HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a zecea extinsă)
17 februarie 2021(*)
„Ajutoare de stat – Piața transportului aerian în Suedia, dinspre Suedia și cu destinația Suedia – Garanții pentru împrumuturi prin care se urmărește sprijinirea companiilor aeriene în cadrul pandemiei de COVID‑19 – Decizie de a nu ridica obiecții – Cadru temporar pentru măsuri de ajutor de stat – Măsură destinată să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru – Libera prestare a serviciilor – Egalitate de tratament – Proporționalitate – Criteriul deținerii unei licențe emise de autoritățile suedeze – Lipsa unei evaluări comparative a efectelor pozitive ale ajutorului și a efectelor negative ale acestuia asupra condițiilor schimburilor comerciale și asupra menținerii unei concurențe nedenaturate – Articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE – Ratio legis – Obligația de motivare”
În cauza T‑238/20,
Ryanair DAC, cu sediul la Swords (Irlanda), reprezentată de E. Vahida, F.‑C. Laprévote, S. Rating și I.‑G. Metaxas‑Maranghidis, avocați,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de L. Flynn, S. Noë și F. Tomat, în calitate de agenți,
pârâtă,
susținută de
Republica Franceză, reprezentată de E. de Moustier, C. Mosser, A. Daniel și P. Dodeller, în calitate de agenți,
și de
Regatul Suediei, reprezentat de C. Meyer‑Seitz, H. Eklinder, A. Runeskjöld, M. Salborn Hodgson, H. Shev, R. Shahsavan Eriksson și J. Lundberg, în calitate de agenți,
interveniente,
având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei C(2020) 2366 final a Comisiei din 11 aprilie 2020 privind ajutorul de stat SA.56812 (2020/N) – Suedia – COVID‑19: schemă de garanții pentru împrumuturi în favoarea companiilor aeriene,
TRIBUNALUL (Camera a zecea extinsă),
compus din domnul M. van der Woude, președinte, domnii A. Kornezov și E. Buttigieg (raportor), doamna K. Kowalik‑Bańczyk și domnul G. Hesse, judecători,
grefier: doamna S. Spyropoulos, administratoare,
având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 22 septembrie 2020,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul litigiului
1 La 3 aprilie 2020, Regatul Suediei a notificat Comisiei Europene o măsură de ajutor sub forma unei scheme de garanții pentru împrumuturi acordate anumitor companii aeriene (denumită în continuare „schema de ajutor în discuție”), în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) TFUE. Schema de ajutor în discuție urmărește să creeze condițiile necesare pentru ca companiile aeriene titulare ale unei licențe emise de acest stat membru (denumită în continuare „licența suedeză”), importante pentru conectivitatea acestuia din urmă, să dispună de lichidități suficiente pentru a evita ca perturbările cauzate de pandemia de COVID‑19 să le compromită viabilitatea și pentru a păstra continuitatea activității economice în timpul crizei actuale și ulterior acesteia. De schema de ajutor în discuție urma să beneficieze toate companiile aeriene titulare, la 1 ianuarie 2020, ale licenței suedeze pentru a desfășura activități comerciale în domeniul aviației, în temeiul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (JO 2008, L 293, p. 3), cu excepția companiilor aeriene a căror activitate principală constă în prestarea de servicii neregulate de transport aerian de pasageri. Cuantumul maxim al împrumuturilor garantate în temeiul acestei scheme urma să fie de 5 miliarde de coroane suedeze (SEK), iar garanția urma să privească împrumuturi pentru investiții și împrumuturi pentru capitalul circulant, urma să fie acordată cel târziu până la 31 decembrie 2020 și urma să aibă o durată maximă de șase ani.
2 La 11 aprilie 2020, Comisia a adoptat Decizia C(2020) 2366 final privind ajutorul de stat SA.56812 (2020/N) – Suedia – COVID‑19: schemă de garanții pentru împrumuturi în favoarea companiilor aeriene (denumită în continuare „decizia atacată”), prin care, după ce a concluzionat că măsura în discuție constituia un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, a evaluat compatibilitatea acesteia cu piața internă în lumina comunicării sale din 19 martie 2020, intitulată „Cadru temporar pentru măsuri de ajutor de stat de sprijinire a economiei în contextul actualei epidemii de COVID‑19” (JO 2020, C 91 I, p. 1), astfel cum a fost modificată la 3 aprilie 2020 (JO 2020, C 112 I, p. 1) (denumită în continuare „cadrul temporar”).
3 În această privință, în primul rând, Comisia a considerat că, în conformitate cu Regulamentul nr. 1008/2008, companiile aeriene eligibile aveau „sediul principal” (a se vedea punctul 26 de mai jos) în Suedia, iar situația lor financiară era periodic controlată de autoritatea națională responsabilă cu acordarea licențelor. În plus, operarea serviciilor regulate de transport de pasageri de către beneficiarii măsurii în discuție ar putea juca un rol major în conectivitatea țării. Prin urmare, criteriile de eligibilitate pentru a beneficia de măsură ar fi pertinente pentru identificarea companiilor aeriene care au legătură cu Suedia și care au un rol în asigurarea conectivității acesteia, în conformitate cu obiectivul schemei de ajutor în discuție. În al doilea rând, Comisia a considerat că schema menționată era necesară, adecvată și proporțională pentru remedierea unei perturbări grave a economiei suedeze și că îndeplinea toate condițiile relevante enunțate la punctul 3.2 din cadrul temporar, intitulat „Ajutoare sub formă de garanții pentru împrumuturi”. Astfel, ea a concluzionat că schema de ajutor în discuție era compatibilă cu piața internă, în conformitate cu articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE și, prin urmare, nu a ridicat obiecții în privința acesteia.
Procedura și concluziile părților
4 Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 1 mai 2020, reclamanta a introdus prezenta acțiune.
5 Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului în aceeași zi, reclamanta a solicitat judecarea prezentei cauze potrivit procedurii accelerate, conform articolelor 151 și 152 din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Prin decizia din 27 mai 2020, Tribunalul (Camera a zecea) a admis cererea de aplicare a procedurii accelerate.
6 Comisia a depus memoriul în apărare la grefa Tribunalului la 15 iunie 2020.
7 În temeiul articolului 106 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, reclamanta a prezentat, la 22 iunie 2020, o cerere motivată de organizare a unei ședințe de audiere a pledoariilor.
8 La propunerea Camerei a zecea, Tribunalul a decis, în temeiul articolului 28 din Regulamentul de procedură, să trimită cauza în fața unui complet de judecată extins.
9 În cadrul unei măsuri de organizare a procedurii în sensul articolului 89 din Regulamentul de procedură, Tribunalul a invitat reclamanta, la 20 iulie 2020, să răspundă în scris la două întrebări. Reclamanta a dat curs acestei solicitări în termenul acordat.
10 Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 20 iulie 2020, Republica Franceză a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Comisiei. Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 28 iulie 2020, reclamanta a solicitat, în conformitate cu articolul 144 alineatul (7) din Regulamentul de procedură, ca anumite date privind numărul de rezervări și numărul preconizat de pasageri, cuprinse în cererea introductivă, în versiunea prescurtată a cererii introductive și în anexele la acestea, să nu fie comunicate Republicii Franceze. În consecință, ea a anexat o versiune neconfidențială a cererii introductive, a versiunii prescurtate a cererii introductive și a anexelor la acestea.
11 Ca răspuns la măsura de organizare a procedurii menționată la punctul 9 de mai sus, reclamanta a confirmat, la 5 august 2020, că renunță la punctele 66-76 din cererea introductivă, care figurează în a treia parte a celui de al doilea aspect al primului motiv, precum și la punctele 110-114 din cererea introductivă, cuprinse în al doilea aspect al celui de al treilea motiv.
12 Prin Ordonanța din aceeași zi, președintele Camerei a zecea extinse a Tribunalului a admis cererea de intervenție a Republicii Franceze și a limitat provizoriu comunicarea cererii introductive, a versiunii prescurtate a cererii introductive și a anexelor la acestea la versiunile neconfidențiale prezentate de reclamantă, în așteptarea eventualelor observații ale Republicii Franceze cu privire la cererea de aplicare a regimului de confidențialitate.
13 Prin măsura de organizare a procedurii din 6 august 2020, s‑a încuviințat depunerea de către Republica Franceză, în temeiul articolului 154 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, a unui memoriu în intervenție.
14 Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 11 august 2020, Regatul Suediei a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Comisiei. Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 17 august 2020, reclamanta a solicitat, în conformitate cu articolul 144 alineatul (7) din Regulamentul de procedură, ca datele menționate la punctul 10 de mai sus să nu fie comunicate Regatului Suediei.
15 Prin Ordonanța din 21 august 2020, președintele Camerei a zecea extinse a Tribunalului a admis cererea de intervenție a Regatului Suediei și a limitat provizoriu comunicarea cererii introductive, a versiunii prescurtate a cererii introductive și a anexelor la acestea la versiunile neconfidențiale prezentate de reclamantă, în așteptarea eventualelor observații ale Regatului Suediei cu privire la cererea de aplicare a regimului de confidențialitate. Prin măsura de organizare a procedurii din aceeași zi, s‑a încuviințat depunerea de către Regatul Suediei, în temeiul articolului 154 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, a unui memoriu în intervenție.
16 În aceeași zi, Republica Franceză a transmis grefei Tribunalului memoriul său în intervenție, fără să formuleze obiecții cu privire la cererea de aplicare a regimului de confidențialitate introdusă de reclamantă.
17 La 7 septembrie 2020, Regatul Suediei a transmis grefei Tribunalului memoriul său în intervenție, fără să formuleze, la rândul său, obiecții cu privire la cererea de aplicare a regimului de confidențialitate introdusă de reclamantă.
18 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
19 Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii ca nefondată;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
20 Republica Franceză solicită constatarea inadmisibilității acțiunii, în măsura în care prin aceasta se urmărește să se conteste temeinicia aprecierii ajutorului ca atare, și respingerea acesteia pe fond în rest. Cu titlu subsidiar, ea solicită respingerea pe fond a acțiunii în totalitate.
21 Regatul Suediei, asemenea Comisiei, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept
22 Trebuie amintit că instanța Uniunii Europene are dreptul de a aprecia, potrivit împrejurărilor fiecărei spețe, dacă buna administrare a justiției justifică respingerea pe fond a acțiunii, fără pronunțarea prealabilă cu privire la admisibilitate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 februarie 2002, Consiliul/Boehringer, C‑23/00 P, EU:C:2002:118, punctele 51 și 52, și Hotărârea din 14 septembrie 2016, Trajektna luka Split/Comisia, T‑57/15, nepublicată, EU:T:2016:470, punctul 84). Prin urmare, având în vedere, în special, considerațiile care au condus la aprobarea unei examinări accelerate a prezentei proceduri și importanța unui răspuns rapid pe fond atât pentru reclamantă, cât și pentru Comisie, pentru Republica Franceză și pentru Regatul Suediei, trebuie să se examineze de la bun început temeinicia acțiunii, fără pronunțarea în prealabil asupra admisibilității acesteia.
23 Reclamanta invocă patru motive în susținerea acțiunii. Primul motiv este întemeiat în esență pe încălcarea principiilor nediscriminării pe motiv de cetățenie sau naționalitate și liberei prestări a serviciilor, al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea obligației de evaluare comparativă a efectelor pozitive ale ajutorului și a efectelor sale negative asupra condițiilor schimburilor comerciale și asupra menținerii unei concurențe nedenaturate, al treilea motiv este întemeiat în esență pe încălcarea drepturilor procedurale rezultate din articolul 108 alineatul (2) TFUE, iar al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor nediscriminării pe motiv de cetățenie sau naționalitate și liberei prestări a serviciilor
24 Primul motiv cuprinde în esență patru aspecte, întemeiate, primul, pe faptul că schema de ajutor în discuție operează o discriminare pe motiv de cetățenie sau naționalitate, al doilea, pe faptul că aceasta nu este nici necesară, nici proporțională pentru atingerea obiectivului care îi este atribuit, al treilea, pe faptul că restrânge libera prestare a serviciilor și, al patrulea, pe faptul că restricția astfel adusă nu este justificată.
Cu privire la primele două aspecte ale primului motiv, întemeiate pe faptul că schema de ajutor în discuție operează o discriminare pe motiv de cetățenie sau naționalitate și nu este nici necesară, nici proporțională pentru atingerea obiectivului care îi este atribuit
25 În speță, în primul rând, schema de ajutor în discuție constă în acordarea unei garanții de stat în favoarea unor companii aeriene care dispuneau, la 1 ianuarie 2020, de o licență suedeză, cu excepția celor a căror activitate principală constă în efectuarea de curse charter, ceea ce presupune prezența „sediului lor principal” în Suedia (a se vedea punctul 26 de mai jos), atunci când acestea solicită împrumuturi de la instituții bancare. Această schemă este limitată în timp (până la 31 decembrie 2020) și în cuantum (5 miliarde de SEK). După cum rezultă din cuprinsul punctului 1 de mai sus, termenii „licență suedeză” fac trimitere la o licență eliberată, în temeiul articolului 3 din Regulamentul nr. 1008/2008, de autoritățile suedeze. În consecință, argumentul reclamantei, care figurează la punctul 57 din cererea introductivă, întemeiat pe faptul că Comisia ar fi recurs, prin termenii „licență suedeză”, la un concept străin de dreptul Uniunii Europene, trebuie să fie înlăturat de la bun început.
26 În al doilea rând, potrivit articolului 2 punctul 26 din Regulamentul nr. 1008/2008, „sediul principal” este definit ca locul în care se află sediul central sau sediul social al unui transportator aerian din Uniune, în statul membru în care se exercită principalele funcții financiare și de control operațional ale transportatorului, inclusiv gestionarea menținerii navigabilității. Noțiunea de sediu principal corespunde, în practică, sediului social al transportatorului menționat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 martie 2014, International Jet Management, C‑628/11, EU:C:2014:171, punctul 66). Este, așadar, corect, după cum susține reclamanta, că, pentru o anumită persoană juridică, regulamentul menționat nu permite constituirea decât a unui sediu principal și, prin urmare, eliberarea unei singure licențe de către autoritățile statului membru pe teritoriul căruia este situat acest sediu principal. Nu este mai puțin posibil ca, după cum susține în mod întemeiat Regatul Suediei în memoriul său în intervenție, o companie aeriană să obțină mai multe licențe prin crearea mai multor persoane juridice distincte, de exemplu prin intermediul constituirii unor filiale.
27 În al treilea rând, trebuie să se constate că unul dintre criteriile de eligibilitate pentru schema de ajutor în discuție este deținerea unei licențe suedeze la 1 ianuarie 2020, cu alte cuvinte anterior recunoașterii pandemiei de COVID‑19. De aici rezultă în mod necesar că, întrucât obținerea unei licențe de la autoritățile suedeze presupune, pentru o companie aeriană, prezența sediului său principal în Suedia, acest sediu trebuie să fie instituit în statul respectiv cel târziu cu un anumit timp înainte de sfârșitul anului 2019, ținând seama de termenele de obținere a unei licențe. În consecință, nu are efect asupra legalității schemei de ajutor în discuție faptul că, așa cum susține Comisia, o companie aeriană are posibilitatea să obțină, prin schimbarea locului sediului său principal, o licență de la un alt stat membru. De asemenea, reclamanta nu poate susține, la punctele 53 și 54 din cererea introductivă, că, prin prezentarea unui asemenea argument în scrisoarea din 22 aprilie 2020 pe care i‑a adresat‑o, Comisia a intenționat să promoveze vreo competiție pentru subvenții.
28 Odată făcute aceste precizări, este necesar să se arate că, potrivit articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, pot fi considerate compatibile cu piața internă ajutoarele destinate, printre altele, să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru.
29 Trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, rezultă din economia generală a tratatului că procedura prevăzută la articolul 108 TFUE nu trebuie să conducă niciodată la un rezultat care ar fi contrar dispozițiilor specifice ale tratatului. Prin urmare, un ajutor de stat care, prin unele dintre modalitățile sale, încalcă alte dispoziții ale Tratatului, nu poate fi declarat compatibil cu piața internă de către Comisie. În mod similar, un ajutor de stat care, prin unele dintre modalitățile sale, încalcă principiile generale ale dreptului Uniunii, precum principiul egalității de tratament, nu ar putea fi declarat compatibil cu piața internă de către Comisie (Hotărârea din 15 aprilie 2008, Nuova Agricast, C‑390/06, EU:C:2008:224, punctele 50 și 51).
30 În speță, pe de o parte, trebuie să se constate că unul dintre criteriile de eligibilitate, și anume cel al deținerii unei licențe suedeze, are drept consecință un tratament diferit al companiilor aeriene care au sediul principal în Suedia, care pot beneficia de un împrumut garantat de stat, în raport cu cele care au un asemenea sediu în alt stat membru și care operează în Suedia, cu destinația Suedia și dinspre Suedia în temeiul liberei prestări a serviciilor și al libertății de stabilire, care nu pot pretinde acest lucru.
31 Presupunând că, după cum afirmă reclamanta, această diferență de tratament poate fi asimilată unei discriminări în sensul articolului 18 primul paragraf TFUE, trebuie subliniat că, potrivit acestei dispoziții, se interzice orice discriminare exercitată pe motiv de cetățenie sau naționalitate în domeniul de aplicare al tratatelor, „fără a aduce atingere dispozițiilor speciale pe care le prevăd”. Prin urmare, trebuie să se verifice dacă această diferență de tratament este permisă în raport cu articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, care constituie temeiul juridic al deciziei atacate. Această examinare presupune, pe de o parte, ca obiectivul schemei de ajutor în discuție să îndeplinească cerințele celei din urmă dispoziții și, pe de altă parte, ca modalitățile de acordare a ajutorului să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
32 În primul rând, în ceea ce privește obiectivul schemei de ajutor în discuție, trebuie amintit că Regatul Suediei a întemeiat această măsură pe articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE (punctul 9 din decizia atacată). Schema menționată urmărește astfel să remedieze perturbări grave ale economiei suedeze, cauzate de pandemia de COVID‑19, așa cum reiese din cuprinsul punctelor 41 și 42 din decizia atacată, ceea ce corespunde uneia dintre situațiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, întrucât asigură conectivitatea Suediei. După cum rezultă din cuprinsul punctelor 8 și 43 din decizia atacată, schema de ajutor în discuție creează condițiile necesare pentru ca companiile aeriene „titulare ale unei licențe suedeze și care sunt importante pentru asigurarea conectivității în Suedia” să dispună de lichidități suficiente, în condițiile în care companiile aeriene menționate „care au legătură cu Suedia și au un rol în asigurarea conectivității acesteia” sunt definite, desigur, prin deținerea unei licențe suedeze, dar și, așa cum susțin în mod întemeiat Comisia și Regatul Suediei, prin faptul că efectuează zboruri regulate în Suedia, cu destinația Suedia și dinspre Suedia. Astfel, companiile aeriene care efectuează, cu titlu de activitate principală, curse charter, adică neplanificate, nu sunt eligibile pentru schema de ajutor în discuție, chiar dacă ar fi deținătoare ale unei licențe suedeze.
33 Este necesar să se considere că, din moment ce existența atât a unei perturbări grave a economiei suedeze ca urmare a pandemiei de COVID‑19, cât și a efectelor negative majore ale acesteia din urmă asupra sectorului aviației în Suedia și, prin urmare, asupra deservirii aeriene a teritoriului acestui stat membru este demonstrată corespunzător cerințelor legale în decizia atacată, obiectivul schemei de ajutor în discuție îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE.
34 În al doilea rând, în ceea ce privește examinarea aspectului dacă modalitățile de acordare a ajutorului nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului schemei de ajutor în discuție și pentru îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, trebuie menționate următoarele considerații.
35 Trebuie arătat că modalitățile schemei de ajutor în discuție constau în acordarea unei garanții de stat de natură să permită companiilor eligibile să depășească criza lichidităților cauzată de consecințele pandemiei de COVID‑19 asupra traficului aerian suedez prin împrumuturi de la organisme bancare. Aceste împrumuturi bancare garantate de stat pot fi contractate pentru o durată maximă de șase ani (punctul 24 din decizia atacată). Schema de ajutor în discuție a fost adoptată în temeiul punctului 3.2 din cadrul temporar, intitulat „Ajutoare sub formă de garanții pentru împrumuturi”.
36 Trebuie amintit, în această privință, că punctul 5 din cadrul temporar are următorul cuprins:
„Băncile și alți intermediari financiari joacă un rol esențial în abordarea efectelor epidemiei de COVID‑19, prin menținerea fluxului de credite către economie. În cazul în care fluxul de credite este supus unor constrângeri severe, activitatea economică va scădea drastic, întrucât va fi dificil pentru întreprinderi să își plătească furnizorii și angajații. În acest context, este oportun ca statele membre să poată lua măsuri care să stimuleze instituțiile de credit și alți intermediari financiari să își îndeplinească în continuare rolul, continuând să sprijine activitatea economică în [Uniunea Europeană].”
37 În consecință, prin adoptarea schemei de ajutor în discuție, Regatul Suediei a înțeles să adopte o măsură de stimulare având ca destinație sectorul bancar, în temeiul punctului 5 din cadrul temporar, prin emiterea unei garanții de stat pentru noi împrumuturi, care pot fi contractate până la 31 decembrie 2020 (punctul 14 din decizia atacată).
38 Reclamanta susține, la punctele 58 și 82 din cererea introductivă, că decizia atacată nu stabilește necesitatea acordării ajutorului pe baza deținerii unei licențe de operare a Uniunii eliberate de autoritățile suedeze.
39 Acest argument nu poate fi primit.
40 Primo, în ceea ce privește caracterul adecvat al schemei de ajutor în discuție, ținând seama de faptul că această schemă se traduce sub forma unor garanții de stat care pot permite acordarea de împrumuturi de către organismele bancare pentru o durată maximă de șase ani, este normal ca statul membru în cauză să încerce să asigure o prezență stabilă a companiilor aeriene eligibile pentru garanție, pentru ca acestea să poată fi prezente pe teritoriul suedez pentru a onora împrumuturile aprobate, astfel încât să se apeleze la garanția de stat cât mai puțin posibil. Or, criteriul deținerii unei licențe suedeze, în măsura în care presupune prezența sediului principal al companiilor aeriene pe teritoriul suedez, permite să se asigure o anumită stabilitate a prezenței, cel puțin administrativă și financiară, a acestora din urmă, astfel încât autoritățile statului membru care acordă ajutorul să poată controla modul în care acesta este utilizat de beneficiari, ceea ce nu s‑ar fi întâmplat dacă Regatul Suediei ar fi adoptat un alt criteriu care să permită eligibilitatea companiilor aeriene care operează pe teritoriul suedez ca simpli prestatori de servicii, cum este reclamanta, întrucât o prestare de servicii poate, prin definiție, să înceteze în termen foarte scurt, dacă nu chiar imediat.
41 Secundo, aceste modalități de acordare a ajutorului reflectă posibilitatea și obligația autorităților suedeze de a efectua un control financiar al beneficiarilor. Or, o asemenea posibilitate și o asemenea obligație nu există decât pentru companiile aeriene care dețin o licență suedeză, întrucât autoritățile suedeze sunt singurele competente să supravegheze situația financiară a acestora din urmă, în conformitate cu obligațiile care decurg în special din articolul 5 și din articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1008/2008, astfel cum s‑a arătat la punctul 43 din decizia atacată. În schimb, autoritățile suedeze nu dispun de nicio competență, în temeiul regulamentului menționat, pentru a supraveghea situația financiară a companiilor aeriene care nu dispun de o licență suedeză.
42 Tertio, deși este adevărat, desigur, că Curtea a considerat că, în practică, noțiunea de sediu principal corespundea celei de sediu social (a se vedea punctul 26 de mai sus) și că o schimbare a sediului social putea interveni relativ rapid, nu poate fi pierdut din vedere faptul că articolul 2 punctul 26 din Regulamentul nr. 1008/2008 aduce alte precizări, în special pe cea referitoare la faptul că gestionarea menținerii navigabilității trebuie să fie efectuată de la locul sediului principal, cu alte cuvinte, în speță, din Suedia. Această considerație este confirmată de articolul 5 (referitor la condițiile financiare de acordare a unei licențe de operare), de articolul 7 (referitor la dovada bunei reputații) sau de articolul 8 (referitor la valabilitatea unei licențe de operare) din Regulamentul nr. 1008/2008. Aceste dispoziții stabilesc obligații de reglementare reciproce între companiile aeriene care dețin o licență suedeză și autoritățile suedeze și, astfel, o legătură specifică și stabilă între acestea, care îndeplinește în mod adecvat condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, care impun ca ajutorul să remedieze perturbări grave ale economiei statului membru în cauză. În plus, pierderea acestei legături cu statul membru în cauză, care ar consta în transferul sediului principal în alt stat membru, nu se poate rezuma la o simplă schimbare a sediului social, întrucât, așa cum observă însăși reclamanta la punctul 54 din cererea introductivă, compania aeriană trebuie, în plus, să efectueze toate demersurile administrative pe lângă acest din urmă stat pentru a obține o nouă licență de operare și pentru a îndeplini toate condițiile necesare în acest scop, având în vedere că obținerea recunoașterii locului noului său sediu principal nu constituie decât un element în acest sens.
43 Prin urmare, este cert că, prin adoptarea acestui criteriu, alături de cel al neeligibilității companiilor aeriene care efectuează curse charter, Regatul Suediei a urmărit în esență să se asigure de existența unei legături permanente între companiile aeriene beneficiare ale garanției sale cu acesta, exprimată prin prezența pe teritoriul său a unei entități juridice importante, și anume sediul principal al acestora din urmă, care nu ar fi existat în această privință la companiile care operează sub o licență eliberată de alt stat membru decât el, întrucât acestea din urmă nu sunt supuse supravegherii financiare și a bunei reputații de către autoritățile suedeze, în sensul Regulamentului nr. 1008/2008 și lipsește, în cazul lor, legătura reciprocă, stabilă și specifică menționată dintre Regatul Suediei și companiile deținătoare ale unei licențe de operare emise de el.
44 Astfel, prin limitarea acordării ajutorului numai la companiile aeriene care dețin o licență suedeză, cu excluderea celor care operează curse charter, ca urmare a legăturilor stabile și reciproce care le leagă de economia suedeză, schema de ajutor în discuție este aptă să atingă obiectivul de a remedia perturbarea gravă a economiei acestui stat membru.
45 Quarto, în ceea ce privește caracterul proporțional al schemei de ajutor în discuție, trebuie să se constate că, pentru a se asigura conectivitatea Suediei, dubla cerință a unei licențe suedeze și a deservirii teritoriului suedez prin zboruri regulate este cea mai în măsură să garanteze caracterul permanent al prezenței unei companii aeriene pe teritoriul menționat, prin faptul că se asigură că, datorită acestei licențe, sediul principal al acestei companii se va afla pe teritoriul amintit și va avea vocația de a se menține pe acest teritoriu, ținând seama de legăturile aeriene regulate menționate mai sus. Deși este adevărat, în teorie, așa cum susține reclamanta, că prezența sediului principal al unei companii aeriene pe teritoriul unui anumit stat membru nu coincide în mod necesar cu o prezență comercială semnificativă pe teritoriul menționat, rezultă, pe de o parte, că aceasta corespunde locului adoptării deciziilor administrative și financiare, ceea ce este deosebit de important în speță pentru a se garanta că conectivitatea Suediei nu este întreruptă din ziua următoare și, pe de altă parte, că companiile aeriene eligibile contribuie, în mare, în mod majoritar la deservirea regulată a Suediei, în ceea ce privește atât transportul de mărfuri, cât și transportul de pasageri, ceea ce corespunde obiectivului asigurării conectivității Suediei, indiferent dacă este vorba, în pofida argumentelor reclamantei cu privire la acest aspect, despre legături aeriene în Suedia, dinspre Suedia sau cu destinația Suedia.
46 Astfel, din elementele transmise de Regatul Suediei cu ocazia notificării schemei de ajutor în discuție, care sunt amintite la punctul 33 din memoriul în apărare, reiese că companiile aeriene deținătoare ale unei licențe suedeze asigurau, în anul 2019, 98 % din traficul intern de pasageri și 84 % din transportul intern de mărfuri, ceea ce constituie o informație primordială, ținând seama de întinderea și de situația geografică a acestui stat membru. În ceea ce privește ponderea din traficul aerian de pasageri din interiorul Uniunii cu destinația Suedia și dinspre Suedia, acesta era realizat în proporție de 49 %, în anul 2019, de operatori titulari ai unei licențe suedeze. Ponderea acestora din urmă în traficul aerian de pasageri din afara Uniunii cu destinația Suedia și dinspre Suedia era, în schimb, mai mică, și anume de 35 % în anul 2019. Luând în considerare varietatea situațiilor în discuție (transportul de pasageri și de mărfuri și deservirea internă, precum și externă a teritoriului) și dorința de a asigura existența unei legături durabile cu teritoriul suedez, este necesar să se constate că Comisia nu a săvârșit nicio eroare de apreciere atunci când a considerat că schema de ajutor în discuție nu depășea ceea ce era necesar pentru atingerea obiectivului urmărit de autoritățile suedeze, care devenea crucial, dat fiind că, la sfârșitul lunii martie 2020, acest stat a constatat o scădere de aproximativ 93 % a traficului aerian de pasageri în cele trei aeroporturi suedeze principale.
47 În plus, astfel cum s‑a amintit la punctul 32 de mai sus, trebuie subliniat din nou că de schema de ajutor în discuție nu beneficiază întreprinderile care dețin o licență suedeză și care au ca activitate principală realizarea de curse charter, întrucât zborurile neplanificate nu sunt în măsură să garanteze aceeași conectivitate în timp a teritoriului suedez, fiind prin definiție neregulate și, în consecință, de o previzibilitate redusă pentru statul membru în cauză.
48 În această privință, presupunând că este dovedit, argumentul pe care îl prezintă reclamanta la punctul 55 din cererea introductivă, potrivit căruia companiile aeriene care sunt titulare ale unei licențe de operare eliberate de un alt stat membru ar fi adesea deținute și exploatate de resortisanți ai altor state membre decât Regatul Suediei și, de asemenea, ar utiliza astfel de resortisanți, cum este cazul reclamantei, ar fi de natură pur circumstanțială și nu ar putea decât să rămână fără incidență asupra necesității schemei de ajutor în discuție, în special în raport cu criteriile pe care le instituie aceasta, printre care și criteriul privind licența suedeză. Trebuie adăugat că acest argument poate fi opus cu ușurință reclamantei, întrucât capitalul societăților care dețin o licență suedeză poate aparține unor persoane juridice sau fizice care sunt stabilite în diferite state membre, altele decât Regatul Suediei, sau care sunt resortisante ale acestor alte state membre.
49 Din considerațiile care precedă rezultă că reclamanta susține în mod eronat că, întrucât sediul său principal se situează în Irlanda, iar ea deține o cotă semnificativă din piața suedeză de aproximativ 5 %, este cea de a patra companie aeriană și asigură Suediei conectivitate începând din anul 1997, Comisia a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a afirmat că obligația de a avea sediul principal în Suedia pentru a beneficia de schema menționată era relevantă pentru atingerea acestui obiectiv și pentru identificarea companiilor aeriene care „[aveau] un rol în asigurarea conectivității Suediei”. Astfel, în acest mod, reclamanta ignoră obiectivul privind remedierea perturbării grave a economiei suedeze și trece sub tăcere faptul că conectivitatea Suediei nu este asigurată doar de transportul aerian de pasageri, pe de o parte, și de transportul de altă natură decât cel intern în Suedia, pe de altă parte, ci și de transportul aerian de mărfuri și de transportul aerian intern de pasageri.
50 În plus, nu poate fi omis aspectul temporal inerent obiectivului urmărit de schema de ajutor în discuție. Or, deși este adevărat că reclamanta contribuia, înainte de adoptarea schemei menționate, în mod tangibil la conectivitatea Suediei, chiar dacă această contribuție era în total destul de limitată, întrucât cota sa de piață în transportul aerian de pasageri privind Suedia era de aproximativ 5 %, trebuie amintit că acordarea de fonduri publice în cadrul articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE presupune ca ajutorul acordat de statul membru în cauză, aflat totuși în dificultate gravă, să poată remedia perturbările economiei sale, ceea ce presupune o luare în considerare globală a situației companiilor aeriene care pot permite redresarea economiei menționate și, în special, care pot contribui la conectivitatea Suediei, fapt care asigură întreaga pertinență a criteriului unei legături stabile cu teritoriul statului menționat. Având în vedere că resursele care pot fi alocate de statul membru în cauză nu sunt infinite și, prin urmare, trebuie să respecte unele priorități, nu se poate neglija faptul că statul membru menționat trebuia să ia în considerare companii aeriene care, deși erau mai mici decât reclamanta, transportând din acest motiv mai puțini pasageri și realizând o cifră de afaceri mai mică, se concentrau pe deservirea internă a teritoriului suedez, ceea ce constituia o miză chiar mai vitală, ținând seama de specificitățile teritoriului suedez și de perioada excepțională caracterizată de pandemie. Contrar celor susținute de reclamantă, nu este, așadar, contrar principiului proporționalității, în raport cu obiectivul schemei de ajutor în discuție, să se fi permis unor companii aeriene care dețineau o cotă de piață mai mică decât a sa pe piața globală a transportului aerian de pasageri privind Suedia să fie eligibile pentru schema menționată, în special atunci când asemenea companii prezintă o importanță deosebită pentru conectivitatea acestei țări, cum sunt companiile aeriene mai mici decât reclamanta, care operează zboruri având o finalitate specifică, de exemplu medicală sau de ajutor, după cum s‑a subliniat la punctul 15 din decizia atacată.
51 În plus, nimic nu garanta Regatului Suediei că aportul la conectivitatea acestei țări al unei companii aeriene concentrate pe transportul aerian extern de pasageri, al cărei sediu principal nu se afla pe teritoriul său, ar fi menținut după criză, presupunând că i‑ar fi fost acordat beneficiul garanției de stat. Situația reclamantei la momentul deciziei atacate furnizează un exemplu în acest sens. Astfel, din elementele dosarului reiese că cota de piață a reclamantei nu a încetat să descrească, trecând de la 11,8 % la 5 % și că aceasta intenționa să reducă prezența sa fizică pe teritoriul suedez la o singură bază, la Göteborg, care, potrivit punctului 14 din cererea introductivă, nu cuprinde decât un singur aparat. Prin urmare, Comisia nu a săvârșit nicio eroare de apreciere.
52 În ceea ce privește presupusa încălcare a principiului proporționalității, reclamanta își întemeiază o parte a argumentației pe ipoteza unei scheme de ajutor alternative bazate pe cotele de piață ale companiilor aeriene. În ședință, ea a indicat de asemenea alte criterii posibile, cum ar fi numărul de pasageri transportați sau itinerariile.
53 Cu toate acestea, potrivit jurisprudenței, Comisia nu este obligată să se pronunțe în mod abstract cu privire la toate măsurile alternative care pot fi avute în vedere, întrucât, deși statul membru în cauză trebuie să expună în mod detaliat motivele care au guvernat adoptarea schemei de ajutor în discuție, în special în ceea ce privește criteriile de eligibilitate reținute, el nu este ținut să demonstreze, în mod pozitiv, că nicio altă măsură imaginabilă, prin definiție ipotetică, nu ar putea permite asigurarea obiectivului urmărit într‑un mod mai bun. Dacă statul membru menționat nu este supus unei asemenea obligații, reclamanta nu poate solicita în mod întemeiat Tribunalului să impună Comisiei să se substituie autorităților naționale în această misiune de explorare normativă pentru a examina orice măsură alternativă posibilă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 mai 2019, Scor/Comisia, T‑135/17, nepublicată, EU:T:2019:287, punctul 94 și jurisprudența citată).
54 În orice caz, trebuie arătat că, pentru motivele care au fost indicate la punctele 40-44 de mai sus, extinderea schemei de ajutor în discuție la companii care nu sunt stabilite în Suedia nu ar fi permis atingerea obiectivului schemei menționate, întrucât, după cum s‑a subliniat la punctul 49 de mai sus, cerința luării în considerare a transportului aerian privind Suedia în ansamblul său și sub aspectul diversității și duratei acestuia nu ar fi fost la fel de bine asigurată prin adoptarea criteriilor propuse de reclamantă, astfel încât este justificată neaprobarea lor de către Comisie.
55 Prin urmare, trebuie înlăturate argumentele reclamantei întemeiate pe lipsa caracterului adecvat și proporțional al schemei de ajutor în discuție, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la admisibilitatea anexelor A.3.1 și A.3.2 la cererea introductivă, care conțin rapoarte întocmite de experții reclamantei, contestată de Comisie.
56 În decizia atacată, Comisia a aprobat, așadar, o schemă de ajutor care urmărea efectiv remedierea perturbării grave a economiei unui stat membru și care nu depășea, prin modalitățile sale de acordare, ceea ce era necesar pentru atingerea obiectivului schemei menționate. Prin urmare, trebuie să se constate, având în vedere principiile amintite la punctul 31 de mai sus, că consecințele pe care le implică schema menționată prin faptul că autoritățile suedeze au limitat domeniul de aplicare al acesteia la companiile aeriene, pe de o parte, deținătoare ale unei licențe suedeze și, pe de altă parte, care nu au ca activitate principală efectuarea de curse charter, nu încalcă articolul 18 primul paragraf TFUE pentru simplul motiv că favorizează companiile aeriene care au sediul principal pe teritoriul suedez și care nu au ca activitate principală efectuarea de curse charter.
57 Rezultă din ceea ce precedă că obiectivul schemei de ajutor în discuție îndeplinește cerințele derogării prevăzute de articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE și că modalitățile de acordare a ajutorului nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
58 În consecință, este necesar să se respingă primele două aspecte ale primului motiv.
Cu privire la ultimele două aspecte ale primului motiv, întemeiate pe faptul că schema de ajutor în discuție restrânge libera prestare a serviciilor și că această restricție nu este justificată
59 Reclamanta amintește, pe de o parte, că o restricție privind libera prestare a serviciilor este licită dacă este justificată de un motiv imperativ de interes general, nediscriminatoriu, necesar și proporțional cu obiectivul de interes general urmărit și, pe de altă parte, că aceste condiții sunt cumulative și că o restricție devine nejustificată dacă una singură dintre acestea nu este îndeplinită. Or, aceasta ar fi situația în speță. Astfel, schema de ajutor în discuție ar fi mai întâi discriminatorie, întrucât ar trata companiile aeriene în mod diferit în funcție de statul membru care a eliberat licența de operare a Uniunii, în condițiile în care toate companiile aeriene din Uniune care operează în Suedia și care contribuie la conectivitatea acesteia ar trebui să poată fi eligibile pentru schema de ajutor în discuție. În continuare, schema de ajutor în discuție nu ar fi proporțională, întrucât ar depăși ceea ce ar fi necesar pentru atingerea obiectivului său, dat fiind că acesta din urmă, care ar fi acela de a permite Regatului Suediei să își asigure conectivitatea, ar putea fi atins fără a aduce atingere liberei prestări a serviciilor dacă de ea ar beneficia toate companiile aeriene care își desfășoară activitatea în Suedia, indiferent de statul membru care le‑a eliberat licența de operare a Uniunii, pur și simplu ținând seama de cota de piață a fiecăreia.
60 În sfârșit, obiectivul de interes general de compensare a sectorului aerian pentru pierderile cauzate de pandemia de COVID‑19, pentru a menține conectivitatea Suediei, nu ar face necesară ajutarea numai a companiilor aeriene care dețin o licență suedeză, dat fiind că companiile aeriene care operează în Suedia în temeiul unei licențe eliberate de un alt stat membru ar fi la fel de importante în acest sens. În schimb, ajutarea companiilor aeriene naționale ar conduce la fragmentarea pieței interne și la eliminarea concurenților din alte state membre, ar slăbi concurența, ar agrava prejudiciile cauzate de pandemia de COVID‑19, ar sfârși prin a aduce atingere structurii sectorului aerian pe care schema de ajutor în discuție este menită să o mențină și ar restrânge drepturile operatorilor de transport din Uniune de a furniza în mod liber servicii de transport aerian în cadrul pieței interne, indiferent de statul membru care a eliberat licența.
61 Cu titlu introductiv, în măsura în care reclamanta își întemeiază argumentația pe existența unei discriminări rezultate din schema de ajutor în discuție și pe o lipsă de proporționalitate care o caracterizează pe aceasta din urmă, trebuie să se facă trimitere la examinarea primelor două aspecte ale primului motiv.
62 În ceea ce privește articolul 56 TFUE, este necesar să se constate că, în temeiul articolului 58 alineatul (1) TFUE, libera prestare a serviciilor în domeniul transporturilor este reglementată de dispozițiile din titlul privind transporturile, și anume din titlul VI din Tratatul FUE. Astfel, libera prestare a serviciilor în materie de transporturi este supusă, în cadrul dreptului primar, unui regim juridic special (Hotărârea din 18 martie 2014, International Jet Management, C‑628/11, EU:C:2014:171, punctul 36). În consecință, articolul 56 TFUE nu se aplică ca atare domeniului navigației aeriene (Hotărârea din 25 ianuarie 2011, Neukirchinger, C‑382/08, EU:C:2011:27, punctul 22).
63 Prin urmare, măsurile de liberalizare pentru serviciile de transporturi aeriene pot fi adoptate numai în temeiul articolului 100 alineatul (2) TFUE (Hotărârea din 18 martie 2014, International Jet Management, C‑628/11, EU:C:2014:171, punctul 38). Or, legiuitorul Uniunii a adoptat Regulamentul nr. 1008/2008 în temeiul acestei dispoziții, care are ca obiect tocmai definirea condițiilor de aplicare, în sectorul transportului aerian, a principiului liberei prestări a serviciilor (a se vedea prin analogie Hotărârea din 6 februarie 2003, Stylianakis, C‑92/01, EU:C:2003:72, punctele 23 și 24). Cu toate acestea, trebuie să se constate că reclamanta nu invocă nicio încălcare a acestui regulament.
64 În orice caz, deși este adevărat că, din cauza definirii perimetrului schemei de ajutor în discuție, reclamanta este privată de accesul la împrumuturi care beneficiază de garanția de stat acordată de Regatul Suediei, ea nu stabilește în ce mod această excludere este de natură să o descurajeze să efectueze prestări de servicii dinspre Suedia și cu destinația Suedia, în special în condițiile în care din înscrisurile din dosar reiese că, independent de schema de ajutor în discuție și pentru simple motive comerciale, reclamanta și‑a redus în mod progresiv activitatea pe piața suedeză atât în ceea ce privește destinațiile deservite, cât și numărul de aparate prezente (a se vedea punctul 51 de mai sus). Reclamanta nu a identificat în special elementele de fapt sau de drept care ar face ca schema de ajutor în discuție să producă efecte restrictive care le‑ar depăși pe cele care declanșează interdicția de la articolul 107 alineatul (1) TFUE, dar care, astfel cum s‑a considerat în cadrul primelor două aspecte ale primului motiv, sunt totuși necesare și proporționale pentru a remedia perturbarea gravă a economiei suedeze cauzată de pandemia de COVID‑19, în conformitate cu cerințele articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE.
65 Rezultă din tot ceea ce precedă că niciunul dintre aspectele primului motiv nu poate fi admis și, prin urmare, că motivul menționat trebuie să fie respins.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de evaluare comparativă a efectelor pozitive ale ajutorului și a efectelor negative ale acestuia asupra condițiilor schimburilor comerciale și asupra menținerii unei concurențe nedenaturate
66 Reclamanta susține, la punctele 94-102 din cererea introductivă, că, atunci când a examinat compatibilitatea unui ajutor, Comisia nu și‑a îndeplinit obligația de a evalua comparativ efectele pozitive preconizate ale acestuia în ceea ce privește realizarea obiectivelor enunțate la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE și efectele negative ale acestuia în ceea ce privește denaturarea concurenței și efectul asupra schimburilor comerciale dintre statele membre, ceea ce ar constitui o eroare vădită de apreciere a faptelor și, prin urmare, un motiv suficient pentru anularea deciziei atacate. Comisia, susținută de Republica Franceză, respinge această argumentație. Regatul Suediei face trimitere, în această privință, la argumentele Comisiei.
67 Potrivit articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, „[p]ot fi considerate compatibile cu piața internă […] ajutoarele destinate […] să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru”. Din modul de redactare a acestei dispoziții rezultă că autorii săi au considerat că era în interesul întregii Uniuni ca oricare dintre statele sale membre să fie în măsură să depășească o criză majoră, chiar existențială, care nu putea avea decât consecințe grave asupra economiei tuturor sau a unei părți dintre celelalte state membre și, prin urmare, asupra Uniunii ca atare. Această interpretare literală a textului articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE este confirmată de compararea sa cu articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, care privește „ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într‑o măsură care contravine interesului comun”, întrucât modul de redactare a acestei din urmă dispoziții cuprinde o condiție referitoare la demonstrarea unei neafectări a condițiilor schimburilor comerciale într‑o măsură contrară interesului comun, care nu figurează la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 septembrie 2020, Austria/Comisia, C‑594/18 P, EU:C:2020:742, punctele 20 și 39).
68 Astfel, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, și anume, în speță, ca statul membru în cauză să se confrunte efectiv cu o perturbare gravă a economiei sale și ca măsurile de ajutor adoptate pentru remedierea acestei perturbări să fie, pe de o parte, necesare în acest scop și, pe de altă parte, adecvate și proporționale, se prezumă că măsurile menționate sunt adoptate în interesul Uniunii, astfel încât această dispoziție nu impune ca Comisia să efectueze o evaluare comparativă a efectelor pozitive ale ajutorului și a efectelor negative ale acestuia asupra condițiilor schimburilor comerciale și asupra menținerii unei concurențe nedenaturate, contrar celor stabilite la articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. Cu alte cuvinte, o asemenea evaluare comparativă nu ar avea nicio rațiune de a exista în cadrul articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, întrucât rezultatul său este prezumat pozitiv. Astfel, faptul că un stat membru reușește să remedieze o perturbare gravă a economiei sale nu poate decât să aducă beneficii Uniunii în general și pieței interne în special.
69 Prin urmare, trebuie să se constate că articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE nu impune Comisiei să efectueze o evaluare comparativă a efectelor pozitive ale ajutorului și a efectelor negative ale acestuia asupra condițiilor schimburilor comerciale și asupra menținerii unei concurențe nedenaturate, contrar celor prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, ci numai să verifice dacă măsura de ajutor în discuție este necesară, adecvată și proporțională pentru a remedia perturbarea gravă a economiei statului membru în cauză. Prin urmare, trebuie respins argumentul reclamantei potrivit căruia obligația de efectuare a unei evaluări comparative ar rezulta din caracterul excepțional al ajutoarelor compatibile, inclusiv al celor declarate compatibile în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE. Pentru aceleași motive, ea nu este îndreptățită să invoce Hotărârea din 19 septembrie 2018, HH Ferries și alții/Comisia (T‑68/15, EU:T:2018:563, punctele 210-214), întrucât, în aceasta, Tribunalul nu a luat în considerare consecințele diferenței de redactare dintre articolul 107 alineatul (3) litera (b) și articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, subliniată de Curte în Hotărârea din 22 septembrie 2020, Austria/Comisia (C‑594/18 P, EU:C:2020:742, punctele 20 și 39).
70 Reclamanta nu poate invoca nici caracterul obligatoriu al unei evaluări comparative în temeiul cadrului temporar, argumentând că acesta ar fi obligatoriu pentru Comisie și ar furniza un al doilea temei distinct de obligația ei în această privință, întrucât o asemenea obligație nu figurează în cadrul temporar. În special, punctul 1.2 din cadrul menționat, la care face trimitere, referitor la „[n]ecesitatea unei coordonări strânse la nivel european a măsurilor naționale de ajutor”, conține un singur punct, punctul 10, care nu cuprinde nicio prevedere în această privință. Prin urmare, reclamanta nu poate invoca acest cadru.
71 Pentru aceleași motive, argumentația Comisiei, prezentată cu titlu subsidiar, care constă în susținerea că însuși cadrul temporar conține o asemenea evaluare comparativă, nu poate decât să fie înlăturată.
72 În consecință al doilea motiv trebuie să fie respins.
Cu privire la al patrulea motiv, referitor la încălcarea obligației de motivare
73 În susținerea celui de al patrulea motiv, reclamanta amintește că Comisia are o obligație de motivare în temeiul articolului 296 al doilea paragraf TFUE și că o încălcare a acestei obligații justifică anularea deciziei atacate. În plus, în temeiul dispoziției citate anterior, Comisia trebuie să divulge „în mod clar și neechivoc” raționamentul urmat pentru adoptarea măsurii în discuție, astfel încât atât părțile interesate, cât și instanța competentă a Uniunii să înțeleagă motivele pentru care a fost adoptat actul atacat. Această obligație de motivare ar fi cu atât mai importantă în speță cu cât decizia atacată a fost adoptată fără deschiderea unei proceduri oficiale de investigare care să dea persoanelor interesate posibilitatea de a‑și prezenta argumentele.
74 Or, în primul rând, Comisia și‑ar fi încălcat obligația de motivare, primo, prin faptul că nu a apreciat dacă ajutorul era nediscriminatoriu și respecta principiul liberei prestări a serviciilor, secundo, prin faptul că nu a efectuat, nici măcar în mod succint, o evaluare comparativă a efectelor pozitive și negative ale ajutorului și, tertio, prin faptul că nu a apreciat, nici măcar în mod succint, incidența ajutorului asupra schimburilor comerciale și a concurenței.
75 În al doilea rând, Comisia nu și‑ar fi îndeplinit nici obligația de a furniza o motivare adecvată. Astfel, referirea făcută de aceasta la obiectivele declarate ale ajutorului ar conține fluctuații semantice importante cu privire la obiectivele ajutorului care sunt descrise, la punctul 8 din decizia atacată, ca fiind acelea de a crea condițiile necesare pentru ca companiile aeriene „titulare ale unei licențe suedeze și care sunt importante pentru asigurarea conectivității Suediei” să dispună de lichidități suficiente și, la punctul 43 din decizia menționată, ca identificând companiile aeriene „care au legătură cu Suedia și au un rol în asigurarea conectivității acesteia, în conformitate cu obiectivul măsurii notificate”. Or, formularea utilizată ar fi echivocă și nu ar permite nici persoanelor interesate, nici Tribunalului să înțeleagă care era obiectivul măsurii de ajutor în discuție, în afara celui de a exclude de la beneficiul schemei de ajutor companiile aeriene titulare ale unei licențe de operare a Uniunii eliberate de alte state membre decât Regatul Suediei.
76 Comisia solicită respingerea acestor argumente. Republica Franceză și Regatul Suediei fac trimitere la memoriul în apărare în această privință.
77 În primul rând, deși motivarea unui act al Uniunii, impusă de articolul 296 alineatul (2) TFUE, trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul emitentului actului în cauză, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de justificările măsurii luate, iar Curții să își exercite controlul, nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de drept sau de fapt pertinente. În plus, respectarea obligației de motivare trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare a actului, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea Hotărârea din 7 februarie 2018, American Express, C‑304/16, EU:C:2018:66, punctul 75 și jurisprudența citată). Or, contextul este, în speță, cel al unei pandemii și al urgenței extreme în care Comisia, mai întâi, a adoptat cadrul temporar, furnizând atât statelor membre, cât și întreprinderilor afectate de consecințele pandemiei menționate un anumit număr de indicații, apoi a examinat măsurile pe care i le notificaseră statele amintite, în special în temeiul acestui cadru, și, în sfârșit, a adoptat deciziile raportate la acestea din urmă, printre care și decizia atacată. În această privință, din cuprinsul punctelor 1 și 2 de mai sus reiese că au trecut numai opt zile între notificarea schemei de ajutor în discuție și adoptarea deciziei atacate.
78 Or, în pofida unor asemenea împrejurări excepționale, trebuie arătat că, în speță, decizia atacată cuprinde 44 de puncte și permite, în general, înțelegerea motivelor de fapt și de drept pentru care Comisia a decis să nu ridice obiecții privind schema de ajutor în discuție. În special, contrar celor susținute de reclamantă, divergențele minore de redactare constatate la punctele 8 și 43 din decizia atacată nu sunt expresia unei confuzii în ceea ce privește identificarea obiectivului schemei de ajutor în discuție, care, în esență, trebuie înțeles ca fiind menținerea conectivității Suediei pe cale aeriană, indiferent dacă este vorba despre rute aeriene în Suedia, dinspre Suedia sau cu destinația Suedia (a se vedea punctele 45 și 49 de mai sus).
79 În al doilea rând, în ceea ce privește lipsa motivării referitoare la evaluarea comparativă a efectelor pozitive ale ajutorului și a efectelor negative ale acestuia asupra condițiilor schimburilor comerciale și asupra menținerii unei concurențe nedenaturate, din cuprinsul punctului 69 de mai sus reiese că o asemenea cerință nu este impusă de articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE. În consecință, Comisia nu era obligată să prezinte motive în această privință.
80 În al treilea rând, după cum susține Comisia, punctele 6-8, 15, 17, 27, 41 și 43 din decizia atacată evidențiază motivele compatibilității schemei de ajutor în discuție cu piața internă. Astfel, din moment ce, în decizia atacată, Comisia a expus, chiar dacă uneori succint, în raport cu urgența, motivele pentru care schema de ajutor în discuție îndeplinea condițiile impuse de articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE și, în special, modul în care criteriile de eligibilitate, printre care și cel al deținerii la 1 ianuarie 2020 a unei licențe suedeze, erau necesare, adecvate și proporționale, aceasta și‑a îndeplinit obligația de motivare.
81 Prin urmare, trebuie să se respingă al patrulea motiv.
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea drepturilor procedurale care reies din articolul 108 alineatul (2) TFUE
82 Al treilea motiv, referitor la apărarea drepturilor procedurale ale reclamantei ca urmare a neinițierii unei proceduri oficiale de investigare de către Comisie în pofida pretinsei existențe a unor îndoieli serioase, prezintă, în realitate, un caracter subsidiar pentru cazul în care Tribunalul nu ar fi examinat aprecierea ajutorului ca atare. Astfel, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că un asemenea motiv urmărește să permită să se considere admisibilă introducerea de către o parte interesată, în această calitate, a unei acțiuni în temeiul articolului 263 TFUE, ceea ce, altfel, i s‑ar refuza (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 mai 2011, Comisia/Kronoply și Kronotex, C‑83/09 P, EU:C:2011:341, punctul 48, și Hotărârea din 27 octombrie 2011, Austria/Scheucher‑Fleisch și alții, C‑47/10 P, EU:C:2011:698, punctul 44). Or, Tribunalul a examinat primele două motive ale acțiunii, referitoare la aprecierea ajutorului ca atare, astfel încât un asemenea motiv este lipsit de finalitatea sa exprimată.
83 În plus, trebuie să se constate că acest motiv este lipsit de conținut autonom. Astfel, în cadrul unui asemenea motiv, reclamantul poate invoca, în scopul protejării drepturilor procedurale de care beneficiază în cadrul procedurii oficiale de investigare, numai motive de natură să demonstreze că aprecierea informațiilor și a elementelor de care dispunea sau putea să dispună Comisia, în cadrul fazei de examinare preliminară a măsurii notificate, ar fi trebuit să dea naștere unor îndoieli privind compatibilitatea acesteia din urmă cu piața internă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 decembrie 2008, Régie Networks, C‑333/07, EU:C:2008:764, punctul 81, Hotărârea din 9 iulie 2009, 3F/Comisia, C‑319/07 P, EU:C:2009:435, punctul 35, și Hotărârea din 24 mai 2011, Comisia/Kronoply și Kronotex, C‑83/09 P, EU:C:2011:341, punctul 59), precum caracterul insuficient sau incomplet al examinării efectuate de Comisie în cadrul procedurii de examinare preliminară sau existența unor plângeri din partea unor terți. Or, trebuie arătat că al treilea motiv reia în mod condensat argumentele invocate în cadrul primului și al celui de al doilea motiv, fără a evidenția elemente specifice referitoare la eventuale dificultăți serioase.
84 Pentru aceste motive, trebuie să se constate că, întrucât Tribunalul a examinat pe fond motivele menționate, nu este necesar să se examineze temeinicia acestui motiv.
85 Astfel, se impune respingerea pe fond a acțiunii în ansamblul său, acordându‑se reclamantei, pe de altă parte, beneficiul aplicării regimului de confidențialitate solicitat, în condițiile în care Republica Franceză și Regatul Suediei nu au formulat nicio obiecție în această privință.
Cu privire la cheltuielile de judecată
86 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea sa la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor ale Comisiei, în conformitate cu concluziile acesteia din urmă, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul cererii de aplicare a regimului de confidențialitate.
87 Republica Franceză și Regatul Suediei vor suporta propriile cheltuieli de judecată, în temeiul articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a zecea extinsă)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Ryanair DAC să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană, inclusiv cheltuielile de judecată efectuate în cadrul cererii de aplicare a regimului de confidențialitate.
3) Republica Franceză și Regatul Suediei suportă propriile cheltuieli de judecată.
Van der Woude | Kornezov | Buttigieg |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 17 februarie 2021.
Semnături