Recurs introdus la 10 februarie 2010 de Brigitte Zangerl-Posselt împotriva Hotărârii pronunțate la 30 noiembrie 2009 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-83/07, Zangerl-Posselt/Comisia

(cauza T-62/10 P)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Brigitte Zangerl-Posselt (Merzig, Germania) (reprezentant: S. Paulmann, Rechtsanwalt)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Anularea hotărârii atacate;

soluţionarea cauzei pe fond și, astfel cum a solicitat reclamanta în prima acţiune formulată, anularea deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului EPSO/AST/27/06 din 25 iulie 2007, confirmată, între timp, prin decizia de soluţionare a contestaţiei din 13 decembrie 2007, prin care nu a fost admisă participarea reclamantei la probele orale și practice din cadrul acestui concurs;

obligarea Comisiei la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în ambele proceduri.

Motivele și principalele argumente

Recursul este îndreptat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcţiei Publice din 30 noiembrie 2009 în cauza F-83/07, Zangerl-Posselt/Comisia, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă.

În susţinerea recursului, recurenta arată că Tribunalul Funcţiei Publice a comis o eroare de drept în aprecierea condiţiilor de participare la concursul general EPSO/AST/27/06. În acest context, se indică între altele că, pentru a hotărî dacă reclamanta era în posesia unei diplome în sensul anunţului de concurs în discuţie, Tribunalul Funcţiei Publice a aplicat în principal prevederile din versiunea în limba franceză a articolului 5 alineatul (3) litera (a) punctul (iii) din Statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene.

În plus, mai multe argumente prin care Tribunalul Funcţiei Publice a înţeles să infirme concluziile reclamantei ar fi lovite de o serie de erori de drept. Recurenta indică în acest sens, între altele, constatările Tribunalului, al căror caracter injust rezultă din înscrisurile de la dosar, precum și faptul că probele au fost denaturate.

Recurenta susţine totodată că, deși a fost admisă existenţa discriminării indirecte pe motive de vârstă pe care o invocase, aceasta a fost considerată justificată pe baza unei motivări insuficiente și eronate.

____________