HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

13 septembrie 2011

Cauza T‑62/10 P

Brigitte Zangerl‑Posselt

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Funcție publică – Recrutare – Anunț de concurs – Concurs general – Neadmiterea la probele practice și orale – Condiții de admitere – Diplome cerute – Articolul 5 alineatul (3) litera (a) punctul (ii) din statut – Interpretare – Luarea în considerare a diferitelor versiuni lingvistice – Lucrări pregătitoare”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 30 noiembrie 2009, Zangerl‑Posselt/Comisia (F‑83/07, RepFP, p. I‑A‑1-463 și II‑A‑1‑2499) și având ca obiect anularea acestei hotărâri

Decizia:      Respinge recursul. Doamna Brigitte Zangerl‑Posselt va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisie în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Natura juridică a raportului existent între un candidat și instituția organizatoare a unui concurs general

(Statutul funcționarilor, anexa III)

2.      Dreptul Uniunii – Interpretare – Principii – Interpretare autonomă – Limite – Interpretarea articolului 5 alineatul (3) litera (a) punctul (ii) din Statutul funcționarilor
[Statutul funcționarilor, art. 5 alin. (3) lit. (a) pct. (ii)]

3.      Dreptul Uniunii – Interpretare – Texte plurilingve – Interpretare uniformă – Luarea în considerare a diferitelor versiuni lingvistice

1.      Concursurile generale, având ca scop recrutarea funcționarilor Uniunii, sunt organizate de instituții pentru a asigura funcționarea serviciului public al Uniunii. Organizarea acestor concursuri este reglementată de dispozițiile statutului, în special de anexa III la acesta. Prin urmare, raporturile juridice care se stabilesc între candidații la un concurs general și instituția care îl organizează sunt de drept public și sunt supuse normelor generale ale dreptului administrativ.

(a se vedea punctul 36)

Trimitere la:

Tribunal 29 ianuarie 1998, Affatato/Comisia, T‑157/96, RecFP, p. I‑A‑41 și II‑97, punctul 19

2.      Termenii unei dispoziții de drept al Uniunii care nu face nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre pentru a stabili sensul și domeniul său de aplicare trebuie, în general, să primească o interpretare autonomă, care trebuie căutată ținând seama de contextul dispoziției și al obiectivului urmărit prin reglementarea respectivă. Numai atunci când nu poate identifica în dreptul Uniunii sau în principiile generale ale dreptului Uniunii elementele care i‑ar permite să precizeze conținutul și domeniul de aplicare al unei dispoziții printr‑o interpretare autonomă, instanța Uniunii poate fi pusă în situația, chiar în absența unei trimiteri exprese, să se refere la dreptul statelor membre pentru aplicarea dreptului Uniunii.

Or, în cadrul aplicării articolului 5 alineatul (3) litera (a) punctul (ii) din statut, care prevede, referitor la diplomă, că una dintre condițiile minime pentru a fi numit într‑un post de funcționar din grupa de funcții AST este de a avea „un nivel de studii medii absolvite cu diplomă care permite accesul la învățământul superior”, Tribunalul Funcției Publice nu a comis o eroare de drept atunci când a procedat la o interpretare autonomă și uniformă a acestei dispoziții potrivit căreia diploma germană „Realschulabschluss” nu permitea accesul la un nivel de studii care, în Germania, ar corespunde cu „postsekundäre Bildung”, în sensul articolului menționat mai sus, din moment ce articolul respectiv conține un element care permite să i se precizeze conținutul și domeniul de aplicare, și anume nivelul de studii la care trebuie să dea acces diploma cerută. Acest element de comparație este esențial pentru a garanta respectarea principiului egalității de tratament între persoanele care participă la procedurile de concurs în vederea unei eventuale numiri într‑un post de funcționar din grupa de funcții AST.

(a se vedea punctele 41 și 43)

Trimitere la:

Tribunal 18 decembrie 1992, Díaz García/Parlamentul European, T‑43/90, Rec., p. II‑2619, punctul 36 și jurisprudența citată; Tribunal 18 decembrie 1992, Khouri/Comisia, T‑85/91, Rec., p. II‑2637, punctul 32 și jurisprudența citată

3.      Necesitatea unei aplicări și, prin urmare, a unei interpretări uniforme a dispozițiilor de drept al Uniunii exclude posibilitatea ca un text să fie luat în considerare în mod izolat în una dintre versiunile sale și impune ca acesta să fie interpretat atât în funcție de voința reală a autorului său, cât și de scopul urmărit de acesta din urmă, în special în lumina versiunilor elaborate în toate limbile Uniunii. O versiune lingvistică nu poate, în orice caz, să prevaleze singură în fața celorlalte versiuni lingvistice.

(a se vedea punctul 42)

Trimitere la:

Curte 12 noiembrie 1969, Stauder, 29/69, Rec., p. 419, punctul 3; Curte 17 iulie 1997, Ferriere Nord/Comisia, C‑219/95 P, Rec., p. I‑4411, punctul 15

Tribunal 29 septembrie 1999, Neumann și Neumann‑Schölles/Comisia, T‑68/97, RecFP, p. I‑A‑193 și II‑1005, punctul 79