HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra)
6 septembrie 2013(*)
„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară – Înghețarea fondurilor – Acțiune în anulare – Termen de adaptare a concluziilor – Admisibilitate – Obligația de motivare – Eroare vădită de apreciere”
În cauza T‑110/12,
Iranian Offshore Engineering & Construction Co., cu sediul în Teheran (Iran), reprezentată de J. Viñals Camallonga, de L. Barriola Urruticoechea și de J. Iriarte Ángel, avocați,
reclamantă,
împotriva
Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de P. Plaza García, de V. Piessevaux și de G. Ramos Ruano, în calitate de agenți,
pârât,
având ca obiect o cerere de anulare, pe de o parte, a Deciziei 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 319, p. 71) și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 319, p. 11), precum și a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1, rectificare în JO L 332, 4.12.2012, p. 31), în măsura în care aceste acte o privesc pe reclamantă,
TRIBUNALUL (Camera a patra),
compus din doamna I. Pelikánová, președinte, doamna K. Jürimäe și domnul M. van der Woude (raportor), judecători,
grefier: domnul J. Palacio González, administrator principal,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 5 martie 2013,
pronunță prezenta
Hotărâre(1)
[omissis]
Procedura și concluziile părților
8 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 27 februarie 2012, reclamanta a introdus prezenta acțiune.
9 Printr‑un act separat, depus la grefa Tribunalului la 1 februarie 2013, reclamanta a introdus o cerere de măsuri provizorii cu scopul de a obține suspendarea executării actelor atacate, în măsura în care acestea o priveau, până la momentul pronunțării Tribunalului cu privire la acțiunea principală. Prin Ordonanța din 11 martie 2013, președintele Tribunalului a respins această cerere (Iranian Offshore Engineering & Construction/Consiliul, T‑110/12 R).
10 În cadrul măsurilor de organizare a procedurii, Tribunalul a invitat Consiliul să răspundă în scris la un anumit număr de întrebări. Consiliul a dat curs acestei cereri în termenul acordat.
11 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea articolului 1 din Decizia 2011/783 și a articolului 1 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1245/2011, în măsura în care acestea o privesc;
– retragerea numelui său din anexele vizate de articolele menționate;
– obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
12 În replica depusă la 19 iulie 2012, reclamanta a cerut să își poată adapta concluziile, solicitând Tribunalului să anuleze și Regulamentul nr. 267/2012, în măsura în care acesta o privește.
13 Consiliul solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii ca nefondată;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
14 În ședință, reclamanta a precizat că al doilea capăt de cerere formulat de ea se suprapunea, în realitate, cu primul capăt de cerere. Pe de altă parte, reclamanta a fost autorizată de Tribunal să prezinte mai multe documente noi cu privire la care Consiliul a primit o copie. Acesta din urmă nu s‑a opus admiterii la dosar a documentelor menționate. Tribunalul a decis să amâne pronunțarea cu privire la depunerea la dosar a documentelor amintite până la pronunțarea hotărârii prin care se finalizează judecata.
În drept
Cu privire la cererea de adaptare a concluziilor
15 În cadrul replicii, reclamanta solicită să își poată adapta concluziile inițiale, astfel încât acțiunea sa să aibă drept obiect și anularea Regulamentului nr. 267/2012, adoptat după introducerea acțiunii, în măsura în care acesta o privește.
16 Potrivit jurisprudenței, atunci când o decizie sau un regulament care privește în mod direct și individual un particular este înlocuit în cursul procedurii printr‑un act având același obiect, acesta trebuie considerat un element nou, care permite reclamantului să își adapteze concluziile și motivele. Astfel, obligarea reclamantului să introducă o nouă acțiune ar fi contrară principiului bunei administrări a justiției și cerinței de economie a procedurii. În plus, ar fi nedrept ca, pentru a contracara criticile cuprinse într‑o cerere prezentată instanței Uniunii împotriva unui act, instituția în cauză să poată adapta actul atacat sau să îl înlocuiască cu altul și să se prevaleze, în cursul procedurii, de această modificare sau de această înlocuire pentru a priva cealaltă parte de posibilitatea de a‑și extinde concluziile și motivele inițiale la actul ulterior sau de a prezenta concluzii și motive suplimentare împotriva acestuia (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2008, People’s Mojahedin Organization of Iran/Consiliul, T‑256/07, Rep., p. II‑3019, punctul 46 și jurisprudența citată).
17 Însă, pentru a fi admisibilă, o cerere de adaptare a concluziilor trebuie să fie prezentată în termenul de introducere a acțiunii prevăzut la articolul 263 al șaselea paragraf TFUE. Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante, acest termen de introducere a acțiunii este de ordine publică și trebuie aplicat de instanța Uniunii astfel încât să se asigure securitatea juridică, precum și egalitatea justițiabililor în fața legii (a se vedea Hotărârea Curții din 18 ianuarie 2007, PKK și KNK/Consiliul, C‑229/05 P, Rep., p. I‑439, punctul 101). Revine astfel instanței sarcina de a verifica, dacă este cazul din oficiu, dacă acest termen a fost respectat (a se vedea Ordonanța Tribunalului din 11 ianuarie 2012, Ben Ali/Consiliul, T‑301/11, punctul 16).
18 În ceea ce privește calcularea termenului de introducere a acțiunii, trebuie amintit că, potrivit articolului 263 al șaselea paragraf TFUE, acțiunea în anulare trebuie formulată în termen de două luni, după caz, de la publicarea actului atacat, de la notificarea acestuia reclamantului sau, în lipsă, de la data la care reclamantul a luat cunoștință de actul respectiv. Conform articolului 102 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, atunci când un termen pentru introducerea unei acțiuni împotriva unui act al unei instituții începe să curgă de la data publicării actului, acest termen curge de la sfârșitul celei de a paisprezecea zile de la data publicării actului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Potrivit articolului 102 alineatul (2) din același regulament, acest termen trebuie, în plus, să se prelungească pentru considerente de distanță, în mod invariabil, cu zece zile.
19 Pe de altă parte, potrivit jurisprudenței, principiul protecției jurisdicționale efective presupune că autoritatea Uniunii care adoptă măsuri restrictive individuale față de o persoană sau de o entitate, precum este cazul în speță, comunică motivele pe care se întemeiază aceste măsuri, fie la momentul când sunt adoptate măsurile respective, fie, cel puțin, cât mai rapid posibil după adoptare, pentru a le permite acestor persoane sau entități exercitarea dreptului lor de a formula o cale de atac (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 16 noiembrie 2011, Bank Melli Iran/Consiliul, C‑548/09 P, Rep., p. I‑11381, punctul 47 și jurisprudența citată).
20 În cauză, acest principiu este de altfel concretizat la articolul 24 alineatul (3) din Decizia 2010/413, la articolul 36 alineatul (3) din Regulamentul nr. 961/2010 și la articolul 46 alineatul (3) din Regulamentul nr. 267/2012, care prevăd că Consiliul comunică decizia sa persoanei sau entității în cauză, inclusiv motivele pentru includerea sa pe lista persoanelor și a entităților vizate de măsurile restrictive, fie direct, dacă dispune de adresa acestora, fie prin publicarea unui anunț care oferă persoanei sau entității în cauză posibilitatea de a prezenta observații.
21 Din aceasta rezultă că termenul pentru introducerea unei acțiuni în anulare împotriva unui act prin care se impun măsuri restrictive împotriva unei persoane sau a unei entități începe să curgă doar pornind fie de la data comunicării individuale a acestui act persoanei interesate, dacă se dispune de adresa sa, fie, în caz contrar, de la publicarea unui anunț în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. De asemenea, termenul pentru prezentarea unei cereri având ca obiect extinderea concluziilor și a motivelor la un act care abrogă și înlocuiește actul atacat prin care s‑au impus măsurile restrictive și care menține aceste măsuri începe să curgă fie de la data comunicării individuale a acestui nou act persoanei sau entității în cauză, dacă se dispune de adresa sa, fie, dacă este imposibilă o comunicare individuală, de la publicarea unui anunț în Jurnalul Oficial.
22 În prezenta cauză, reclamanta susține că Regulamentul nr. 267/2012 nu i‑a fost comunicat imediat după adoptarea sa, la 23 martie 2012, aspect necontestat de Consiliu. În ședință, Consiliul a precizat însă, fără a fi contrazis de reclamantă, că Regulamentul nr. 267/2012 i‑a fost notificat acesteia din urmă la 11 decembrie 2012, după ce Consiliul a decis să mențină numele său pe lista persoanelor și a entităților vizate de măsurile restrictive, în urma unei revizuiri a listei respective conform articolului 46 alineatul (6) din regulamentul menționat.
23 În aceste condiții, termenul de două luni, prevăzut la articolul 263 al șaselea paragraf TFUE, de introducere a acțiunii împotriva deciziei noi de a menține numele reclamantei în anexa IX la Regulamentul nr. 267/2012 a început să curgă la 12 decembrie 2012 și a expirat, în temeiul articolului 102 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, la 21 februarie 2013.
24 Or, întrucât reclamanta a luat cunoștință de adoptarea Regulamentului nr. 267/2012 înainte ca acesta să îi fie notificat și a prezentat cererea sa de adaptare a concluziilor încă din 19 iulie 2012, această cerere nu poate fi considerată tardivă.
25 În ședință, Consiliul a invocat însă o cauză de inadmisibilitate împotriva cererii menționate, întrucât aceasta s‑ar întemeia pe un motiv nou bazat pe o eroare vădită de apreciere a faptelor, aspect care ar modifica obiectul și cadrul litigiului, astfel cum au fost definite în cererea introductivă.
26 Întrucât cererea de adaptare a concluziilor a fost prezentată în termenul stabilit, aceasta este admisibilă, chiar dacă motivul care susține cererea respectivă și care este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere ar fi nou, astfel cum susține Consiliul.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a patra)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului, în măsura în care prin aceasta numele Iranian Offshore Engineering & Construction Co. a fost înscris în anexa II la Decizia 2010/413/PESC.
2) Anulează Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului, în măsura în care prin acesta numele Iranian Offshore Engineering & Construction Co. a fost înscris în anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007.
3) Anulează anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010, în măsura în care această anexă privește Iranian Offshore Engineering & Construction Co.
4) Efectele Deciziei 2010/413, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2011/783, se mențin în ceea ce privește Iranian Offshore Engineering & Construction Co, de la intrarea sa în vigoare, în a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, până la momentul la care produce efecte anularea în parte a Regulamentului nr. 267/2012.
5) Consiliul Uniunii Europene suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Iranian Offshore Engineering & Construction Co., în cadrul prezentei proceduri și al procedurii referitoare la măsurile provizorii.
Pelikánová | Jürimäe | Van der Woude |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 6 septembrie 2013.
Semnături