ORDONANȚA TRIBUNALULUI
(Camera de recursuri)
17 decembrie 2010
Cauza T‑38/10 P
Luigi Marcuccio
împotriva
Comisiei Europene
„Recurs — Funcție publică — Funcționari — Răspundere extracontractuală — Rambursarea cheltuielilor recuperabile — Excepția acțiunii paralele — Vicii de procedură — Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”
Obiectul: Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 10 noiembrie 2009, Marcuccio/Comisia (F‑70/07, RepFP, p. I‑A‑1‑423 și II‑A‑1‑2293), și prin care se solicită anularea acestei ordonanțe
Decizia: Respinge recursul. Domnul Luigi Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.
Sumarul ordonanței
1. Procedură — Cheltuieli de judecată — Stabilire — Procedură specială care exclude recurgerea la o acțiune în răspundere
[art. 236 CE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 92 alin. (1); Statutul funcționarilor, art. 90 și 91]
2. Procedură — Cerere de sesizare a instanței — Cerințe de formă
[Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]
1. Procedura specială prevăzută la articolul 92 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, referitoare la stabilirea cheltuielilor de judecată, exclude revendicarea acelorași sume sau a cheltuielilor efectuate în aceleași scopuri, în cadrul unei acțiuni ce pune în discuție răspunderea extracontractuală a Uniunii. Aplicarea acestui principiu în cadrul unei acțiuni în care este pusă în discuție răspunderea unei instituții a Uniunii în calitate de angajator al reclamantului nu constituie o încălcare a articolelor 90 și 91 din statut, din moment ce raportul statutar existent între părți nu depinde de faptul că legiuitorul a instituit, în privința cheltuielilor de judecată, o procedură specială, prevăzută la articolul 92 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, care se aplică fără excepție acțiunilor în materia funcției publice.
(a se vedea punctele 27 și 28)
Trimitere la:
Tribunal: 27 iunie 2001, X/Comisia, T‑214/00, RecFP, p. I‑A‑143 și II‑663, punctele 37 și 38; 11 iulie 2007, Schneider Electric/Comisia, T‑351/03, Rep., p. II‑2237, punctul 297, anulată în parte în recurs prin Curte 16 iulie 2009, Comisia/Schneider Electric, C‑440/07 P, Rep., p. I‑6413
2. În temeiul articolului 21 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție, aplicabil procedurii în fața Tribunalului conform articolului 53 primul paragraf din același statut, și în temeiul articolului 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, cererea introductivă trebuie să conțină, printre altele, o expunere sumară a motivelor invocate. Prin urmare, aceasta trebuie să explice în ce constă motivul pe care se întemeiază acțiunea, astfel încât simpla enunțare abstractă a acestuia nu îndeplinește cerințele Statutului Curții și ale Regulamentului de procedură al Tribunalului. În plus, această expunere, chiar sumară, trebuie să fie suficient de clară și de precisă pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul, fără să se bazeze pe alte informații. Pentru ca o acțiune sau, mai concret, un motiv al unei acțiuni să fie admisibil, securitatea juridică și buna administrare a justiției impun ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care se întemeiază acesta să rezulte în mod coerent și comprehensibil din chiar textul cererii introductive. În această privință, Tribunalul nu are obligația de a cerceta, în ansamblul elementelor invocate în susținerea unui motiv, dacă aceste elemente pot fi utilizate și în susținerea unui al doilea motiv.
(a se vedea punctul 45)
Trimitere la:
Tribunal: 9 iulie 2003, Archer Daniels Midland și Archer Daniels Midland Ingredients/Comisia, T‑224/00, Rec., p. II‑2597, punctul 36; 27 septembrie 2006, Roquette Frères/Comisia, T‑322/01, Rec., p. II‑3137, punctele 208 și 209; 12 decembrie 2007, Italia/Comisia, T‑308/05, Rep., p. II‑5089, punctul 72