Cerere de decizie preliminară introdusă de Okrazhen sad Pleven (Bulgaria) la 3 aprilie 2024 – Procedură penală privind pe M.N. D. și Y. G. Ts.
(Cauza C-241/24, Tsenochev1 )
Limba de procedură: bulgara
Instanța de trimitere
Okrazhen sad Pleven
Părțile din procedura principală
M. N. D. și Y. G. Ts.
Întrebările preliminare
Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborat cu articolul 2 și cu articolul 4 alineatele (2) și (3) TUE și cu articolul 267 TFUE trebuie interpretat în sensul că acesta conferă instanței naționale –sesizată în mod corespunzător cu un acord de soluționare a cauzei în cadrul fazei preliminare a procedurii penale și care a ridicat întrebări preliminare referitoare la protecția efectivă a drepturilor conferite victimelor traficului de persoane de Directiva 2011/36/UE1 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului –, competența de a nu lua în considerare cererile ulterioare de închidere a procedurii formulate de persoanele acuzate și de avocații lor atunci când are motive să considere că acestea constituie un abuz de drept în sensul articolului 54 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pentru următoarele motive: 1. dreptul intern nu prevede posibilitatea desesizării instanței după supunerea spre aprobare a unui acord și, prin urmare, a închiderii procedurii pentru acest motiv; 2. una dintre persoanele acuzate și avocatul său critică nerespectarea termenului normal de o săptămână pentru închiderea procedurii din cauza unei cereri adresate de instanța de trimitere către Konstitutsionen sad na Republika Bulgaria (Curtea Constituțională a Republicii Bulgaria), care se reflectă în prelungirea nejustificată a măsurii arestării sale preventive; 3. una dintre persoanele acuzate și avocatul său solicită președintelui instanței și ministrului justiției inițierea unei proceduri disciplinare împotriva judecătorului pentru neînchiderea procedurii în termenul normal de o săptămână; 4. una dintre persoanele acuzate și-a revocat consimțământul cu privire la acordul semnat „din cauza lipsei de încredere în judecătorul însărcinat cu examinarea cauzei” și solicită președintelui instanței, pe lângă angajarea răspunderii disciplinare a judecătorului, recuzarea acestuia și atribuirea cauzei unui alt judecător; 5. ceilalți judecători care au examinat și au aprobat acordurile de soluționare a cauzei în raport cu celelalte zece persoane acuzate din cadrul aceleiași proceduri penale nu au ridicat problema incompatibilității dreptului procedural cu cerințele unei protecții efective a victimelor traficului de persoane?
Dispozițiile Directivei 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului și articolul 5 din cartă coroborate cu Explicațiile cu privire la cartă trebuie interpretate în sensul că o victimă a traficului de persoane trebuie implicată în procedura de stabilire a cuantumului pedepsei, inclusiv în cazul încheierii unui acord în faza preliminară a procedurii penale, care trebuie aprobat de instanță?
Pentru a răspunde la a doua întrebare prezintă relevanță faptul că aprobarea acordului depinde de aspectul dacă prejudiciul material cauzat de infracțiune a fost deja reparat sau dacă a fost constituită o garanție în acest sens, înțelegându-se că, potrivit unei decizii interpretative obligatorii pentru instanță, trebuie să se ia în considerare numai „prejudiciul constitutiv”, și anume prejudiciul care ține de elementele constitutive ale infracțiunii, iar nu așa-numitul „prejudiciu neconstitutiv”, și anume câștigul nerealizat suferit de victimele traficului de persoane?
Este compatibilă cu dreptul la o cale de atac efectivă prevăzut la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene o dispoziție națională precum articolul 381 alineatul (2) din Nakazatelno-protsesualen kodeks (Codul de procedură penală) care interzice soluționarea prin acord a cauzelor penale în cazul unor infracțiuni grave și intenționate prevăzute în anumite capitole din Nakazatelen kodeks (Codul penal), printre care infracțiunile menționate în secțiunea VIII intitulată „Desfrânarea”, dar nu și al infracțiunilor menționate în secțiunea IX intitulată „Traficul de persoane”?
Articolul 4 alineatul (2) litera (b) și articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului trebuie interpretate în sensul că impun unei instanțe naționale sesizate cu un acord în faza preliminară a procedurii penale să verifice dacă pedeapsa convenită (în speță, pedeapsă cu închisoarea de doi ani) este „eficace, proporțională și disuasivă”, ținând seama de numărul de cazuri individuale de trafic de persoane și de existența unui grup infracțional organizat?
În cazul unui răspuns negativ la a cincea întrebare, pentru a asigura aplicarea Directivei 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului, instanța națională trebuie, potrivit principiului interpretării conforme, prin derogare de la jurisprudența constantă, să interpreteze dreptul intern în temeiul căruia poate aproba acordul numai dacă acesta „nu este contrar legii sau bunelor moravuri”, în sensul că poate verifica, de asemenea, dacă pedeapsa stabilită în acord (în speță, pedeapsă cu închisoarea de doi ani) este „eficace, proporțională și disuasivă”, ținând seama de numărul de cazuri individuale de trafic de persoane și de existența unui grup infracțional organizat?
Cum trebuie interpretate noțiunile „eficace, proporționale și disuasive” în sensul articolului 4 alineatul (4) din Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului, și este posibil ca o pedeapsă cu închisoarea de doi ani să fie considerată eficace, proporțională și disuasivă în cazul în care autorul infracțiunii a participat la un grup infracțional organizat și a recrutat mai multe persoane în scopul exploatării sexuale a acestora în alte state membre, fără consimțământul lor, fapta fiind săvârșită prin inducerea în eroare a acestora? În această privință, „pedeapsa închisorii cu maximul de cel puțin zece ani atunci când infracțiunea: [...] (b) a fost săvârșită în cadrul unei organizații criminale, în sensul Deciziei-cadru 2008/841/JAI din 24 octombrie 2008 a Consiliului privind lupta împotriva crimei organizate” prevăzută la articolul 4 alineatul (2) litera (b) trebuie interpretată în sensul că aceasta este prevăzută pentru fiecare faptă de trafic de persoane individual sau, în mod global, activității infracționale care cuprinde mai multe fapte de trafic de persoane?
____________
1 Numele prezentei cauze este un nume fictiv. El nu corespunde numelui real al niciuneia dintre părțile la procedură.
1 JO 2011, L 101, p. 1.