HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

23 aprilie 2008

Cauza F‑103/05

Stephen Pickering

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Remunerație – Coeficienți corectori – Transfer al unei părți a retribuțiilor în afara țării de repartizare – Pensii – Procedură de judecare în lipsă – Aplicarea în timp a Regulamentului de procedură al Tribunalului – Fișe de remunerație – Excepție de nelegalitate – Egalitate de tratament între funcționari – Principiul protecției încrederii legitime, drepturi dobândite, principiul securității juridice și obligația de solicitudine – Obligația de motivare”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA prin care domnul Pickering solicită anularea fișelor sale de remunerație pentru lunile decembrie 2004, ianuarie și februarie 2005, precum și a tuturor fișelor sale de remunerație ulterioare, în măsura în care acestea pun în aplicare dispoziții pretins ilegale din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 723/2004 al Consiliului din 22 martie 2004 de modificare a Statutului funcționarilor Comunităților Europene, precum și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai acestor Comunități (JO L 124, p. 1), din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 856/2004 al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire, începând cu 1 mai 2004, a coeficienților corectori (CC) care se aplică transferurilor și pensiilor funcționarilor și celorlalți agenți ai Comunităților Europene (JO L 161, p. 6) și din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 31/2005 al Consiliului din 20 decembrie 2004 de ajustare, începând cu 1 iulie 2004, a remunerațiilor și pensiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Comunităților Europene, precum și a CC aferenți (JO L 8, p. 1), în măsura în care aceste dispoziții, pe de o parte, reduc atât partea din retribuțiile transferabile în afara țării de repartizare, cât și CC aplicabili transferurilor, pe de altă parte, reduc CC aplicabili drepturilor de pensie dobândite înainte de 1 mai 2004, introduc o nouă condiție a domiciliului pentru aplicarea acestor CC reduși și înlătură CC pentru drepturile de pensie dobândite începând cu 1 mai 2004; în plus, reclamantul solicită, în măsura în care este necesar, anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri din 4 iulie 2005 privind respingerea reclamației pe care a formulat‑o în legătură cu fișele sale de remunerație

Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Procedură – Termene – Depunerea tardivă a memoriului în apărare – Excepție de inadmisibilitate depusă în mod legal și în termen – Admisibilitate – Neaplicarea procedurii de judecare în lipsă – Observații pe fond formulate în ziua ședinței – Inadmisibilitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 48 alin. (2) și art. 122]

2.      Funcționari – Acțiune – Act cauzator de prejudicii – Noțiune – Fișă de remunerație

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2) și art. 91 alin. (1)]

3.      Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Termen — Data la care începe să curgă termenul

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

4.      Funcționari – Acțiune – Excepție de nelegalitate – Caracter incident

(art. 241 CE; Regulamentele nr. 723/2004, nr. 856/2004 și nr. 31/2005 ale Consiliului)

5.      Funcționari – Acțiune – Interesul de a exercita acțiunea

6.      Funcționari – Remunerație – Coeficienți corectori – Transferuri legale în afara țării de repartizare

(Statutul funcționarilor, anexa VII art. 17)

7.      Funcționari – Remunerație – Transferuri legale în afara țării de repartizare – Coeficienți corectori

(Statutul funcționarilor, anexa XIII art. 17)

1.      În cazul în care pârâta ridică o excepție de inadmisibilitate în mod legal și în termen, faptul că memoriul în apărare nu a fost depus în termenul stabilit în acest sens nu permite aplicarea procedurii de judecare în lipsă prevăzută la articolul 122 din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță. Astfel, întrucât pârâta a ridicat excepția de inadmisibilitate, nu se poate considera că aceasta nu a răspuns la cererea introductivă în condițiile și în termenul corespunzătoare.

Cu toate acestea, observațiile pe fond formulate de pârât în ziua ședinței nu sunt admisibile. Astfel, întrucât nu s‑a depus memoriul în apărare în cadrul procedurii scrise în termenul acordat, pledoaria pârâtului pe fond echivalează cu aducerea de motive noi, interzisă prin articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță; admiterea unei interpretări în sens contrar ar echivala cu acceptarea ca pârâta, după ce a invocat o excepție de inadmisibilitate printr‑un act separat, să nu fie obligată să respecte termenul pe care Tribunalul i l‑a acordat pentru prezentarea memoriului său în apărare.

În schimb, un intervenient are pe deplin dreptul să prezinte argumente pe fond, atât în cadrul procedurii scrise, cât și în cadrul ședinței. În ceea ce privește, în special, o cerere prin care se invocă nelegalitatea regulamentelor adoptate de intervenient, s‑ar încălca principiile respectării dreptului la apărare și bunei administrări a justiției dacă, pentru motive care nu țin de propria voință și imputabile pârâtei, intervenientul, ale cărui concluzii vizează în mod precis același rezultat pe care îl urmăresc concluziile pârâtei în excepția de inadmisibilitate, și anume respingerea acțiunii, nu ar fi autorizat să prezinte observații pe fond, în special observații care urmăresc apărarea legalității regulamentelor contestate.

(a se vedea punctele 49 și 53-55)

Trimitere la:

Curte: 15 februarie 2007, Comisia/Țările de Jos, C‑34/04, Rep., p. I‑1387, punctul 49

Tribunalul de Primă Instanță: 1 decembrie 1999, Boehringer/Consiliul și Comisia, T‑125/96 și T‑152/96, Rec., p. II‑3427, punctul 183

2.      Prin natura și prin obiectul său, o fișă de remunerație nu are caracteristicile unui act care lezează în sensul articolului 90 alineatul (2) și al articolului 91 alineatul (1) din statut, întrucât doar traduce în termeni pecuniari conținutul deciziilor juridice anterioare privind situația funcționarului. Astfel, deși este adevărat că fișele de remunerație sunt considerate, în general, acte care lezează, în măsura în care acestea arată că drepturile pecuniare ale unui funcționar au fost afectate, în realitate, adevăratul act care lezează este decizia adoptată de autoritatea împuternicită să facă numiri de a reduce sau de a înceta o plată de care funcționarul beneficia până în acel moment și care era indicată în fișele sale de remunerație.

Nu este mai puțin adevărat că fișa de remunerație își păstrează pe deplin importanța sa pentru stabilirea drepturilor procedurale ale funcționarului, astfel cum sunt acestea prevăzute în statut. În special, transmiterea către funcționar a fișei sale de remunerație îndeplinește un dublu rol, cel de informare în ceea ce privește decizia adoptată și un rol privind termenul, astfel încât, cu condiția ca din fișă să rezulte în mod clar existența și întinderea deciziei adoptate, comunicarea sa determină curgerea termenului de contestare.

(a se vedea punctele 72 și 75)

Trimitere la:

Curte: 19 ianuarie 1984, Andersen și alții/Parlamentul European, 262/80, Rec., p. 195, punctul 4

Tribunalul de Primă Instanță: 27 octombrie 1994, Benzler/Comisia, T‑536/93, RecFP, p. I‑A‑245 și II-777, punctul 15

Tribunalul Funcției Publice: 28 iunie 2006, Grünheid/Comisia, F‑101/05, RecFP, p. I‑A‑1-55 și II‑A-1-199, punctul 33 și jurisprudența citată, și punctul 42; 24 mai 2007, Lofaro/Comisia, F‑27/06 și F‑75/06, nepublicată încă în Repertoriu, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Tribunalului de Primă Instanță, T‑293/07 P

3.      În ceea ce privește situația în care atingerea adusă dreptului pecuniar în litigiu sub forma încetării unei plăți sau a unei reduceri a cuantumului său efectuată lunar și care se reflectă în toate fișele de remunerație ulterioare primei fișe care a reflectat această încetare sau această reducere, numai primirea de către funcționar a primei fișe de remunerație care reflectă această încetare sau această reducere determină curgerea termenului de formulare a reclamației.

Atunci când mai multe fișe de pensie sau fișe de remunerație întocmite pentru perioade succesive sunt afectate de aceeași nelegalitate, o reclamație inițială formulată numai împotriva primei fișe contestate și prin care se ridică excepția de inadmisibilitate în cauză trebuie în mod normal să fie suficientă pentru a asigura reclamantului, în cazul în care ar obține câștig de cauză în cadrul acțiunii pe care ar introduce‑o în urma respingerii reclamației menționate, o despăgubire pecuniară inclusiv pentru perioadele ulterioare celei din fișa atacată. Pe de altă parte, situația se prezintă astfel cu atât mai mult în cazul în care reclamantul precizează că nu a atacat fișa de pensie sau fișa de remunerație în sine, ci decizia care afectează drepturile sale, care se reflectă în fișa în cauză prin încetarea unei plăți sau prin reducerea cuantumului său.

(a se vedea punctele 76 și 89)

Trimitere la:

Curte: 25 mai 2000, Kögler/Curtea de Justiție, C‑82/98 P, Rec., p. I‑3855, punctul 49

Tribunalul de Primă Instanță: 20 ianuarie 1998, Kögler/Curtea de Justiție, T‑160/96, RecFP, p. I‑A‑15 și II-35, punctul 39

4.      În ceea ce privește o parte care nu dispune de dreptul de a introduce, în temeiul articolului 230 CE, o acțiune directă împotriva unui act cu aplicabilitate generală, articolul 241 CE constituie expresia unui principiu general care îi asigură dreptul de a contesta, în vederea obținerii anulării unei decizii care o vizează în mod direct și individual, validitatea actelor cu aplicabilitate generală ale căror efecte le suportă fără a putea solicita anularea acestora. Cu toate acestea, articolul 241 CE nu instituie un drept de acțiune autonom și nu poate fi invocat decât în mod incident, în cadrul unei acțiuni admisibile, și nu poate constitui obiectul unei acțiuni.

Astfel, este inadmisibilă o excepție de nelegalitate invocată în cadrul unei acțiuni inadmisibile.

(a se vedea punctele 94 și 97)

Trimitere la:

Curte: 6 martie 1979, Simmenthal/Comisia, 92/78, Rec., p. 777, punctul 39

Tribunalul de Primă Instanță: 29 noiembrie 2006, Agne‑Dapper și alții/Comisia și alții, T‑35/05, T‑61/05, T‑107/05, T‑108/05 și T‑139/05, RecFP, p. II‑A‑2-1497, punctul 42 și jurisprudența citată

5.      Un funcționar aflat încă în activitate nu poate justifica un interes născut și actual de a obține o decizie privind coeficientul corector care se aplică viitoarei sale pensii pentru limită de vârstă, întrucât, în special din cauza condiției legate de alegerea țării de rezidență, condiție care poate fi verificată numai la încetarea activității persoanei interesate, stabilirea coeficientului corector nu poate face obiectul unei decizii anticipate, care afectează imediat și direct situația juridică a persoanei interesate. O astfel de soluție se aplică de asemenea în cazul în care motivele nu se referă la stabilirea coeficienților corectori, ci la însuși sistemul acestor coeficienți.

(a se vedea punctul 101)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 12 februarie 1992, Pfloeschner/Comisia, T‑6/91, Rec., p. II‑141, punctul 27

6.      În măsura în care un funcționar își primește remunerația și efectuează în mod obiectiv o mare parte din cheltuielile sale, legate între altele de cazare, de alimentație, precum și de petrecerea timpului liber în țara în care a fost repartizat, efectuând numai transferuri ale unei părți din remunerația sa către statul membru de origine, nu se poate considera că acest funcționar este într‑o situație comparabilă cu cea a unui funcționar repartizat în acest stat membru și care primește remunerația sa, aplicându‑se coeficientul corector în acest stat membru.

(a se vedea punctul 109)

7.      Legiuitorul comunitar are libertatea de a aduce în orice moment normelor statutului modificările pe care le consideră conforme cu interesul serviciului și de a adopta pentru viitor dispoziții statutare mai defavorabile pentru funcționarii respectivi, cu condiția de a stabili o perioadă tranzitorie cu o durată suficientă, iar funcționarii nu au astfel dreptul la menținerea statutului în forma în care era în momentul recrutării lor. Așadar, deși este adevărat că noul sistem de transfer al unei părți a retribuțiilor este mai puțin favorabil din punct de vedere financiar pentru funcționari decât cel care exista înainte de reforma statutară, nu este mai puțin adevărat că legiuitorul, care a adoptat dispoziții tranzitorii prevăzute la articolul 17 din anexa XIII la statut, pentru perioada 1 mai 2004-31 decembrie 2008, avea libertatea să modifice statutul și să adopte dispoziții privind transferul unei părți a retribuțiilor mai puțin favorabile pentru funcționari decât cele din vechiul statut.

(a se vedea punctele 115 și 116)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 29 noiembrie 2006, Campoli/Comisia, T‑135/05, RecFP, p. II‑A‑2-1527, punctul 85 și jurisprudența citată