Cauza C‑205/11 P
Fédération internationale de football association (FIFA)
împotriva
Comisiei Europene
„Recurs – Transmisii de televiziune – Directiva 89/552/CEE – Articolul 3a – Măsuri luate de Regatul Unit privind evenimentele de importanță majoră pentru societatea acestui stat membru – Campionatul Mondial de Fotbal – Decizie prin care măsurile sunt declarate compatibile cu dreptul Uniunii – Motivare – Articolele 43 CE, 49 CE și 86 CE – Drept de proprietate”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 18 iulie 2013
1. Libera prestare a serviciilor – Activități de difuzare a programelor de televiziune – Directiva 89/552 – Stabilirea evenimentelor de importanță majoră pentru societate – Criterii de apreciere – Marjă de apreciere importantă a statelor membre
[Directiva 97/36 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1; Directiva 89/552 a Consiliului, art. 3a]
2. Libera prestare a serviciilor – Activități de difuzare a programelor de televiziune – Directiva 89/552 – Stabilirea evenimentelor de importanță majoră pentru societate – Competența statelor membre – Control exercitat de Comisie – Limitare la erorile vădite de apreciere – Examinarea efectelor care depășesc obstacolele ineluctabile în calea principiilor Uniunii
[Directiva 97/36 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1; Directiva 89/552 a Consiliului, art. 3a]
3. Libera prestare a serviciilor – Activități de difuzare a programelor de televiziune – Directiva 89/552 – Evenimente de importanță majoră – Noțiune – Limitare doar la etapa finală a Campionatului Mondial de Fotbal – Lipsă – Eveniment care se poate împărți în diferite meciuri și etape care nu pot fi, toate, calificate drept evenimente de importanță majoră
[Directiva 97/36 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (18); Directiva 89/552 a Consiliului, art. 3a]
4. Libera prestare a serviciilor – Activități de difuzare a programelor de televiziune – Directiva 89/552 – Evenimente de importanță majoră – Motive care permit să se considere că etapa finală a Campionatului Mondial de Fotbal este de importanță majoră în contextul specific al societății unui stat membru – Obligația acestui stat membru de a comunica Comisiei aceste motive
[Directiva 97/36 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1; Directiva 89/552 a Consiliului, art. 3a]
5. Recurs – Motive – Motivare a unei hotărâri care cuprinde o încălcare a dreptului Uniunii – Dispozitiv întemeiat pentru alte motive de drept – Respingere
[art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]
6. Libera prestare a serviciilor – Activități de difuzare a programelor de televiziune – Directiva 89/552 – Stabilirea evenimentelor de importanță majoră pentru societate – Competența statelor membre – Control exercitat de Comisie – Motivare succintă, dar relevantă furnizată de un stat membru cu privire la desemnarea unui eveniment ca fiind de importanță majoră – Admisibilitate – Competența Comisiei de a adresa o cerere de lămuriri statului membru în cauză
[Directiva 97/36 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (18) și art. 1; Directiva 89/552 a Consiliului, art. 3a]
7. Recurs – Motive – Motiv invocat pentru prima oară în cadrul recursului – Inadmisibilitate
[art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]
8. Recurs – Motive – Motivare insuficientă sau contradictorie – Admisibilitate – Conținutul obligației de motivare
[art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]
9. Recurs – Motive – Necesitatea unei critici precise a unui punct din motivarea Tribunalului
[art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Curții, art. 112 alin. (1) lit. (c)]
10. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie care se înscrie într‑un context cunoscut de persoana interesată care îi permite să înțeleagă conținutul măsurii luate în privința sa – Admisibilitatea unei motivări sumare
(art. 296 al doilea paragraf TFUE)
11. Libera prestare a serviciilor – Activități de difuzare a programelor de televiziune – Directiva 89/552 – Stabilirea evenimentelor de importanță majoră pentru societate – Competența statelor membre – Obligația de claritate și de transparență – Conținut – Dreptul statelor membre de a prezenta elemente suplimentare ulterior adoptării listei evenimentelor de importanță majoră
[Directiva 97/36 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1; Directiva 89/552 a Consiliului, art. 3a]
12. Libera prestare a serviciilor – Activități de difuzare a programelor de televiziune – Directiva 89/552 – Stabilirea evenimentelor de importanță majoră pentru societate – Marja de apreciere a statelor membre – Obligația de a arăta motivele pentru care nu se urmează avizele organelor consultative naționale – Inexistență
[Directiva 97/36 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1; Directiva 89/552 a Consiliului, art. 3a]
13. Recurs – Motive – Motivare insuficientă sau contradictorie – Conținutul obligației de motivare – Motivare implicită a Tribunalului – Admisibilitate – Condiții
[art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]
14. Acțiune în anulare – Competența instanței Uniunii – Întindere – Competența Tribunalului de a înlocui motivarea autorului actului atacat cu propria motivare – Excludere
(art. 263 TFUE)
15. Recurs – Motive – Apreciere eronată a faptelor – Inadmisibilitate – Controlul exercitat de Curte cu privire la aprecierea faptelor deduse judecății Tribunalului – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare
[art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]
16. Libera prestare a serviciilor – Activități de difuzare a programelor de televiziune – Directiva 89/552 – Evenimente de importanță majoră – Etapa finală a Campionatului Mondial de Fotbal – Reglementare națională care interzice implicit difuzarea în exclusivitate a acestui eveniment de posturi cu plată – Atingere adusă dreptului de proprietate al Fédération internationale de football – Justificare întemeiată pe motive de interes general – Competența de control a Comisiei – Limite
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 17; Directiva 97/36 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1; Directiva 89/552 a Consiliului, art. 3a]
1. Stabilirea evenimentelor de importanță majoră este numai de competența statelor membre, care dispun, în această privință, de o marjă de apreciere importantă.
Astfel, în loc de a armoniza lista unor asemenea evenimente, Directiva 89/552 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune se întemeiază pe premisa potrivit căreia există în cadrul Uniunii diferențe considerabile de ordin social și cultural în ceea ce privește importanța acestora pentru publicul larg. Având în vedere relativa imprecizie a criteriilor de apreciere a unui eveniment ca fiind de importanță majoră pentru societate, este de competența fiecărui stat membru să le acorde un caracter concret și să aprecieze interesul evenimentelor în cauză pentru publicul larg, în funcție de particularitățile sociale și culturale ale societății sale.
(a se vedea punctele 14, 15 și 17)
2. Competența de control a Comisiei privind legalitatea măsurilor naționale prin care se desemnează evenimentele de importanță majoră, prevăzută la articolul 3a din Directiva 89/552 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune, trebuie, având în vedere importanța marjei de apreciere a statelor membre în această privință, să fie limitată la căutarea erorilor vădite de apreciere săvârșite de statele membre cu ocazia desemnării evenimentelor de importanță majoră.
În ceea ce privește, mai concret, problema dacă desemnarea evenimentului în cauză ca fiind de importanță majoră este compatibilă cu principiile generale ale dreptului Uniunii, precum principiile proporționalității și nediscriminării, cu drepturile fundamentale, cu principiile liberei prestări a serviciilor și libertății de stabilire, precum și cu normele privind libera concurență, nu se poate ignora că desemnarea valabilă a unui eveniment ca fiind de importanță majoră implică obstacole ineluctabile în calea liberei prestări a serviciilor, a libertății de stabilire, a liberei concurențe și a dreptului de proprietate, care au fost avute în vedere de legiuitorul Uniunii ca fiind justificate de obiectivul de interes general care urmărește să protejeze dreptul la informație și să asigure accesul larg al publicului la prezentarea prin intermediul televiziunii a evenimentelor menționate.
Pentru a asigura efectul util al articolului 3a din Directiva 89/552, în cazul în care un eveniment a fost valabil desemnat de statul membru în cauză ca fiind de importanță majoră, Comisia nu trebuie să examineze decât efectele desemnării respective asupra liberei circulații a serviciilor, asupra libertății de stabilire, asupra liberei concurențe și asupra dreptului de proprietate care depășesc efectele intrinsec legate de includerea evenimentului amintit pe lista prevăzută la alineatul (1) al articolului 3a menționat.
(a se vedea punctele 18, 19 și 21-23)
3. Legiuitorul Uniunii nu a înțeles să prevadă că Campionatul Mondial de Fotbal, în sensul considerentului (18) al Directivei 97/36 de modificare a Directivei 89/552 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune, este limitat doar la etapa finală și că reprezintă un eveniment unic și indivizibil. Dimpotrivă, Campionatul Mondial trebuie să fie considerat drept un eveniment care se poate împărți, în principiu, în diferite meciuri sau etape, dintre care nu toate sunt susceptibile în mod necesar să fie calificate drept evenimente de importanță majoră.
(a se vedea punctul 35)
4. Dat fiind că etapa finală a Campionatului Mondial de Fotbal nu poate fi în mod valabil inclusă, în integralitatea sa, pe o listă de evenimente de importanță majoră independent de interesul pe care îl suscită meciurile în statul membru în cauză, acesta din urmă nu este exonerat de obligația de a comunica Comisiei motivele care permit să se considere că, în contextul specific al societății acestui stat, etapa finală a Campionatului Mondial constituie mai degrabă un eveniment unic care trebuie considerat în integralitatea sa ca fiind de importanță majoră pentru societatea menționată decât un set de evenimente individuale împărțite în meciuri cu diferite niveluri de interes.
(a se vedea punctul 41)
5. O eroare de drept săvârșită de Tribunal nu justifică anularea hotărârii atacate în cazul în care dispozitivul acesteia apare ca fiind temeinic pentru alte motive de drept.
(a se vedea punctele 44 și 59)
6. Pentru a permite Comisiei să își exercite competența de control, motivarea care a determinat un stat membru să desemneze un eveniment ca fiind de importanță majoră poate fi succintă, cu condiția să fie relevantă. Astfel, nu se poate cere, printre altele, ca statul membru să indice, în însăși notificarea măsurilor în cauză, date detaliate și statistice în ceea ce privește fiecare element sau fiecare parte din evenimentul care a făcut obiectul unei notificări la Comisie. În această privință, este necesar să se precizeze că, în cazul în care Comisia are îndoieli, pe baza elementelor aflate la dispoziția sa, în ceea ce privește desemnarea unui eveniment ca fiind de importanță majoră, aceasta are obligația să solicite lămuriri statului membru care a efectuat desemnarea respectivă.
(a se vedea punctele 45 și 46)
7. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 54, 90 și 102)
8. Problema dacă motivarea unei hotărâri a Tribunalului este incoerentă reprezintă, desigur, o problemă de drept care poate fi invocată în cadrul unui recurs, întrucât motivarea unei hotărâri trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul Tribunalului. Această obligație privind coerența motivării nu constituie însă un obiectiv în sine, ci urmărește, printre altele, să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate. Întrucât Curtea, după ce a concluzionat că constatările Tribunalului sunt eronate, procedează la o substituire a motivelor de natură să întemeieze măsura luată, motivele menționate ale Tribunalului nu mai constituie temeiul măsurii luate.
(a se vedea punctele 60-63)
9. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 66)
10. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 67)
11. Obligația de claritate și de transparență, impusă prin articolul 3a alineatul (1) a treia teză din Directiva 89/552 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune, urmărește să se evite ca o conduită a autorităților naționale competente să lipsească prevederile dreptului Uniunii referitoare la o libertate fundamentală de efectul lor util. În această privință, desemnarea unui eveniment drept eveniment de importanță majoră trebuie să fie efectuată în temeiul unor criterii obiective și cunoscute în mod anticipat, care să circumscrie exercitarea puterii de apreciere a autorităților respective în scopul ca aceasta să nu fie utilizată arbitrar. Pentru aceleași motive, procedura națională aplicată în vederea punerii în practică a acestei dispoziții trebuie să stabilească, în mod anticipat, autoritatea însărcinată cu desemnarea menționată și să fixeze condițiile în care persoanele interesate sau, dacă este cazul, anumite organe consultative îi pot prezenta observații înainte ca aceasta să adopte decizia. În această privință, ținând seama de impactul unei astfel de decizii asupra drepturilor de difuzare referitoare la un eveniment, trebuie, printre altele, ca stațiile de emisie în cauză și deținătorii drepturilor respective să dispună de posibilitatea de a prezenta observații autorității menționate.
În aceste condiții, cerința privind claritatea și transparența impune ca persoanele interesate și organele consultative respective să poată formula observații privind numai elementele esențiale în temeiul cărora autoritatea menționată adoptă decizia. În consecință, nimic nu se opune ca un stat membru să prezinte ulterior Comisiei elemente suplimentare care confirmă această decizie și care pot de asemenea să se raporteze la o perioadă ulterioară datei adoptării listei evenimentelor de importanță majoră.
(a se vedea punctele 72-74)
12. În cadrul aplicării articolului 3a din Directiva 89/552 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune, o autoritate națională însărcinată cu desemnarea unui eveniment ca fiind de importanță majoră pentru societate, în vederea stabilirii emițătorilor însărcinați cu difuzarea la televiziune a acestuia, dispune de o marjă de apreciere importantă. Deși este adevărat că, analog cu ceea ce se impune autorilor unor acte ale Uniunii, această autoritate trebuie să indice motivele pentru care un eveniment a fost desemnat ca fiind de importanță majoră, astfel încât, pe de o parte, să se dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate pentru a‑și valorifica drepturile și, pe de altă parte, să se permită Comisiei și instanțelor competente să își exercite controlul, pentru îndeplinirea unui astfel de obiectiv nu este necesar ca autoritatea menționată să dezvăluie motivele specifice pentru care nu a urmat avizele formulate de anumite organe consultative, în condițiile în care nu este obligată să le urmeze. În această privință, este irelevant că aceste avize provin de la mai multe organe consultative care împărtășesc aceeași abordare.
(a se vedea punctele 77-79)
13. Motivarea Tribunalului poate avea un caracter implicit cu condiția de a permite persoanelor interesate să cunoască motivele pentru care Tribunalul nu a admis argumentele lor, iar Curții să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul. În special, Tribunalul nu este obligat să răspundă la argumentele invocate de o parte care nu sunt suficient de clare și de precise, în măsura în care nu fac obiectul unei detalieri speciale și nu sunt însoțite de o argumentare specifică în susținerea lor.
(a se vedea punctul 89)
14. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 95)
15. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 101 și 103)
16. În ceea ce privește calificarea etapei finale a Campionatului Mondial de Fotbal drept eveniment de importanță majoră pentru societatea unui stat membru și imposibilitatea, care rezultă de aici, a difuzării în exclusivitate a acestui eveniment de către emițători care exploatează posturi cu plată, din articolul 3a din Directiva 85/552 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune reiese o atingere adusă dreptului de proprietate al Fédération internationale de football (FIFA) și că această atingere poate fi, în principiu, justificată de obiectivul care vizează să protejeze dreptul la informație și să asigure accesul larg al publicului la prezentarea prin intermediul televiziunii a unor evenimente de importanță majoră. Pe de altă parte, întrucât ansamblul meciurilor din etapa finală a Campionatului Mondial este desemnat în mod valabil de statul membru în cauză drept eveniment de importanță majoră, Comisia nu este obligată să examineze decât efectele desemnării respective asupra dreptului de proprietate al FIFA care le depășesc pe cele intrinsec legate de înscrierea acestui eveniment pe lista evenimentelor desemnate de autoritățile menționate.
(a se vedea punctul 126)