Hotărârea Curții (Camera a patra) din 29 octombrie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Østre Landsret - Danemark) - NCC Construction Danmark A/S/Skatteministeriet
(A șasea directivă TVA - Articolul 19 alineatul (2) - Deducerea taxei achitate în amonte - Persoană impozabilă mixtă - Bunuri și servicii taxabile utilizate pentru a efectua atât activități taxabile, cât și activități scutite de TVA - Calculul pro ratei de deducere - Noțiunea "operațiuni accesorii imobiliare" - Livrare către sine însuși - Principiul neutralității fiscale)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Østre Landsret
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: NCC Construction Danmark A/S
Pârât: Skatteministeriet (Ministerul danez al Impozitelor și Accizelor)
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare - Østre Landsret - Interpretarea articolului 19 alineatul (2) a doua teză din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare - Societate de construcții care desfășoară activități de vânzare de bunuri imobile pe care le construiește ea însăși, pe cont propriu, în scopul revânzării - Bunuri și servicii utilizate în același timp pentru operaţiuni care conferă și pentru operaţiuni care nu conferă dreptul de deducere al TVA-ului plătit anterior - Calcularea proporției deductibile - Noţiunea de operațiuni imobiliare accesorii
Dispozitivul
Articolul 19 alineatul (2) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie interpretat în sensul că, în cazul unei întreprinderi de construcții, vânzarea de către aceasta de imobile realizate în nume propriu nu poate fi calificată ca fiind "operațiune accesorie imobiliară" în sensul acestei dispoziții, din moment ce această activitate constituie prelungirea directă, permanentă și necesară a activității sale taxabile. În aceste condiții, nu este necesar să se aprecieze in concreto măsura în care această activitate de vânzare, luată în considerare în mod separat, implică o utilizare de bunuri și de servicii pentru care se datorează taxa pe valoarea adăugată.
Principiul neutralității fiscale nu poate să se opună ca o întreprindere de construcții, care plătește taxa pe valoarea adăugată pe prestațiile de construcții efectuate în nume propriu (livrări către sine însuși), să nu poată deduce integral taxa pe valoarea adăugată aferentă cheltuielilor generale generate de furnizarea acestor prestații, din moment ce cifra de afaceri aferentă vânzărilor de construcții realizate astfel este scutită de taxa pe valoarea adăugată.
____________1 - JO C 171, 5.7.2008