HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)
29 iunie 2010
Cauza F‑34/09
Rudolf Sluiter
împotriva
Oficiului European de Poliție (Europol)
„Funcție publică — Personal al Europol — Neprelungire a unui contract — Contract pe perioadă nedeterminată — Articolul 6 din Statutul personalului Europol — Principiul respectării dreptului la apărare”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 40 alineatul (3) din Convenția în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind înființarea Oficiului European de Poliție (Convenția Europol) și al articolului 93 alineatul (1) din Statutul personalului Europol, prin care domnul Sluiter solicită anularea deciziei Europol din 12 iunie 2008 prin care i se refuză acordarea unui contract pe perioadă nedeterminată și a deciziei Europol din 7 ianuarie 2009 de respingere a reclamației sale împotriva deciziei din 12 iunie 2008
Decizia: Anulează decizia din 12 iunie 2008 prin care Europol a refuzat să acorde un contract pe perioadă nedeterminată reclamantului. Obligă Europol la plata cheltuielilor de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Dreptul Uniunii — Principii — Drepturi fundamentale — Respectarea dreptului la apărare
2. Funcționari — Agenți ai Europol — Decizii care afectează situația administrativă a unui agent — Luare în considerare a unor elemente care nu figurează în dosarul său individual — Nelegalitate
(Statutul personalului Europol, art. 6 și 23)
3. Funcționari — Agenți ai Europol — Decizie care afectează situația administrativă a unui agent — Luare în considerare a unor elemente care nu figurează în dosarul său individual — Influență decisivă — Anulare — Condiții
(Statutul personalului Europol, art. 23)
1. Respectarea dreptului la apărare reprezintă un aspect esențial, a cărui încălcare poate fi invocată din oficiu. Aceasta constituie de asemenea, în orice procedură inițiată împotriva unei persoane și susceptibilă să conducă la un act care o lezează, un principiu fundamental de drept al Uniunii care trebuie respectat chiar și în absența unei reglementări privind procedura respectivă. Acest principiu impune ca oricărei persoane împotriva căreia poate fi adoptată o decizie care lezează să i se fi oferit posibilitatea de a‑și exprima în mod util punctul de vedere în privința elementelor care ar putea fi reținute în sarcina sa în actul care va fi adoptat. Corolar al principiului respectării dreptului la apărare, dreptul de acces presupune că administrația trebuie să comunice agentului vizat toate documentele pe care aceasta își poate întemeia decizia.
(a se vedea punctele 58 și 59)
Trimitere la:
Curte: 7 mai 1991, Interhotel/Comisia, C‑291/89, Rec., p. I‑2257, punctul 14; 7 ianuarie 2004, Aalborg Portland și alții/Comisia, C‑204/00 P, C‑205/00 P, C‑211/00 P, C‑213/00 P, C‑217/00 P și C‑219/00 P, Rec., p. I‑123, punctele 68 și 71; 9 noiembrie 2006, Comisia/De Bry, C‑344/05 P, Rec,. p. I‑10915, punctele 37 și 38; 6 decembrie 2007, Marcuccio/Comisia, C‑59/06 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 46
Tribunalul de Primă Instanță: 15 martie 2000, Cimenteries CBR și alții/Comisia, T‑25/95, T‑26/95, T‑30/95-T‑32/95, T‑34/95-T‑39/95, T‑42/05-T‑46/95, T‑48/95, T‑50/95-T‑65/95, T‑68/95-T‑71/95, T‑87/95, T‑88/95, T‑103/95 și T‑104/95, Rec., p. II‑491, punctul 487
Tribunalul Funcției Publice: 11 septembrie 2008, Bui Van/Comisia, F‑51/07, RecFP, p. I‑A‑1‑289 și II‑A‑1‑1533, punctul 77, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Tribunalului Uniunii Europene, cauza T‑491/08 P
2. Pentru agenții Europol, articolul 23 din Statutul personalului Europol are obiectivul de a garanta dreptul la apărare, evitându‑se ca decizii adoptate de administrație, care afectează situația unui agent și cariera sa, să fie întemeiate pe aspecte privind competența, eficiența sau comportamentul său care nu sunt menționate în dosarul său individual. Rezultă de aici că o decizie întemeiată pe astfel de elemente factuale este contrară garanțiilor din statutul menționat și trebuie anulată, întrucât a fost adoptată în urma unei proceduri afectate de nelegalitate.
O decizie adoptată în urma unei proceduri speciale de atribuire de contracte pe perioadă nedeterminată prevăzută de dispozițiile articolului 6 din același statut și ale articolului 7 din decizia din 8 decembrie 2006 privind punerea în aplicare a articolului 6 din Statutul personalului Europol poate afecta situația administrativă a unui agent Europol și constituie, prin urmare, o decizie care lezează. Rezultă că o astfel de decizie nu poate fi adoptată decât în conformitate cu principiul respectării dreptului la apărare.
(a se vedea punctele 60 și 62)
Trimitere la:
Curte: 28 iunie 1972, Brasseur/Parlamentul European, 88/71, Rec., p. 499, punctul 11; 12 februarie 1987, Bonino/Comisia, 233/85, Rec., p. 739, punctul 11
Tribunalul de Primă Instanță: 6 februarie 2003, Pyres/Comisia, T‑7/01, RecFP, p. I‑A‑37 și II‑239, punctele 70 și 72; 13 decembrie 2005, Cwik/Comisia, T‑155/03, T‑157/03 și T‑331/03, RecFP, p. I‑A‑411 și II‑1865, punctul 50
Tribunalul Funcției Publice: 28 iunie 2007, Bianchi/ETF, F‑38/06, RepFP, p. I‑A‑1‑183 și II‑A‑1‑1009, punctul 48
3. Încălcarea articolului 23 din Statutul personalului Europol și a principiului respectării dreptului la apărare nu determină anularea unui act decât dacă se dovedește că înscrisuri care nu au fost comunicate unui agent au putut avea o influență decisivă asupra deciziei administrației care îl vizează.
În această privință, un formular de evaluare care nu constituie o simplă preluare a informațiilor cuprinse în raportul de evaluare al persoanei interesate, ci conține rubrici referitoare la competența, eficiența și conduita sa, precum și o evaluare a impactului neprelungirii contractului său asupra bunei funcționări a Europol este susceptibil de a avea o influență decisivă asupra deciziei menționate.
(a se vedea punctele 66‑70)
Trimitere la:
Curte: 12 noiembrie 1996, Ojha/Comisia, C‑294/95 P, Rec., p. I‑5863, punctul 67
Tribunalul de Primă Instanță: 6 februarie 2007, Wunenburger/Comisia, T‑246/04 și T‑71/05, RepFP, p. I‑A‑2‑21 și II‑A‑2‑131, punctul 149