltă întreprindere pentru care domnul G. își exercita mandatul.

454    Participarea Austria Draht la Clubul Italia prin intermediul domnului G., căruia Austria Draht îi încredințase atribuția de negociere a vânzării în Italia a OPC pe care îl producea, este un element esențial pentru aprecierea sancțiunii.

455    În al doilea rând, se poate considera în mod întemeiat că Austria Draht a fost „implicată sporadic” în discuțiile anticoncurențiale la nivel paneuropean. Aceasta reiese atât din participarea directă a unui reprezentant al Austria Draht la reuniunea Clubului din Zürich din 9 ianuarie 1996 și la reuniunea Clubului Europa din 27 septembrie 2001, cât și din faptul că, prin prezența sa la anumite reuniuni ale Clubului Italia la care domnul G. acționa în temeiul mandatului încredințat de Austria Draht, acesta a putut avea cunoștință nu numai despre informații care priveau numai aspecte interne ale pieței italiene, ci priveau și piețele către care exportau producătorii situați în Italia, îndeosebi piețele germană, spaniolă și franceză.

456    Pentru aprecierea sancțiunii, trebuie să se țină seama, cu titlu incidental, și de implicarea sporadică și directă a reprezentanților Austria Draht în discuții anticoncurențiale la nivel european.

457    În al treilea rând, trebuie însă să se țină seama de faptul că participarea la încălcarea unică imputată Austria Draht prezintă anumite particularități.

458    Primo, trebuie să se arate de la bun început că Comisia nu a demonstrat că Austria Draht a participat la Clubul din Zürich, la Clubul Europa sau la Clubul España, care constituie aspecte esențiale ale încălcării unice. Această particularitate este cu atât mai notabilă cu cât, pe plan comercial, Austria Draht, spre deosebire de domnul G., nu avea un interes real de a fi asociată la Clubul Italia. Astfel, dacă se presupune că Austria Draht a participat la încălcarea unică ce este caracterizată de Comisie prin propriile mijloace, iar nu prin intermediul domnului G., interesele sale comerciale erau mai degrabă să acționeze în cadrul Clubului Europa, ce reunea producătorii care nu realizau, în principal, vânzări în Italia, pentru a combate în special exporturile realizate pe teritoriul Clubului Europa de producătorii prezenți în principal în Italia.

459    Or, niciun element de probă nu permite să se demonstreze că discuțiile la care a putut asista un reprezentant al Austria Draht în anii 1996 și 2001 au fost urmate de alte reuniuni care să facă posibilă demonstrarea nu doar a „implicării sporadice”, ci participarea efectivă a Austria Draht la Clubul Europa. În special și cu titlu de exemplu, trebuie să se arate că diferitele elemente de probă prezentate în fața Tribunalului nu permit nicidecum să se demonstreze că Austria Draht a avut un comportament ilicit în Austria. Dimpotrivă, reclamantele susțin, fără a fi contrazise în mod probatoriu de Comisie, că membrii înțelegerii percepeau această societate drept o amenințare și o constrângere asupra comportamentelor în acest stat membru, ca, de altfel, în restul SEE.

460    Cu privire la acest aspect, reiese efectiv, astfel cum Comisia a recunoscut în ședință, că, luând în considerare dosarul, caracterizat în special în privința Clubului Europa prin cooperarea a șase producători (a se vedea punctul 69 de mai sus), fiecare dintre acești producători ar fi trebuit să evidențieze participarea Austria Draht la Clubul Europa, dacă aceasta ar fi avut loc.

461    Concluzia potrivit căreia Austria Draht și, pe cale de consecință, voestalpine nu au participat la Clubul Europa rămâne valabilă atât în ipoteza unei participări directe a Austria Draht la Clubul Europa prin intermediul angajaților săi, cât și în ipoteza unei participări a Austria Draht la această componentă a încălcării unice prin intermediul domnului G.

462    Astfel, dincolo de lipsa unor elemente de probă care să permită demonstrarea în mod concludent a unei asemenea participări pe durata încălcării unice imputate Austria Draht, precum și beneficiul principiului prezumției de nevinovăție de care reclamantele se pot prevala, trebuie să se arate de asemenea, pe de o parte, că, în considerentul (652) al deciziei atacate, Comisia a arătat în mod expres că nu a considerat Austria Draht răspunzătoare pentru o participare directă la Clubul Europa, cu atât mai mult la Clubul din Zürich, care l‑a precedat. Trebuie să se arate, pe de altă parte, că însăși Comisia a apreciat, în anexele 1 și 2 la decizia atacată referitoare la Clubul Europa, că comportamentul ilicit care ar putea fi imputat domnului G. în legătură cu acest club era imputabil CB, iar nu Austria Draht, fapt care se explică prin limitarea teritorială a activităților conferite domnului G. de Austria Draht.

463    Secundo, reiese în orice caz că, pe întreaga durată a încălcării, domnul G. a efectuat operațiuni pe seama Austria Draht numai în privința teritoriului italian. Această caracteristică a participării Austria Draht la încălcarea unică, ce reiese din contractul încheiat de domnul G., a fost, în plus, confirmat de reclamante în răspunsul la întrebările adresate de Tribunal cu privire la acest aspect, fără ca acesta să fi fost contrazis în mod probatoriu de Comisie în observațiile sale prezentate în această privință.

464    Tertio, trebuie să se arate că niciun element de probă nu permite să se demonstreze cunoașterea de către Austria Draht a comportamentului ilicit al domnului G., concluzie valabilă atât în ceea ce privește piața italiană, pe care domnul G. era abilitat să intervină, cât și în ceea ce privește celelalte piețe în care acesta nu a realizat niciodată operațiuni pe seama Austria Draht.

465    Așadar, participarea Austria Draht la încălcarea unică se prezintă mai degrabă a fi fapta unui intermediar, domnul G., agentul său în Italia, căruia Austria Draht i‑a încredințat activitățile comerciale în această țară și cu privire la care niciun element nu permite să se considere că acesta a transmis Austria Draht vreun minim element referitor la cunoștințele dobândite din cauza comportamentului său anticoncurențial. O asemenea situație nu este irelevantă atunci când este vorba despre aprecierea sancțiunii.

466    În consecință, comportamentul anticoncurențial al domnului G., care trebuie să fie considerat că a fost efectuat pe seama Austria Draht, este cel care, în esență, trebuie avut în vedere pentru stabilirea cuantumului amenzii care urmează a fi aplicată Austria Draht. Similar Comisiei, și Tribunalul apreciază că este adecvat să se țină seama de implicarea sporadică a Austria Draht în discuțiile anticoncurențiale la nivel paneuropean, fără ca acest aspect să poată valida însă ideea că ar putea fi corect să se determine cuantumul amenzii pe baza tuturor vânzărilor de OPC realizate de Austria Draht în cadrul SEE.

467    Ținând seama de aceste împrejurări, Tribunalul consideră că o amendă în cuantum de 7,5 milioane de euro permite sancționarea eficace a comportamentului nelegal al Austria Draht într‑un mod care nu poate fi neglijat și că aceasta rămâne suficient de disuasivă. Orice amendă care depășește acest cuantum ar fi disproporționată în raport cu încălcarea imputată reclamantelor, apreciată în raport cu toate împrejurările care caracterizează participarea Austria Draht la încălcarea unică.

468    Pentru motivele menționate în decizia atacată, care, de altfel, nu sunt contestate de reclamante, trebuie să se considere că voestalpine este solidar răspunzătoare pentru plata acestei amenzi.

469    Având în vedere toate cele de mai sus, în primul rând, trebuie anulat articolul 2 punctul 5 din decizia atacată, în sensul în care prin acesta se aplică reclamantelor o amendă disproporționată pentru a sancționa participarea Austria Draht la încălcarea unică între 15 aprilie 1997 și 19 septembrie 2002, în al doilea rând, trebuie redus cuantumul amenzii aplicate în solidar reclamantelor la 7,5 milioane de euro și, în al treilea rând, acțiunea trebuie respinsă în rest.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

470    Potrivit articolului 134 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, în cazul în care părțile cad fiecare în pretenții cu privire la unul sau mai multe capete de cerere, fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată. Totuși, în cazul în care împrejurările cauzei justifică acest lucru, Tribunalul poate decide ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, o parte să suporte o fracțiune din cheltuielile de judecată efectuate de cealaltă parte.

471    În împrejurările cauzei, având în vedere reducerea substanțială a cuantumului amenzii aplicate de Comisie reclamantelor, trebuie să se decidă că Comisia va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și două treimi din cele efectuate de reclamante, care vor suporta astfel o treime din propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a șasea)

declară și hotărăște:

1)      Anulează articolul 2 punctul 5 din Decizia C(2010) 4387 final a Comisiei din 30 iunie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/38344 – Oțel pentru precomprimare), modificată prin Decizia C(2010) 6676 final a Comisiei din 30 septembrie 2010 și prin Decizia C(2011) 2269 final a Comisiei din 4 aprilie 2011.

2)      Reduce de la 22 de milioane de euro la 7,5 milioane de euro cuantumul amenzii aplicate în solidar voestalpine AG și voestalpine Wire Rod Austria GmbH.

3)      Respinge în rest acțiunea.

4)      Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și două treimi din cheltuielile de judecată ale voestalpine și ale voestalpine Wire Rod Austria.

5)      voestalpine și voestalpine Wire Rod Austria suportă o treime din propriile cheltuieli de judecată.

Frimodt Nielsen Dehousse Collins

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 15 iulie 2015.

Semnături

Cuprins

Obiectul litigiului

Istoricul cauzei

I – Sectorul care face obiectul procedurii

A – Produsul

B – Structura ofertei

C – Structura cererii

D – Schimburile comerciale în cadrul Uniunii Europene și al SEE

II – voestalpine și Austria Draht

III – Procedura administrativă

A – Prima cerere de clemență și de imunitate acordată DWK

B – Inspecțiile și solicitările de informații

C – Alte cereri de clemență și răspunsurile date de Comisie

D – Deschiderea procedurii și comunicarea privind obiecțiunile

E – Accesul la dosar, audierea și capacitatea de plată

F – Solicitările suplimentare de informații

IV – Decizia atacată

Procedura și concluziile părților

În drept

I – Observații introductive

A – Conținutul deciziei atacate

1. Componentele încălcării și caracterizarea încălcării unice

2. Elementele reținute în privința Austria Draht și a voestalpine

a) Contractul cu domnul G.

b) Clubul Italia (de la 15 aprilie 1997 până la 19 septembrie 2002)

c) Clubul Europa și sistemul paneuropean

3. Destinatarii deciziei atacate și durata individuală a răspunderii

a) Situația Austria Draht

b) Situația voestalpine

4. Calculul cuantumului amenzii aplicate voestalpine și Austria Draht

B – Evocarea principiilor

1. Dovada existenței și a duratei încălcării

2. Noțiunea de încălcare unică, în sensul de încălcare complexă

3. Noțiunea de distanțare în cazul participării la o reuniune

II – Cu privire la primul motiv, întemeiat pe faptul că, în mod greșit, Comisia ar fi considerat că reclamantele au participat la o componentă a încălcării unice prin intermediul agentului lor în Italia

A – Imputarea comportamentului agentului în sarcina comitentului

1. Condiții privind imputabilitatea comportamentului agentului în sarcina comitentului

2. Contractul de agenție și asumarea riscului economic

3. Efectul dublei reprezentări exercitate de agent

4. Lipsa cunoașterii, a controlului și a aprobării

B – Elemente de probă referitoare la comportamentul ilicit al agentului

1. Cu privire la reuniunea din 15 aprilie 1997

2. Cu privire la reuniunea din 24 iunie 1997

3. Cu privire la reuniunea din 11 martie 1998

4. Cu privire la reuniunea din 30 martie 1998

5. Cu privire la reuniunea din 18 mai 1998

6. Cu privire la reuniunea din 19 octombrie 1998

7. Cu privire la reuniunea din 18 ianuarie 1999

8. Cu privire la reuniunea din 14 decembrie 1999

9. Cu privire la reuniunea din 12 ianuarie 2000

10. Cu privire la reuniunea din 19 septembrie 2000

11. Cu privire la reuniunea din 10 iunie 2001

12. Cu privire la reuniunea din 23 octombrie 2001

13. Cu privire la reuniunea din 11 ianuarie 2002

14. Cu privire la reuniunea din 30 aprilie 2002

15. Cu privire la celelalte reuniuni și documente citate în decizia atacată

C – Cu privire la diferitele declarații invocate de părți

D – Durata încălcării imputate Austria Draht

E – Concluzie cu privire la primul motiv

III – Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe faptul că, în mod eronat, Comisia ar fi considerat că reclamantele au participat la o încălcare unică ce a reunit în special Clubul Italia și Clubul Europa

A – Participarea la o componentă a încălcării unice

B – Cunoașterea nivelului paneuropean al înțelegerii

1. Elemente de probă invocate în decizia atacată

2. Analiza elementelor de probă invocate în decizia atacată

a) Elemente de probă referitoare la Clubul din Zürich

Cu privire la reuniunea din 28 mai 1995

Cu privire la reuniunea din 9 ianuarie 1996

b) Elemente de probă referitoare la Clubul Europa

Cu privire la reuniunea din 14 octombrie 1998

Cu privire la reuniunea din 9 noiembrie 1998

Cu privire la reuniunea din 28 februarie 2000

Cu privire la reuniunea din 27 septembrie 2001

c) Elemente care permit demonstrarea cunoașterii înțelegerii prin intermediul agentului

C – Concluzie cu privire la al doilea motiv

IV – Cu privire la al treilea motiv, referitor la elementele care trebuie luate în considerare pentru aprecierea sancțiunii

A – Cu privire la încălcarea principiului proporționalității

1. Proporționalitatea sancțiunii în raport cu ansamblul împrejurărilor

2. Cu privire la luarea în considerare a situației specifice a reclamantelor

a) Modalitățile de participare la Clubul Italia

b) Lipsa participării la Clubul Europa și la alte acorduri

B – Concluzie cu privire la încălcarea principiului proporționalității

V – Cu privire la exercitarea de către Tribunal a competenței sale de fond și cu privire la stabilirea cuantumului amenzii

Cu privire la cheltuielile de judecată

* Limba de procedură: germana.