HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)

31 mai 2018(*)

„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Siriei – Înghețarea fondurilor – Abuz de putere – Principiul bunei administrări – Principiul autorității de lucru judecat – Încălcarea articolului 266 TFUE – Eroare vădită de apreciere – Drepturi fundamentale – Proporționalitate – Principiul nediscriminării”

În cauza T‑461/16,

Khaled Kaddour, cu domiciliul la Damasc (Siria), reprezentat de V. Davies și de V. Wilkinson, solicitors, și de R. Blakeley, barrister,

reclamant,

împotriva

Consiliului Uniunii Europene, reprezentat inițial de J. Bauerschmidt și de G. Étienne, ulterior de J. Bauerschmidt și de S. Kyriakopoulou, în calitate de agenți,

pârât,

având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei (PESC) 2016/850 a Consiliului din 27 mai 2016 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2016, L 141, p. 125) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/840 al Consiliului din 27 mai 2016 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (JO 2016, L 141, p. 30), în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant,

TRIBUNALUL (Camera a cincea),

compus din domnul D. Gratsias, președinte, doamna I. Labucka și domnul I. Ulloa Rubio (raportor), judecători,

grefier: M. Marescaux, administrator,

având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 16 noiembrie 2017,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul cauzei

1        Reclamantul, domnul Khaled Kaddour, este un om de afaceri de cetățenie siriană care desfășoară o activitate comercială, printre altele în domeniul tutunului și al automobilelor.

2        Condamnând în mod ferm represiunea violentă a manifestațiilor pașnice din Siria și lansând un apel către autoritățile siriene de a se abține să recurgă la forță, Consiliul Uniunii Europene a adoptat, la 9 mai 2011, Decizia 2011/273/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2011, L 121, p. 11). Având în vedere gravitatea situației, Consiliul a instituit un embargo asupra armelor, interzicerea exporturilor de echipamente care ar putea fi folosite pentru represiunea internă, restricții privind admisia pe teritoriul Uniunii Europene, precum și înghețarea fondurilor și a resurselor economice ale anumitor persoane și entități răspunzătoare de represiunea violentă împotriva populației civile din Siria.

3        Numele persoanelor răspunzătoare de represiunea violentă împotriva populației civile din Siria, precum și cele ale persoanelor fizice sau juridice și ale entităților asociate cu acestea sunt menționate în anexa la Decizia 2011/273. În temeiul articolului 5 alineatul (1) din această decizie, Consiliul, hotărând la propunerea unui stat membru sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, poate modifica anexa menționată. Numele reclamantului nu era inclus în această listă.

4        Dat fiind că unele dintre măsurile restrictive adoptate împotriva Republicii Arabe Siriene intră în domeniul de aplicare al Tratatului FUE, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) nr. 442/2011 al Consiliului din 9 mai 2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria (JO 2011, L 121, p. 1). Acest regulament este în mare parte identic cu Decizia 2011/273, însă prevede posibilități de deblocare a fondurilor înghețate. Lista persoanelor, a entităților și a organismelor recunoscute fie ca răspunzătoare de represiunea în cauză, fie ca asociate respectivelor persoane răspunzătoare, din anexa II la regulamentul menționat, este identică cu cea din anexa la Decizia 2011/273. Prin urmare, numele reclamantului nu era inclus în aceasta. În temeiul articolului 14 alineatele (1) și (4) din Regulamentul nr. 442/2011, în cazul în care Consiliul decide să aplice măsurile restrictive vizate unei persoane fizice sau juridice, unei entități sau unui organism, acesta modifică anexa II în consecință și, pe de altă parte, revizuiește lista din aceasta periodic și cel puțin la fiecare 12 luni.

 Cu privire la includerea inițială a numelui reclamantului în lista persoanelor vizate de măsurile restrictive

5        Prin Decizia de punere în aplicare 2011/367/PESC a Consiliului din 23 iunie 2011 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/273 (JO 2011, L 164, p. 14), Consiliul a modificat Decizia 2011/273 în special în vederea aplicării măsurilor restrictive în cauză altor persoane și entități. Numele reclamantului figura la punctul 6 din tabelul din partea A din anexa privind persoanele vizate de decizia de punere în aplicare menționată, la fel ca data includerii numelui său în lista în cauză, în speță 23 iunie 2011, și următoarele motive:

„Om de afaceri asociat cu Maher Al‑Assad; sursă de finanțare a regimului.”

6        În aceeași zi, Consiliul a adoptat, în temeiul articolului 215 alineatul (2) TFUE și al Deciziei 2011/273, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 611/2011 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO 2011, L 164, p. 1). Numele reclamantului figura la punctul 6 din tabelul din anexa la regulamentul de punere în aplicare menționat cu aceleași informații și motive ca cele indicate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2011/367.

7        Prin Decizia 2011/782/PESC din 1 decembrie 2011 privind măsuri restrictive împotriva Siriei și de abrogare a Deciziei 2011/273 (JO 2011, L 319, p. 56), având în vedere gravitatea situației din Siria, Consiliul a considerat necesară impunerea unor măsuri restrictive suplimentare. Din motive de claritate, măsurile impuse prin Decizia 2011/273 și măsurile adiționale au fost integrate într‑un instrument juridic unic. Decizia 2011/782 prevede la articolul 18 restricții privind admisia pe teritoriul Uniunii, iar la articolul 19, înghețarea fondurilor și a resurselor economice ale persoanelor și entităților ale căror nume figurează în anexa I. Numele reclamantului figura la punctul 29 din tabelul din anexa I privind persoanele vizate de decizia menționată, cu aceleași informații și motive ca cele indicate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2011/367.

8        La 26 decembrie 2011, reclamantul a introdus la Tribunal o acțiune prin care a solicitat anularea Deciziilor 2011/273 și 2011/782 și a Regulamentului nr. 442/2011, astfel cum erau puse în aplicare sau modificate până în ziua prezentării acțiunii, în măsura în care aceste acte îl priveau. Această acțiune a fost înregistrată la grefa Tribunalului sub numărul T‑654/11.

9        Regulamentul nr. 442/2011 a fost înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 36/2012 al Consiliului din 18 ianuarie 2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria și de abrogare a Regulamentului nr. 442/2011 (JO 2012, L 16, p. 1). Numele reclamantului figura la punctul 29 din tabelul din anexa II la acest din urmă regulament, cu aceleași informații și motive ca cele indicate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2011/367.

10      Prin Decizia 2012/739/PESC a Consiliului din 29 noiembrie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Siriei și de abrogare a Deciziei 2011/782 (JO 2012, L 330, p. 21), măsurile restrictive în cauză au fost integrate într‑un instrument juridic unic. Numele reclamantului figura la punctul 28 din tabelul din anexa I la Decizia 2012/739, cu aceleași informații și motive ca cele care au fost reținute și în anexa la Decizia de punere în aplicare 2011/367.

11      Decizia de punere în aplicare 2013/185/PESC a Consiliului din 22 aprilie 2013 de punere în aplicare a Deciziei 2012/739 (JO 2013, L 111, p. 77) urmărea actualizarea listei persoanelor și a entităților care făceau obiectul unor măsuri restrictive care figurau în anexa I la Decizia 2012/739. Numele reclamantului figura la punctul 28 din tabelul din anexa I, cu aceleași informații și motive ca cele reținute în anexa la Decizia de punere în aplicare 2011/367.

12      Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 363/2013 al Consiliului din 22 aprilie 2013 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 36/2012 (JO 2013, L 111, p. 1) conținea aceleași informații și motive ca cele reținute în anexa la Decizia de punere în aplicare 2011/367.

13      La 31 mai 2013, Consiliul a adoptat Decizia 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2013, L 147, p. 14). Numele reclamantului figura la punctul 28 din tabelul din anexa I la decizia menționată, cu aceleași informații și motive ca cele reținute în anexa la Decizia de punere în aplicare 2011/367.

14      Prin memoriile în adaptare depuse la grefa Tribunalului la 22 și la 28 iunie, la 23 și la 31 iulie 2012, precum și la 7 ianuarie și la 24 iunie 2013, reclamantul a solicitat anularea printre altele a Regulamentului nr. 36/2012, a Deciziei 2012/739, a Deciziei de punere în aplicare 2013/185, a Regulamentului de punere în aplicare nr. 363/2013 și a Deciziei 2013/255, în măsura în care aceste acte îl priveau.

15      Prin Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Kaddour/Consiliul (T‑654/11, nepublicată, denumită în continuare „Hotărârea Kaddour I”, EU:T:2014:947), Tribunalul a admis motivul întemeiat pe o eroare vădită de apreciere comisă de Consiliu prin includerea numelui reclamantului în listele persoanelor vizate de măsurile restrictive. În esență, el a considerat că dosarul Consiliului nu conținea niciun element de probă susceptibil să susțină alegațiile potrivit cărora reclamantul întreținea o legătură profesională cu domnul Maher Al‑Assad sau oferea sprijin financiar regimului sirian. În consecință, admițând în parte acțiunea reclamantului, Tribunalul a anulat Regulamentul nr. 36/2012, Regulamentul de punere în aplicare nr. 363/2013 și Decizia 2013/255, în măsura în care acestea îl priveau, cu efect de la 23 ianuarie 2015. Acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă în ceea ce privește alte acte împotriva cărora era îndreptată.

16      Consiliul nu a formulat recurs împotriva Hotărârii din 13 noiembrie 2014, Kaddour I (T‑654/11, nepublicată, EU:T:2014:947).

 Cu privire la reincluderea și la menținerea numelui reclamantului în listele persoanelor vizate de măsurile restrictive

17      La 26 ianuarie 2015, Consiliul a adoptat Decizia de punere în aplicare 2015/117/PESC privind punerea în aplicare a Deciziei 2013/255 (JO 2015, L 20, p. 85). În aceeași zi, el a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/108 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 36/2012 (JO 2015, L 20, p. 2). Prin aceste acte, numele reclamantului a fost inclus din nou în listele în litigiu.

18      Mai precis, numele reclamantului a fost inclus din nou la punctul 28 din tabelul care conține listele în cauză sub titlul „A. Persoane”, această reincludere întemeindu‑se pe următoarele motive:

„Proeminent om de afaceri sirian, apropiat al lui Maher al‑Assad, o personalitate marcantă a regimului sirian. Khalid Qaddur beneficiază de sprijinul regimului sirian pe care îl susține la rândul său și este asociat cu persoane care beneficiază de regim și care îl susțin.”

19      La 27 martie 2015, reclamantul a introdus la Tribunal o acțiune prin care a solicitat anularea Deciziei de punere în aplicare 2015/117 și a Regulamentului de punere în aplicare 2015/108, în măsura în care aceste acte îl priveau. Această acțiune a fost înregistrată la grefa Tribunalului sub numărul T‑155/15.

20      La 12 octombrie 2015, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2015/1836 de modificare a Deciziei 2013/255 (JO 2015, L 266, p. 75). În aceeași zi, el a adoptat Regulamentul (UE) 2015/1828 de modificare a Regulamentului nr. 36/2012 (JO 2015, L 266, p. 1). Aceste acte prevedeau cu începere de la acel moment restricții privind intrarea sau tranzitul pe teritoriul statelor membre, precum și înghețarea fondurilor „oameni[lor] de afaceri importanți care acționează în Siria”, precum și ale „membri[lor] familiilor Assad sau Makhlouf”, cu excepția cazului în care „există suficiente informații privind faptul că [aceste persoane] nu sunt sau nu mai sunt asociate regimului”.

21      Prin scrisoarea din 18 martie 2016, adresată reprezentanților reclamantului în cauza T‑155/15, Consiliul a informat reclamantul cu privire la intenția sa de a modifica motivele includerii numelui acestuia în listele în cauză după ce a procedat la revizuirea includerii respective. Consiliul a stabilit un termen reclamantului pentru prezentarea unor eventuale observații.

22      Prin scrisoarea din 13 aprilie 2016, reprezentanții reclamantului în cauza T‑155/15 s‑au opus menținerii numelui reclamantului în listele în cauză.

23      La 27 mai 2016, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2016/850 de modificare a Deciziei 2013/255 (JO 2016, L 141, p. 125). În aceeași zi, el a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/840 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 36/2012 (JO 2016, L 141, p. 30). Prin aceste acte (denumite în continuare împreună „actele atacate”), numele reclamantului a fost menținut pe listele în cauză.

24      Mai precis, numele reclamantului a fost menținut la punctul 28 din tabelul care conține listele în cauză sub titlul „A. Persoane” din anexă, cu următoarea motivare:

„Important om de afaceri care își desfășoară activitatea în Siria, cu interese și/sau activități în sectorul telecomunicațiilor, cel petrolier și cel al industriei produselor din plastic și cu relații strânse de afaceri cu Maher Al‑Assad. Beneficiază de pe urma regimului și acordă sprijin acestuia, prin intermediul activităților sale în domeniul afacerilor. Asociat al lui Maher Al‑Assad, inclusiv prin intermediul activităților sale de afaceri.”

25      Prin scrisoarea din 30 mai 2016, Consiliul a comunicat reprezentanților reclamantului în cauza T‑155/15, pendinte la acea dată, noile motive în sprijinul includerii reclamantului în listele în cauză și le‑a transmis un dosar cuprinzând probe prin care se urmărea susținerea menținerii includerii respective.

26      Prin scrisoarea din 6 iulie 2016, noii reprezentanți ai reclamantului au informat Consiliul că ei urmau să îl reprezinte pe viitor pe reclamant și au solicitat Consiliului să anuleze includerea numelui reclamantului în listele în cauză.

27      Prin scrisoarea din 26 iulie 2016, adresată noilor reprezentanți ai reclamantului, Consiliul a răspuns la scrisoarea lor din 6 iulie 2016 și le‑a notificat o copie a actelor atacate, precum și documentația care susținea aceste acte.

28      Prin Hotărârea din 26 octombrie 2016, Kaddour/Consiliul (T‑155/15, nepublicată, denumită în continuare „Hotărârea Kaddour II” EU:T:2016:628), Tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva Deciziei de punere în aplicare 2015/117 și a Regulamentului de punere în aplicare nr. 2015/108, în măsura în care aceste acte îl priveau. Tribunalul a considerat că reincluderea numelui reclamantului în listele în cauză era justificată de faptul că Consiliul prezentase o serie de indicii precise și concordante susceptibile să demonstreze că reclamantul păstra legături cu anumite personalități marcante ale regimului sirian, precum domnul Maher Al‑Assad, în temeiul articolului 28 alineatul (1) din Decizia 2013/255 și al articolului 15 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 36/2012.

29      Reclamantul nu a formulat recurs împotriva Hotărârii din 26 octombrie 2016, Kaddour II (T‑155/15, nepublicată, EU:T:2016:628).

 Procedura și concluziile părților

30      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 19 august 2016, reclamantul a introdus prezenta acțiune.

31      La 28 noiembrie 2016, Consiliul a depus la grefa Tribunalului memoriul său în apărare.

32      Reclamantul solicită Tribunalului:

–        anularea actelor atacate;

–        obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

33      Consiliul solicită Tribunalului:

–        respingerea în totalitate a acțiunii;

–        cu titlu subsidiar, în ipoteza în care Tribunalul ar anula măsurile restrictive adoptate împotriva reclamantului, menținerea efectelor Deciziei 2016/850 în ceea ce îl privește pe reclamant, până când anularea Regulamentului de punere în aplicare 2016/840 începe să producă efecte;

–        obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

34      Cu titlu introductiv, trebuie arătat că Decizia 2016/850 a fost adoptată în temeiul articolului 29 TUE, care atribuie Consiliului competența de a adopta decizii care să definească poziția Uniunii într‑o anumită chestiune de natură geografică sau tematică (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 septembrie 2013, Anbouba/Consiliul, T‑592/11, nepublicată, EU:T:2013:427, punctul 41).

35      Tot în temeiul articolului 29 TUE Consiliul a adoptat Decizia 2015/1836, potrivit căreia faptul de a fi un om de afaceri important care acționează în Siria constituie un criteriu juridic ce permite aplicarea de măsuri restrictive.

36      Astfel, considerentul (6) al Deciziei 2015/1836 are următorul cuprins:

„Consiliul a evaluat că, din cauza controlului strict exercitat asupra economiei de către regimul sirian, un cerc restrâns de oameni de afaceri importanți care acționează în Siria este în măsură să își mențină acest statut doar bucurându‑se de o strânsă colaborare cu regimul și de sprijinul acestuia și exercitând influență în cadrul regimului. Consiliul consideră că ar trebui să dispună măsuri restrictive pentru a impune restricții privind admisia și înghețarea tuturor fondurilor și resurselor economice care aparțin, se află în proprietatea ori posesia sau sunt controlate de oamenii de afaceri importanți care acționează în Siria identificați de Consiliu și enumerați în anexa I pentru a‑i împiedica pe aceștia să acorde sprijin financiar sau material regimului și pentru a crește, prin influența lor, presiunea asupra regimului însuși, determinându‑l să își modifice politicile de represiune.”

37      De asemenea, articolul 27 și articolul 28 alineatul (2) din Decizia 2013/255, astfel cum au fost modificate prin Decizia 2015/1836, prevăd restricții privind intrarea sau tranzitul pe teritoriul statelor membre și înghețarea fondurilor unor „oameni de afaceri importanți care acționează în Siria”. În plus, articolul 27 și articolul 28 alineatul (3) din aceeași decizie prevăd că aceste persoane „nu se includ sau se mențin pe lista persoanelor și entităților din anexa I în cazul în care există suficiente informații privind faptul că aceste persoane nu sunt sau nu mai sunt asociate regimului ori nu exercită influență asupra acestuia sau nu prezintă un risc real de eludare”.

38      În susținerea acțiunii, reclamantul a invocat în esență cinci motive. Primul este întemeiat pe un abuz de putere și pe încălcări ale principiilor bunei administrări, autorității de lucru judecat și securității juridice și a dreptului la o cale de atac efectivă. Al doilea este întemeiat pe încălcarea articolului 266 TFUE. Al treilea este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere. Al patrulea este întemeiat pe încălcarea drepturilor fundamentale în ceea ce privește respectarea reputației și folosința netulburată a propriilor bunuri și pe încălcarea principiului proporționalității. Al cincilea era întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării.

 Cu privire la primul motiv, întemeiat pe un abuz de putere și pe încălcarea principiilor bunei administrări, autorității de lucru judecat și securității juridice și a dreptului la o cale de atac efectivă

39      Primul motiv cuprinde trei aspecte. În primul rând, reclamantul susține că, prin menținerea măsurilor în litigiu în privința sa, Consiliul a comis un abuz de putere. În al doilea rând, el susține că Consiliul a încălcat principiul bunei administrări consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin faptul că acesta nu a retras, până în prezent, numele său din listele în cauză. El arată, în al treilea rând, că Consiliul a încălcat dreptul său la o cale de atac efectivă și principiul autorității de lucru judecat prin faptul că a inclus din nou numele său în aceste liste, deși Tribunalul anulase includerea inițială a numelui respectiv în aceste liste.

 Cu privire la primul aspect, întemeiat pe un abuz de putere

40      Reclamantul susține că Consiliul a „abuzat în mod vădit de puterea sa” prin reincluderea numelui său în listele în cauză, eludând astfel Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Kaddour I (T‑654/11, nepublicată, EU:T:2014:947). În opinia lui, Consiliul ar fi trebuit să formuleze o cale de atac împotriva acestei hotărâri, iar nu să îi includă din nou numele în aceste liste, întemeindu‑se pe motive în esență identice cu cele pe care Tribunalul le declarase neîntemeiate. El arată, în plus, că Consiliul a menținut includerea numelui menționat pe aceste liste pe baza criteriilor de asociere și de susținere a regimului sirian, care fuseseră deja invalidate de Tribunal. Pe de altă parte, el susține că noile alegații ale Consiliului se sprijină pe fapte, pe probe și pe împrejurări care fuseseră considerate insuficiente de Tribunal și de care Consiliul dispunea deja la momentul includerii inițiale a numelui său pe aceleași liste.

41      Consiliul contestă argumentele reclamantului.

42      Potrivit jurisprudenței, un act reprezintă un abuz de putere numai dacă rezultă din indicii obiective, pertinente și concordante că a fost adoptat în mod exclusiv sau cel puțin determinant în alte scopuri decât cele declarate sau în scopul de a eluda o procedură special prevăzută de tratat pentru a răspunde circumstanțelor cauzei (a se vedea Hotărârea din 14 octombrie 2009, Bank Melli Iran/Consiliul, T‑390/08, EU:T:2009:401, punctul 50 și jurisprudența citată). Or, în speță, reclamantul nu a prezentat elemente care să fie susceptibile să stabilească faptul că, prin adoptarea actelor atacate, Consiliul urmărea un alt scop decât cel de a pune capăt represiunii violente exercitate de regimul sirian împotriva populației civile din Siria prin înghețarea fondurilor persoanelor care beneficiază de pe urma regimului menționat și pe care îl susțin la rândul lor, în conformitate cu procedura prevăzută în acest scop prin Tratatul FUE și prin Regulamentul nr. 36/2012.

43      În ceea ce privește, în primul rând, argumentul reclamantului potrivit căruia Consiliul a abuzat în mod vădit de puterea sa prin menținerea măsurilor în litigiu în privința sa timp de aproape cinci ani în pofida faptului că includerea inițială a numelui său în listele în cauză fusese anulată prin Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Kaddour I (T‑654/11, nepublicată, EU:T:2014:947), el nu poate decât să fie respins. Astfel, de la punctul 93 din hotărârea menționată reiese că Consiliul, în cadrul unei noi examinări, are posibilitatea să includă din nou numele reclamantului în listele menționate pe baza unor motive susținute la un standard juridic corespunzător.

44      În plus, trebuie amintit că, în temeiul articolului 32 alineatele (1) și (3) din Regulamentul nr. 36/2012, în cazul în care Consiliul decide să aplice măsurile restrictive vizate unei persoane fizice sau juridice, unei entități sau unui organism, acesta modifică în consecință anexa II sau anexa IIa la regulamentul menționat și că, pe de altă parte, în cazul în care se prezintă dovezi substanțiale noi, Consiliul își reexaminează decizia și informează în consecință persoana fizică în cauză. În plus, el va trebui să revizuiască listele cuprinse în aceste anexe periodic și cel puțin la fiecare 12 luni, în conformitate cu alineatul (4) al aceluiași articol. Rezultă din ceea ce precedă că Consiliul are obligația să reexamineze listele în cauză și are dreptul, dacă sunt prezentate elemente de probă substanțiale noi, precum în cauza de față, să modifice motivele sau să includă din nou numele reclamantului în aceste liste. În consecință, întrucât actele atacate sunt rezultatul reexaminării pe care trebuie să o facă Consiliul în privința măsurilor luate împotriva reclamantului, trebuie să se considere că acesta a acționat în conformitate cu puterile care i‑au fost conferite.

45      În al doilea rând, referitor la argumentul reclamantului potrivit căruia motivarea avansată de Consiliu pentru a justifica includerea numelui său în listele în cauză ar fi aproape aceeași ca cea pe care se întemeiau actele anulate prin Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Kaddour I (T‑654/11, nepublicată, EU:T:2014:947), acest argument trebuie respins ca neîntemeiat. Astfel, după cum reiese din cuprinsul punctului 64 din Hotărârea din 26 octombrie 2016, Kaddour II (T‑155/15, nepublicată, EU:T:2016:628), o decizie de reincludere a unui nume în listele menționate adoptată în temeiul acelorași motive ca cele reținute cu ocazia primei includeri a acelui nume poate fi suficientă pentru a justifica reincluderea respectivă, atât timp cât elementele de probă prezentate de Consiliu susțin la un standard juridic corespunzător motivele menționate.

46      Pe de altă parte, trebuie arătat că, contrar celor susținute de reclamant, motivarea care reiese din actele atacate este chiar diferită de motivarea avansată de Consiliu în cadrul actelor anulate prin Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Kaddour I (T‑654/11, nepublicată, EU:T:2014:947). Astfel, numele reclamantului fusese inițial inclus în listele anexate la Decizia 2011/273 și la Regulamentul nr. 442/2011 din cauza asocierii sale cu domnul Maher Al‑Assad și a sprijinului financiar oferit regimului sirian (criteriul sprijinului financiar). În schimb, menținerea numelui reclamantului în listele în cauză se întemeiază, pe de o parte, pe condiția sa de important om de afaceri (criteriul omului de afaceri important care își desfășoară activitatea în Siria) și, pe de altă parte, pe relațiile strânse de afaceri pe care le întreține cu domnul Maher Al‑Assad (criteriul asocierii cu regimul). Rezultă de aici că, datorită activităților sale comerciale, el beneficiază, potrivit actelor atacate, de pe urma acestui regim, pe care îl susține la rândul său (criteriul asocierii și al beneficierii de pe urma regimului).

47      În al treilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia noile alegații ale Consiliului se sprijină pe fapte, pe probe și pe împrejurări care au fost considerate insuficiente de Tribunal în Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Kaddour I (T‑654/11, nepublicată, EU:T:2014:947), trebuie să se constate că această chestiune ține de temeinicia motivelor reținute împotriva reclamantului. Această argumentație trebuie, prin urmare, să fie respinsă ca inoperantă în măsura în care este invocată în susținerea prezentului aspect.

48      Având în vedere considerațiile care precedă, primul aspect al primului motiv trebuie să fie respins.

 Cu privire la al doilea aspect, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări

49      Reclamantul susține că, prin reincluderea și prin menținerea numelui său în listele în cauză, Consiliul a încălcat principiul bunei administrări consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale. În opinia lui, cazul său nu a fost examinat în mod imparțial și echitabil și nici într‑un termen rezonabil. În această privință, el arată în esență că numele său a fost inclus în listele în cauză timp de mai bine de cinci ani și că, având în vedere că nu și‑a formulat toate alegațiile în cadrul includerii inițiale, Consiliul a prelungit durata examinării acestei includeri cu încălcarea dreptului de examinare a cauzelor sale într‑un termen rezonabil și a obligației de bună administrare.

50      Consiliul contestă argumentele reclamantului.

51      Cu titlu introductiv, trebuie amintit că articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale prevede următoarele:

„(1)      Orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într‑un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii.

(2)      Acest drept include în principal:

(a)      dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere;

(b)      dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial;

(c)      obligația administrației de a‑și motiva deciziile.

[…]”

52      Pe de altă parte, potrivit jurisprudenței, în cadrul adoptării de măsuri restrictive, Consiliul este supus obligației de respectare a principiului bunei administrări, care implică, potrivit unei jurisprudențe constante, obligația instituției competente de a examina, cu atenție și imparțialitate, toate elementele pertinente ale cauzei în discuție (a se vedea Hotărârea din 30 iunie 2016, Al Matri/Consiliul, T‑545/13, nepublicată, EU:T:2016:376, punctul 58 și jurisprudența citată).

53      În speță, trebuie să se constate de la bun început că, prin argumentația sa, reclamantul contestă exclusiv faptul că numele său este încă inclus în listele în cauză, necontestând faptul că a fost ascultat înainte ca aceste măsuri să fi fost luate împotriva sa, nici faptul că a putut să aibă acces la dosarul său administrativ, nici că actele în litigiu sunt suficient motivate în aplicarea articolului 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale.

54      Mai întâi, în ceea ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia Consiliul, prin reincluderea și prin menținerea numelui său în listele în cauză, a încălcat principiul bunei administrări, de la punctele 43 și 44 de mai sus reiese că Consiliul putea în mod valabil să includă din nou și să mențină numele reclamantului în listele menționate, după ce a efectuat o reexaminare a acestor liste. În consecință, această argumentație trebuie respinsă.

55      Apoi, în ceea ce privește alegațiile reclamantului referitoare la absența unei examinări imparțiale și echitabile și într‑un termen rezonabil a cazului său de către Consiliu, trebuie arătat că faptul, menționat de reclamant, că numele său apare o perioadă îndelungată pe listele în cauză nu permite, singur, să se considere că situația sa a făcut obiectul unei examinări părtinitoare, inechitabile sau într‑un termen nerezonabil de către Consiliu atunci când acesta a adoptat actele atacate. Pe de altă parte, trebuie amintit că actele atacate au fost adoptate în temeiul articolului 29 TUE, care atribuie Consiliului competența de a adopta decizii care definesc poziția Uniunii într‑o anumită chestiune de natură geografică sau tematică (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 septembrie 2013, Anbouba/Consiliul, T‑592/11, nepublicată, EU:T:2013:427, punctul 41). Simplul fapt că numele reclamantului apare pe listele în cauză nu poate fi suficient pentru a repune în cauză imparțialitatea Consiliului.

56      În orice caz, trebuie constatat că reclamantul nu prezintă niciun element specific în susținerea alegațiilor sale, astfel încât ele trebuie să fie înlăturate.

57      În sfârșit, în ceea ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia Consiliul nu își putea întemeia decizia privind reincluderea numelui său în listele în cauză pe motive pe care le‑ar fi putut invoca cu ocazia includerii inițiale a acestui nume în listele menționate, trebuie arătat că, având în vedere motivele anulării deciziei privind prima includere a acestui nume în aceste liste prin Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Kaddour I (T‑654/11, nepublicată, EU:T:2014:947), nimic nu împiedica Consiliul să efectueze o asemenea reincludere pentru aceleași motive, cu condiția ca această reincludere să fi fost întemeiată pe elemente de probă diferite de cele pe care Tribunalul le considerase ca fiind insuficiente pentru a justifica aplicarea măsurilor în litigiu în privința reclamantului. Prin urmare, această argumentație trebuie să fie respinsă.

58      Rezultă din tot ceea ce precedă că al doilea aspect al primului motiv trebuie respins.

 Cu privire la al treilea aspect, întemeiat pe încălcarea dreptului la o cale de atac efectivă și a principiilor autorității de lucru judecat și securității juridice

59      Reclamantul susține, pe de o parte, că Consiliul i‑a încălcat dreptul la o cale de atac efectivă prin faptul reincluderii numelui său în listele în cauză după ce Tribunalul a anulat includerea inițială a numelui respectiv în listele menționate. În opinia lui, această reincludere ar priva cererea introductivă din cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Kaddour I (T‑654/11, nepublicată, EU:T:2014:947), de „orice valoare în practică”.

60      Reclamantul susține, pe de altă parte, că Consiliul a încălcat principiile autorității de lucru judecat și securității juridice prin reincluderea numelui său în listele în cauză după ce Tribunalul a anulat includerea inițială a respectivului nume în listele menționate.

61      Consiliul contestă argumentele reclamantului.

62      În primul rând, trebuie amintit că principiul protecției jurisdicționale efective constituie un principiu general al dreptului Uniunii care decurge din tradițiile constituționale comune ale statelor membre și care a fost consacrat la articolele 6 și 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare „CEDO”), precum și la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale (Hotărârea din 21 martie 2012, Fulmen/Consiliul, T‑439/10 și T‑440/10, EU:T:2012:142, punctul 87).

63      Mai întâi, trebuie arătat că argumentele reclamantului referitoare la faptul că Consiliul a inclus din nou numele său în listele în cauză după anularea includerii inițiale a numelui respectiv au fost deja respinse la punctele 43 și 44 de mai sus.

64      Apoi, în ceea ce privește argumentația reclamantului potrivit căreia cererea introductivă din cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Kaddour I (T‑654/11, nepublicată, EU:T:2014:947), a fost privată de „orice valoare în practică”, trebuie să se considere că decizia de reincludere și de menținere a numelui reclamantului în listele în cauză nu repune în discuție efectivitatea acțiunii care s‑a soluționat cu pronunțarea hotărârii menționate. Astfel, această hotărâre a avut drept consecință eliminarea, cu caracter retroactiv, a numelui respectiv din liste. Cu toate acestea, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 93 din hotărârea menționată, Consiliul, în cadrul unei noi examinări, avea posibilitatea de a include din nou acest nume în aceste liste pe baza unor motive susținute la un standard juridic corespunzător.

65      În sfârșit, trebuie constatat că reclamantul a făcut uz de dreptul său de a introduce prezenta acțiune împotriva actelor atacate în fața instanței Uniunii în temeiul articolului 275 al doilea paragraf TFUE coroborat cu articolul 263 al patrulea și al șaselea paragraf TFUE. În consecință, reclamantul nu poate să invoce o încălcare a dreptului său la o cale de atac efectivă.

66      Reiese din ceea ce precedă că argumentele reclamantului referitoare la încălcarea dreptului la o cale de atac efectivă trebuie să fie respinse.

67      În al doilea rând, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, hotărârile de anulare pronunțate de instanțele Uniunii se bucură, din momentul în care au rămas definitive, de autoritate absolută de lucru judecat. Aceasta privește nu doar dispozitivul hotărârii de anulare, ci și motivele care au condus la aceasta și care constituie susținerea necesară a dispozitivului, în sensul că sunt indispensabile pentru a determina sensul exact a ceea ce s‑a judecat în dispozitiv (Hotărârea din 3 octombrie 2000, Industrie des poudres sphériques/Consiliul, C‑458/98 P, EU:C:2000:531, punctul 81; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 1 iulie 2009, ThyssenKrupp Stainless/Comisia, T‑24/07, EU:T:2009:236, punctele 113 și 140). Atunci când, ulterior unei hotărâri de anulare, autorul actului anulat adoptă unul nou, el trebuie să respecte nu numai dispozitivul hotărârii, ci și motivele care au condus la acesta și care constituie susținerea lui necesară, garantând astfel ca acest nou act să nu fie afectat de aceleași neregularități ca cele identificate în hotărârea de anulare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 septembrie 2014, Éditions Odile Jacob/Comisia, T‑471/11, EU:T:2014:739, punctul 56, și Hotărârea din 6 martie 2003, Interporc/Comisia, C‑41/00 P, EU:C:2003:125, punctele 29 și 30 și jurisprudența citată).

68      Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri nu privește însă decât aspectele de fapt și de drept care au fost efectiv sau în mod necesar soluționate (Hotărârea din 19 februarie 1991, Italia/Comisia, C‑281/89, EU:C:1991:59, punctul 14). Astfel, articolul 266 TFUE nu obligă instituția emitentă a actului anulat decât în limitele a ceea ce este necesar pentru a asigura executarea hotărârii de anulare. În plus, autorul actului poate invoca, în noua sa decizie, alte motive decât cele pe care și‑a întemeiat prima decizie (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 martie 2003, Interporc/Comisia, C‑41/00 P, EU:C:2003:125, punctele 30-32).

69      În speță, reclamantul susține că Consiliul a încălcat principiile autorității de lucru judecat și securității juridice prin reincluderea numelui său în listele în cauză, în condițiile în care Tribunalul anulase includerea inițială a numelui respectiv în listele menționate. Or, este suficient de amintit că faptul că Tribunalul a considerat, în Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Kaddour I (T‑654/11, nepublicată, EU:T:2014:947), că Consiliul nu susținuse la un standard juridic corespunzător criteriile în temeiul cărora fusese decisă includerea inițială amintită nu are nicio influență cu privire la validitatea deciziilor ulterioare de reincludere și de menținere a acestui nume în aceste liste care se întemeiază pe criterii și pe elemente de probă diferite. Astfel, contrar a ceea ce pretinde reclamantul, pentru a justifica aceste din urmă decizii, Consiliul invocă, în actele atacate, un alt temei, și anume pe cel al omului de afaceri important care își desfășoară activitatea în Siria, precum și pe cel al asocierii sale cu regimul sirian.

70      Pe de altă parte, în ceea ce privește încălcarea principiului securității juridice invocată de reclamant, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, acest principiu presupune ca legislația Uniunii să fie certă, iar aplicarea acesteia previzibilă pentru justițiabili (a se vedea Hotărârea din 22 iunie 2006, Belgia și Forum 187/Comisia, C‑182/03 și C‑217/03, EU:C:2006:416, punctul 69, și Hotărârea din 14 octombrie 2010, Nuova Agricast și Cofra/Comisia, C‑67/09 P, EU:C:2010:607, punctul 77).

71      În speță, trebuie amintit din nou că Consiliul putea, ca urmare a Hotărârii din 13 noiembrie 2014, Kaddour I (T‑654/11, nepublicată, EU:T:2014:947), să decidă să includă din nou numele reclamantului în listele în cauză. Astfel, Consiliul poate, în aplicarea articolului 266 TFUE, să remedieze neregularitățile constatate în hotărârea de anulare adoptând, în urma unei noi examinări, o nouă decizie de includere pe baza unor motive susținute la un standard juridic corespunzător. Tribunalul a menținut, pe de altă parte, efectele deciziei și ale regulamentului prin care numele reclamantului fusese inclus inițial în listele menționate până la expirarea termenului de recurs pentru a permite Consiliului să remedieze în timp util neregularitățile constatate în hotărârea în discuție și să evite să se aducă atingere eficacității măsurilor de înghețare a fondurilor susceptibile să fie adoptate, pe viitor, împotriva reclamantului (Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Kaddour I, T‑654/11, nepublicată, EU:T:2014:947, punctele 92 și 93).

72      Deși Consiliul nu a declarat recurs împotriva Hotărârii din 13 noiembrie 2014, Kaddour I (T‑654/11, nepublicată, EU:T:2014:947), și nu a folosit oportunitatea oferită de Tribunal de a include din nou numele reclamantului în listele în cauză în termenul de recurs, care expira la 23 ianuarie 2015, aceste împrejurări nu au putut să facă să se nască în privința reclamantului speranța că numele său nu urma să fie inclus din nou în listele menționate. Astfel, pe de o parte, absența unui recurs declarat împotriva hotărârii menționate nu putea nicidecum să fie interpretată ca fiind o renunțare din partea Consiliului să includă din nou numele reclamantului în aceste liste, în măsura în care Tribunalul indicase expres că acesta din urmă trebuia să decidă măsurile de executare a acelei hotărâri, care puteau consta într‑o reincludere pe baza unor motive susținute la un standard juridic corespunzător. Pe de altă parte, menținerea efectelor primei includeri până la expirarea termenului de recurs viza exclusiv să se evite ca reclamantul să transfere fondurile sale în afara Uniunii înainte ca Consiliul să fi putut să remedieze neregularitățile constatate în hotărârea respectivă. Consiliului nu îi era însă impusă nicio obligație de a proceda la reincluderea numelui reclamantului în acest termen, care poate, în anumite împrejurări, să se dovedească insuficient pentru ca Consiliul să poată realiza verificări și să remedieze neregularitățile menționate, în special atunci când aceasta presupune reunirea unor elemente de probă suplimentare, precum în speță.

73      În aceste împrejurări, nu se poate reproșa Consiliului că a încălcat principiile autorității de lucru judecat și securității juridice.

74      Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie respins cel de al treilea aspect al primului motiv, precum și primul motiv în ansamblul său.

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 266 TFUE

75      Reclamantul susține că, în temeiul articolului 266 TFUE, Consiliul ar fi trebuit să corecteze erorile identificare de Tribunal în Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Kaddour I (T‑654/11, nepublicată, EU:T:2014:947), sau să îi elimine numele din listele în cauză. Cu toate acestea, în opinia lui, Consiliul a eludat hotărârea menționată prin reincluderea numelui său în listele menționate în temeiul acelorași criterii juridice, motive și elemente de probă ca cele utilizate pentru includerea inițială a numelui menționat în aceste liste. El susține că Consiliul nu a luat măsurile necesare pentru a remedia neregularitățile constatate de Tribunal cu ocazia includerii inițiale în temeiul articolului 266 TFUE.

76      Consiliul contestă argumentele reclamantului.

77      În temeiul articolului 266 TFUE, instituția emitentă a actului anulat este obligată să ia măsurile impuse de executarea hotărârii de anulare.

78      Ca urmare a anulării în parte a Regulamentului nr. 36/2012, a Regulamentului de punere în aplicare nr. 363/2013 și a Deciziei 2013/255, Consiliul avea obligația să procedeze, în temeiul articolului 266 TFUE, la o nouă examinare a faptelor pentru a aprecia dacă trebuia să includă din nou numele respectiv în listele menționate, pe baza unor motive noi, susținute la un standard juridic corespunzător [a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 iunie 2015, Iranian Offshore Engineering & Construction/Consiliul, T‑95/14, EU:T:2015:433, punctul 63 (nepublicată) și jurisprudența citată].

79      Trebuie amintit mai întâi că, în Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Kaddour I (T‑654/11, nepublicată, EU:T:2014:947), Tribunalul a considerat că Consiliul nu demonstrase că reclamantul avea o legătură profesională cu domnul Maher Al‑Assad și nici că sprijinea financiar regimul sirian și, în consecință, el a anulat Regulamentul nr. 36/2012, Regulamentul de punere în aplicare nr. 363/2013 și Decizia 2013/255, cu efect de la 23 ianuarie 2015, în măsura în care acestea îl priveau pe reclamant.

80      Trebuie să se considere, apoi, că al doilea motiv se întemeiază pe o interpretare eronată a articolului 266 TFUE. Astfel, trebuie arătat, pe de o parte, că retragerea numelui reclamantului din listele în cauză este consecința hotărârii de anulare, în temeiul căreia actele anulate sunt eliminate retroactiv din ordinea juridică a Uniunii. Pe de altă parte, astfel cum reiese din jurisprudența citată la punctul 78 de mai sus, articolul menționat nu se opune posibilității Consiliului de a include din nou numele reclamantului în aceste liste pentru motive diferite de cele pe care se întemeia includerea inițială a acestui nume pe aceleași liste.

81      Astfel, ca urmare a Hotărârii din 13 noiembrie 2014, Kaddour I (T‑654/11, nepublicată, EU:T:2014:947), Consiliul putea să decidă în mod valabil să includă din nou numele reclamantului în listele în cauză, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 72 și 73 de mai sus. În această privință, trebuie amintit că Tribunalul a indicat, la punctul 93 din acea hotărâre, că Consiliul putea să remedieze încălcările constatate în hotărârea de anulare prin adoptarea unor noi măsuri restrictive în privința reclamantului. Tribunalul a menținut, pe de altă parte, efectele includerii inițiale a numelui respectiv în listele menționate până la expirarea termenului de recurs pentru a permite Consiliului să remedieze în timp util neregularitățile constatate în acea hotărâre și să evite să se aducă atingere eficacității măsurilor de înghețare a fondurilor susceptibile să fie adoptate, pe viitor, în privința reclamantului.

82      Or, în actele atacate, care mențin numele reclamantului pe listele în cauză, Consiliul a aplicat criterii diferite și s‑a întemeiat pe motive de asemenea diferite. Astfel, pe de o parte, expunerea de motive a deciziei de menținere se sprijină pe criteriul referitor la asocierea cu regimul sirian, la beneficierea de pe urma acestuia și la susținerea lui în temeiul articolului 28 alineatul (1) din Decizia 2013/255 și al articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 36/2012, precum și pe criteriul omului de afaceri important care își desfășoară activitatea în Siria, vizat la articolul 27 alineatul (2) și la articolul 28 alineatul (2) litera (a) din Decizia 2013/255, precum și la articolul 15 alineatul (1a) litera (a) din Regulamentul nr. 36/2012. Pe de altă parte, întrucât motivele pe care se întemeiază decizia de menținere – și anume „important om de afaceri care își desfășoară activitatea în Siria, cu interese și/sau activități în sectorul telecomunicațiilor, cel petrolier și cel al industriei produselor din plastic și cu relații strânse de afaceri cu Maher Al‑Assad” – nu figurează în Regulamentul nr. 36/2012, în Regulamentul de punere în aplicare nr. 363/2013 și în Decizia 2013/255, în măsura în care acestea îl priveau, cu efect de la 23 ianuarie 2015, ele nu au fost deci supuse controlului Tribunalului în Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Kaddour I (T‑654/11, nepublicată, EU:T:2014:947).

83      În orice caz, trebuie amintit că, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 93 din Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Kaddour I (T‑654/11, nepublicată, EU:T:2014:947), Consiliul, în cadrul unei noi examinări, are posibilitatea de a include din nou numele reclamantului în listele în cauză pe baza unor motive susținute la un standard juridic corespunzător. Prin urmare, o decizie de menținere a numelui reclamantului în listele menționate adoptată în temeiul acelorași motive ca cele reținute cu ocazia primei includeri poate fi suficientă pentru a justifica includerea respectivă, în măsura în care elementele de probă prezentate de Consiliu susțin la un standard juridic corespunzător motivele respective.

84      În ceea ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia noile alegații ale Consiliului se sprijină pe fapte, pe probe sau pe împrejurări care au fost considerate insuficiente de către Tribunal în Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Kaddour I (T‑654/11, nepublicată, EU:T:2014:947), trebuie să se constate că această chestiune ține mai degrabă de temeinicia motivelor reținute împotriva reclamantului și, în consecință, de legalitatea pe fond a actului în litigiu. Acest argument trebuie, prin urmare, să fie respins ca inoperant în măsura în care este invocat în susținerea celui de al doilea motiv.

85      Prin urmare, se impune respingerea celui de al doilea motiv.

 Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere

86      Reclamantul susține, mai întâi, că Consiliul a menținut includerea numelui său în listele în cauză întemeindu‑se pe aceleași alegații ca cele care justificau includerea inițială a numelui său în aceste liste, și anume sprijinul financiar pe care îl asigura regimului sirian (a se vedea punctul 5 de mai sus). El susține, apoi, că Consiliul nu a prezentat elemente de probă de natură să demonstreze temeinicia motivelor de menținere a includerii respective. El contestă, în sfârșit, că este în prezent un om de afaceri important în Siria.

87      Consiliul contestă argumentele reclamantului.

88      Potrivit unei jurisprudențe constante, efectivitatea controlului jurisdicțional garantat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale impune printre altele ca, în cadrul controlului legalității motivelor pe care se întemeiază decizia de includere sau de menținere a numelui unei persoane determinate pe listele de persoane vizate de sancțiuni, instanța Uniunii să se asigure că această decizie se întemeiază pe o bază factuală suficient de solidă. Aceasta presupune verificarea faptelor invocate în expunerea de motive pe care se bazează decizia menționată, astfel încât controlul jurisdicțional să nu se limiteze la aprecierea verosimilității abstracte a motivelor invocate, ci să privească aspectul dacă respectivele motive – sau cel puțin unul dintre ele, considerat suficient în sine pentru susținerea deciziei în cauză – sunt întemeiate (Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia și alții/Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctul 119).

89      În caz de contestare, autoritatea competentă a Uniunii este cea care are sarcina să demonstreze temeinicia motivelor reținute împotriva persoanei vizate, aceasta din urmă neavând obligația să facă dovada negativă a netemeiniciei motivelor menționate. Se impune ca informațiile sau elementele pe care le prezintă autoritatea respectivă să susțină motivele reținute împotriva persoanei vizate. Dacă aceste elemente nu permit să se constate temeinicia unui motiv, atunci instanța Uniunii nu îl ia în considerare ca temei al respectivei decizii de includere sau de menținere a includerii în cauză (Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia și alții/Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctele 121-123).

90      În conformitate cu jurisprudența Curții, aprecierea temeiniciei motivelor unei includeri trebuie să fie efectuată prin examinarea elementelor de probă nu în mod izolat, ci în contextul în care ele se integrează (Hotărârea din 21 aprilie 2015, Anbouba/Consiliul, C‑630/13 P, EU:C:2015:247, punctul 51, și Hotărârea din 21 aprilie 2015, Anbouba/Consiliul, C‑605/13 P, EU:C:2015:248, punctul 50).

91      În plus, ținând seama de situația din Siria, Consiliul îndeplinește sarcina probei care îi incumbă dacă prezintă în fața instanței Uniunii o serie de indicii suficient de concrete, precise și concordante care să permită stabilirea existenței unei legături suficiente între persoana căreia i s‑a aplicat o măsură de înghețare a fondurilor și regimul combătut (Hotărârea din 21 aprilie 2015, Anbouba/Consiliul, C‑630/13 P, EU:C:2015:247, punctul 53).

92      În speță, trebuie amintit că menținerea includerii numelui reclamantului în listele în cauză este întemeiată pe două motive distincte, și anume, pe de o parte, pe condiția sa de om de afaceri important (criteriul omului de afaceri important care își desfășoară activitatea în Siria) și, pe de altă parte, pe relațiile de afaceri strânse cu domnul Maher Al‑Assad (criteriul asocierii cu regimul). Rezultă de aici că, datorită activităților sale comerciale, reclamantul beneficiază, potrivit actelor atacate, de pe urma regimului sirian, pe care îl susține la rândul său (criteriul asocierii și al beneficierii de pe urma regimului).

93      Pe de altă parte, trebuie constatat că, astfel cum s‑a amintit la punctele 35 și 36 de mai sus, a fi un om de afaceri important care își desfășoară activitatea în Siria constituie, în conformitate cu articolul 27 alineatul (2) și cu articolul 28 alineatul (2) din Decizia 2013/255, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2015/1836, unul dintre criteriile juridice pentru aplicarea măsurilor restrictive și, în consecință, pentru includerea numelui reclamantului în listele în cauză.

94      Desigur, în conformitate cu articolul 27 alineatul (3) și cu articolul 28 alineatul (3) din Decizia 2013/255, astfel cum este aplicabilă în speță, numele oamenilor de afaceri importanți care acționează în Siria nu se includ sau se mențin pe lista în cauză în cazul în care există suficiente informații privind faptul că aceste persoane nu sunt sau nu mai sunt asociate regimului ori nu exercită influență asupra acestuia sau nu prezintă un risc real de eludare.

95      Reclamantul susține, în primul rând, că Consiliul a menținut în mod eronat includerea numelui său în listele în cauză întemeindu‑se pe aceleași motive ca cele care justificaseră includerea inițială a numelui respectiv în listele menționate, și anume parteneriatul său cu domnul Maher Al‑Assad și susținerea financiară a regimului sirian.

96      În speță, trebuie arătat că, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 82 și 83 de mai sus, motivele de menținere a numelui reclamantului în listele în cauză nu corespund cu motivele includerii inițiale a numelui respectiv în listele menționate. Astfel, motivele „important om de afaceri care își desfășoară activitatea în Siria, cu interese și/sau activități în sectorul telecomunicațiilor, cel petrolier și cel al industriei produselor din plastic și cu relații strânse de afaceri cu Maher Al‑Assad”, sunt diferite de cele pe care se întemeia includerea inițială amintită. Astfel, nu numai criteriile de includere în aceste liste, ci și motivele reținute de Consiliu în privința sa au fost modificate între, pe de o parte, această includere inițială și, pe de altă parte, reincluderea și menținerea numelui reclamantului pe listele în discuție.

97      În orice caz, trebuie amintit că o decizie de menținere a numelui reclamantului în listele în cauză adoptată pe baza acelorași motive ca cele reținute cu ocazia primei includeri poate fi suficientă pentru a justifica includerea respectivă, atât timp cât elementele de probă prezentate de Consiliu susțin la un standard juridic corespunzător motivele menționate (a se vedea prin analogie Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Kaddour I, T‑654/11, nepublicată, EU:T:2014:947, punctul 93).

98      Prin urmare, este necesar să se respingă argumentul reclamantului potrivit căruia Consiliul a menținut în mod eronat includerea numelui său în listele în cauză întemeindu‑se pe aceleași motive ca cele care justificaseră includerea inițială a numelui respectiv în listele menționate.

99      Reclamantul susține, în al doilea rând, că Consiliul nu a prezentat elemente de probă noi sau de natură să demonstreze temeinicia motivelor includerii numelui său în listele menționate, în special asocierea sa cu domnul Maher Al‑Assad și susținerea sa adusă regimului sirian.

100    Cu titlu introductiv, trebuie amintit că Tribunalul, în Hotărârea din 26 octombrie 2016, Kaddour II (T‑155/15, nepublicată, EU:T:2016:628), a considerat că reincluderea numelui reclamantului în listele în cauză era justificată de faptul că Consiliul prezentase o serie de indicii precise și concordante susceptibile să demonstreze că reclamantul păstra legături cu anumite personalități marcante ale regimului sirian, precum domnul Maher Al‑Assad.

101    Pe de altă parte, în speță, este important să se arate că Consiliul a furnizat reprezentanților reclamantului, pentru a justifica menținerea numelui acestuia pe listele în cauză, documentul COREU din 20 mai 2016 cu numărul de referință PESC/0049/16 – ST 9478/16 și documentele cu numerele de referință 430/16-435/16 RELEX. Este vorba despre mai multe documente care conțin informații disponibile în mod public, destinate a preciza, potrivit Consiliului, contextul general și personal care îl privește pe reclamant. În special, documentul COREU din 20 mai 2016 conține o explicație a motivelor noi reținute împotriva reclamantului, precum și informațiile furnizate în susținerea acestei motivări. Aceste informații sunt printre altele legături către site‑uri internet ale Washington Institute, Jamestown Foundation, WorldCrunch,The New York Sun, Lebanon Wire, Middle East Transparent, Recherches sur le terrorisme, Shabab Kurd, Ya Libnan și Syrian Democratic Union Organization, care publică articole referitoare la reclamant. În ceea ce privește documentele cu numerele de referință 430/16-435/16 RELEX, ele conțin articole de presă noi citate în documentul COREU din 20 mai 2016 și publicate pe site‑urile internet ale Shabab Kurd, Ya Libnan, Writtingcompany, WorldCrunch și Syrian Democratic Union Organization, precum și un raport de solvabilitate a unei societăți de transport de autovehicule și de camionete, redactat în decembrie 2015 de Orbis.

102    Or, trebuie arătat că documentele în cauză prezintă, contrar celor susținute de reclamant, informații distincte, care provin din surse deschise și publice variate și diferite de cele pe care Tribunalul le considerase în Hotărârea din 26 octombrie 2016, Kaddour II (T‑155/15, nepublicată, EU:T:2016:628), ca reprezentând o serie de indicii care permit să se justifice reincluderea numelui reclamantului în listele în cauză. Singura similitudine dintre documentele menționate și documentația furnizată de Consiliu pentru a susține reincluderea amintită este că aceste informații coincid asupra faptului că reclamantul face parte din nucleul clasei economice conducătoare în Siria datorită gestionării afacerilor domnului Maher Al‑Assad și asupra caracterului incontestabil al legăturilor sale cu regimul sirian, în măsura în care el exercită o influență decisivă, prin activitățile sale comerciale și profesionale, asupra primului cerc de conducători ai acestui regim.

103    În special, trebuie notat ceea ce urmează:

–        mai întâi, documentul cu numărul de referință 433/16 RELEX, și anume un articol publicat la 27 martie 2005 pe blogul Writtingcompany referitor la falimentul unei bănci libaneze, îl identifică pe reclamant drept „însărcinat cu afaceri (officer manager) al Lt. Col. Maher Al‑Assad”. De asemenea, documentul cu numărul de referință 431/16 RELEX, și anume un articol publicat la 9 februarie 2013 pe site‑ul internet al Ya Libnan, conține afirmația potrivit căreia „un apartament din [Beirut] de 2,5 milioane de dolari sub [controlul] lui Maher a fost transferat fără [costuri] însărcinatului cu afaceri al acestuia, Khaled Kaddour”;

–        apoi, documentul cu numărul de referință 432/16 RELEX, și anume un articol publicat la 26 noiembrie 2015 pe site‑ul internet al WorldCrunch, conține afirmațiile potrivit cărora „clanul oligarhilor sirieni îl include și pe Maher [A]l‑Assad, fratele președintelui, și pe servitorii acestuia, Mohamad Hamcho, Samer Debs și Khaled Kaddour”, și că, „[î]nsărcinați cu contribuția statului, acești oameni de afaceri transferă o parte din profiturile lor”;

–        pe de altă parte, documentul cu numărul de referință 430/16 RELEX, și anume un articol publicat la 27 martie 2012 pe site‑ul internet al Shabab Kurd, face referire la o listă de membri ai „grupului economic privat al lui Maher Al‑Assad”, descriindu‑l pe reclamant drept „mâna dreaptă a lui Maher Al‑Assad”. În acest articol, se indică de asemenea că reclamantul „[d]eține o uzină de materiale plastice și o întreprindere specializată în achiziții externe pentru armată”;

–        în plus, documentul cu numărul de referință 434/16 RELEX, și anume un articol publicat la 3 iunie 2015 pe site‑ul internet al Syrian Democratic Union Organization, care este intitulat „Noua mafie siriană a lui Maher Al‑Assad”, conține afirmația potrivit căreia, „în ceea ce privește corupția lui Maher Al‑Assad în exteriorul Siriei, ea trece prin Mirza Nitham Eddin și prin ginerele lui, Khaled Nasser Kaddour, care formează «organismul administratorilor» pentru afacerile sale în străinătate”;

–        în sfârșit, documentul cu numărul de referință 435/16 RELEX conține un raport de solvabilitate redactat în decembrie 2015 de Orbis referitor la o societate de transport de autovehicule și de camionete, aparținând domnului Ayman Jaber și constituită în 2010, în care reclamantul deține o participație importantă, și anume 40 % din acțiunile societății respective.

104    În consecință, trebuie să se considere că, contrar a ceea ce susține reclamantul, Consiliul a prezentat, în cadrul procedurii de față, documente noi care se dovedesc pertinente în vederea susținerii motivelor de menținere a numelui reclamantului în listele în discuție.

105    Reclamantul contestă, în al treilea rând, veridicitatea informațiilor conținute în documentele în cauză și susține că acestea din urmă sunt lipsite de forță probatorie.

106    În această privință, trebuie notat, mai întâi, că reclamantul contestă veridicitatea informațiilor conținute în documentele în discuție, însă nu furnizează niciun element susceptibil să susțină această contestare, dincolo de propria mărturie anexată la cererea introductivă.

107    Apoi, în ceea ce privește fiabilitatea informațiilor furnizate de Consiliu, trebuie amintit că, în conformitate cu o jurisprudență constantă, activitatea Curții și a Tribunalului este guvernată de principiul liberei aprecieri a probelor și singurul criteriu de apreciere a valorii probelor prezentate constă în credibilitatea lor. În plus, pentru a aprecia valoarea probatorie a unui document, trebuie să se verifice caracterul verosimil al informației pe care o conține și să se țină cont printre altele de originea documentului, de împrejurările elaborării sale și de destinatarul său și trebuie să se analizeze dacă, având în vedere conținutul său, pare rezonabil și fiabil (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 septembrie 2012, Shell Petroleum și alții/Comisia, T‑343/06, EU:T:2012:478, punctul 161 și jurisprudența citată).

108    Or, trebuie arătat că, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 101 de mai sus, fiecare sursă de informație digitală, accesibilă în mod public, prezintă informații diferite și că toate aceste surse concordă în esență pentru a‑l desemna pe reclamant ca membru al nucleului clasei economice conducătoare în Siria ca urmare a activităților sale comerciale și a gestiunii afacerilor domnului Maher Al‑Assad, beneficiind astfel de pe urma regimului sirian, în special în contextul actual de război civil. Pe de altă parte, trebuie arătat că această documentație a fost publicată la diferite date și, în ceea ce privește anumite articole, chiar înainte de declanșarea crizei siriene și că deja din acea perioadă reclamantul era considerat ca fiind asociat cu domnul Maher Al‑Assad.

109    În sfârșit, această documentație nu numai că susține informațiile considerate de Tribunal, în Hotărârea din 26 octombrie 2016, Kaddour II (T‑155/15, nepublicată, EU:T:2016:628), drept o serie de indicii, precise și concordante, susceptibile să scoată în evidență faptul că reclamantul păstra legături cu anumite personalități marcante ale regimului sirian, precum domnul Maher Al‑Assad, ci a și furnizat informații noi și mai actuale, susceptibile să justifice menținerea numelui reclamantului în listele în cauză.

110    Astfel, în special, documentul cu numărul de referință 430/16 RELEX, și anume un articol publicat la 27 martie 2012 pe site‑ul internet al Shabab Kurd, descrie câteva activități comerciale ale reclamantului, printre altele faptul că este proprietarul „unei uzine de materiale plastice și al unei întreprinderi specializate în achiziții externe pentru armată”. Pe de altă parte, documentul cu numărul de referință 434/16 RELEX, și anume un articol publicat la 3 iunie 2015 pe site‑ul internet al Syrian Democratic Union Organization scoate în evidență relația de afaceri și legătura de rudenie a reclamantului cu Mirza Nitham Eddin, și anume faptul că reclamantul este cumnatul acestuia din urmă, legătură recunoscută, de altfel, de însuși reclamantul în cererea introductivă. În plus, tot în acest articol se indică faptul că reclamantul este gestionarul afacerilor din străinătate ale domnului Maher Al‑Assad. În plus, documentul cu numărul de referință 435/16 RELEX, și anume raportul de solvabilitate realizat în decembrie 2015 de Orbis, arată că reclamantul deține o importantă participație într‑o societate de transport de autovehicule și de camionete care aparține domnului Jaber, om de afaceri sirian al cărui nume este de asemenea inclus în listele în cauză, ceea ce nu s‑a pus la îndoială în Hotărârea din 26 octombrie 2016, Jaber/Consiliul (T‑154/15, nepublicată, EU:T:2016:629). În această privință, reclamantul se limitează să afirme, fără să nege participația sa și fără să prezinte vreun element de probă contrar, că această societate nu a fost niciodată activă și nici nu a efectuat operațiuni comerciale. Prin urmare, nimic nu permite să se pună la îndoială fiabilitatea acestor informații.

111    Rezultă că argumentația reclamantului prin care se contestă veridicitatea informațiilor conținute în aceste documente și fiabilitatea acestora din urmă trebuie să fie respinsă ca neîntemeiată.

112    Reclamantul contestă, în al patrulea rând, alegațiile Consiliului referitoare la motivele de menținere a includerii numelui său în listele în cauză, întemeindu‑se pe extrase din propria mărturie anexată la cererea introductivă. El invită de asemenea Tribunalul să „examineze probele prezentate în integralitatea lor”.

113    În această privință, trebuie amintit că, deși textul cererii introductive poate fi susținut și completat, cu privire la aspecte specifice, prin trimiteri la anumite pasaje din înscrisurile și mijloacele materiale de probă anexate, o trimitere globală la alte înscrisuri, chiar anexate la cererea introductivă, nu poate suplini absența elementelor esențiale din cererea introductivă. Nu intră în competența Tribunalului să caute și să identifice în anexe motivele și argumentele care ar putea fi considerate drept temei al acțiunii, anexele având o funcție pur probatorie și auxiliară (a se vedea Ordonanța din 19 mai 2008, TF1/Comisia, T‑144/04, EU:T:2008:155, punctul 29 și jurisprudența citată, Hotărârea din 25 octombrie 2012, Arbos/Comisia, T‑161/06, nepublicată, EU:T:2012:573, punctul 23).

114    În consecință, Tribunalul va examina numai extrasele din mărturia reclamantului explicit menționate și analizate în cererea introductivă, trimiterile integrale la mărturia respectivă trebuind să fie considerate inadmisibile.

115    În ceea ce privește extrasele din mărturia sa explicit menționate și analizate în cererea introductivă, reclamantul afirmă, mai întâi, că nu are nicio legătură, nici profesională, nici comercială, cu domnul Maher Al‑Assad și că nici nu a susținut niciodată guvernul și nici nu a ocupat vreun post politic în acesta. El susține, apoi, că „fosta” sa avere și interesele sale comerciale nu rezultă din avantaje sau din favoruri acordate de regimul sirian, ci din propriile inițiative antreprenoriale (în special în sectorul tutunului). El contestă, în plus, realitatea pretinselor sale activități în sectoarele telecomunicațiilor, petrolului și industriei produselor din plastic. El susține, pe de altă parte, că nu a încheiat niciodată contracte cu guvernul și nici nu a efectuat vreun tip de tranzacție contra unor comisioane. El afirmă, în sfârșit, că este un om de afaceri în prezent fără influență, întrucât interesele sale comerciale au fost distruse după începerea războiului. În susținerea mărturiei sale, el furnizează fotocopii ale unor fotografii prin care se dorește să se demonstreze că uzina sa de tutun a fost distrusă.

116    În această privință, reclamantul nu prezintă decât propria mărturie și fotocopii ale unor fotografii alb‑negru, de o calitate slabă, a ceea ce pare a fi o construcție distrusă, fără să prezinte vreun element care să fie susceptibil să repună în cauză alegațiile Consiliului și documentația pe care acesta s‑a întemeiat în speță. Astfel, reclamantul ar fi putut să prezinte statute, contracte sau alte documente care să ateste activitățile sale comerciale și profesionale ori chiar încetarea oricărei activități. Pe de altă parte, trebuie arătat că această mărturie, care emană de la reclamantul însuși, nu dispune decât de o valoare probantă minoră.

117    În consecință, trebuie constatat că reclamantul nu a furnizat niciun element susceptibil să repună în cauză temeinicia motivelor reținute pentru menținerea includerii numelui său în listele în cauză. Dimpotrivă, el a recunoscut, în înscrisurile sale, că a fost un om de afaceri important în Siria înainte de declanșarea războiului.

118    În plus, astfel cum s‑a indicat în cuprinsul punctelor 101, 103, 109 și 110 de mai sus, Consiliul a prezentat o întreagă serie de documente cu origini variate, susceptibile să demonstreze că reclamantul avea legături cu regimul sirian actual, ceea ce justifica menținerea numelui său în listele în cauză.

119    Astfel, trebuie amintit că Consiliul a furnizat reprezentanților reclamantului, prin scrisorile sale din 30 mai și din 26 iulie 2016, o copie a noilor documente și informații (documentul COREU din 20 mai 2016 cu numărul de referință PESC/0049/16 – ST 9478/16 și documentele cu numerele de referință 430/16-435/16 RELEX) referitoare la menținerea includerii numelui reclamantului în listele în cauză și la modificarea expunerii de motive pe care se întemeia această includere (punctele 25 și 27 de mai sus). Această nouă documentație conține, pe de o parte, noi indicii și noi informații referitoare la reclamant în ceea ce privește indiciile deja considerate în Hotărârea din 26 octombrie 2016, Kaddour II (T‑155/15, nepublicată, EU:T:2016:628), ca fiind suficiente pentru a susține motivele reținute de Consiliu pentru a justifica reincluderea numelui menționat în listele menționate (a se vedea punctele 101, 103 și 110 de mai sus) și, pe de altă parte, informații care susțin indiciile deja prezentate de Consiliu cu ocazia reincluderii menționate.

120    În plus, Consiliul a anexat la memoriul în apărare alte articole de presă care provin din diferite surse. În aceste articole, se arată că elita economică siriană a fost în mare parte constituită din antreprenori selectați de domnul Bashar al‑Assad și de familia sa extinsă și că această elită a prosperat profitând de favorurile regimului. Astfel, trebuie să se considere că Consiliul a ținut în mod corect seama de aceste elemente, nu pentru a motiva ex post actele în litigiu, ci ca indicii care permit să se demonstreze că, având în vedere contextul în care adoptarea acestor acte se integrează, motivarea lor era suficientă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 noiembrie 2012, Consiliul/Bamba, C‑417/11 P, EU:C:2012:718, punctul 62).

121    Prin urmare, trebuie să se considere că ansamblul acestor documente constituie astfel o serie de indicii în sensul Hotărârii din 21 aprilie 2015, Anbouba/Consiliul (C‑630/13 P, EU:C:2015:247, punctul 52), de asemenea susceptibilă să justifice menținerea numelui reclamantului pe listele în cauză.

122    Rezultă din ceea ce precedă că Consiliul a prezentat o serie de indicii precise și concordante, în sensul jurisprudenței citate la punctul 91 de mai sus, susceptibilă să demonstreze că reclamantul păstra legături cu anumite personalități marcante ale regimului sirian, precum domnul Maher Al‑Assad. În consecință, este necesar să se concluzioneze că cel de al doilea motiv care susține menținerea numelui reclamantului în listele în cauză era suficient de întemeiat.

123    Pe de altă parte, potrivit jurisprudenței, în ceea ce privește o decizie de adoptare a unor măsuri restrictive, având în vedere natura preventivă a acestora, dacă instanța Uniunii consideră că cel puțin unul dintre motivele menționate este suficient de precis și de concret, că este întemeiat și că reprezintă prin el însuși un temei suficient pentru susținerea acelei decizii, împrejurarea că altele dintre acele motive nu ar îndeplini aceste condiții nu poate justifica anularea deciziei menționate (a se vedea Hotărârea din 28 noiembrie 2013, Consiliul/Manufacturing Support & Procurement Kala Naft, C‑348/12 P, EU:C:2013:776, punctul 72 și jurisprudența citată).

124    În speță, întrucât cel de al doilea motiv de menținere a includerii numelui reclamantului pe listele în cauză, și anume relațiile sale de afaceri strânse cu domnul Maher Al‑Assad, a fost stabilit în mod corect de Consiliu și reprezintă o bază suficientă de includere în temeiul criteriului legal stabilit la articolul 28 alineatul (1) din Decizia 2013/255 și la articolul 15 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 36/2012, nu este necesar să se examineze temeinicia primului motiv.

125    Cu toate acestea, trebuie arătat, cu titlu pur suplimentar, că Consiliul a prezentat de asemenea indicii noi vizând să demonstreze că reclamantul era un important om de afaceri, în special indiciul referitor la deținerea de către acesta a unei uzine de materiale plastice și a unei întreprinderi specializate în achiziții externe pentru armată, precum și indiciul referitor la participația sa de 40 % la capitalul social al unei societăți de transport de autovehicule cu domnul Jaber, om de afaceri important, inclus de asemenea în listele în cauză. În plus, reclamantul însuși a recunoscut că era un om de afaceri important în Siria înainte de declanșarea războiului în mărturia depusă în anexa la cererea introductivă, fără să prezinte elemente care să permită să se considere că aceasta nu ar mai fi situația în prezent.

126    Or, astfel cum rezultă din articolul 27 alineatul (3) și din articolul 28 alineatul (3) din Decizia 2013/255, numele oamenilor de afaceri importanți nu se includ sau se mențin pe listele persoanelor din anexa I la decizia menționată în cazul în care există suficiente informații privind faptul că aceste persoane nu sunt sau nu mai sunt asociate regimului ori nu exercită influență asupra acestuia sau nu prezintă un risc real de eludare. În această privință, trebuie să se constate că, în afară de mărturia reclamantului care, astfel cum s‑a indicat la punctul 116 de mai sus, nu poate fi considerată o probă suficientă, nu rezultă din dosarul cauzei că reclamantul nu mai are legături cu regimul și, în consecință, Consiliul nu a comis o eroare prin includerea lui în listele în cauză pe baza criteriului „omului de afaceri important” stabilit prin dispozițiile menționate.

127    Pe de altă parte, trebuie amintit că măsurile prevăzute la articolul 27 alineatul (2) și la articolul 28 alineatul (2) din Decizia 2013/255, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2015/1836, privesc „oamenii de afaceri importanți care acționează în Siria”, precum și „persoanele asociate acestora, enumerate în anexa I”. Or, dat fiind că, pe de o parte, astfel cum rezultă din Hotărârea din 26 octombrie 2016, Jaber/Consiliul (T‑154/15, nepublicată, EU:T:2016:629, punctul 109), Consiliul prezentase suficiente elemente pentru a demonstra că domnul Jaber fusese inclus în mod corect în listele în cauză și, pe de altă parte, astfel cum reiese din elementele furnizate în speță de Consiliu, reclamantul întreține legături cu domnul Jaber, domnul Kaddour este susceptibil să aibă legături cu regimul, în sensul articolului 27 alineatul (2) și al articolului 28 alineatul (2) din Decizia 2013/255. În plus, niciun element din dosar nu este susceptibil să pună la îndoială această constatare. Dimpotrivă, astfel cum s‑a arătat deja, reclamantul întreține legături cu domnul Jaber având în vedere că amândoi sunt acționari majoritari cu câte 40 % din capitalul social al unei societăți de transport.

128    Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie respins al treilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere.

 Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea drepturilor fundamentale și a principiului proporționalității

129    Reclamantul susține, pe de o parte, că menținerea numelui său pe listele în cauză, ulterior anulării includerii inițiale a numelui respectiv în listele menționate, constituie o încălcare a dreptului la respectarea reputației sale și a dreptului său de proprietate garantate la articolele 7 și 17 din Carta drepturilor fundamentale, precum și la articolele 1 și 8 din CEDO. El susține, pe de altă parte, că măsurile adoptate împotriva sa sunt disproporționate, întrucât, primo, Consiliul nu a fost în măsură să demonstreze temeinicia motivelor invocate în această privință, secundo, aceste măsuri nu vor avea niciun efect asupra regimului sirian întrucât nu face parte din acesta și nu ocupă o poziție de influență și, tertio, măsurile respective au cauzat prejudicii reale, lui și familiei sale.

130    Consiliul contestă argumentele reclamantului.

131    În ceea ce privește, în primul rând, argumentul reclamantului întemeiat pe încălcarea dreptului său de proprietate, trebuie arătat că acest drept face parte dintre principiile generale ale dreptului Uniunii și este consacrat la articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale (a se vedea Hotărârea din 13 septembrie 2013, Makhlouf/Consiliul, T‑383/11, EU:T:2013:431, punctul 96 și jurisprudența citată).

132    Cu toate acestea, potrivit unei jurisprudențe constante, dreptul de proprietate nu beneficiază, în dreptul Uniunii, de o protecție absolută. În consecință, unele limitări pot fi aduse folosinței acestui drept fundamental, cu condiția ca aceste restricții să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de Uniune și să nu constituie, din perspectiva obiectivului urmărit, o intervenție excesivă și intolerabilă care ar aduce atingere chiar substanței drepturilor astfel garantate [a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 noiembrie 2012, Al‑Aqsa/Consiliul și Țările de Jos/Al‑Aqsa, C‑539/10 P și C‑550/10 P, EU:C:2012:711, punctul 121, și Hotărârea din 25 iunie 2015, Iranian Offshore Engineering & Construction/Consiliul, T‑95/14, EU:T:2015:433, punctul 59 (nepublicată)].

133    Rezultă de aici că, dată fiind importanța primordială a protecției populației civile în Siria, restricțiile privind dreptul de proprietate evocate de reclamant nu sunt disproporționate (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 13 septembrie 2013, Makhlouf/Consiliul, T‑383/11, EU:T:2013:431, punctul 106), cu atât mai mult cu cât Decizia 2013/255 și Regulamentul nr. 36/2012 prevăd anumite excepții care permit persoanelor și entităților vizate de măsurile restrictive să facă față cheltuielilor esențiale.

134    Astfel, Decizia 2013/255 și Regulamentul nr. 36/2012 prevăd posibilitatea de a utiliza unele fonduri înghețate pentru a face față unor necesități esențiale sau pentru îndeplinirea anumitor angajamente, posibilitatea de a acorda autorizări specifice ce permit dezghețarea fondurilor, a altor active financiare sau a altor resurse economice și posibilitatea de a revizui periodic compunerea listelor în scopul de a asigura radierea de pe aceasta a persoanelor și a entităților care nu mai întrunesc criteriile pentru a figura pe lista în litigiu (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 septembrie 2013, Makhlouf/Consiliul, T‑383/11, EU:T:2013:431, punctele 102 și 105).

135    În această privință, trebuie arătat că reclamantul nu a evocat niciodată necesitatea de a avea acces la toate fondurile înghețate sau la o parte din acestea.

136    Prin urmare, acest argument trebuie să fie respins.

137    În ceea ce privește, în al doilea rând, argumentul reclamantului întemeiat pe o atingere adusă dreptului la reputație, trebuie amintit că acest drept nu este o prerogativă absolută și că exercitarea lui poate face obiectul unor restricții justificate de obiective de interes general urmărite de Uniune. Astfel, orice măsură restrictivă economică sau financiară presupune, prin definiție, consecințe care afectează reputația persoanei sau entității pe care o vizează, cauzându‑i astfel acesteia prejudicii. Importanța obiectivelor urmărite prin măsurile restrictive în cauză sunt însă de natură să justifice consecințe negative, chiar considerabile, pentru persoanele sau pentru entitățile vizate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 martie 2015, Central Bank of Iran/Consiliul, T‑563/12, EU:T:2015:187, punctul 115).

138    Pe de altă parte și în orice caz, trebuie constatat că, astfel cum a arătat Consiliul, reclamantul nu prezintă niciun element de probă de natură să demonstreze că măsurile luate împotriva sa au cauzat o atingere adusă reputației sale și, în consecință, trebuie respinse alegațiile sale.

139    În ceea ce privește, în al treilea rând, argumentul reclamantului întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că principiul proporționalității face parte dintre principiile generale ale dreptului Uniunii și impune ca mijloacele puse în aplicare printr‑o dispoziție de drept al Uniunii să fie apte să realizeze obiectivele legitime urmărite de reglementarea în cauză și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestora [Hotărârea din 15 noiembrie 2012, Al‑Aqsa/Consiliul și Țările de Jos/Al‑Aqsa, C‑539/10 P și C‑550/10 P, EU:C:2012:711, punctul 122, Hotărârea din 25 iunie 2015, Iranian Offshore Engineering & Construction/Consiliul, T‑95/14, EU:T:2015:433, punctul 60 (nepublicată), și Hotărârea din 14 martie 2017, Bank Tejarat/Consiliul, T‑346/15, nepublicată, EU:T:2017:164, punctul 149].

140    Desigur, drepturile reclamantului sunt restrânse într‑o anumită măsură ca urmare a măsurilor restrictive luate împotriva sa, din moment ce nu poate în special să dispună de fondurile sale eventual situate pe teritoriul Uniunii, nici să le transfere spre Uniune, decât în virtutea unor autorizații speciale. De asemenea, măsurile care îl vizează pe reclamant pot suscita, după caz, o anumită neîncredere sau suspiciune a partenerilor și a clienților acestuia în privința sa.

141    Cu toate acestea, din examinarea celui de al treilea motiv rezultă că Consiliul a menținut în mod corect numele reclamantului în listele în cauză întemeindu‑se pe relațiile profesionale întreținute cu personalități marcante ale regimului, în special cu domnul Maher Al‑Assad. Drept urmare, reclamantul trebuie considerat ca fiind un om de afaceri important care își desfășoară activitatea în Siria.

142    Decizia de menținere a numelui reclamantului pe listele în cauză, în măsura în care este întemeiată pe criteriul referitor la asocierea reclamantului cu regimul sirian prin relațiile sale de afaceri strânse cu domnul Maher Al‑Assad și, în consecință, prin susținerea pe care o aduce regimului menționat, este aptă să realizeze obiectivul de interes general urmărit prin politica de măsuri restrictive adoptată de Consiliu, și anume acela de a pune capăt represiunii exercitate împotriva populației civile în Siria, care a costat viața a mii de civili. Acest obiectiv se înscrie în cadrul mai general al eforturilor legate de menținerea păcii și securității internaționale, prevăzut la articolul 21 TUE, care vizează dispozițiile acțiunii externe a Uniunii, și este, în consecință, legitim.

143    Referitor la caracterul pretins disproporționat al menținerii numelui reclamantului pe listele în cauză, trebuie amintit, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 133 și 134 de mai sus, că articolul 28 alineatul (6) din Decizia 2013/255, cu modificările ulterioare, prevede posibilitatea, pe de o parte, de a autoriza utilizarea de fonduri înghețate pentru a face față unor nevoi esențiale sau pentru a îndeplini anumite angajamente și, pe de altă parte, de a acorda autorizații specifice care permit dezghețarea unor fonduri, alte active financiare sau alte resurse economice (a se vedea prin analogie Hotărârea din 3 septembrie 2008, Kadi și Al Barakaat International Foundation/Consiliul și Comisia, C‑402/05 P și C‑415/05 P, EU:C:2008:461, punctul 364, și Hotărârea din 15 noiembrie 2012, Al‑Aqsa/Consiliul și Țările de Jos/Al‑Aqsa, C‑539/10 P și C‑550/10 P, EU:C:2012:711, punctul 127).

144    În plus, trebuie să se ia în considerare că menținerea numelui reclamantului pe listele în cauză nu poate fi calificată ca fiind disproporționată din cauza pretinsului său caracter potențial nelimitat. Astfel, această menținere face obiectul unei reexaminări periodice (cel puțin anuale) pentru a se asigura că persoanele și entitățile care nu mai îndeplinesc criteriile pentru a figura pe listele menționate sunt radiate din acestea (a se vedea prin analogie Hotărârea din 3 septembrie 2008, Kadi și Al Barakaat International Foundation/Consiliul și Comisia, C‑402/05 P și C‑415/05 P, EU:C:2008:461, punctul 365, și Hotărârea din 15 noiembrie 2012, Al‑Aqsa/Consiliul și Țările de Jos/Al‑Aqsa, C‑539/10 P și C‑550/10 P, EU:C:2012:711, punctul 129).

145    Referitor la prejudiciile invocate de reclamant care i‑ar fi fost cauzate de menținerea includerii numelui său în listele în cauză și potrivit cărora întreprinderile sale ar fi fost distruse, iar viața sa, precum și a familiei sale ar fi în pericol, trebuie amintit, mai întâi, că reclamantul nu a formulat o cerere de reparare a acestor prejudicii prin concluziile sale.

146    În această privință și în orice caz, trebuie să se constate apoi că, pentru a demonstra existența prejudiciilor invocate, reclamantul s‑a limitat să prezinte propria mărturie, precum și fotocopii ale unor fotografii alb‑negru, de o calitate slabă, a ceea ce pare a fi o construcție distrusă.Elementele de probă prezentate de reclamant nu sunt suficiente astfel pentru a demonstra existența prejudiciilor menționate.

147    În sfârșit, trebuie amintit că importanța obiectivelor urmărite prin actele atacate este de natură să justifice ca acestea să fi putut să aibă consecințe negative, chiar considerabile, pentru reclamant, fără ca aceasta să afecteze legalitatea lor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 februarie 2014, Ezz și alții/Consiliul, T‑256/11, EU:T:2014:93, punctul 191).

148    Rezultă de aici că, având în vedere importanța primordială a menținerii păcii și securității internaționale, restricțiile privind dreptul de proprietate și reputația reclamantului eventual cauzate prin actele atacate sunt justificate de un obiectiv de interes general și nu sunt disproporționate din perspectiva scopurilor vizate.

149    Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie respins cel de al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea drepturilor fundamentale și a principiului proporționalității.

 Cu privire la al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării

150    Reclamantul susține că Consiliul a încălcat principiul nediscriminării întrucât a tratat menținerea includerii numelui său în listele în cauză în același mod ca pe cea a numelor domnilor Hamcho și Jaber în listele menționate. El susține, în această privință, că principiul menționat presupune nu numai ca situațiile similare să fie tratate în același mod, ci și ca situațiile diferite să fie tratate în mod diferit. În opinia lui, deși este adevărat că a făcut apel la același reprezentant legal ca domnii Hamcho și Jaber, nu este mai puțin adevărat că faptele care îi sunt lui reproșate și situația sa profesională sunt complet diferite de faptele care le sunt reproșate acestora din urmă și situației lor profesionale.

151    Consiliul contestă argumentele reclamantului.

152    Potrivit jurisprudenței, principiul egalității de tratament, care reprezintă un principiu fundamental de drept, interzice ca situații comparabile să fie tratate în mod diferit sau ca situații diferite să fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv (Hotărârea din 14 octombrie 2009, Bank Melli Iran/Consiliul, T‑390/08, EU:T:2009:401, punctul 56).

153    În speță, trebuie arătat că, astfel cum s‑a invocat de Consiliu în apărare, reclamantul a făcut obiectul măsurilor în litigiu ca urmare a unei evaluări individuale, întemeiate pe elemente de probă concrete. Astfel, motivele și elemente de probă pe care Consiliul s‑a întemeiat pentru menținerea includerii numelui reclamantului în listele în cauză diferă, astfel cum s‑a recunoscut de acesta, de motivele și de elementele de probă pe care această instituție s‑a întemeiat pentru a menține includerea numelor domnilor Hamcho și Jaber în listele menționate. Desigur, numele celor trei persoane au fost incluse în aceste liste ca urmare a activităților lor comerciale, dat fiind că, chiar dacă activitățile lor sunt diferite, ei beneficiază de pe urma regimului sirian, pe care la rândul lor îl susțin (criteriul oamenilor de afaceri importanți care acționează în Siria). Cu toate acestea, nimic nu indică faptul că Consiliul ar fi tratat situația reclamantului în același mod ca pe cea a domnilor Hamcho și Jaber.

154    Prin urmare, prezentul motiv trebuie respins ca neîntemeiat.

155    Prin urmare, al cincilea motiv trebuie respins și, în consecință, trebuie respinsă acțiunea în totalitate.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

156    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamantul a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată ale Consiliului, conform concluziilor acestuia din urmă.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a cincea)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Îl obligă pe domnul Khaled Kaddour să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

Gratsias Labucka Ulloa Rubio

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 31 mai 2018.

Semnături

Cuprins

Istoricul cauzei

Cu privire la includerea inițială a numelui reclamantului în lista persoanelor vizate de măsurile restrictive

Cu privire la reincluderea și la menținerea numelui reclamantului în listele persoanelor vizate de măsurile restrictive

Procedura și concluziile părților

În drept

Cu privire la primul motiv, întemeiat pe un abuz de putere și pe încălcarea principiilor bunei administrări, autorității de lucru judecat și securității juridice și a dreptului la o cale de atac efectivă

Cu privire la primul aspect, întemeiat pe un abuz de putere

Cu privire la al doilea aspect, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări

Cu privire la al treilea aspect, întemeiat pe încălcarea dreptului la o cale de atac efectivă și a principiilor autorității de lucru judecat și securității juridice

Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 266 TFUE

Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere

Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea drepturilor fundamentale și a principiului proporționalității

Cu privire la al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării

Cu privire la cheltuielile de judecată

*      Limba de procedură: engleza.