Cauza T‑548/14

Regatul Spaniei

împotriva

Comisiei Europene

„Uniunea vamală – Import de produse derivate din ton originare din Ecuador – Recuperare ulterioară a taxelor la import – Cerere de nerecuperare a taxelor la import – Articolul 220 alineatul (2) litera (b) și articolul 236 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 – Notă de informare adresată importatorilor, publicată în Jurnalul Oficial – Bună‑credință – Cerere de remitere a taxelor la import – Articolul 239 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 15 decembrie 2016

1.      Resurse proprii ale Uniunii Europene – Recuperare ulterioară a taxelor la import sau la export – Condiții pentru neînscrierea în evidența contabilă a taxelor la import prevăzute la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2913/92 – Caracter cumulativ

[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, art. 220 alin.(2) lit. (b)]

2.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Securitate juridică – Reglementare care poate avea consecințe financiare

3.      Resurse proprii ale Uniunii Europene – Recuperare ulterioară a taxelor la import sau la export – Condiții pentru neînscrierea în evidența contabilă a taxelor la import prevăzute la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2913/92 – Notă de informare adresată importatorilor, publicată în Jurnalul Oficial, în care se semnalează că există suspiciuni întemeiate în ceea ce privește aplicarea corectă a unui regim preferențial – Necesitatea caracterului clar și precis al notei

[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, art. 220 alin.(2) lit. (b) al patrulea și al cincilea paragraf]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 27-29)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 44)

3.      Din însuși textul articolului 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar rezultă că publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a unei note de informare adresate importatorilor în care se semnalează că există suspiciuni întemeiate în ceea ce privește aplicarea corectă a regimului preferențial de către țara terță beneficiară interzice importatorilor, începând cu data publicării, să invoce buna lor credință, asigurând astfel un nivel de securitate juridică foarte ridicat și determinând autoritățile naționale sau Comisia să respingă cererea de nerecuperare a taxelor la import. Având în vedere importanța specială a unei asemenea note de informare, aceasta trebuie să fie deosebit de clară, în special în ceea ce privește problema de a ști care sunt țările vizate. Această caracteristică este cu atât mai importantă cu cât din textul articolului 220 alineatul (2) litera (b) al cincilea paragraf din Codul vamal comunitar rezultă în mod direct că o asemenea notă trebuie să semnaleze suspiciuni întemeiate în ceea ce privește aplicarea corectă a regimului preferențial „de către țara beneficiară”. Astfel, atunci când o notă de informare nu poate fi interpretată în sensul că privește cu suficientă precizie și importurile originare dintr‑o țară terță, debitorului nu i se poate impune să își fi modificat abordarea ca urmare a publicării acestei note. O abordare diferită ar reduce securitatea juridică a operatorilor, întrucât ar fi obligați, în cazul unor îndoieli privind domeniul de aplicare al oricărei note de informare adresate importatorilor, să aplice întotdeauna din precauție măsuri de protecție suplimentare, chiar și în cazul unor importuri originare din țări care nu sunt identificate în mod clar ca fiind cele în privința cărora Comisia are îndoieli.

(a se vedea punctele 46, 60 și 76)