ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)

8 mai 2014

Cauza F‑50/13

A

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Asigurări sociale – Accident sau boală profesională – Articolul 73 din statut – Invaliditate permanentă parțială – Cerere de despăgubire – Inadmisibilitate vădită”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care A urmărește în esență obligarea Comisiei Europene să o despăgubească pentru prejudiciile material și moral suferite din cauza bolii sale profesionale

Decizia:      Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Despăgubire forfetară în temeiul regimului statutar – Cerere de despăgubire complementară introdusă înainte de încheierea procedurii în temeiul articolului 73 din statut – Inadmisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 73)

2.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Sarcină – Luarea în considerare a cerințelor de echitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 87 alin. (2)]

1.      Funcționarul care suferă de o boală profesională are numai dreptul de a solicita o despăgubire complementară potrivit dreptului comun atunci când regimul statutar instituit prin articolul 73 din statut nu permite o despăgubire corespunzătoare. În consecință și în principiu, cererea de despăgubire prin care se urmărește repararea prejudiciului material și moral care i‑ar fi fost cauzat unui funcționar de o boală profesională nu este admisibilă atât timp cât procedura inițiată în temeiul articolului 73 din statut nu este încheiată.

(a se vedea punctul 32)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 15 decembrie 1999, Latino/Comisia, T‑300/97, punctul 94

Tribunalul Funcției Publice: 13 ianuarie 2010, A și G/Comisia, F‑124/05 și F‑96/06, punctele 151 și 152

2.      Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Tribunalul Funcției Publice poate, în măsura impusă de echitate, să decidă ca o parte care cade în pretenții să fie obligată numai la plata parțială a cheltuielilor de judecată sau chiar să nu fie obligată la plata acestora.

Într‑o situație în care nelegalitatea săvârșită de administrație, sancționată într‑o hotărâre de anulare, a condus la inadmisibilitatea concluziilor în despăgubire, care nu puteau, din rațiuni procedurale, să fie prezentate în cadrul acțiunii care a condus la hotărârea de anulare menționată, împrejurările speței justifică suportarea de către fiecare parte a propriilor cheltuieli de judecată.

(a se vedea punctele 39 și 40)