Recurs introdus la 19 septembrie 2011 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice din 30 iunie 2011 în cauza F-14/11, Marcuccio/Comisia

(Cauza C-491/11 P)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Tribunalului:

anularea în întregime și fără excepție a ordonanței atacate;

în principal, admiterea în totalitate și fără excepție a tuturor capetelor de cerere din cererea introductivă în cauza respectivă;

obligarea Comisiei Europene la rambursarea către recurent a tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de acesta atât în cadrul procedurii în primă instanță, cât și în prezentul recurs;

în subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunalul Funcției Publice, pentru ca acesta, într-o compunere diferită, să se pronunțe din nou pe fondul cauzei.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este îndreptat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice din 30 iunie 2011, prin care a fost respinsă ca vădit nefondată o acțiune având ca obiect obligarea Comisiei la repararea prejudiciului patrimonial și nepatrimonial pe care l-ar fi suferit recurentul din cauza pretinsei durate exagerat de lungi a procedurii de recunoaștere a unei invalidități permanente parțiale.

În susținerea recursului, recurentul invocă cinci motive.

1.    Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept, precum și pe o lipsă de motivare și pe încălcarea obligației de cercetare adecvată, întrucât întotdeauna și, în orice caz, sistematic a fost exclusă o răspundere civilă a unei instituții a Uniunii Europene în cazul încălcării obligației care îi revine de a-și motiva fiecare decizie și a fost considerată inoperantă argumentația recurentului în acest sens.

2.    Al doilea motiv, întemeiat pe interpretarea și aplicarea eronată, falsă și nerezonabilă a noțiunii de obligație de motivare.

3.    Al treilea motiv, întemeiat pe o lipsă absolută de motivare, precum și pe lipsa cercetării și pe o eroare de procedură, în măsura în care cererea reconvențională a pârâtei nu a fost considerată ca fiind introdusă tardiv și, prin urmare, inadmisibilă.

4.    Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 44 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, precum și a dreptului recurentului la respectarea contradictorialității și a dreptului la apărare.

5.    Al cincilea motiv, întemeiat pe interpretarea și aplicarea eronată, falsă și nerezonabilă a articolului 94 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice.

____________