Language of document : ECLI:EU:T:2015:187

Cauza T‑563/12

Central Bank of Iran

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul împiedicării proliferării nucleare – Înghețarea fondurilor – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Eroare de apreciere – Drept de proprietate – Dreptul la reputație – Proporționalitate”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 25 martie 2015

1.      Procedură jurisdicțională – Excepție de litispendență – Identitate de părți, de obiect și de motive din două acțiuni – Concluzii identice celor dintr‑o acțiune ulterioară, declarate inadmisibile din motive de litispendență – Admisibilitate

2.      Procedură jurisdicțională – Concluziile cererii introductive – Adaptare în cursul judecății – Asimilare cu formularea unei acțiuni prin intermediul unei cereri introductive

3.      Drepturi fundamentale – Domeniu de aplicare personal – Persoane juridice care constituie emanații ale unor state terțe – Includere

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene)

4.      Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Iranului – Îngheţarea fondurilor unor persoane, entităţi sau organisme care participă ori susţin proliferarea nucleară – Obligația identificării în motivare a motivelor individuale și specifice care justifică asemenea măsuri – Decizie care se înscrie într‑un context cunoscut de persoana interesată, permițându‑i să înțeleagă semnificația măsurii adoptate în privința sa – Admisibilitatea unei motivări sumare sau implicite – Limite

(Decizia 2012/635/PESC a Consiliului)

5.      Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Îngheţarea fondurilor unor persoane, entităţi sau organisme care participă ori susţin proliferarea nucleară – Criterii alternative stabilite prin actele Uniunii pentru includerea unei entități pe listele persoanelor și entităților vizate de măsurile restrictive – Domeniu de aplicare

[Decizia 2010/413/PESC a Consiliului, art. 20 alin. (1) lit. (b) și (c); Regulamentul nr. 267/2012 al Consiliului, art. 23 alin. (2) lit. (a), (b) și (d)]

6.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Domeniu de aplicare – Referire la temeiul juridic al unei măsuri restrictive luate în cadrul politicii externe și de securitate comună – Omisiune care nu constituie un viciu substanțial – Limite – Referire explicită indispensabilă la exercitarea controlului jurisdicțional

(Decizia 2012/635/PESC a Consiliului; Regulamentul nr. 945/2012 al Consiliului)

7.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Domeniu de aplicare – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Îngheţarea fondurilor unor persoane, entităţi sau organisme care participă ori susţin proliferarea nucleară – Criterii alternative stabilite prin actele Uniunii pentru includerea unei entități pe listele persoanelor și entităților vizate de măsurile restrictive – Caracter suficient al unei motivări întemeiate pe doar unul dintre aceste criterii

(Decizia 2012/635/PESC a Consiliului; Regulamentul nr. 945/2012 al Consiliului)

8.      Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Iranului – Îngheţarea fondurilor unor persoane, entităţi sau organisme care participă ori susţin proliferarea nucleară – Obligația de motivare – Criteriul sprijinului furnizat proliferării nucleare – Referire la sprijinul financiar furnizat de banca centrală a Iranului activităților guvernului – Motivare suficientă

(Decizia 2012/635/PESC a Consiliului; Regulamentul nr. 945/2012 al Consiliului)

9.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Îngheţarea fondurilor unor persoane, entităţi sau organisme care participă ori susţin proliferarea nucleară – Obligația de a comunica elementele incriminatoare pentru a‑i permite persoanei în cauză să sesizeze în mod util instanța Uniunii și să asigure controlul de către aceasta din urmă al legalității actului în cauză – Lipsa încălcării

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (a); Decizia 2012/635/PESC a Consiliului; Regulamentul nr. 945/2012 al Consiliului]

10.    Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Îngheţarea fondurilor unor persoanelor, entităţi sau organisme care participă ori susţin proliferarea nucleară – Restrângerea dreptului de proprietate și a dreptului la libera exercitare a unei activități economice – Încălcarea principiului proporționalității – Inexistență

(Regulamentul nr. 945/2012 al Consiliului)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 32-37)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 33)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 49)

4.      Dacă acte care conțin măsuri restrictive luate în cadrul politicii externe și de securitate comună se întemeiază pe criteriul asistenței furnizate pentru eludarea altor măsuri restrictive, iar în actele menționate s‑a observat că reclamanta a fost implicată în activități de eludare a sancțiunilor, motivarea lor este insuficientă atunci când nu îi permite reclamantei și Tribunalului să înțeleagă împrejurările care au determinat Consiliul să considere că acest criteriu era îndeplinit în cazul reclamantei și, prin urmare, să adopte actele respective. Această motivare apare, astfel, ca o simplă reluare a criteriului însuși. Ea nu conține niciun element care să specifice motivele pentru care acest criteriu este aplicabil reclamantei. În lipsa oricărei alte precizări, această motivare este insuficientă pentru a permite reclamantei să verifice, în raport cu criteriul asistenței pentru eludarea măsurilor restrictive, temeinicia actelor atacate, să se apere în fața Tribunalului, iar acestuia din urmă să își exercite controlul.

În această privință, dacă motivarea poate fi implicită, cu condiția de a permite persoanelor interesate să cunoască motivele pentru care au fost luate măsurile în discuție, iar instanței competente să dispună de elemente suficiente pentru a exercita controlul, nu este evident în schimb, în cazul băncii centrale a Republicii Islamice Iran, că aceasta a acordat în mod necesar asistență unor persoane sau entități care ar fi implicate în guvernul Iranului sau ar fi controlate de acesta și ale căror nume ar fi fost incluse pe listele persoanelor și entităților vizate de măsuri restrictive adoptate împotriva Republicii Islamice Iran, pentru încălcarea sau sustragerea de la măsurile restrictive menționate, prin furnizarea de servicii bancare, precum punerea la dispoziție de fonduri.

(a se vedea punctele 53-58, 75 și 77-79)

5.      În măsura în care criteriile definite la articolul 23 alineatul (2) literele (a), (b) și (d) din Regulamentul nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 961/2010 și la articolul 20 alineatul (1) literele (b) și (c) din Decizia 2010/41 privind măsuri restrictive împotriva Iranului sunt alternative, se impune să se precizeze în ce măsură criteriul sprijinului acordat guvernului Iranului se distinge de criteriul sprijinului pentru proliferarea nucleară. În această privință, acest din urmă criteriu implică stabilirea existenței unei legături, directe sau indirecte, între activitățile persoanei sau ale entității vizate și proliferarea nucleară. Criteriul sprijinului acordat guvernului Iranului, care extinde domeniul de aplicare al măsurilor restrictive pentru a intensifica presiunile exercitate asupra Republicii Islamice Iran, se referă, în ceea ce îl privește, la orice activitate a persoanei sau a entității vizate care, chiar independent de orice legătură, directă sau indirectă, stabilită cu proliferarea nucleară, poate, având în vedere importanța sa cantitativă sau calitativă, favoriza proliferarea amintită, furnizând guvernului Iranului un sprijin, sub formă de resurse sau de facilități de ordin material, financiar sau logistic, care să îi permită continuarea acesteia. Existența unei legături între furnizarea unui asemenea sprijin guvernului Iranului și continuarea activităților de proliferare nucleară este astfel prezumată de reglementarea aplicabilă, care urmărește să priveze guvernul Iranului de sursele sale de venituri, pentru a‑l constrânge să înceteze dezvoltarea programului său de proliferare nucleară, în lipsa unor resurse financiare suficiente.

(a se vedea punctele 63 și 66)

6.      În materie de măsuri restrictive luate în cadrul politicii externe și de securitate comună, în plus față de indicarea temeiului juridic al unei măsuri, obligația de motivare ce incumbă Consiliului privește împrejurările care permit să se considere că unul sau altul dintre criteriile de includere a numelui unei persoane sau al unei entități pe lista persoanelor sau entităților vizate de o asemenea măsură este îndeplinit în cazul persoanelor respective. Omisiunea de a indica o anumită dispoziție nu poate să constituie un viciu substanțial atunci când temeiul juridic al unui act poate fi determinat cu ajutorul altor elemente ale acestuia. Cu toate acestea, o astfel de referire explicită este indispensabilă atunci când, în lipsa acesteia, părțile interesate și instanța Uniunii rămân în incertitudine cu privire la temeiul juridic precis.

(a se vedea punctele 67 și 68)

7.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 75 și 86-88)

8.      În materie de măsuri restrictive luate în cadrul politicii externe și de securitate comună și în special de înghețare a fondurilor băncii centrale a Republicii Islamice Iran, deși, în ceea ce privește criteriul sprijinului furnizat de această bancă guvernului Iranului, Consiliul este obligat să precizeze și să specifice resursele sau facilitățile pe care banca le‑ar fi furnizat guvernului menționat, el nu este obligat în schimb să motiveze actele contestate în ceea ce privește o eventuală utilizare a acestor resurse sau a acestor facilități de către acest guvern în vederea continuării proliferării nucleare. Astfel, mulțumindu‑se să se refere în mod expres la un sprijin financiar acordat guvernului Iranului, fără a face trimitere la serviciile financiare pe care banca le furnizează guvernului Iranului, ca bancă centrală a Republicii Islamice Iran, Consiliul permite totuși acestei bănci să înțeleagă că se referă la serviciile financiare menționate, servicii pe care ea le furnizează în această calitate guvernului menționat.

(a se vedea punctele 81-84)

9.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 92-94)

10.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 114, 115 și 117-120)