HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)
3 decembrie 2015
Cauza T‑127/14 P
Alvaro Sesma Merino
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne
(mărci, desene și modele industriale) (OAPI)
„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Obiective 2011-2012 – Act care lezează – Admisibilitate”
Obiectul: Recurs formulat împotriva Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 11 decembrie 2013, Sesma Merino/OAPI (F‑125/12, RepFP, EU:F:2013:192), prin care se solicită anularea acestei hotărâri
Decizia: Respinge recursul. Îl obligă pe domnul Alvaro Sesma Merino la plata cheltuielilor de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Noțiune – Decizie privind stabilirea obiectivelor unui funcționar, adoptată anterior deciziei finale și care nu produce efecte juridice obligatorii – Excludere
[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2) și art. 91 alin. (1)]
2. Funcționari – Repartizare – Reorganizarea serviciilor – Puterea de apreciere a administrației – Limite – Interesul serviciului – Respectarea echivalenței posturilor
(Statutul funcționarilor, art. 5 și 7)
1. În ceea ce privește un act sau o decizie a căror elaborare se efectuează în mai multe etape, măsurile intermediare, al căror obiectiv constă doar în pregătirea deciziei finale, nu produc prin ele înseși efecte juridice obligatorii. Asemenea efecte decurg doar din actul care stabilește definitiv poziția instituției respective și, atât timp cât acest act nu a fost încă adoptat, situația juridică a persoanelor în cauză nu este modificată în mod direct și imediat.
În consecință, în cazul în care o măsură produce, prin ea însăși, efecte juridice obligatorii care afectează în mod direct și imediat situația persoanelor în cauză, ea constituie un act care lezează, susceptibil să facă obiectul unei reclamații și, ulterior, unei căi de atac în fața instanței Uniunii, în conformitate cu articolul 90 alineatul (2) și cu articolul 91 alineatul (1) din statut. Faptul că această măsură este, eventual, luată în considerare la adoptarea ulterioară a unei alte măsuri și, din această cauză, poate fi privită ca înscriindu‑se în cadrul unei proceduri interne care conduce la adoptarea acestei alte măsuri nu este suficient pentru a priva prima măsură de calitatea de act care lezează.
Astfel, faptul că adoptarea unei decizii de stabilire a obiectivelor unui funcționar pentru o perioadă determinată constituie o condiție prealabilă necesară adoptării unei decizii finale în cadrul exercițiului de evaluare următor nu este, prin el însuși, suficient pentru a conchide că decizia de stabilire a obiectivelor nu constituie un act care lezează. Mai este însă necesar să se demonstreze că această din urmă decizie nu produce, prin ea însăși, prin ea însăși, efecte juridice obligatorii care să afecteze în mod direct și imediat situația funcționarului în cauză.
(a se vedea punctele 26, 27 și 29)
2. Larga putere de apreciere pe care o au instituțiile în raport cu organizarea serviciilor lor în funcție de misiunile care le sunt încredințate și în raport cu încadrarea personalului pe care îl au la dispoziție în vederea acestor misiuni este supusă însă condiției ca această încadrare să se facă în interesul serviciului și cu respectarea echivalenței posturilor.
În consecință, deși este adevărat că atribuțiile unui funcționar nu trebuie să fie inferioare celor care corespund gradului și postului său, acestea nu trebuie nici să depășească vădit ceea ce se poate cere în mod rezonabil unui funcționar cu gradul în cauză care ocupă postul în discuție, aceasta cu atât mai mul cu cât o asemenea cerință ar fi de asemenea vădit contrară interesului serviciului.
(a se vedea punctele 31, 37 și 38)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea din 23 martie 1988, Hecq/Comisia, 19/87, Rec., EU:C:1988:165, punctul 6 și jurisprudența citată