Cauza T‑222/09

Ineos Healthcare Ltd

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale ALPHAREN — Mărcile naționale verbale anterioare ALPHA D3 — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] — Examinare din oficiu a faptelor —Articolul 74 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 76 din Regulamentul nr. 207/2009)”

Sumarul hotărârii

1.      Marcă comunitară — Observații ale terților și opoziție — Fapte, dovezi și argumente în sprijinul opoziției — Posibilitatea persoanei care formulează opoziția de a aduce dovezi în sprijinul opoziției

[Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1 norma 15 alin.(2) lit.(c) și alin. (3) lit. (b) și norma 19 alin. (1)]

2.      Marcă comunitară — Dispoziții de procedură — Examinare din oficiu a faptelor — Procedură de opoziție — Examinare limitată la motivele invocate − Luarea în considerare a faptelor notorii — Produse farmaceutice

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 74 alin. (1)]

3.      Marcă comunitară — Definiția și dobândirea mărcii comunitare — Motive relative de refuz — Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare — Risc de confuzie cu marca anterioară — Aprecierea riscului de confuzie — Determinarea publicului relevant

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]

1.      Dintr‑o interpretare coroborată a normei 15 alineatul (2) litera (c) și alineatul (3) litera (b) și a normei 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 privind marca comunitară reiese că, în cadrul unei proceduri de opoziție, persoana care formulează opoziția are posibilitatea, și nu obligația, de a aduce dovezi în sprijinul opoziției, în special în ceea ce privește similitudinea produselor și a serviciilor în cauză.

De asemenea, dovezile menționate în norma 15 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 2868/95 nu trebuie să vizeze în mod obligatoriu toate aspectele comparației produselor.

(a se vedea punctele 16, 17 și 21)

2.      Potrivit articolului 74 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, „în cazul unei proceduri privind motivele relative de respingere a înregistrării, examinarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) este limitată la motivele invocate și la cererile introduse de părți”.

Această dispoziție vizează în special temeiul de fapt al deciziilor OAPI, respectiv situația de fapt și probele pe care deciziile amintite se pot întemeia în mod valabil. Astfel, camera de recurs, pronunțându‑se asupra unei căi de atac împotriva unei decizii care pune capăt unei proceduri de opoziție, nu își poate întemeia decizia decât pe faptele și pe dovezile prezentate de părți. Totuși, limitarea temeiului de fapt al analizei realizate de camera de recurs nu exclude luarea în considerare, pe lângă faptele prezentate explicit de părți în cursul procedurii de opoziție, a faptelor notorii, adică a faptelor care pot fi cunoscute de orice persoană sau care pot fi cunoscute din surse general accesibile.

În ceea ce privește descrierea produselor farmaceutice și a indicațiilor lor terapeutice, acestea nu pot fi nicidecum considerate, ținând seama de gradul lor de tehnicitate, drept informații care constituie fapte notorii.

(a se vedea punctele 28, 29 și 31)

3.      În ceea ce privește aprecierea existenței unui risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, în cazul în care produsele în cauză sunt medicamente pentru care este necesară prescripție medicală înainte de a putea fi vândute consumatorilor în farmacii, publicul relevant este constituit atât din consumatori finali, cât și din profesioniști din domeniul sănătății, mai precis medicii care prescriu medicamentul și farmaciștii care vând medicamentul prescris. Deși alegerea acestor produse este influențată sau determinată de intermediari, un risc de confuzie poate exista și pentru consumatori, din moment ce aceștia se pot întâlni cu aceste produse chiar și în cursul unor operațiuni de cumpărare care au loc pentru fiecare dintre produsele arătate, privite în mod individual, în momente diferite.

Chiar și în cazul medicamentelor eliberate exclusiv pe bază de prescripție medicală, nu este exclus ca consumatorul mediu să facă parte din publicul relevant.

(a se vedea punctele 43 și 44)