HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi)
12 iulie 2007
Cauza T‑144/02
Richard J. Eagle și alții
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Personal angajat în întreprinderea comună JET – Aplicarea unui statut juridic diferit de cel al agenților temporari – Despăgubire pentru prejudiciul material suferit”
Obiectul: Acțiune având ca obiect stabilirea, ca urmare a Hotărârii Tribunalului din 5 octombrie 2004, Eagle și alții/Comisia (T‑144/02, Rec., p. II‑3381), a sumei datorate cu titlu de despăgubire pentru repararea prejudiciului financiar suferit de fiecare reclamant ca urmare a faptului că nu a fost recrutat în calitate de agent temporar al Comunităților Europene pentru exercitarea activității în cadrul întreprinderii comune JET
Decizia: Comisia este obligată la plata către fiecare reclamant a unei despăgubiri corespunzătoare sumei indicate pentru fiecare dintre aceștia în coloana 6 din anexa 3 la prezenta hotărâre. Acestei sume i se va aplica o dobândă cu rata de 5,25 % începând de la 31 decembrie 1999 până la plata efectivă. Comisia va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile efectuate de reclamanți pe parcursul întregului proces desfășurat în fața Tribunalului. Consiliul, intervenient în susținerea concluziilor Comisiei, va suporta propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Procedură – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului
(Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44)
2. Funcționari – Acțiune – Competență de fond
3. Funcționari – Acțiune – Competență de fond
4. Funcționari – Acțiune – Competență de fond
1. Concluziile privind cuantumul despăgubirilor prezentate, în cadrul unei acțiuni în despăgubiri, după momentul pronunțării hotărârii interlocutorii prin care Tribunalul a obligat Comunitatea să repare prejudiciul suferit de membrii personalului unei întreprinderi comune CEEA ca urmare a aplicării unui statut juridic diferit de cel al agenților temporari, modificate pentru a ține seama de modalitățile de calcul al prejudiciului stabilite prin hotărârea interlocutorie, nu pot fi considerate inadmisibile, dat fiind că acestea constituiau o evoluție admisibilă a celor conținute în cerere, în special în măsura în care, pe de o parte, Tribunalul a stabilit elementele necesare în vederea calculării prejudiciului pentru prima dată în hotărârea sa interlocutorie și, pe de altă parte, structura exactă a prejudiciului și modul de calcul precis al despăgubirilor datorate nu fuseseră încă discutate.
Astfel, din moment ce hotărârea interlocutorie a stabilit perioada pentru care se acordă o despăgubire, elementele care o compun și metoda care va fi folosită pentru determinarea valorii exacte a despăgubirii care revine fiecăruia, evaluarea cuantumului pretențiilor individuale ale fiecărui reclamant trebuie în mod necesar să poată fi corectată ulterior acestei hotărâri.
(a se vedea punctele 21 și 22)
Trimitere la: Curte 27 ianuarie 2000, Mulder și alții/Consiliul și Comisia, C‑104/89 și C‑37/90, Rec., p. I‑203, punctele 38-40
2. În cadrul unei acțiuni în despăgubiri, după momentul pronunțării hotărârii interlocutorii prin care Tribunalul a obligat Comunitatea să repare prejudiciul suferit de membrii personalului întreprinderii comune Joint European Torus (JET) ca urmare a aplicării unui statut juridic diferit de cel al agenților temporari, încadrarea în grad și în treaptă a fiecărui reclamant la începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri trebuie să fie stabilită luând în considerare recrutarea sa efectivă, perioada menționată fiind de cinci ani de la data producerii efectelor celui mai vechi contract încheiat sau prelungit, această dată neputând fi anterioară cu mai mult de cinci ani.
Astfel, chiar dacă Tribunalul a limitat dreptul la repararea prejudiciului al fiecărui reclamant la o perioadă de cel mult cinci ani, acesta a hotărât totuși că persoanele interesate ar fi trebuit să fie recrutate de la început, și anume din momentul primei angajări, cu contracte de agenți temporari, nelegalitatea persistând pe toată durata existenței întreprinderii comune. În consecință, situația fiecărui reclamant la începutul perioadei pentru care se acordă despăgubiri nu trebuie să fie asimilată aceleia care ar rezulta dintr‑o primă recrutare, ci trebuie analizată luând în considerare că, din momentul primei angajări în calitate de agent contractual, persoana interesată ar fi trebuit să fie recrutată în calitate de agent temporar, ceea ce face necesară luarea în considerare, dacă este cazul, a „carierei” anterioare începutului respectivei perioade. O asemenea metodă de „reconstituire a carierei” include în mod necesar promovările de care ar fi putut beneficia fiecare reclamant.
În ceea ce privește promovările în cursul perioadei pentru care se acordă despăgubiri, având în vedere situația membrilor titulari ai echipei proiectului JET, Tribunalul a considerat că reclamanții au fost menținuți într‑o situație juridică discriminatorie care constituia o nelegalitate culpabilă și că, prin urmare, aceștia au suferit un prejudiciu. În consecință, situația similară a agenților temporari ai CEEA, care trebuie să servească drept termen de comparație pentru a determina avansările în carieră de care ar fi putut beneficia reclamanții, este aceea mai favorabilă, după caz, a membrilor titulari ai echipei proiectului JET.
(a se vedea punctele 49-51, 64 și 67)
3. În cadrul unei hotărâri interlocutorii prin care a obligat Comunitatea să repare prejudiciul suferit de membrii personalului întreprinderii comune JET ca urmare a aplicării unui statut juridic diferit de cel al agenților temporari, Tribunalul a stabilit că prejudiciul cauzat reclamanților rezultă din diferența dintre remunerațiile și avantajele conexe pe care persoanele interesate le‑ar fi primit dacă ar fi lucrat pentru proiectul JET în calitate de agenți temporari și remunerațiile și avantajele conexe pe care le‑au primit efectiv în calitate de agenți contractuali.
De aici rezultă, pe de o parte, că, pentru determinarea venitului comunitar net pe care fiecare reclamant l‑ar fi primit în cursul perioadei stabilite de Tribunal pentru care se acordă despăgubiri dacă ar fi fost recrutat în calitate de agent temporar, trebuie să se ia în considerare ansamblul avantajelor la care ar fi avut dreptul persoana interesată ținând seama de aspectele legate de situația personală și profesională pentru care ar fi în măsură să furnizeze probe documentare. În schimb, nu este necesar să se includă sumele care ar fi putut fi primite pentru delegații, întrucât, în cadrul JET, toate cheltuielile erau rambursate, în timp ce diurnele erau reduse sau chiar lipseau. Pe de altă parte, pentru determinarea venitului național net primit de fiecare reclamant în calitate de agent contractual în cursul respectivei perioade pentru care se acordă despăgubiri, este necesar să se ia în considerare toate remunerațiile pe care persoanele interesate le‑au primit efectiv cu acest titlu, în special diurnele pe care le‑au primit eventual anumiți reclamanți în considerarea distanței față de amplasamentul JET.
(a se vedea punctele 76-78)
4. În cadrul unei hotărâri interlocutorii prin care a obligat Comunitatea să repare prejudiciul suferit de membrii personalului întreprinderii comune JET ca urmare a aplicării unui statut juridic diferit de cel al agenților temporari, Tribunalul a stabilit că reclamanții ar fi trebuit să fie recrutați de la început cu contracte de agenți temporari și că nelegalitatea comisă a depășit ca durată perioada pentru care se acordă despăgubiri stabilită de Tribunal. Această constatare impune să se țină seama de faptul că reclamanții au putut să dobândească drepturi de pensie pentru toată perioada în cursul căreia fiecare dintre ei a lucrat în mod efectiv în cadrul JET, despăgubirea pentru aceste eventuale drepturi fiind, cu toate acestea, limitată la perioada pentru care se acordă despăgubiri.
În consecință, pentru stabilirea părții din despăgubire corespunzătoare drepturilor de pensie trebuie luată în considerare, pentru fiecare dintre reclamanți, data primei recrutări efective în cadrul JET, care poate fi, după caz, anterioară perioadei pentru care se acordă despăgubiri, despăgubirea fiind datorată pentru pierderea drepturilor de pensie aferente perioadei de maximum cinci ani care corespunde perioadei pentru care se acordă despăgubiri. Intervalul de maximum cinci ani menționat mai sus nu constituie, așadar, singura perioadă care dă naștere acestor drepturi. De fapt, perioada totală de angajare a fiecărui reclamant în cadrul JET este cea care îi conferă drepturile de pensie, drepturile corespunzătoare fiind apoi reduse proporțional cu perioada pentru care se acordă despăgubiri raportată la perioada totală de angajare.
În plus, trebuie să se considere că despăgubirea datorată pentru drepturile de pensie nu poate fi inferioară valorii actuariale a fondului constituit în numele fiecărui reclamant prin contribuțiile lucrătorului și ale angajatorului pentru perioada de maximum cinci ani pentru care se acordă despăgubiri.
În schimb, în situația în care un reclamant nu ar fi putut în orice caz, în temeiul prevederilor statutare, să aibă dreptul la o pensie pentru limită de vârstă, ci doar la o indemnizație de plecare, în special ca urmare a faptului că a lucrat în cadrul JET mai puțin de zece ani, o despăgubire pentru pierderea unei asemenea indemnizații, redusă proporțional cu durata perioadei pentru care se acordă despăgubiri raportată la perioada totală de angajare, constituie alternativa care trebuie în mod necesar să îi fie acordată.
(a se vedea punctele 89-92)