Hotărârea Tribunalului din 22 aprilei 2015 - Tomana și alții/Consiliul și Comisia

(Cauza T-190/12)¹

(„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Zimbabwe – Restricții privind intrarea și tranzitarea pe teritoriul Uniunii – Înghețarea fondurilor – Temei juridic – Eroare vădită de apreciere – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Drepturi fundamentale – Proporționalitate”)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Johannes Tomana (Harare, Zimbabwe) și alți 120 de reclamanți ale căror nume figurează în anexă (reprezentanți: inițial D. Vaughan, QC, M. Lester, R. Lööf, barristers, și M. O’Kane, solicitor, ulterior D. Vaughan, M. Lester și R. Lööf)

Pârâte: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: B. Driessen, M. Veiga și A. Vitro, agenți) și Comisia Europeană (reprezentanți: M. Konstantinidis, T. Scharf și E. Georgieva, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtelor: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: E. Jenkinson, C. Murrell și M. Holt, agenți, asistați de S. Lee, barrister)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2012/97/PESC a Consiliului din 17 februarie 2012 de modificare a Deciziei 2011/101/PESC privind măsuri restrictive împotriva Zimbabwe (JO L 47, p. 50), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 151/2012 al Comisiei din 21 februarie 2012 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 314/2004 al Consiliului privind anumite măsuri restrictive împotriva Zimbabwe (JO L 49, p. 2) și a Deciziei de punere în aplicare 2012/124/PESC a Consiliului din 27 februarie 2012 privind punerea în aplicare a Deciziei 2011/101/PESC privind măsuri restrictive împotriva Zimbabwe (JO L 54, p. 20), în măsura în care acestea îi privesc pe reclamanți.DispozitivulRespinge acțiunea.Domnul Johannes Tomana și ceilalți 120 de reclamanți ale căror nume figurează în anexă suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene și de Comisia Europeană.Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată.