Language of document :

Acțiune introdusă la 30 decembrie 2013 – Bankia/Comisia

(Cauza T-700/13)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Bankia, SA (Valencia, Spania) (reprezentanți: J.L. Buendía Sierra, E. Abad Valdenebro, R. Calvo Salinero, A. Lamadrid de Pablo și A. Biondi, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea deciziei atacate în măsura în care în cadrul acesteia se califică ansamblul de măsuri care, potrivit deciziei, constituie așa-numitul sistem spaniol în materie de leasing fiscal („SEAF”) drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;

în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, care identifică investitorii grupurilor de interes economic (GIE) ca fiind beneficiarii pretinselor ajutoare și singurii destinatari ai ordinelor de recuperare;

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta se dispune recuperarea pretinselor ajutoare cu încălcarea principiilor generale ale dreptului UE;

anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea unor contracte private încheiate între investitori și alte entități și

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Decizia atacată în prezenta cauză este aceeași ca în cauza T-515/13, Spania/Comisia (JO C 336, p. 29).

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

Primul motiv

Reclamanta consideră că decizia atacată încalcă articolul 107 TFUE întrucât a calificat pretinsul SEAF și măsurile individuale care l-ar constitui drept ajutor de stat. Reclamanta susține că Comisia a săvârșit o eroare prin faptul că a apreciat împreună și a imputat Regatului Spaniei un ansamblu de măsuri publice și private independente și autonome. Reclamanta contestă de asemenea faptul că măsurile respective ar putea conferi un avantaj economic selectiv pretinșilor săi beneficiari, precum și faptul că ar putea denatura concurența între acești beneficiari și alte entități, precum și pretinsul efect al acestora asupra comerțului dintre statele membre.

Al doilea motiv

În al doilea rând, reclamanta susține că Comisia a săvârșit o eroare manifestă de drept și a încălcat articolele 107 TFUE și 108 TFUE prin faptul că a calificat aplicarea sistemului spaniol de impozitare pe tonaj în anumite cazuri ca fiind un ajutor nou în loc să îl califice drept ajutor existent. Întrucât Comisia a aprobat în 2002 sistemul de impozitare pe tonaj notificat de Spania, în cazul în care Comisia intenționa să conteste aplicarea acestuia, ar fi trebuit, în orice caz, să o facă urmând procedura aplicabilă ajutoarelor existente. Reclamantele consideră că argumentele prezentate în cadrul deciziei pentru a susține existența unui ajutor nou sunt vădit neîntemeiate.

Al treilea motiv

Prin intermediul celui de al treilea motiv de anulare, reclamanta invocă, în subsidiar, încălcarea articolelor 107 TFUE și 296 TFUE, susținând că Comisia săvârșește o eroare și, în orice caz, nu prezintă în mod corespunzător motivele pentru care entitățile precum reclamanta (investitori în cadrul GIE-urilor care au realizat operațiuni care intră în domeniul de aplicare al deciziei) sunt considerate beneficiari ultimi și unici ai măsurilor în litigiu.

Al patrulea motiv

În al patrulea rând, reclamanta susține, tot în subsidiar, că ordinul de recuperare cuprins în articolul 4 din decizia atacată încalcă principiul general al securității juridice prin faptul că instituie în mod nejustificat o limită temporală în ceea ce privește aplicarea respectivului principiu.

Al cincilea motiv

Prin intermediul celui de al cincilea motiv de anulare, reclamanta prezintă motivele pentru care decizia atacată ar fi încălcat și principiul atribuirii de competențe, articolele 107 TFUE și 108 TFUE, articolul 14 din Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului și articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a UE, ca urmare a faptului că decizia atacată s-ar pronunța asupra validității unor clauze contractuale cuprinse în contracte private încheiate în temeiul dreptului spaniol între investitori și alte entități private.