Cauzele T‑200/22 și T‑314/22
Republica Polonă
împotriva
Comisiei Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 29 mai 2024
„Mediu – Activități de extragere de lignit dintr‑o mină de suprafață – Mina de lignit din Turów (Polonia) – Drept instituțional – Neexecutarea unei ordonanțe a Curții prin care se pronunță o somație – Penalitate cu titlu cominatoriu – Recuperarea creanțelor prin compensare – Articolul 101 alineatul (1) și articolul 102 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 – Radierea cauzei principale – Lipsa unui efect retroactiv asupra măsurilor provizorii pronunțate – Obligație de motivare”
Procedură de măsuri provizorii – Măsuri provizorii – Impunerea unor penalități cu titlu cominatoriu în cazul nerespectării de către partea în cauză a unei somații pronunțate – Acordul amiabil și radierea cauzei principale – Incidența radierii asupra cuantumului datorat în temeiul penalității cu titlu cominatoriu
[art. 2 TUE; art. 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 160 alin. (1) și (2) și art. 162 alin. (3)]
(a se vedea punctele 31-42 și 47-49)
Rezumat
Statuând în complet extins, Tribunalul respinge două acțiuni în anulare introduse de Republica Polonă împotriva mai multor decizii ale Comisiei Europene prin care aceasta din urmă a recuperat sumele datorate cu titlu de penalități cu titlu cominatoriu zilnice impuse de Curte. În speță, într‑o cauză între Republica Cehă și Polonia, Curtea a adoptat măsuri provizorii în vederea garantării deplinei eficacități a hotărârii sale definitive care urma să fie pronunțată. Întrucât Polonia nu a respectat aceste măsuri provizorii, a fost obligată la plata unei penalități cu titlu cominatoriu zilnice până la executarea respectivelor măsuri provizorii. Cauza principală a fost radiată în urma unui acord amiabil încheiat între părți. În hotărârea sa, Tribunalul clarifică consecințele acestei radieri asupra obligației Poloniei de a plăti suma datorată cu titlu de penalitate cu titlu cominatoriu.
La 26 februarie 2021, Republica Cehă a introdus o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva Poloniei ca urmare a extinderii și a prelungirii activităților de extragere a lignitului din mina de suprafață din Turów (Polonia), apropiată de frontierele cehă și germană. În paralel, aceasta a depus o cerere de măsuri provizorii având ca obiect încetarea imediată a activităților de extracție menționate, pe care Curtea a admis‑o la 21 mai 2021(1).
Considerând că Polonia nu s‑a conformat acestei ordonanțe, Republica Cehă a introdus, la 7 iunie 2021, o nouă cerere de măsuri provizorii având ca obiect obligarea Poloniei la plata unei penalități cu titlu cominatoriu zilnice. La 20 septembrie 2021(2), aceasta din urmă a fost obligată să plătească Comisiei, începând cu această dată, o penalitate cu titlu cominatoriu de 500 000 de euro pe zi până când se conformează deciziei prin care se dispun măsuri provizorii.
Comisia a somat Polonia să plătească sumele datorate cu titlu de penalitate cu titlu cominatoriu și i‑a indicat că, în caz de neplată, va proceda la recuperarea lor prin compensare în temeiul Regulamentului financiar(3).
Întrucât Polonia nu a efectuat aceste plăți, Comisia a adoptat cele cinci decizii atacate(4), prin care a procedat la compensarea datoriei sale cu diferite creanțe deținute de Polonia față de Uniune, în cuantum de aproape 68 500 000 de euro pentru perioada cuprinsă între 20 septembrie 2021 și 3 februarie 2022.
Republica Cehă și Polonia au încheiat un acord amiabil la 3 februarie 2022 și au solicitat radierea cauzei.
Întrucât cauza principală a fost radiată(5), Polonia a introdus o cerere prin care solicita revocarea Ordonanței din 20 septembrie 2021 prin care i s‑a impus plata unor penalități cu titlu cominatoriu. Ea a solicitat de asemenea Comisiei să pună capăt procedurii de executare a penalităților cu titlu cominatoriu și să retragă deciziile atacate deja adoptate la acea dată. Aceasta a arătat că va continua recuperarea prin compensare a sumelor datorate până la data încheierii acordului amiabil atât timp cât Ordonanța din 20 septembrie 2021 nu va fi „anulată”. Prin Ordonanța din 19 mai 2022(6), cererea de revocare a ordonanței menționate mai sus a fost respinsă.
Prin două acțiuni separate, Polonia solicită Tribunalului anularea deciziilor atacate adoptate de Comisie, ținând seama de acordul amiabil care a condus la radierea cauzei principale în fața Curții.
Aprecierea Tribunalului
Prin intermediul primului motiv, Polonia susține în esență că acordul amiabil și radierea cauzei C‑121/21 ar fi condus la încetarea retroactivă a efectelor măsurilor provizorii dispuse în această cauză, astfel încât datoria recuperată ar fi inexistentă, iar recuperarea sa ar încălca articolele 101 și 102 din Regulamentul financiar.
În această privință, Tribunalul amintește că, ținând seama de caracterul accesoriu al procedurii privind măsurile provizorii în raport cu procedura principală, Ordonanța din 21 mai 2021 prin care s‑a dispus încetarea activităților de extragere a lignitului din mina din Turów și cea din 20 septembrie 2021 prin care s‑a impus o penalitate cu titlu cominatoriu în acest scop au încetat să mai fie aplicabile de la data radierii cauzei principale, și anume 4 februarie 2022.
În ceea ce privește consecințele radierii cauzei principale în privința existenței datoriei Poloniei, Tribunalul arată că, în primul rând, ordonanța de radiere nu menționează nici măsurile provizorii prevăzute de Ordonanța din 21 mai 2021, nici penalitatea cu titlu cominatoriu zilnică. În al doilea rând, cererea Republicii Polone de revocare a Ordonanței din 20 septembrie 2021 prin care s‑a impus penalitatea cu titlu cominatoriu menționată a fost respinsă. În al treilea rând, ordonanța de respingere a acestei cereri precizează în mod expres că penalitatea cu titlu cominatoriu zilnică a devenit caducă începând cu 4 februarie 2022. În consecință, penalitatea cu titlu cominatoriu zilnică a curs efectiv de la data notificării Ordonanței din 20 septembrie 2021 până la data radierii din registru a cauzei principale, 4 februarie 2022.
Adoptarea unei concluzii diferite ar însemna îndepărtarea de la finalitatea penalității cu titlu cominatoriu, care este aceea de a garanta aplicarea efectivă a dreptului Uniunii, inerentă valorii statului de drept consacrate la articolul 2 TUE
Această concluzie nu poate fi repusă în discuție de argumentația Poloniei potrivit căreia continuarea executării măsurilor provizorii în pofida radierii cauzei principale ar depăși simpla finalitate urmărită de aceste măsuri, și anume, în primul rând, cea de a garanta eficacitatea hotărârii pe fond. Astfel, penalitățile cu titlu cominatoriu impuse de instanțele Uniunii urmăresc nu numai să garanteze eficacitatea hotărârii pe fond, ci și să asigure respectarea măsurilor provizorii și să descurajeze, în speță, Polonia să întârzie punerea în conformitate a comportamentului său cu acestea. Argumentația Poloniei ar echivala cu lipsirea de orice substanță a mecanismului penalității cu titlu cominatoriu, întrucât ar permite neîndeplinirea deliberată de către o parte a obligației de a se conforma măsurilor provizorii dispuse prin procedura măsurilor provizorii până la soluționarea litigiului principal, precum și atingerea adusă astfel eficacității dreptului Uniunii.
De asemenea, argumentul Poloniei potrivit căruia executarea penalităților cu titlu cominatoriu ar face mai puțin atractivă încheierea unui acord amiabil nu poate fi reținut ținând seama de finalitatea penalităților cu titlu cominatoriu și de faptul că radierea cauzei principale a avut efecte benefice pentru Polonia, în sensul că penalitățile cu titlu cominatoriu zilnice au încetat să curgă la 4 februarie 2022, iar nu la data pronunțării unei hotărâri a Curții.
În sfârșit, Tribunalul apreciază că articolul 101 din Regulamentul financiar, contrar celor susținute de Polonia, nu prevede nicio obligație a Comisiei de a anula o creanță constatată. Pe de altă parte, condițiile prevăzute pentru o recuperare prin compensare erau îndeplinite, întrucât Comisia a verificat existența datoriei Poloniei și a stabilit cuantumul acesteia.
Prin urmare, Tribunalul respinge primul motiv. Întrucât al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, este de asemenea respins ca nefondat, Tribunalul respinge acțiunile în totalitate.