Cauzele conexate T‑309/04, T‑317/04, T‑329/04 și T‑336/04

TV 2/Danmark A/S și alții

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Ajutoare de stat – Măsuri adoptate de autoritățile daneze cu privire la organismul public de radiodifuziune TV 2 pentru finanțarea misiunii acestuia de serviciu public – Măsuri calificate drept ajutoare de stat parțial compatibile și parțial incompatibile cu piața comună – Acțiune în anulare – Admisibilitate – Interesul de a exercita acțiunea – Dreptul la apărare – Serviciu public de radiodifuziune – Definiție și finanțare – Resurse de stat – Obligație de motivare – Obligație de examinare”

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune în anulare – Interesul de a exercita acțiunea – Necesitatea existenței unui interes născut și actual

(art. 230 CE)

2.      Concurență – Întreprinderi care au sarcina de a gestiona servicii de interes economic general – Definiția serviciilor de interes economic general – Puterea de apreciere a statelor membre

[art. 86 alin. (2) CE; Protocolul de la Amsterdam]

3.      Ajutoare acordate de state – Decizie a Comisiei de deschidere a procedurii oficiale de investigare a unei măsuri de stat însoțită de calificarea provizorie drept ajutor nou – Obligația de motivare

[art. 88 alin. (2) CE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 6]

1.      O acțiune în anulare introdusă de o persoană fizică sau juridică este admisibilă numai cu condiția ca reclamantul să aibă un interes în anularea actului atacat.

Un astfel de interes presupune ca anularea actului să fie susceptibilă, prin ea însăși, să producă efecte juridice sau, potrivit unei alte formule, ca acțiunea să fie susceptibilă, prin rezultatul său, să aducă un avantaj părții care a intentat‑o.

Astfel, beneficiarul unor ajutoare de stat are interesul de a exercita o acțiune împotriva unei decizii a Comisiei prin care se constată că respectivele ajutoare sunt parțial compatibile și parțial incompatibile cu piața comună, în cazul în care analiza Comisiei indică interdependența și caracterul indivizibil al calificărilor privind compatibilitatea și incompatibilitatea, interzicând examinarea admisibilității acțiunii formulate prin divizarea deciziei atacate în două părți, dintre care una califică măsurile litigioase parțial incompatibile cu piața comună, iar cealaltă le califică drept ajutoare de stat parțial compatibile.

Pe de altă parte, interesul de a exercita acțiunea, care trebuie să fie născut și actual și care se apreciază în ziua în care este formulată acțiunea, se poate deduce din existența unui „risc” confirmat că situația juridică a reclamantului va fi afectată de formularea unor acțiuni în justiție sau din împrejurarea că „riscul” formulării unor acțiuni în justiție este născut și actual.

(a se vedea punctele 67, 68, 72-74 și 79)

2.      Statele membre dispun de o amplă putere de apreciere cu privire la definirea a ceea ce acestea consideră ca fiind servicii de interes economic general. Prin urmare, definiția acestor servicii dată de un stat membru nu poate fi contestată de Comisie decât în cazul unei erori vădite.

Posibilitatea conferită unui stat membru de a defini serviciul de interes economic general de radiodifuziune în termeni cuprinzători, care să includă difuzarea unor programe de interes general, nu ar putea fi contestată prin împrejurarea că furnizorul serviciului public de radiodifuziune desfășoară, pe de altă parte, și activități comerciale, în special vânzarea de spații publicitare. Astfel, o asemenea contestare ar însemna ca definiția însăși a serviciului de interes economic general de radiodifuziune să depindă de modul de finanțare a acestuia. Or, prin ipoteză, un serviciu de interes economic general se definește în funcție de interesul general pe care urmărește să îl îndeplinească, iar nu în funcție de mijloacele care vor asigura prestarea sa.

(a se vedea punctele 101, 107 și 108)

3.      Potrivit articolului 6 din Regulamentul nr. 659/1999, denumit „Procedura ajutoarelor de stat”, în cazul în care Comisia decide deschiderea procedurii oficiale de investigare a unei măsuri naționale, decizia de deschidere se poate limita să recapituleze elementele relevante de fapt și de drept, să includă o „evaluare preliminară” a Comisiei cu privire la caracterul de ajutor de stat al măsurii propuse, prin care se urmărește să se stabilească dacă aceasta prezintă caracter de ajutor, și să expună motivele care dau naștere la îndoieli privind compatibilitatea acesteia cu piața comună. Potrivit aceluiași articol 6, decizia de deschidere trebuie să dea posibilitatea persoanelor interesate să participe în mod eficient la procedura oficială de investigare în cadrul căreia vor putea să își susțină argumentele. În acest scop, este suficient ca persoanele interesate să cunoască raționamentul care a determinat Comisia să considere în mod provizoriu că măsura respectivă poate constitui un ajutor nou incompatibil cu piața comună.

(a se vedea punctele 138 și 139)