ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)

27 septembrie 2011

Cauza F‑82/07

Daniel Dittert

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Promovare – Exercițiul de promovare 2006 – Noua structură a carierelor – Prelungire a carierei prin introducerea de noi grade care nu au echivalent în vechiul statut – Aplicarea articolului 45 din statut, a anexei XIII la statut, precum și a DGA aplicabile începând din 2005 – Principiul egalității de tratament – Efect retroactiv al deciziilor de promovare de la o dată anterioară datei de 1 mai 2004 – Măsuri tranzitorii – Acțiune vădit inadmisibilă sau vădit nefondată”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Dittert solicită, cu titlu principal, anularea deciziei prin care a fost promovat la gradul A*9, în loc de gradul A*10, în cadrul exercițiului de promovare 2006

Decizia:      Respinge acțiunea. Reclamantul și Comisia suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată. Consiliul, intervenient, suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumar

1.      Procedură – Decizie adoptată prin ordonanță motivată – Condiții – Acțiune vădit inadmisibilă sau vădit nefondată – Conținut

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 76)

2.      Funcționari – Promovare – Norme aplicabile – Exercițiul de promovare 2004

[Statutul funcționarilor, art. 45; anexa XIII, art. 6 al doilea paragraf; Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului, considerentul (37)]

3.      Funcționari – Promovare – Adoptarea unui nou sistem de promovare – Tranziție de la vechiul la noul sistem

(Statutul funcționarilor, art. 45)

4.      Funcționari – Promovare – Norme aplicabile – Principiul unității carierei – Principiu neconsacrat de dreptul Uniunii

1.      Potrivit articolului 76 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, atunci când o acțiune este în tot sau în parte vădit inadmisibilă sau vădit nefondată, acest tribunal poate, fără a continua procedura, să se pronunțe prin ordonanță motivată. Ipoteza vizată de această dispoziție include orice acțiune vădit inadmisibilă sau vădit nefondată din motive care privesc fondul cauzei.

(a se vedea punctele 38 și 39)

2.      Atunci când are loc o modificare legislativă în domeniul statutar, ținând seama de faptul că personalul aflat în activitate este susceptibil de a putea revendica așteptări legitime și drepturi dobândite în temeiul normelor statutare în vigoare înainte de modificarea lor, poate fi necesar ca legiuitorul să adopte măsuri tranzitorii.

În ceea ce privește stabilirea structurii carierelor, în care trebuie să se înscrie efectele unei decizii de promovare a unui funcționar în cadrul exercițiului de promovare care urmează intrării în vigoare a noului statut, la 1 mai 2004, articolul 6 al doilea paragraf din anexa XIII la statut operează o distincție între data adoptării acestei decizii și data intrării sale în vigoare și reține data intrării în vigoare. Potrivit acestei dispoziții, pentru promovările intrate în vigoare anterior datei de 1 mai 2004, gradul superior vizat la articolul 45 din noul statut se determină nu în temeiul structurii carierelor care rezultă din noul statut, ci în temeiul celei stabilite de vechiul statut. Prin urmare, această dispoziție este o dispoziție tranzitorie care permite să se garanteze funcționarilor vizați că vechea structură a carierelor se aplică promovărilor intrate în vigoare anterior datei de 1 mai 2004.

În ceea ce privește domeniul de aplicare al articolului 6 al doilea paragraf din anexa XIII la statut, această dispoziție se poate aplica numai deciziilor de promovare adoptate în cadrul exercițiului de promovare 2004 intrate în vigoare anterior datei de 1 mai 2004 și, prin urmare, nu este aplicabilă funcționarilor care, la 30 aprilie 2004, nu au beneficiat de o promovare în cadrul exercițiului 2004 sau în orice caz nu au beneficiat de o promovare care să intre în vigoare anterior datei de 1 mai 2004.

În această privință, din moment ce un exercițiu de promovare este un exercițiu anual care produce întotdeauna efecte retroactive limitate la exercițiul respectiv, dacă o instituție a decis să confere un efect retroactiv anumitor decizii de promovare pentru ca acestea să intre în vigoare la o dată anterioară datei de 1 mai 2004, această decizie nu poate fi afectată de nelegalitate în măsura în care temeiul său juridic este articolul 6 al doilea paragraf din anexa XIII la statut.

(a se vedea punctele 56, 60, 61 și 104)

3.      Funcționarii promovabili într‑un grad superior la 30 aprilie 2004, înainte de intrarea în vigoare a noului statut, dar promovați efectiv în cadrul exercițiului de promovare 2006, nu se află în aceeași situație juridică și de fapt ca și funcționarii încadrați în același grad, promovabili într‑un grad superior la 30 aprilie 2004 și promovați efectiv în cadrul exercițiului de promovare 2004.

Astfel, în conformitate cu normele juridice care reglementează avansarea funcționarilor, rezultă din aprecierea meritelor pe care autoritatea împuternicită să facă numiri este obligată să o efectueze pentru fiecare exercițiu anual de promovare că, după încheierea acestei aprecieri, sunt promovați numai funcționarii promovabili cei mai merituoși în perioada respectivă. În această privință, situația de fapt și juridică a funcționarilor considerați de autoritatea menționată ca fiind mai puțin merituoși în perioada respectivă și cea a colegilor lor promovați efectiv prezintă diferențe esențiale. Prin urmare, prima categorie nu se încadrează în același grup de persoane ca și colegii lor promovați și nu pot invoca egalitatea de tratament.

Pe de altă parte, în absența unei delegări în statut în favoarea instituțiilor pentru ca acestea să adopte măsuri tranzitorii care derogă, în cadrul exercițiului de promovare 2006, de la aplicarea imediată a noii structuri a carierelor, omisiunea unei instituții de a adopta astfel de măsuri nu încalcă nici principiile egalității de tratament și dreptului la carieră, nici protecția încrederii legitime.

(a se vedea punctele 76-78, 95 și 96)

Trimitere la:

Curte: 22 decembrie 2008, Centeno Mediavilla și alții/Comisia, C‑443/07 P, punctul 99

Tribunalul de Primă Instanță: 11 iulie 2007, Centeno Mediavilla și alții/Comisia, T‑58/05, punctele 86 și 113

4.      Dreptul Uniunii nu consacră în mod expres nici un principiu al unității carierei, nici un principiu al carierei. În schimb, jurisprudența a enunțat principiul dreptului la carieră ca fiind forma specială a principiului egalității de tratament aplicabilă funcționarilor.

(a se vedea punctele 79, 80 și 108)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 5 martie 2008, Toronjo Benitez/Comisia, F‑33/07, punctul 87