Acțiune introdusă la 22 iulie 2011 - Deutsche Post/Comisia

(Cauza T-388/11)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Deutsche Post AG (Bonn, Germania) (reprezentanți: J. Sedemund, T. Lübbig și M. Klasse, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea Deciziei Comisiei din 10 mai 2011 în procedura "Ajutor de stat C 36/2007 - Germania, ajutor de stat în favoarea Deutsche Post AG" [C (2011) 3081 final];

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea Deciziei Comisiei C (2011) 3081 final din 10 mai 2011 în procedura "Ajutor de stat C 36/2007 - Germania, ajutor de stat în favoarea Deutsche Post AG", prin care Comisia a decis extinderea procedurii de investigație conform articolului 108 alineatul (2) TFUE în cazul sus-menționat. Extinderea privește finanțarea publică a pensiilor funcționarilor angajați de Deutsche Bundespost anterior înființării reclamantei, care a făcut deja obiectul deciziei de deschidere a procedurii adoptate de Comisie la 12 septembrie 2007 în acest caz.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE − calificare vădit eronată ca ajutor

Eroarea vădită de apreciere a Comisiei constă în neaplicarea de către Comisie în prezentul caz a jurisprudenței Combus (Hotărârea din 16 martie 2004, Danske Busvognmænd/Comisia, T-157/01, Rec., p. II-917). Conform acestei jurisprudențe, nu constituie ajutoare măsurile care scuteau fostele întreprinderi de stat de costurile pensiilor, ce depășesc cuantumul suportat în mod obișnuit de întreprinderile private. La aplicarea acestei jurisprudențe prezentei situații de fapt rezultă în mod imperativ că finanțarea publică a prestațiilor de pensie nu reprezintă un ajutor de stat.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 1 litera (b) din Regulamentul nr. 659/1999¹, a articolului 107 TFUE, a articolului 108 TFUE − eroare vădită de apreciere la calificarea ca "ajutor" nou

Eroarea vădită de apreciere a Comisiei constă în nerecunoașterea de către Comisie a faptului că răspunderea statului pentru prestațiile de pensii - în situația în care sunt îndeplinite condițiile privind ajutorul - privește numai ajutoarele existente. Răspunderea continuă a autorităților federale pentru prestațiile de pensii reiese din Legea fundamentală germană; prin urmare, aceasta exista deja la momentul intrării în vigoare a tratatelor și nu a suferit ulterior nicio modificare semnificativă. În plus, Comisia ar fi ținută de clarificările din cauza Deutsche Post/Comisia, T-266/02, potrivit cărora, în ceea ce privește sistemul național de pensii, încă prin decizia din 19 iunie 2002, a negat necesitatea condiției privind existența unui "avantaj" rezultat din ajutorul de stat, ceea ce echivalează unei declarații negative în domeniul ajutoarelor de stat.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE - metodă vădit eronată de calcul al pretinsului ajutor

În această privință, reclamanta critică faptul că Comisia nu a realizat calculul, considerat necesar conform propriei susțineri, al diferenței dintre prestațiile sociale în favoarea funcționarilor suportate efectiv de reclamantă, cu deducerea pretinselor "majorări" aferente sarcinilor sociale neobișnuite în condiții de concurență din retribuțiile autorizate pentru produsele reglementate, și contribuțiile sociale care trebuie suportate în condiții normale de piață de concurenții privați. Prin urmare, metoda de calcul a Comisiei nu ia în considerare, în mod nelegal, cuantumul total al prestațiilor sociale efective în favoarea funcționarilor achitate de reclamantă, cu rezultatul că în privința cuantumului pretinsului ajutorul calculat de Comisie ar fi irelevant dacă și în ce măsură reclamanta a plătit prestații sociale. În continuare, reclamanta susține că nu pot fi verificate pretinsele "majorări" ale retribuțiilor și că, în orice caz, costurile sociale neobișnuite în condiții de concurență nu pot fi acoperite de fapt prin rezultate.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE - calificare vădit eronată a presupusei "subvenționări încrucișate" a domeniului nereglementat prin intermediul domeniului reglementat ca o condiție a ajutorului

În această privință, reclamanta critică în special faptul că Comisia a omis să efectueze calculul necesar al compensării excesive și nu a verificat dacă prestațiile compensatorii au depășit într-adevăr costurile care puteau fi compensate.

Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE − eroare vădită la aplicarea criteriului de referință ("benchmark") al sarcinilor sociale obișnuite în condiții de concurență

În această privință, reclamanta critică în special faptul că, la calcularea contribuțiilor sociale ale angajatorilor privați obișnuite în condiții de concurență, Comisia ar fi inclus și contribuțiile angajaților, deși acestea fac parte din patrimoniului angajaților, iar nu contribuțiilor sociale care trebuie suportate de angajator. Totodată, în ceea ce privește criteriul de referință, Comisia se raportează la nivelul (exagerat de ridicat) al retribuțiilor funcționarilor, în loc să se raporteze la nivelul obișnuit al salariilor din sectorul privat. Dacă se rectifică cele două erori, astfel cum s-a solicitat, pretinsul ajutor dispare în totalitate.

Al șaselea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 296 alineatul (2) TFUE − lipsa motivării

În sfârșit, decizia atacată nu este motivată suficient.

____________

¹ - Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).