Language of document : ECLI:EU:T:2010:350

ORDONANȚA TRIBUNALULUI
(Camera de recursuri)

6 septembrie 2010


Cauza T‑60/08 P


Georgi Kerelov

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs — Funcție publică — Recrutare — Anunț pentru ocuparea unui post vacant — Neînscriere pe lista de rezervă — Excludere din concurs pentru încălcarea regulii privind interdicția intervențiilor directe sau indirecte ale candidaților pe lângă comisia de evaluare — Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”

Obiectul: Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 29 noiembrie 2007, Kerelov/Comisia (F‑19/07, RepFP, p. I‑A‑1‑399 și II‑A‑1‑2227), și prin care se solicită anularea acestei hotărâri

Decizia: Respinge recursul. Domnul Georgi Kerelov suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.


Sumarul ordonanței


1.      Procedură — Termene — Termen pentru considerente de distanță

[Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 9; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 96 alin. (4) și art. 102 alin. (2)]

2.      Recurs — Motive — Apreciere greșită a faptelor — Inadmisibilitate — Controlul exercitat de Tribunal cu privire la aprecierea elementelor de probă — Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

(Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11)

3.      Funcționari — Concurs — Comisie de evaluare — Competență disciplinară de a exclude un candidat dintr-un concurs

(Statutul funcționarilor, art. 30; anexa III, art. 5 al cincilea paragraf)

4.      Recurs — Motive — Neidentificarea erorii de drept invocate — Inadmisibilitate

[art. 225 A CE; Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (1); Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 138 alin. (1) primul paragraf lit. (c)]


1.      Potrivit articolului 96 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, introducerea unei cereri de acordare a asistenței judiciare suspendă termenul prevăzut pentru introducerea acțiunii până la data notificării ordonanței prin care se soluționează această cerere. În această privință, termenul acordat pentru considerente de distanță nu trebuie privit ca un termen distinct de termenul procedural, ci ca o simplă prelungire a acestuia. Termenul prevăzut pentru introducerea acțiunii în sensul articolului 96 alineatul (4) din Regulamentul de procedură trebuie înțeles ca termenul pentru introducerea acțiunii prelungit pentru considerente de distanță, în mod invariabil, cu 10 zile.

(a se vedea punctele 14‑16)

Trimitere la:

Tribunal: 20 noiembrie 1997, Horeca-Wallonie/Comisia, T‑85/97, Rec., p. II‑2113, punctul 26


2.      Instanța de prim grad este singura competentă, pe de o parte, să constate faptele, cu excepția cazului în care inexactitatea materială a constatărilor sale rezultă din înscrisurile de la dosar care i-au fost prezentate și, pe de altă parte, să aprecieze aceste fapte. Aprecierea faptelor de către instanța de prim grad nu constituie, așadar, o chestiune de drept supusă ca atare controlului Tribunalului, cu excepția cazului denaturării elementelor prezentate în fața respectivei instanțe.

În plus, după cum nu are competența de a constata faptele, instanța de recurs nu are, în principiu, nici competența de a examina probele pe care instanța de prim grad le-a reținut în susținerea constatării acestor fapte. Astfel, din moment ce aceste probe au fost obținute în mod legal și au fost respectate principiile generale de drept, precum și normele de procedură aplicabile în materie de sarcină a probei și de administrare a probelor, numai instanța de prim grad are competența de a aprecia valoarea care trebuie să fie atribuită elementelor care i-au fost prezentate. Această apreciere nu constituie, așadar, o chestiune de drept supusă ca atare controlului Tribunalului, cu excepția cazului denaturării elementelor prezentate în fața respectivei instanțe.

O astfel de denaturare trebuie să reiasă în mod evident din înscrisurile de la dosar, fără a fi necesar să se procedeze la o nouă apreciere a faptelor și a probelor.

(a se vedea punctele 28 și 29)

Trimitere la:

Curte: 27 aprilie 2006, L/Comisia, C‑230/05 P, nepublicată în Recueil, punctele 45 și 46;

Tribunal: 8 septembrie 2008, Kerstens/Comisia, T‑222/07 P, RepFP, p. I‑B‑1‑37 și II‑B‑1‑267, punctele 60‑62; 8 septembrie 2009, ETF/Landgren, T‑404/06 P, Rep., p. II‑2841, punctele 191 și 192


3.      Competența de a stabili lista de aptitudini ale candidaților este conferită în mod expres comisiei de evaluare prin articolul 30 din statut, precum și prin articolul 5 al cincilea paragraf din anexa III la statutul menționat, ceea ce implică în mod necesar competența de a exclude din concurs candidatul care a încălcat interdicția de a‑i contacta pe membrii comisiei de evaluare, prevăzută în anunțul de concurs.

(a se vedea punctul 61)

4.      Din articolul 225 A CE și din articolul 11 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curții, precum și din articolul 138 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului rezultă că un recurs trebuie să indice cu precizie elementele criticate din hotărârea a cărei anulare se solicită, precum și argumentele juridice care susțin în mod concret această cerere.

Nu îndeplinește această condiție recursul care nu cuprinde nicio argumentare prin care să se urmărească în mod precis identificarea erorii de drept care ar vicia hotărârea sau ordonanța în cauză.

În plus, afirmațiile care sunt prea generale și imprecise pentru a putea face obiectul unei aprecieri juridice trebuie considerate ca fiind vădit inadmisibile.

(a se vedea punctele 75 și 76)

Trimitere la:

Curte: 17 septembrie 1996, San Marco/Comisia, C‑19/95 P, Rec., p. I‑4435, punctul 37; 8 iulie 1999, Hercules Chemicals/Comisia, C‑51/92 P, Rec., p. I‑4235, punctul 113; 1 februarie 2001, Area Cova și alții/Consiliul, C‑300/99 P și C‑388/99 P, Rec., p. I‑983, punctul 37; 12 decembrie 2006, Autosalone Ispra/Comisia, C‑129/06 P, nepublicată în Recueil, punctele 31 și 32; 29 noiembrie 2007, Weber/Comisia, C‑107/07 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 24;

Tribunal: 12 martie 2008, Rossi Ferreras/Comisia, T‑107/07 P, RepFP, p. I‑B‑1‑5 și II‑B‑1‑31, punctul 27